1ra-680/2019 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-680/2019 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-680/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 21 iunie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018, declarat de

avocatul Iurii Florea, în numele inculpatului

Vidrașcu Valeriu XXXXX

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.07.2017 - 21.06.2018,

instanța de apel: 26.07.2018 - 07.11.2018,

instanța de recurs: 14.02.2019 - 19.03.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare și privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, ce

ține de gestionarea mijloacelor bănești, pe un termen de până la 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Jardan Ion prejudiciul material

în sumă de 4900 euro și moral în mărime de 5000 lei.

conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, acționând prin intenție directă,

având intenția dobândiri ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz

de încredere, la 13 decembrie 2016, în timp ce se afla în cafeneaua „Nicolina

MD” din s. XXXXX, r-nul XXXXX, sub pretextul că-i va vinde lui Jardan Ion

lotul de teren înregistrat sub nr. cadastral XXXXX, situat în s. XXXXX, r-nul

XXXXX, și care i-ar aparține cu drept de proprietate, prin înșelăciune a primit de

la Jardan Ion bani în sumă de 1000 euro.

Ulterior, la sfârșitul lunii decembrie 2016, Vidrașcu Valeriu, urmărind

același scop infracțional și anume dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, abuzând de încrederea avută față de Jardan

Ion, aflându-se în s. XXXXX, a mai primit suma de 5000 euro, sub pretextul de

a-i perfecta contractul de vânzare-cumpărare pe lotul de teren înregistrat sub nr.

cadastral XXXXX, situat în s. XXXXX, r-nul XXXXX, despre care susține că-i

aparține, însă până în prezent din motivul caracterului nerealizabil al

angajamentului asumat nu și-a onorat obligațiunile asumate față de Jardan Ion,

deoarece, de fapt terenul sus-nominalizat aparține cu drept de proprietate cet.

Munteanu Anatolie.

Ca urmare acțiunilor infracționale, părții vătămate Jardan Ion i-a fost

cauzată o daună materială considerabilă, în mărime de 6000 euro, care conform

cursului oficial al BNM la 27.12.2016, constituia suma de 126.120 lei.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că, 1-a

telefonat pe Jardan Nicolae și i-a cerut cu împrumut 150 de euro. Acesta i-a

recomandat să împrumute banii de la fratele său, Jardan Ion. L-a telefonat pe

Jardan Ion și acesta i-a spus că îi va da o sumă mai mare pe terenul scos în

vânzare. Au convenit asupra prețului de vânzare a terenului respectiv, de 7000

euro. Când s-au întâlnit, Jardan Ion a scos o foaie și i-a dictat ce să scrie. După

care i-a dat 1000 euro ca arvună, urmând să-i mai dea 6000 euro după perfectarea

actelor necesare. Peste două săptămâni a mai avut nevoie de 100 euro și din nou

1-a telefonat pe Jardan Ion și 1-a întrebat dacă poate să-i mai dea 100 euro. În

acea zi Jardan Ion i-a mai dat suma de 100 euro, spunând că restul banilor îi va

primi în momentul perfectării actelor la notar. Însă, când a discutat cu părinții

despre suma de 7000 euro și ei i-au interzis să vândă terenul, deoarece costă cu

mult mai scump. Atunci, a transmis suma de 1100 euro buneilor spre păstrare,

care au încercat să o restituie lui Jardan Ion însă acesta a refuzat să o primească.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită integral prin declarațiile

părții vătămate și a martorilor.

2

Astfel, partea vătămată Jardan Ion, a declarat că de la fratele său Jardan

Nicolae a înțeles că locuitorul s. XXXXX, Vidrașcu Valeriu, vinde terenul din

apropierea domiciliului său. Mesajul era inclus și pe pagina web 999.md. Din

prima discuție cu Vidrașcu Valeriu, nu a fost posibilă o tranzacție pe motiv că

prețul era foarte mare. Ulterior, Vidrașcu Valeriu a acceptat propunerea prețului

de vânzare a terenului de 7000 euro. Vidrașcu Valeriu, pe telefonul mobil, a

prezentat o copie a titlului de proprietate a terenului, cu nr. cadastral XXXXX,

cu o suprafață de 11 ari, menționând că îi aparține. El i-a dat inculpatului un

avans de 1000 euro, contra unei recipise, cât și suma de 100 euro ca cheltuieli

pentru autentificarea actelor. Următoarea tranșă de 5000 euro, i-a dat-o lui

Vidarșcu Valeriu peste aproximativ două săptămâni, dar fără întocmirea recipisei,

