1ra-1571/2019 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1571/2019 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1571/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Balan Angela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2019, în cauza penală în

privința lui

Donțu Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.02.2015 - 02.07.2018;

Instanță de apel: 25.07.2018 - 26.03.2019;

Instanță de recurs: 27.06.2019 - 23.10.2019.

A C O N S T A T A T :

Donțu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod

penal, la 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe un termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Donțu Ion în beneficiul lui Catan Valentina a

prejudiciului cauzat în sumă de 3 600 euro, convertiți în valuta națională conform

cursului oficial al BNM, la data executării hotărârii judecătorești, cheltuielile

judiciare în sumă de 3 000 lei și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei.

perioada lunilor februarie – septembrie 2008, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere, în timp ce se afla în sect. Ciocana,

mun. Chișinău, sub pretextul de a-i aduce lui Catan Valentina un automobil de

model ,Mercedes Vito” de peste hotarele țării, a însușit de la ultima suma de 8 600

euro, care conform cursului BNM constituie 133 563,56 lei, cauzându-i părții

vătămate un prejudiciu în proporții considerabile.

Tot el, la 24 noiembrie 2018, aflându-se la domiciliul său din mun. Chișinău,

xxxxx, prin abuz de încredere, folosindu-se de relațiile de încredere cu Belîi

Victor, prin înșelăciune, sub pretextul acordării ajutorului cet. Belii Victor, la

procurarea unei remorci-refrigerator de peste hotarele Republicii Moldova, a

însușit de la ultimul bani în sumă de 10 000 euro, care conform cursului BNM

constituie 130 247 lei, cauzând părții vătămate o daună materială în proporții

deosebit de mari, în sumă de 130 247 lei.

1

Tot el, pe parcursul lunilor august – septembrie 2011, aflându-se pe bd.

Decebal, mun. Chișinău, urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune, sub pretextul vânzării automobilul de model „Mercedes Benz C Class”

cu n/î xxxxx, care îi aparține, având numărul motorului schimbat, a însușit de la

Ursu Eugenia, suma de 8 000 euro, care conform cursului BNM constituia suma de

175 780 lei, cauzându-i lui Ursu Eugenia un prejudiciu material în proporții

deosebit de mari, în sumă de 175 780 lei.

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care Donțu

Ion pe episodul în privința părții vătămate Catan Valentina să fie achitat, din motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, pe episodul în privința părții

vătămate Sîli (Ursu) Eugenia să fie achitat, din motiv că nu a fost constatată fapta

prejudiciabilă, iar pe episodul în privința părții vătămate Belîi Victor să fie

reîncadrate acțiunile în baza art.196 alin.(4) Cod penal și încetat procesul penal, în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, constatarea instanței că Donțu Ion

în lunile februarie-septembrie 2008 a însușit prin înșelăciune și abuz de încredere

de la partea vătămată suma de 8 600 euro este contrară declarațiilor părții vătămate

și martorilor Catan Ion și Catan Ion, ori suma de 5 000 euro a fost transmisă lui

Donțu Ion în decembrie 2007, de către Catan Valentina direct inculpatului i-a fost

transmisă doar suma de 1 400 euro, iar sumele a câte 1 000 euro le-au primit Donțu

Svetlana și Anastasia. Deci, instanța a depășit limitele formulate în rechizitoriu și l-

a condamnat în lipsa unei învinuiri formulate în acest sens, ceea ce este contrar

art.art.8 alin.(3), 24 alin.(2) și 389 alin.(2) Cod de procedură penală.

La fel, prima instanță incorect a reținut că inculpatul cunoștea, dar a trecut

sub tăcere faptul că mijlocul de transport era obiectul contractului de gaj, din

moment ce acesta a fost încheiat de ultimul. Această constatare vine în contradicție

cu declarațiile părții vătămate Catan Valentina și Covaș Dumitru, din care rezultă

că inculpatul nu a cunoscut despre faptul că automobilul este gajat. Referirea

instanței la hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 14.09.2009, dimpotrivă probează

faptul că inculpatul nu a fost prezent la examinarea cauzei civile și respectiv, nu a

cunoscut despre gajarea automobilului. Contractul de gaj nu a fost supus

examinării în prima instanță, pentru a putea concluziona că acesta a fost semnat de

inculpat.

