2rh-301/14 — anularea ordinului de concediere și a ordinului cu privire la modificarea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului material și moral

2rh-301/14 — anularea ordinului de concediere și a ordinului cu privire la modificarea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

prima instanță: V. Orîndaș dosarul nr. 2rh-301/14

instanța de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu

instanța de recurs: N. Clima, S. Novac, O. Sternioală, I. Corolevschi

Î N C H E I E R E

01 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima

Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru

Oleg Sternioală, Ion Corolevschi

examinând cererea de revizuire depusă de către Liudmila Bagrii, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Liudmilei Bagrii împotriva Întreprinderii

de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului de concediere și a

ordinului cu privire la modificarea ordinului de concediere, restabilire la lucru,

încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului

material și moral, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014,

prin care a fost admis recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Poșta

Moldovei”, au fost casate integral decizia Curții de Apel Chișinău din 10

septembrie 2013 și hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 07

februarie 2013 și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 17 ianuarie 2011, Liudmila Bagrii a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Poșta Moldovei” cu privire la restabilire la lucru, încasarea

salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în baza ordinului pârâtului nr.

60 din 15 iunie 2005 a fost angajată la filiala ÎS „Poșta Moldovei”, Centrul de

Poștă Ocnița, în funcția de director al filialei, începând cu 15 iunie 2005.

Ulterior, prin ordinul pârâtului nr. 127 din 02 septembrie 2010 a fost

suspendat contractul individual de muncă, începând cu 03 septembrie 2010, în baza

art. 78 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, iar la 30 noiembrie 2010, în temeiul

ordinului pârâtului nr. 319p din 29 noiembrie 2010, a fost concediată în baza art.

86 lit. g) din Codul muncii.

Menționează că argumentele, care au stat la baza concedierii sale, contravin

legislației în vigoare.

Susține că prin acțiunile pârâtului i-a fost cauzat un prejudiciu moral enorm,

care s-a manifestat prin stare de stres și suferințe psihice, cu o înjosire a

personalității sale în fața colegilor săi de serviciu și în societate.

Prin urmare, solicită restabilirea sa în funcția de director al filialei ÎS „Poșta

Moldovei”, Centrul de Poștă Ocnița, încasarea de la pârât a salariului mediu pentru

perioada absenței forțate de la lucru, începând cu 03 septembrie 2010, a sumei de

100000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

La 08 februarie 2011, Liudmila Bagrii a depus o cerere de chemare în

judecată suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la pârât a penalității pentru

neachitarea în termen a salariului conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii.

Ulterior, Liudmila Bagrii a mai depus o cerere de chemare în judecată

suplimentară, prin care a solicitat anularea ordinului ÎS „Poșta Moldovei” nr. 319p

din 29 noiembrie 2010 cu privire la concedierea salariatului.

Prin hotărârea Judecătoriei Ocnița din 26 decembrie 2011 acțiunea a fost

admisă parțial, a fost anulat ordinul ÎS „Poșta Moldovei” nr. 319p din 29 noiembrie

2010 cu privire la eliberarea din funcție a directorului Centrului de Poștă Ocnița,

Liudmila Bagrii, a fost restabilită Liudmila Bagrii în funcția de director al

Centrului de Poștă Ocnița și a fost încasat din contul ÎS „Poșta Moldovei” în

beneficiul Liudmilei Bagrii salariul pentru absența forțată de la lucru în perioada

01 decembrie 2010-26 decembrie 2010 în sumă de 31731,15 lei și suma de 15000

lei, în vederea reparării prejudiciului moral. În rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2012 a fost admis apelul

declarat de către ÎS „Poșta Moldovei”, casată hotărârea primei instanțe și restituită

pricina spre rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chișinău, conform competenței.

Liudmila Bagrii a depus împotriva ÎS „Poșta Moldovei” o cerere de chemare

în judecată suplimentară, prin care a solicitat anularea ordinului ÎS „Poșta

Moldovei” nr. 84p din 21 iunie 2012 cu privire la modificarea ordinului nr. 319p

din 29 noiembrie 2010, prin care a fost modificat temeiul de drept indicat în

ordinul menționat și, anume, din art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii în art. 86

lit. p) din Codul muncii, invocând că acest ordin este ilegal.

Menționează că prin emiterea ordinului nr. 84p din 21 iunie 2012

angajatorul, în principiu, a recunoscut faptul concedierii sale ilegale pe temeiurile

indicate în ordinul nr. 319p din 29 noiembrie 2010.

Susține că angajatorul, ÎS „Poșta Moldovei”, la emiterea ordinului nr. 84p

din 21 iunie 2012, nu era împuternicit de a modifica temeiurile concedierii a

salariatului abia peste 02 ani și 07 luni, pe cînd au expirat termenele de aplicare a

sancțiunilor disciplinare prevăzute de art. 209 din Codul muncii.

Afirmă că la momentul emiterii ordinului menționat, pârâta nici nu a luat în

considerație faptul că în perioada 15 iunie 2012-23 iunie 2012, ea s-a aflat în

concediu medical, iar conform art. 86 alin. (2) din Codul muncii, nu se admite

concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în concediu de

odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate, în concediu parțial

plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani, etc..