în scopul completării sumei de 7000 euro, ca a doua zi la perfectarea actelor să-i

achite suma deplină. A doua zi, inculpatul nu răspundea la telefon, după care a

dactilografiat o plângere către Procuratura r-lui Strășeni, indicând suma de 1100

euro, pe motiv că doar pe acea sumă avea recipisă. Că există la materialele cauzei

două plângeri nu cunoaște, acestea au fost expediate prin viber lui Vidrașcu

Valeriu și depuse la Procuratura r-lui Strășeni. Ambele plângeri sunt semnate de

el personal. La momentul încheierii tranzacției de vânzare-cumpărare nu s-a

documentat la cadastru cine este proprietarul terenului.

Martorul Jardan Nicolae a relatat că 1-a telefonat pe Vidrașcu Valeriu și l-a

întrebat dacă întra-adevăr are un teren spre vânzare, care este situat în preajma

gospodăriei fratelui său Jardan Ion. Vidrașcu Valeriu a confirmat că are acest

teren ca moștenire și dorește să îl înstrăineze la prețul de 7000 euro. La anunțat

pe fratele Jardan Ion și i-a spus că Vidrașcu Valeriu are spre vânzare un teren

Cunoaște că Jardan Ion i-a dat lui Vidrașcu Valeriu ca avans pentru procurarea

terenului suma de 1000 euro. Ultimul urma să perfecteze actele după Jardan Ion,

iar acesta să-i achite restul sumei de 6000 de euro.

Martorul Munteanu Zinovia a declarat că inculpatul este nepotul ei.

Anterior, tatăl lui Jardan Ion, Jardan Dumitru, a venit la ei la domiciliu și a

întrebat dacă vând terenul respectiv și la ce preț. I-a comunicat că terenul se vinde

la suma de 2000 euro pentru un ar. Acesta a spus că este prea scump și a plecat.

Peste un timp, Vidrașcu Valeriu a venit acasă cu suma de 1100 euro și a spus că

Jardan Ion i-a dat pentru a-i vinde terenul cu suma de 6000 euro. Ea i-a interzis

să vândă terenul la așa preț ieftin. Terenul aparține lui Vidrașcu Valeriu, însă este

înregistrat pe numele fiului său Munteanu Sergiu. Au avut o înțelegere în familie

că terenul să-i revină lui Valeriu, deoarece Sergiu rămâne să locuiască în casa

părintească. Munteanu Serghei știa că Vidrașcu Valeriu a scos spre vânzare

terenul, cât și despre înțelegerea dintre Vidrașcu Valeriu și Jardan Ion. Ei 1-au

trimis pe Boșcăneanu Sergiu acasă la Jardan Ion pentru a restitui suma de 1100

3

euro, însă acesta a refuzat să-i primească, zicând că nu vor scăpa nici pentru 5000

euro.

Martorul Munteanu Anatolie, a relatat că 1-a rugat pe nepotul Valeriu

Vidrașcu să caute o persoană cărui să-i vândă terenul ce aparține cu drept de

proprietate lui Munteanu Sergiu însă era promis (juruit) lui Valeriu. Astfel,

nepotul a plasat pe internet anunțul respectiv. La el acasă a venit tata lui Jardan

Ion, care a dorit să cumpere terenul, însă nu i-a convenit prețul și a plecat. Într-o

zi, Valeriu a venit cu arvuna de 1100 euro și i-a explicat că s-a înțeles cu Jardan

Ion să-i vândă terenul cu suma de 6000 euro. I-a interzis să vândă terenul cu așa

preț mic, dorind să vândă terenul cu suma de 2000 euro pentru un ar. Ulterior, l-

au trimis pe Vidrașcu Valeriu peste hotarele țării, pentru a munci, iar suma de

1100 euro au transmis-o lui Boșcăneanu Sergiu pentru a-i restitui lui Jardan Ion,

însă acesta a refuzat să-i primească, zicând că de bani nu are nevoie și nici 5000

euro nu le vor ajunge pentru a se răsplăti cu el, altfel, v-a deschide un dosar penal.