Declarațiile părții vătămate, la diferite etape ale procesului penal sunt

incerte, contradictorii și neclare - referitor la transmiterea sumei de bani

inculpatului, ce nu a fost înlăturat de partea acuzării, prin ce s-a admis încălcarea

dreptului inculpatului la un proces echitabil.

Pe episodul în cauză nu s-a dovedit intenția directă a lui Donțu Ion de

cauzare a prejudiciului părții vătămate, nici scopul special, de cupiditate, fiindcă

prin acțiunile descrise în rechizitoriu și cele constatate în cadrul cercetării

judecătorești, părții vătămate nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu, deoarece dânsa a

obținut un automobil de model „Mercedes Vito”, pe care îl deține în baza unei

procuri generale, cu drept de înregistrare a dreptului de proprietate, care din cauza

creditului neachitat de Covaș Dumitru, nu s-a folosit o perioadă de timp. În lipsa

intenției directe și a scopului de cupiditate, acțiunile inculpatului nu constituie

escrocherie.

2

Partea descriptivă a sentinței, nu corespunde cu cea dispozitivă, or, potrivit

acțiunii civile partea vătămată a solicitat încasarea de la inculpat a sumei de 3 600

euro fără a indica statutul acesteia, în calitate de prejudiciu material sau moral, iar

partea apărării în instanță a indicat că suma solicitată cuprinde ambele prejudicii,

pe când instanța a dispus încasarea prejudiciului material în sumă de 3 600 euro,

iar cel moral în mărime de 5 000 lei.

Pe episodul în privința părții vătămate Belîi Victor, avocatul a indicat că,

analizând acțiunile inculpatului - acesta a intrat în posesia banilor, până la

procurarea refrigeratorului, după înțelegerea părților. Ulterior, partea vătămată a

renunțat la solicitarea sa și inculpatul, în contul banilor i-a propus o remorcă, de

care partea vătămată a refuzat, solicitând restituirea banilor. Din constatarea dată

rezultă că inculpatul și-a executat angajamentul, la momentul primirii banilor nu a

avut scopul de a-i însuși, asumându-și angajamentul că-i va restitui.

Instanța incorect a stabilit că, inculpatul și-a asumat obligația de a transporta

refrigeratorul până în Republica Moldova, or, din declarațiile tuturor participanților

rezultă că suma de 10 000 euro era destinată pentru refrigerator și transportarea

acestuia până în România.

Pe acest capăt de acuzare, prima instanță a ignorat prevederile pct.2 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.23 din 28.06.2004, ,,Cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” din care rezultă

că acțiunile inculpatului formează componența de infracțiune prevăzută de art.196

Cod penal.

La fel, urmărirea penală pe acest episod a fost pornită în baza art.196 alin.(4)

Cod penal, la 30.04.2014 și în temeiul art.60 Cod penal, procesul penal urma a fi

încetat pe motiv că a intervenit termenul de prescripție, însă la 31.10.2014,

procurorul a înaintat învinuirea lui Donțu Ion în baza art.190 alin.(5) Cod penal.

Totodată, nu s-a ținut cont că, din 19.11.2010 până la 15.12.2013, inculpatul

a restituit integral suma de 10 000 euro părții vătămate.

Pe epizodul părții vătămate Sîli (Ursu) Eugenia, apelantul a invocat că, din

probele administrate nu a fost constatat că suma de 8 000 euro inculpatul a obținut-

o de la partea vătămată. Astfel, din declarațiile participanților la proces și din

conținutul procurii nr.14141 din 16.08.2010, rezultă că automobilul „Mercedes

Benz C Class”, îi aparținea cu drept de proprietate cetățeanului român Dumitrașcu

Denis și lipsește vreo probă că acesta ar atesta că aparține lui Donțu Ion.

Însăși partea vătămată susține că, între dânsa și inculpat nu au avut loc

obligațiuni sau relații, banii împrumutați îi solicită de la Șoronga, deoarece acestuia

i-au fost transmiși. Deci pe acest capăt de învinuire nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

2019, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, urmărirea penală și

judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura

prevăzută de lege și nu a constatat încălcări care atrag nulitatea probelor

administrate și a actelor procedurale efectuate.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art.95 Cod de procedură

penală și au fost apreciate conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală.

3

Starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele

administrate și apreciate de prima instanță, sentința cuprinde elementele definitorii

condamnării prevăzute de art.394 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, astfel este

descrisă fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de vinovăție

a inculpatului, motivele și consecințele infracțiunii săvârșite, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt respinse

argumentele părții apărării.

În continuare, instanța de apel a indicat că, verificând declarațiile martorilor

și probele materiale examinate de prima instanță, precum verificând declarațiile și

probele materiale prezentate de partea apărăii, a constatat că, starea de fapt și de

drept stabilită de prima instanță, concordă cu probele administrate și apreciate de

prima instanță.

Or, pe episodul părții vătămate Catan Valentina, prin acțiunile sale

inculpatul a cauzat un prejudiciu material părții vătămate în mărime de 8 600 euro,

bani pe care Donțu Ion i-a obținut de la ultima, prin abuz de încredere, sub

pretextul de a-i aduce un automobil de model „Mercedes-Vito” de peste hotarele

țării, însă ultimul cu bună știință, abuzând de încrederea părții vătămate cu care

este în relații de rudenie, a obținut banii, asigurând-o că îi v-a aduce automobilul

promis, și cunoscând cu certitudine că, nu va putea să-și onoreze obligația asumată

și nu va executa promisiunea, ulterior i-a transmis un alt automobil, care după o

perioadă de timp a fost ridicat de către poliție și respectiv bancă din motiv că

acesta era gajat în scopul asigurării rambursării unui credit, prin ce a cauzat părții

vătămate Catan Valentina o daună materială în proporții deosebit de mari.

Deși inculpatul a negat intenția sa de a abuza de încredere, a dobândit de la

Catan Valentina suma de 8 600 euro, acest fapt este confirmat însăși de inculpat,

care în detrimentul declarațiilor sale precum că, a dat doar în folosință părții

vătămate automobilul său, neprimind de la aceasta careva mijloace bănești,

materialele cauzei denotă întocmirea unei procuri la 03.06.2008, prin care

inculpatul în calitate de proprietar a automobilului ,,Mercedes-Vito” a încredințat

părții vătămate Catan Valentina automobilul menționat, inclusiv cu dreptul de a-l

vinde și de a-l înregistra pe numele său (f.d.40 vol. IV).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14.09.2009, s-a

constatat că la 31.01.2007, BC „Moldindconbank” SA a acordat lui Covaș Dumitru

un împrumut, iar Donțu Ion în calitate de garant, întru asigurarea rambursării

creditului și dobânzii, a pus în gaj camionul ,,Mercedes Vito” nr/î xxxxx,

asumându-și obligațiunea de a răspunde față de creditorul gajist în mărimea averii

gajate (f.d.46 vol. IV). Deci, la momentul transmiterii de către Donțu Ion către

Catan Valentina a automobilului în baza procurii din anul 2008, contra sumei

inițiale de 5 000 euro, cu achitări ulterioare, primul cunoștea, însă a trecut sub

tăcere, faptul că mijlocul de transport era obiectul contractului de gaj, din moment

ce acesta a fost încheiat de ultimul personal. Acest fapt se confirmă și prin

declarațiile martorului Covaș Dumitru.

În atare circumstanțe, instanța de a apel a reiterat că, inculpatul Donțu Ion a

trecut sub tăcere că mijlocul de transport este gajat, sau cel puțin nu a comunicat

motivului imposibilității înregistrării dreptului de proprietate după partea vătămată.

Ulterior automobilul de model „Mercedes Vito” a fost ridicat de la partea

vătămată de organele de politie, iar inculpatul s-a eschivat de la returnarea banilor

sau a unui alt automobil, spunându-i să se adreseze la Covaș Dumitru, prin ce

4

ultimei i s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 8 600 euro, care conform cursului

oficial stabilit de BNM constituia suma de 133 563,56 lei. Faptul transmiterii

ulterior de către Covaș Dumitru părții vătămate a unui automobil de același model,

nu absolvă inculpatul de vinovăție.