Martorul Certan Alexandru a declarat că Vidrașcu Valeriu a venit cu

propunerea de a schimba automobilul „Range Rover” pe un lot de teren, care

costa mai scump decât automobilul, ultimul fiind estimat la 9500 euro. Vidrașcu

Valeriu i-a a comunicat că terenul aparține bunelului său.

Martorul Boșcănean Sergiu a declarat că Vidrașcu Valeriu i-a spus că a luat

de la Jardan Ion un avans de 1100 euro pentru vânzarea unui teren. Vidrașcu

Valeriu a propus prin sat spre vânzare acest teren la mai multe persoane. Peste

trei luni, buneii lui Vidrașcu Valeriu l-au rugat să vorbească cu Jardan Ion și să-i

întoarcă suma de 1100 euro. S-a întâlnit cu Jardan Ion, care i-a spus că urmează

să-i restituie 5000 euro. Cunoaște că proprietarul terenului sunt buneii lui

Vidrașcu Valeriu.

Martorul Munteanu Sergiu a declarat că are în proprietate un teren cu

suprafața de 11 ari. Împreună cu părinții săi Munteanu Zinaida și Munteanu

Anatolie au decis că el va rămâne să locuiască în casa părintească, iar terenul îl

va lăsa lui Vidrașcu Valeriu.

Potrivit dosarului cadastral nr. XXXXX, din 02.02.2017, terenul cadastral

nr. XXXXX, cu suprafața de 0,11 ha, aparține lui Munteanu Sergiu (f.d. 37-44).

Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral

XXXXX, confirmă că proprietar al terenului în cazul este Munteanu Sergiu, în

baza decizia primăriei s. XXXXX din 08.08.2000 (f.d. 88).

Deci, versiunea inculpatului privind nevinovăția sa se combate prin

declarațiile părții vătămate Jardan Ion, cât și a martorilor acuzării Jardan Nicolae,

Munteanu Zinovia, Boșcăneanu Sergiu, Munteanu Anatolie, Certan Alexandru,

Munteanu Sergiu și probele scrise, cercetate în ședința de judecată.

4

Potrivit celor stabilite, suma de 100 euro a fost transmisă de partea vătămată

și primită de inculpat recunoscută unanim, declarații care coroborează, cu alte

probe cercetate în ședința de judecat

Or, în ședința de judecată s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul a

dobândit prin înșelăciune de la partea vătămată suma de 6000 euro, din care în

cadrul judecării cauzei i-a restituit 1100 euro, prejudiciu nerecuperat fiind de

4900 euro.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 190 alin. (4)

Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune sau abuz de încredere, comisă cu cauzarea de daune în proporții mari.

La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 Cod penal.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motivul lipsei

faptei infracțiunii.

Apelantul a invocat că partea vătămată este angajat al MAI, deținând

funcțiile de OUP IP Strășeni și CGP al mun. Chișinău.

Inculpatul nu are studii juridice și nu a negat primirea sumei de 1000 euro

în cadrul unui contract de arvună, exprimat printr-o recipisă (f.d.32), întocmită

sub dictarea părții vătămate, contra vinderii terenului cu nr. cadastral XXXXX,

plus suma de 100 euro cheltuieli pentru perfectarea contractului de vânzare-

cumpărare, care nu a avut loc. A încercat să restituie părții vătămate, prin

intermediul lui Boșcăneanu Serghei.

Ținând cont de personalitatea și intenția părții vătămate, reieșind din faptul

cum a înmânat inculpatului suma de 1000 euro, este straniu că el nu ține minte

când cum și în care condiții a transmis inculpatului suma de 5000 euro, fără o

recipisă, fără careva martori și înregistrări video.

Mai mult, în rechizitoriu nici nu este menționat de la cine „Vidrașcu Valeriu

a mai primit suma de 5000 euro”, instanța de fond completând învinuirea

indicând în sentință „Tot atunci, partea vătămată i-a transmis inculpatului

Vidrașcu suma de 5000 euro”.