Instanța de apel a respins și versiunea apărării precum că, inculpatul a

transmis părții vătămate automobilul cu titlu de folosință, gratis, deoarece, nu a fost

motivată necesitatea eliberării unei procuri și faptul că la moment, martorul Covaș

Dumitru, se angajează de a-i transmite părții vătămate un automobil similar, cu

titlu gratuit, or, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, inculpatul, cât și

martorul Covaș Dumitru nu și-au manifestat dorința de a transmite părții vătămate

gratuit un automobil similar celui ridicat de către organele de poliție în 2011.

Subsidiar, instanța a respins și argumentul inculpatului precum că și anterior

a transmis părții vătămate mijloace de transport pentru folosință, cu titlu gratuit,

apreciindu-l critic, deoarece în acest sens nu au fost prezentate careva probe.

Concomitent, instanța de apel a respins și argumentele apărării, că nu și-au

găsit confirmare declarațiile părții vătămate Catan Valentina, precum că a transmis

inculpatului banii, lipsind careva probe în acest sens, deoarece, în viziunea

instanței de apel, afirmațiile părții vătămate sunt credibile, în primul rând reieșind

din faptul că acestea coroborează cu celelalte probe administrate la etapa urmăririi

penale și în cadrul cercetării judecătorești, iar în al doilea rând, atât partea vătămată

Catan Valentina, cât și martorii - soțul și fiul acesteia, au susținut că, după

transmiterea banilor către inculpat, acesta a dispărut și nu răspundea la apelurile

telefonice. Totodată, instanța a notat că, partea vătămată fiind audiată pe parcursul

urmăririi penale și cercetării judecătorești, nu a dat declarații contradictorii, acestea

fiind în coroborare cu restul probelor.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind dovedite elementele

constitutive ale infracțiunii de escrocherie și pe episodul în privința părții vătămate

Belîi Victor, or, inculpatul de la bun început a avut intenția de a înșiși banii, fără a-

și onora obligațiunile asumate, prin aducerea refrigeratorului în Republica

Moldova. Aceste fapte, au fost constatate din declarațiile inculpatului Donțu Ion, a

părții vătămate Belîi Victor, cât și a martorilor Iacubenco Oleg și Cușneriuc

Serghei din care rezultă că, la 24 noiembrie 2008, inculpatul a obținut de la partea

vătămată bani, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul acordării

ajutorului la procurarea unei remorci-refrigerator de peste hotare și a însușit de la

acesta bani în sumă de 10 000 euro.

Scopul de cupiditate al inculpatului și-a găsit confirmare și pe acest capăt de

acuzare, or, dânsul l-a convins pe pătimit să-i transmită banii în sumă de 10 000

euro, pe care i-a însușit, fără a-și onora obligațiunile asumate.

Sub aspectul vizat, instanța a respins alegațiile apărătorului, precum că

inculpatul nu a avut intenția de a dobândi ilicit banii de la partea vătămată Belîi

Victor, acestea din urmă fiind combătute integral prin probatoriul administrat la

faza urmăririi penale, dar și nemijlocit prin relatările părții vătămate, care a

specificat că, urmare a înțelegerii cu inculpatul, acesta i-a promis că pentru suma

de 10 000 euro îi aduce un refrigerator de peste hotare, timp de 2 săptămâni, până

la vama Leușeni - Albița.

Intenția de însușire a banilor părții vătămate Belîi Victor, prin înșelăciune și

abuz de încredere și-a găsit confirmare și prin realizarea anterioară a acțiunilor

inculpatului, care, fiind audiat în ședință, a declarat că anterior a adus un mijloc de

transport pentru Iacubenco Oleg de peste hotare. Anume această modalitate de

5

insuflare a încrederii în personalitatea inculpatului, a și fost modalitatea de

comitere a infracțiunii de escrocherie, or, aceasta a și servit temei pentru a intra în

încrederea părții vătămate Belîi Victor.

Instanța de apel a respins argumentul apărării că, nu și-au găsit confirmare

declarațiile părții vătămate Belîi Victor precum că, conform înțelegerii avute,

inculpatul urma să aducă refrigeratorul până în România și nu până în Republica

Moldova, or, inculpatul a declarat că nu a adus refrigeratorul până în Republica

Moldova, deoarece nu avea bani pentru devămuire, pe când partea vătămată expres

a menționat că inculpatul urma să aducă bunul până la vama Leușeni-Albița, iar el

să achite pentru devamare.

Inexplicabilă este și afirmația inculpatului precum că, conform înțelegerii,

urma să aducă refrigeratorul până în or. Timișoara, România, având în vedere

distanta între or. Timișoara și punctul de trecere vamală Albița.

Pe motivele expuse supra, instanța a respins și argumentul apărării, că

acțiunile inculpatului urmează a fi corect încadrate în baza art.196 alin.(4) Cod

penal, afirmând că potrivit recipiselor inculpatul a restituit suma părții vătămate,

or, recipisele în cauză servesc temei de a constata doar restituirea sumei însușite,

care a fost restituită doar după adresarea de către pătimit cu o plângere către

organele de poliție și doar după intentarea dosarului penal, ceea ce nu exclude

vinovăția inculpatului, fiind doar un temei în baza căruia partea vătămată, a

renunțat la acțiunea civilă de bază, conform căreia a pledat pentru încasarea de la

inculpat a sumei de 10 000 euro.

Referitor la episodul privind partea vătămată Sîli (Ursu) Eugenia, instanța de

apel a reținut că, pe acesta capăt de acuzare a fost dovedit cu certitudine că, prin

acțiunile sale inculpatul prin înșelăciune, sub pretextul vânzării automobilul de

model „Mercedes Benz C Class”, cu n/î xxxxx, care îi aparține, având numărul

motorului schimbat, a însușit de la partea vătămată suma de 8 000 euro, prin ce i-a

cauzat un prejudiciu material.

Deși inculpatul neagă intenția sa de a însuși suma de 8 000 euro, acest fapt a

fost constatat prin aceea că, la momentul transmiterii automobilului către partea

vătămată, acesta cunoștea despre problemele mijlocului de transport, însă a trecut

acest fapt sub tăcere.

Din declarațiile martorul Brumărel Dorin reiese că de perfectarea procurilor

s-a ocupat inculpatul, care le-a transmis prin intermediul fiului său și că, discuțiile

privind vânzarea automobilului tot doar inculpatul le-a purtat, la una din întâlniri

cu inculpatul erau prezenți și niște români, care însă nu au participat la înțelegeri,

dar de toate s-a ocupat Donțu Ion.

Prin urmare, instanța a respins argumentul apărării că, nu și-a găsit

confirmare că partea vătămată nu ar fi transmis inculpatului banii, lipsind careva

probe în acest sens.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că, afirmațiile părții vătămate

urmează a fi considerate credibile, în primul rând reieșind din faptul că acestea

coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, de rând ce partea vătămată a depus declarații sub jurământ, astfel

fiind excluse careva dubii ce ar pune la îndoială relatările părții vătămate, care la

fiecare etapă de audiere a dat declarații consecutive, nefiind constatate careva

contradicții între ele.

Faptul obținerii de către inculpat prin înșelăciune a mijloacelor bănești, care

nu au fost restituite, denotă atitudinea iresponsabilă a inculpatului, față de

6

patrimoniul altor persoane și de ignoranță a angajamentelor asumate, or, de la bun

început inculpatul a admis faptul că nu-și va executa obligațiunea asumată sau să

restituie mijloacele bănești obținute de la partea vătămată Sîli (Ursu) Eugenia.

În concluzie, instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiată solicitarea

apărării cu privire la emiterea unei sentințe de achitare pe capetele de învinuire în

privința părților vătămate Catan Valentina și Ursu Eugenia, și respectiv de încetare

a procesului pe capătul de învinuire în privința părții vătămată Belîi Victor. La

materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și

concludente prin care se atestă vinovăția lui Donțu Ion în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia,

solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat următoarele argumente.

Cu referire la episodul privind partea vătămată Catan Valentina, este invocat

că, probe care ar confirma constatarea instanțelor de dobândire prin abuz de

încredere în lunile februarie-septembrie 2008 a sumei de 8 600 euro nu au fost

administrate, or, lui Donțu Ion nu i-a fost înaintată învinuire cu referire la perioada

de timp decembrie 2007, în care s-ar pretinde că i-a fost transmisă suma de 5 000

euro.