În contractul de arvună din 13.12.2016, exprimat printr-o recipisă (f.d.32),

inculpatul a menționat că terenul doar „îi aparține”, însă instanța de fond din nou

completează învinuirea că „terenul îi aparține cu drept de proprietate și în

confirmarea celor spuse i-a arătat o poză în telefonul lui mobil cu titlu

cadastral”.

Este o neclaritate în învinuirea din rechizitoriu în care este menționat că

„terenul sus-nominalizat aparține cu drept de proprietate cet. Munteanu Anatolie

Vasile”, iar titlul cadastral în poza telefonică, demonstrată părții vătămate, arătată

că proprietarul terenului este „Munteanu Serghei Anatolie”.

5

În acest context, instanța de fond nu a dorit să se clarifice că partea vătămată,

care a memorizat nr. cadastral XXXXX și l-a indicat în plângerea adresată pentru

tragerea la răspundere penală (f.d. 3), nu a tras atenția că terenul aparține cu drept

de proprietate altei persoane, lui Munteanu Serghei Anatolie.

Instanța de fond face trimitere la martorii acuzării: Munteanu Anatolie,

Munteanu Zinovia, Boșcăneanu Serghei și Muteanu Serghei care de fapt au fost

audiați de către organul de urmărire penală la demersul avocatului inculpatului și

care au dat declarații în instanța de judecată doar în favoarea inculpatului. De fapt

martorii Jardan Nicolae și Certan Alexandru tot au dat declarații în favoarea

inculpatului, doar de unul singur partea vătămată a rămas cu declarații dubioase

și presupuse că a mai transmis inculpatului de 5000 euro.

Tentativa de escrocherie de către partea vătămată Jardan Ion a sumei de

5000 euro de la inculpat, este demonstrată prin plângerea adresată Procurorului

r-lui Strășeni din 05.01.2017, în care menționează despre sustragerea sumei de

1100 euro (f.d. 3) și prin plângerea adresată Procurorului r-lui Strășeni despre

sustragerea sumei de 6000 euro (f.d.87), plângerile având același conținut.

Învinuirea, contrar prevederilor art. 296 Cod de procedură penală în

rechizitoriu în partea expunerii nu conține informații despre infracțiunea concretă

contra patrimoniului prin care a avut loc așa zisă „însușire a sumei bănești în

valoare de 5000 euro”.

Din materialul probant, rezultă doar caracterul civil al relațiilor între

Vidrașcu Valeriu și Jardan Ion, conform contractual de arvună din 13.12.2016,

exprimat printr-o recipisă (f.d.32). Circumstanțele nominalizate relevă în mod

concludent că învinuirea înaintată lui Vidrașcu Valeriu pe epizodul de 1000 euro

și 5000 euro, este una incorectă, incompletă, neclară, adică este una dubioasă. O

asemenea învinuire i-a afectat și dreptul lui de a cunoaște pentru ce faptă este

învinuit, adică dreptul la apărare.

Mai dubioasă este acțiunea civilă care atestă intenția părții vătămate de a se

îmbogăți fără justă cauză, prin tentativă de escrocherie, indicând că, a transmis

lui Vidrașcu Valeriu 1000 euro ca arvună, 100 euro în calitate de cheltuieli pentru

perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a terenului și 5000 euro, tot cu titlu

de arvună, în total 6100 euro, dintre care inculpatul i-a restituit prin intermediul

executorului Judecătoresc 1100 euro, iar acțiunea civilă admisă de instanța de

fond fiind de 4900 euro.

Prin urmare, învinuirea înaintată inculpatului pe aceste două capete de

învinuire (1000 euro și 5000 euro) este una lovită de nulitate, iar legea procesual

penală nu prevede posibilitatea tragerii persoanei la răspundere penală în lipsa

unui act legal de învinuire. Mai mult, relațiile dintre Vidrașcu Valeriu și Jardan

Ion au un caracter juridic-civil, rezultat al relațiilor contractuale de arvună.

6

Or, potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței atrage nulitatea actului

procedural, care nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a

procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea

actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a

cauzei.