Atât în prima instanță, cât și în apel a fost invocat argumentul, precum că

prima instanță a depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și a constat

dobândirea sumei în cuantum de 5 000 euro de către inculpat prin înșelăciune și

abuz de încredere în lipsa unei învinuiri clare formulate în acest sens, însă

instanțele de fond nu au dat un răspuns concret și clar în acest sens.

Suplimentar, instanțele de fond nu au indicat care sunt probele, care ar

confirma că suma de 8 600 euro Donțu Ion a dobândit-o prin abuz de încredere în

lunile februarie-septembrie 2008, moment în care partea vătămată Catan Valentina,

martorii Catan Ion și Catan Ion susțin că suma de 5000 euro a fost transmisă în

decembrie 2007, perioadă care nu se regăsește în rechizitoriu, în perioada

februarie-septembrie 2008, a fost dobândită prin abuz de încredere suma de 3 600

euro. Totodată, potrivit acțiunii civile (f.d.191-196 vol. V) Catan Valentina

solicită, încasarea de la inculpatul Donțu Ion în beneficiul său a sumei de 3 600

euro, fără a indica statutul acestei sume.

Partea apărării a invocat drept argument de casare a sentinței faptul că partea

descriptivă și partea dispozitivă a sentinței sunt contradictorii, deoarece, în partea

motivată, instanța constată că Donțu Ion a dobândit prin abuz de încredere suma de

8 600 euro iar în partea dispozitivă încasează suma de 3 600 euro în calitate de

prejudiciu cauzat prin infracțiunea comisă, fără a da vre-o explicație cu referire la

suma de 5 000 euro, cât și cu referire la încadrarea în componența alin.(5) art.190

Cod penal, însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestui argument.

Suplimentar, partea apărării a invocat că, concluzia instanței de fond,

precum că Donțu Ion a trecut sub tăcere, faptul că mijlocul de transport era

obiectul contractului de gaj, din moment ce acesta a fost încheiat de ultimul

personal, este una arbitrară și lipsită de suport probatoriu, deoarece în instanța de

fond nu a fost prezentat și nu a fost supus examinării contractul de gaj. Instanța de

apel, în lipsa unei probe în acest sens, a preluat concluzia primei fără a indica care

7

este acea probă, care ar confirma, că inculpatul a încheiat contractul de gaj. Or,

prin hotărârea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14.09.2009, este cert

constatat faptul, că contractul a fost semnat de Covaș Dumitru.

În susținerea acestei poziții avocatul a făcut trimitere la practica CtEDO în

cauza Adrian Constantin vs. România.

Pe episodul în privința părții vătămate Belîi Victor, recurentul a invocat că,

potrivit proceselor-verbale de interogare a părții vătămate Belîi Victor (f.d.71-73,

199-200 vol. I, 28 vol. II, 201 vol. IV), suma de 10 000 euro era destinată doar

pentru automobil și nu includea devamarea acestuia. Din 19 noiembrie 2010,

Donțu Ion a început restituirea sumei de 10 000 euro, pe rate, după cum s-a înțeles

cu Belîi Victor (f.d.11 vol. II). La 27.12.2013 a restituit suma integral, fapt

confirmat prin recipisele anexate în original la materialele dosarului în instanța de

judecată, cât și declarațiile lui Belîi Victor din 17.12.2014.

Totodată, apărarea este de părere că, la 31 octombrie 2014, adică peste

aproximativ un an de zile după încetarea de drept a urmăririi penale pe art.196

alin.(4) Cod penal, procurorul a înaintat o nouă învinuire în privința lui Donțu Ion

pe art.190 alin.(5) Cod penal, pentru aceleași circumstanțe, pentru care ultimul a

fost pus sub învinuire pe art.196 alin.(4) Cod penal. Astfel, Donțu Ion a fost

urmărit de către organul de urmărire penală pentru una și aceiași faptă de două ori,

inițial fapta fiind încadrată în art.196 alin.(4) Cod penal, în care urmărirea penală a

încetat de drept, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție și a doua oară

fapta fiind încadrată în baza art.190 alin.(5) Cod penal, pentru care a fost

condamnat la 9 ani de închisoare.

În speță, sunt încălcate grav drepturile fundamentale a inculpatului prevăzut

în art.21 din Constituție, art.4 alin.(1) din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană,

art.14 alin.(7) din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice,

art.22 alin.(1) Cod de procedură penală.