În speța, există o concurență între normele de drept penal și de drept civil

aplicabile, ultimele având prioritate față de calea penală, reieșind din două

considerente după cum urmează.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) Cod civil, apărarea drepturilor

civile încălcate se face pe cale judiciară.

În sensul art. 6 CEDO, noțiunea de „de acuzație în materie penală” este

distinctă de noțiunea „drepturi și obligații cu caracter civil,”. Astfel, în cauza

Ringvold vs Norvegia din 11.02.2003, CtEDO a notat că: „faptul că o lege, care

poate permite o cerere de despăgubire în virtutea dreptului cu privire la

prejudiciu, include și elemente obiective constitutive ale unei infracțiuni penale,

nu reprezintă, în pofida gravității acestei infracțiuni, un motiv suficient pentru a

considera că persoana responsabilă de obligațiile cu caracter civil, să fie acuzată

de i infracțiune penală”.

În cauză Asociația privind victimele terorismului c. Spaniei (dec),

nr.54102/00, CEDH 2001-V, CtEDO a indicat că dreptul la un tribunal, art. 6 din

convenție recunoaște dreptul oricărei persoane ce dorește să obțină o decizie cu

privire la drepturile sale cu caracter civil, și nu garantează dreptul de a provoca

împotriva unor terți inițierea urmărilor penale în scopul condamnării lor.

În conformitate cu principiile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea cauza

Acquaviva c. Franța, 21 noiembrie 1995, §46, seria A nr.333 A), Curtea a

menționat că urmează să examineze dacă a existat o „încălcare,, a unui „ drept cu

caracter civil,, care poate fi pretins, cel puțin din motive discutabile, recunoscut

în dreptul intern. Curtea relevă că după depunerea plângerilor sale penale

reclamantul nu a fost împiedicat să formuleze pretenții referitoare la „ drepturile

cu caracter civil,,. Prin urmare, reclamantul a avut ca scop doar condamnarea

persoanelor pe care el le-a acuzat.

În această ordine de idei, potrivit CtEDO, (a se vedea cauza Mușuc vs

Moldova), o cauză penală se consideră ilegal pornită atunci când între părți există

raporturi civile, care urmează a fi soluționate în modul stabilit de legislația

procesual-civilă, iar plângerile și cererile depuse la organele de politie și

Procuraturii pe acest fapt pot fi apreciate ca încălcare de a antrena organul de

urmărire penală în soluționarea litigiului civil.

noiembrie 2018, apelul a fost respins ca fiind nefondat.

7

Instanța de apel a reținut că probele administrate dovedesc vina

inculpatului, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Ion Jardan, martorilor Jardan

Nicolae, Munteanu Zinovia, Muntean Anatolie, Certan Alexandru, Boșcănean

Sergiu, martorului apărării Munteanu Serghei, procesul-verbal de ridicare și

examinare a obiectului și anume a dosarului cadastral nr. XXXXX din 02.02.2017

pe 6 file prin care se confirmă faptul că terenul cadastral nr. XXXXX cu suprafața

de 0.11 ha aparține și a aparținut lui Munteanu Sergiu, foto-copia titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral XXXXX prin care

se confirmă faptul că proprietar al terenului în cazul este Munteanu Sergiu prin

decizia Primăriei s. XXXXX din 08.08.2000.

Recipisa din 13.12.2016 are următorul conținut ,,Vidrașcu Valeriu Leonid,

cu nr. buletinului de identitate XXXXX. Exprim acordul de a vinde terenul din

s. XXXXX cu nr. cadastral XXXXX, îmi aparține cu suma de 7000 euro,

cetățeanului Jardan Ion din 24.11.83. Astăzi 13.12.2016 am primit arvuna în

sumă de 1000 euro. Condițiile de arvona îmi sunt cunoscute. Recipisa este scrisă

din cuvintele mele fără amenințări sau tortură. Cu prevederile art. 311, 190 Cod

penal sunt cunoscut”.

În acest mod, sunt confirmate declarațiile părții vătămate Jardan Ion, că

Vidrașcu Valeriu de pe telefonul mobil a prezentat o copie a titlului de proprietate

cu nr. cadastral XXXXX cu o suprafață de 11 ari, menționând că, terenul îi

aparține.