Susține avocatul că, procedura precedentă (învinuirea pe art.196 alin.(4) Cod

penal) este afectată de un viciu fundamental, sub aspectul că organul de urmărire

penală nu a încetat urmărirea penală în condițiile legii. Ulterior această eroare a

fost pusă în sarcina lui Donțu Ion, fapt inadmisibil, or inculpatul este cel, care a

suportat consecințele omisiunilor autorităților în cadrul investigațiilor prealabile (a

se vedea Radchikov vs. Rusia, par.48).

Astfel, recurentul consideră că, decizia instanței de apel este afectată de un

viciu fundamental și de erori judiciare sub aspectul urmăririi și condamnării

inculpatului de două ori pentru una și aceeași faptă.

În ce privește episodul privind partea vătămată Sîli (Ursu) Eugenia, avocatul

a invocat că, instanțele de fond au constatat, în lipsa oricăror dubii, că între partea

vătămată Sîli (Ursu) Eugenia și inculpatul Donțu Ion nu a existat nici o relație, însă

potrivit declarațiilor părții vătămate, martorului Brumărel Dorin și inculpatului

Donțu Ion, banii în sumă de 8 000 euro, în lunile august-septembrie 2011, Donțu

Ion i-a împrumutat de la Șoronga Denis, prin intermediul lui Brumărel Dorin, pe

un termen de o lună de zile. După expirarea termenului banii în sumă de 8 000 euro

au fost restituiți lui Șoronga Denis în prezența lui Brumărel Dorin.

Prin urmare, faptul, precum că sumă de 8 000 euro inculpatul i-a obținut de

la partea vătămată Sîli (Ursu) Eugenia nu s-a constatat în instanța de fond. Probe

care ar confirma acest fapt lipsesc în materialele cauzei penale.

8

Potrivit declarațiilor părților și a procurii nr.14141 din 16.08.2010 (f.d.23

vol. III), automobilului de model „Mercedes Benz C Class” cu n/î xxxxx îi aparține

cu drept de proprietate cetățeanului român Dumitrașcu Denis, lipsind probe că

acest automobil i-ar fi aparținut lui Donțu Ion sau acesta l-ar fi avut în posesie.

Reieșind din aceste circumstanțe, consideră că argumentul instanței de fond,

precum că Donțu Ion, căruia îi aparținea automobilul, cunoștea despre problemele

mijlocului de transport sunt neîntemeiate și lipsite de suport probatoriu.

Nici prima instanță, nici instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor

apărării și au evitat de a da o apreciere probelor în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

Sub acest aspect, recurentul a făcut trimitere la hotărârile Vetrenko c.

Moldovei (cererea nr.36552/02, 18 mai 2010) și Suominen c. Finlandei (cererea

nr.37801/97, 1 iulie 2003).

Mariana în interesele părții vătămate Catan Valentina, care s-au pronunțat pentru

inadmisibilitatea acestuia.

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că

titularul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod

de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond nu

au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat fiind dispusă condamnarea lui Donțu Ion în baza art.190 alin.(5) Cod penal.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății și în

acest sens menționează următoarele

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea

sentinței, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

9

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzător

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute

deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării

cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate

în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege. Mai mult, potrivit art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Totuși, Colegiul penal, ține să menționeze că, toate probele administrate au

primit apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză,

iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei. În contextul dat, Colegiul penal

reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de

temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind

aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat.

Colegiul penal respinge argumentul invocat de către recurent că, prima

instanță a depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și a constat

dobândirea sumei în cuantum de 5 000 euro de către inculpat prin înșelăciune și

abuz de încredere în lipsa unei învinuiri clare formulate în acest sens, însă

instanțele de fond nu au dat un răspuns concret și clar în acest sens, deoarece, în

învinuire este arătată suma de 8 600 euro, care a fost indicată de partea vătămată

Catan Valentina în plângerea adresată organului de poliție, în baza căreia a fost

pornită urmărirea penală și care a fost susținută de aceasta prin declarațiile sale.