Astfel, partea vătămată a fost dezinformată, fiindu-i prezentată o realitate

falsă, pentru a-i crea o stare de încredere părții vătămate or, înșelându-l a primit

banii prima ora în suma 1100 euro, iar a doua oară în sumă de 5000 euro, pentru

ca ulterior să se ascundă și să plece peste hotarele tarii, fapt prin care s-a eschivat

de a se prezenta la notar pentru a perfecta actele și a transmite bunul imobil părții

vătămate.

Atunci când făptuitorul folosește documente false, încheie tranzacții în

numele unei persoane juridice inexistente, își arogă funcții și calități pe care în

realitate nu le are, nu a fost în măsură să-și execute obligațiile, a fost în

imposibilitatea de a găsi mijloace materiale pentru a-și îndeplini obligațiile

contractuale asumate etc, demonstrează rea-voința în raport cu victima.

Deoarece inculpatul a recurs la procedee frauduloase în detrimentul

victimei, el nu se mai poate prevala de imposibilitatea de a-și executa obligațiile

contractuale față de victimă.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat, sau dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

8

Recurentul a invocat că instanțele nu au stabilit corect și cert circumstanțele

de fapt și de drept cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii

incriminate.

Astfel, la materialele cauzei a fost anexată copia recipisei contractul de

arvună din 13.12.2016, întocmit la propunerea părții vătămate Jardan Ion

(inclusiv confirmat cu înregistrare video) prin care s-a confirmat primirea

transmiterii sumei de 1000 de euro în calitate de arvună pentru vinderea terenului

care de facto îi aparține lui și familiei sale, și urmare a înțelegerii între membrii

familiei, acest teren urma a-i reveni și ca moștenire (fapt confirmat și prin

declarațiile date de membrii familiei sale). Tranzacția de vindere a terenului nu a

fost finalizată, deoarece urmare a discuțiilor cu buneii Munteanu Anatolie și

Zinaida, s-a realizat că a fost dus în eroare cu privire la valoarea reală a terenului.

Anterior familia Jardan (partea vătămată), avea intenția de a procura terenul

disputat, dar Munteanu Anatolie (bunelul lui Vidrașcu Valeriu), a indicat că suma

reală a unui ar e de 2000 de euro, fiind considerată sumă prea scumpă de către

Jardan.

Totodată, Jardan Ion când s-a adresat la Procuratura r-lui Strășeni cu

plângerea penală la 05.01.2017, a indicat că suma însușită de Vidrașcu Valeriu a

fost de doar 1100 euro și că a auzit că terenul a fost vândut altui locuitor (Dari

Veaceslav). Deci instanța de fond, ca și cea de apel, eronat au stabilit existente

acțiunile de escrocherie în acțiunile lui Vidrașcu Valeriu, de vreme ce recipisă

confirm intenția încheierii unei tranzacții civile cu arvuna în suma de 1000 de

euro, iar terenul în cauză aparținea membrilor familiei sale, de facto aparținând-i

cu titlu de moștenitor (fapt confirmat de rudele Munteanu Anatolie, Munteanu

Sergiu, Munteani Zinovia, Boșcăneanu Sergiu). Cu atât mai mult, la semnarea

recipisei, Jardan Ion a făcut cunoștință cu titlu de autentificarea deținătorului de

drept al terenului, fapt cunoscut anterior și de familia sa urmare a relațiilor de

vecinătate.

Instanțele de fond eronat au stabilit însușirea ulterioară prin escrocherie a

sumei de 5000 de euro, nefiind confirmată prin nici o probă scrisă sau a unui

martor, faptul dat fiind bazat doar pe declarațiile verbale ale părții vătămate, care

abia ulterior depunerii plângerii penale (din 05.01.20170 a indicat suplimentar și

despre suma de 5000 de euro, pentru a intimida învinuitului și membrii familiei

sale ca să-i vândă terenul, și de a se îmbogăți fără justă cauză.

Înțelegerea părților a fost asupra sumei de 1000 de euro ca arvună plus 100

pentru cheltuielile de perfectare a tranzacției, fiind vorba clasic de relații civile

neonorate de o parte, ce urmau a fi valorificate pe cale judiciară civilă.