Totodată, instanța de apel a reținut că, partea vătămată fiind audiată pe parcursul

urmăririi penale și cercetării judecătorești, nu a dat declarații contradictorii, acestea

fiind în coroborare cu restul probelor.

La fel, se reține că, instanța de apel corect a reținut soluția primei instanțe în

latura civilă, care a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții

vătămate prejudiciul material cauzat în sumă de 3 600 euro, fiind stabilit că,

martorul Covaș Dumitru, care este ginerele inculpatului Donțu Ion, a transmis

părții vătămate, pe parcursul examinării cauzei, un autoturism evaluat la suma de

5 000 euro.

Din aceste considerente instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

argumentele apărării că, partea descriptivă și partea dispozitivă a sentinței sunt

contradictorii, deoarece, în partea motivată, instanța constată că Donțu Ion a

dobândit prin abuz de încredere suma de 8 600 euro, iar în partea dispozitivă

încasează suma de 3 600 euro în calitate de prejudiciu cauzat prin infracțiunea

comisă.

Colegiul penal respinge ca nefondate argumentele recurentului referitor la

încetarea de drept a urmăririi penale pe art.196 alin.(4) Cod penal, urmărirea lui

Donțu Ion de către organul de urmărire penală pentru una și aceiași faptă de două

10

ori, încălcarea drepturile fundamentale ale inculpatului prevăzute de art.21 din

Constituție, art.4 alin.(1) din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, art.14

alin.(7) din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art.22

alin.(1) Cod de procedură penală, or, urmărirea penală în privința lui Donțu Ion pe

episodul privind partea vătămată Belîi Victor a fost suspendată de câteva ori din

motiv că Donțu Ion se sustrăgea de la urmărirea penală.

Astfel, prin ordonanța de suspendare a urmăriri penale din 30.09.2010 a fost

dispusă suspendarea urmăriri penale până la stabilirea locului aflării lui Donțu Ion

(f.d.242 vol. I), iar prin ordonanța din 17.11.2010 a fost dispusă reluarea urmăririi

penale (f.d.5 vol. II), prin ordonanța de suspendare a urmăriri penale din

13.01.2012 a fost dispusă suspendarea urmăriri penale până la stabilirea locului

aflării lui Donțu Ion (f.d.81-82 vol. II), iar prin ordonanța din 30.01.2012 a fost

dispusă reluarea urmăririi penale (f.d.5 vol. II), prin ordonanța de suspendare a

urmăriri penale din 12.10.2012 a fost dispusă suspendarea urmăriri penale din

motiv că nu este cunoscut locul aflării lui Donțu Ion (f.d.173 vol. II), prin

ordonanța de reluare a urmăririi penale din 12.05.2014, a fost dispusă reluarea

urmăririi penale (f.d.188 vol. II).

Or, potrivit art.60 alin.(5) Cod penal, curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii

persoanei sau din momentul autodenunțării.

Colegiul penal respinge, ca nefondate, și argumentele avocatului că, pe

episodul privind partea vătămată Sîli (Ursu) Eugenia instanțele de fond nu s-a

expus asupra argumentelor apărării și au evitat de a da o apreciere probelor în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, deoarece instanțele

de fond s-au expus asupra argumentelor invocate de partea apărării, probele

administrate de organul de urmărire penală au fost apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborări lor, fapt ce a dus la constatarea vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de escrocherie în privința părții vătămate Sîli (Ursu)

Eugenia.

În continuare, cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.8) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, instanța de recurs ține să menționeze că, sub

aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și

subiectul infracțiunii, or, de către instanțele de fond cert a stabilit că inculpatul, pe

toate episoadele, a dobândit ilicit bunurile altei persoane, prin înșelăciune și abuz

de încredere.

Astfel, se constată că în cauză au fost stabilite toate elementele componente

ale infracțiunii imputate lui Donțu Ion, inclusiv vinovăția acestuia, după cum

rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra

11

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe

pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în mod obiectiv, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală.

În contextul celor menționate, Colegiul penal constată că decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

emiterea soluției contestate, precum și motivele adoptării ei, motivarea soluției nu

contrazice dispozitivului hotărârii, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile

art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărârii contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Balan Angela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 martie 2019, în cauza penală în privința lui Donțu Ion xxxxx, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 05 decembrie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

12