Influențarea a parvenit din partea victimei anume, față de Vidrașcu Valeriu

cu privire la perfectarea recipisei cu prevenire de art. 311, 190 Cod penal, cu

înregistrare video etc.

9

Instanțele de fond eronat au indicat că Vidrașcu Valeriu avea schemă

stabilită de dobândire prin înșelăciune prin faptul că a plecat din țară, că au fost

plasate anunțuri de vânzare a terenului etc.

De asemenea, instanțele de fond au omis a analiza declarațiile

contradictorii ale părții vătămate, precum și acțiunile de amenințare și intimidare

la adresa lui Vidrașcu Valeriu, și asupra familiei sale (fiind iscate și anumite

conflicte).

În mod eronat s-a evitat analiza declarațiilor martorilor Munteanu Anatolie,

Munteanu Zinovia, Boșcăneanu Serghei și Munteanu Serghei, care vin în

favoarea poziției lui Vidrașcu Valeriu, dar instanța de apel s-a rezumat doar la

audierea învinuitului și a părții vătămate, dând apreciere doar declarațiilor scrise

fixate în prima instanță, fără a-l audia și a le da citire în prezența părților fapt pe

care îl considerăm contrar principiului mijlocirii și a rejudecării cauzei.

Mai mult, eronat s-a indicat că nu sunt divergențe între declarațiile date

Bocăneau Sergiu și Jardan Ion, precum și cele dintre Jardan Ion și Vidrașcu

Valeriu, în cadrul confruntărilor (vol.I. f.d. 100 -104) reiese declarațiile lui Jardan

Ion sunt contradictorii, iar declarațiile lui Vidrașcu Valeriu se confirmă cu cele

ale lui Boșcăneanu Sergiu, dar și a altor martori ai apărării.

Astfel, din start învinuirea incriminată a fost una neclară ca circumstanțe

timp și loc, contrar prevederilor art. 281-282, 296 Cod de procedură penală.

Instanțele de fond urmau a lua în considerație real toate argumentele apărării și

acțiunile învinuitului, ca probe de drept, și nu considerate ca poziție de apărare,

or toate dubiile trebuie interpretate în favoarea persoanei, iar vinovăția să fie

stabilite prin probe certe (art. 8 Cod de procedură penală).

Instanțele de fond au admis erori grave în motivarea soluției adoptate și

condamnarea lui Vidrașcu Valeriu, omițând să contrapună cu probele acuzării și

să ia în considerație și poziția apărării și anume: declarațiile inculpatului dar

acțiunile acestuia (care a transmis banii în suma de 1100 de euro buneilor, a

întreprins măsuri pozitive pentru a restitui suma de 1100 de euro deși partea

vătămată a refuzat, s-a reîntors benevol în țară atunci când a auzit de pretinsa

sumă de 5000 de euro, pentru a se clarifica); martorilor apărării (Munteanu

Anatolie, Munteanu Sergiu, Boșcăneanu Sergiu, care au confirmat că de facto

terenul disputat aparține lui Vidrașcu Valeriu ca moștenire de familie, că

Vidrașcu Valeriu a dorit să soluționeze neînțelegerea cu Jardan Ion, că au fost

contactați de Jardan Ion și au încercat și ei să discute); acțiunile părții vătămate,

care sunt pe alocuri contradictorii și nu a putut confirma transmiterea sumei de

5000 de euro inculpatului, a depus plângere la procuratură doar pe nerestituirea

sumei de 1100 de euro, și ulterior urmare a agravării conflictului a depus plângere

suplimentară și pe pretinsa suma de 5000 de euro, mai mult a denotat acțiuni de

intimidare și amenințare față de Vidrașcu Valeriu și membrii familiei sale.

10

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile at. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a

fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de această instanță, inclusiv în temeiul când instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art.

101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care

se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

11

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului, instanța de fond

(pct. 2. din decizie):

a) a trecut în revistă unele probe administrate, dar nu a apreciat toate

probele și fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept, indicate

în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în

sprijinul apărării.

Astfel, instanța nu s-a pronunțat în niciun fel asupra probelor scrise,

invocate de apărare ca esențiale, cum ar fi cele 2 sesizări ale părții vătămate cu

indicarea diferitelor sume transmise inculpatului, recipisa semnată de inculpat

conform cărei: „am primit arvuna în sumă de 1000 euro.”, fotocopia titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, prezentată inițial părții vătămate

conform cărui proprietarul terenului este altă persoană decât inculpatul și cea

indicată în rechizitoriu (v.1, f.d. 3, 32, 87, 88, 118).

Mai mult, instanța a concluzionat neclar și divergent că vinovăția

inculpatului este confirmată și prin declarațiile martorilor apărării - Munteanu

Anatolie, Munteanu Zinovia, Boșcăneanu Serghei și Muteanu Serghei.

Or, apărarea invocă că aceste probe, tocmai demonstrează nevinovăția

inculpatului și faptul că în speță sunt prezente relații juridice civile.

În același timp, instanța nu a indicat, deci nici constatat, în ce măsură, mod

și împrejurări, probele la care s-a referit dovedesc vinovăția inculpatului în

dobândirea prin înșelăciune de la partea vătămată a sumei incriminate de 5000

euro;

b) a depășit limitele învinuirii, stabilind că inculpatul a primit prin

înșelăciune de la partea vătămată și suma de 100 euro (cheltuieli pentru perfectarea

notarială a contractului), fapt neincriminat ultimului prin rechizitoriu și neinvocată

de partea vătămată în suma totală a prejudiciului pretins.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel

nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au

fost consemnate în procesul-verbal. Conform art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

12

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. În corespundere cu art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală,

persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta

timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-

un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile

necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care

se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la vol. I.,

f.d. 32, 90, 91, 92, 93, 94;

c) a trecut în revistă unele probe administrate, dar nu a apreciat toate

probele și fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept, indicate

în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în

sprijinul apărării.

Astfel, instanța nu s-a pronunțat în niciun fel asupra probelor scrise,

invocate de apărare ca esențiale, cum ar fi cele 2 sesizări ale părții vătămate cu

indicarea diferitelor sume transmise inculpatului, recipisa semnată de inculpat

conform cărei: „am primit arvuna în sumă de 1000 euro.”, fotocopia titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, prezentată inițial părții vătămate

13

conform cărui proprietarul terenului este altă persoană decât inculpatul și cea

indicată în rechizitoriu (v.1, f.d. 3, 32, 87, 88, 118).

Mai mult, instanța a concluzionat neclar și divergent că vinovăția

inculpatului este confirmată și prin declarațiile martorilor apărării - Munteanu

Anatolie, Munteanu Zinovia, Boșcăneanu Serghei și Muteanu Serghei. Or,

apărarea invocă că aceste probe, tocmai demonstrează nevinovăția inculpatului și

faptul că în speță sunt prezente relații juridice civile.

În același timp, instanța nu a indicat, deci nici constatat, în ce măsură, mod

și împrejurări, probele la care s-a referit dovedesc vinovăția inculpatului în

dobândirea prin înșelăciune de la partea vătămată a sumei incriminate de 5000

euro;

d) constatările confuze și divergente că: „fiindu-i prezentată o realitate

falsă, înșelându-l a primit banii prima ora în suma 1100 euro, iar a doua oară

în sumă de 5000 euro.,.., când făptuitorul folosește documente false, încheie

tranzacții în numele unei persoane juridice inexistente, își arogă funcții și

calități pe care în realitate nu le are, nu a fost în măsură să-și execute obligațiile,

a fost în imposibilitatea de a găsi mijloace materiale pentru a-și îndeplini

obligațiile contractuale asumate etc, demonstrează rea-voința în raport cu

victima..., inculpatul a recurs la procedee frauduloase în detrimentul victimei”,

pe lângă faptul că depășesc limita învinuirii formulate inculpatului în rechizitoriu,

or, asemenea împrejurări nu se conțin în acest act procedural, încalcă și

dezideratul prezumției nevinovăției, prescris în art. 8 alin. (1) Cod de procedură

penală;

e) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5. din

prezenta decizie, în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul de pe rol este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

14

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Iurii Florea, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018, în

privința inculpatului Vidrașcu Valeriu XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 19 aprilie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

15