Ulterior, Liudmila Bagrii a mai depus o cerere de chemare în judecată

suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la pârât a salariului pentru absența

forțată de la lucru în perioadele 03 septembrie 2010-26 decembrie 2011 și 21 iunie

2012-01 februarie 2013 în sumă de 107397,72 lei, a sumei de 100000 lei, cu titlu

de prejudiciu moral, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2000 lei și a

cheltuielilor de transport în sumă de 1600 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 07 februarie 2013

acțiunea a fost admisă, a fost anulat ordinul ÎS „Poșta Moldovei” nr. 319p din 29

noiembrie 2010 în partea în care ține de motivarea concedierii și concedierea

Liudmilei Bagrii și ordinul ÎS „Poșta Moldovei” nr. 84-p din 21 iunie 2012 cu

privire la modificarea ordinului nr. 319-p din 29 noiembrie 2010 privind

concedierea Liudmilei Bagrii, a fost restabilită Liudmila Bagrii în funcția de

director al Centrului de Poștă Ocnița, începând cu 30 noiembrie 2010 și a fost

încasat din contul ÎS „Poșta Moldovei” în beneficiul Liudmilei Bagrii salariul

pentru absența forțată de la lucru în mărime de 107397,72 lei, cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 2000 lei și suma de 10000 lei, în vederea reparării

prejudiciului moral. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2013 a fost respins

apelul declarat de către ÎS „Poșta Moldovei” și menținută hotărârea primei

instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014 a fost admis

recursul declarat de către ÎS „Poșta Moldovei”, au fost casate integral decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanței și a fost emisă o nouă hotărâre, prin

care acțiunea a fost respinsă.

La 28 iulie 2014, Liudmila Bagrii a depus o cerere de revizuire împotriva

deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței

de recurs, rejudecarea recursului și respingerea acestuia, cu menținerea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

Revizuienta Liudmila Bagrii, în motivarea cererii de revizuire, a indicat că

după emiterea deciziei instanței de recurs, a descoperit decizii ale Curții Supreme

de Justiție, care se referă la o situație similară cu cea din cazul său și acestea sunt

determinante pentru reconsiderarea soluției date prin hotărârea supusă revizuirii.

Menționează că instanța de recurs, la examinarea recursului, și-a depășit

atribuțiile și a dat o nouă apreciere probelor, care au fost stabilite și apreciate în

modul prevăzut de lege de către prima instanță și instanța de apel.

Susține că Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, în decizia din 02 aprilie 2014, emisă în dosarul nr. 2ra-

1048/14, a menționat că conform regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și, anume,

dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în

mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Afirmă că însăși instanța de recurs a admis încălcarea normelor de drept

procedural, dînd o apreciere arbitrară circumstanțelor de fapt și de drept ale

pricinii, iar încălcarea flagrantă a normelor de drept procedural de către instanța de

recurs a dus la încălcarea drepturilor sale - dreptul la un proces echitabil garantat

de art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și dreptul la proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol

Adițional la Convenție.

Invocă că instanța sesizată cu prezenta cerere de revizuire are dreptul și

misiunea de a aplica direct prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale pentru a înlătura greșelile admise la

soluționarea cauzei.

Mai invocă că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului susține

revizuirea actelor judecătorești definitive/irevocabile în cazul în care este necesară

corectarea unor erori judiciare (cauzele Protsenko versus Rusia și Mitrea versus

România).

Menționează că Curtea Supremă de Justiție, în decizia din 15 aprilie 2010,

emisă în dosarul nr. 2re-121/2010, a menționat că o hotărâre judecătorească în care

se constată o încălcare a drepturilor fundamentale ale persoanei, garantate de

Constituție și de Convenție, obligă instanța supremă, prin aplicarea directă a

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, să înlăture acea încălcare și

să repare consecințele astfel încît să restabilească atît cît este posibil situația

existentă înaintea încălcării.

Susține că sunt elocvente în acest sens și încheierile Curții Supreme de

Justiție din 28 octombrie 2009, emisă în dosarul nr. 3rh-87/09, din 24 noiembrie

2010, emisă în dosarul nr. 3rh-164/10 și din 02 august 2012, emisă în dosarul nr.

2rh-230/12.

Prin referința depusă la 26 septembrie 2014 ÎS „Poșta Moldovei” a solicitat

respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) și (3) Codul de procedură civilă, instanța

examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de

examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței.

Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire.

Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea

participanților la proces a locului, datei și orei ședinței de judecată, nu a fost

modificat.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind

actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași forță

juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra aceluiași

obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) CPC cu art. 444 CPC, care este

modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluții diferite privitor la citarea

și participarea părților în instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție examinează cererea de

revizuire în lipsa participanților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea

de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în

scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Din dispozițiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac

de retractare și nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obține anularea

unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția

definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea,

legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul

în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care

nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a pricinii.

Având ca temei prevederile articolului menționat, revizuienta Liudmila

Bagrii a anexat la cererea de revizuire încheierile Curții Supreme de Justiție din 28

octombrie 2009, emisă în dosarul nr. 3rh-87/09, din 24 noiembrie 2010, emisă în

dosarul nr. 3rh-164/10 și din 02 august 2012, emisă în dosarul nr. 2rh-230/12,

precum și decizia Curții Supreme de Justiție din 15 aprilie 2010, emisă în dosarul

nr. 2re-121/2010.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia și încheierile Curții Supreme de Justiție

enunțate nu pot fi considerate ca circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii, care

ar putea servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece ele nu

prezintă în sine circumstanțe care n-au putut fi cunoscute petiționarului anterior și

care ar influența esențial soluția dată inițial de instanță.

Or, în sensul art. 449 lit. b) CPC este de înțeles că circumstanțele sau faptele

prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunțarea hotărârii,

iar revizuientul să probeze că nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei

revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau fapte și că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii, precum și că circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de

revizuire să influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt

determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, care

presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a

art.6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca

contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că

securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității

lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea

unei hotărâri definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi

soluții în cauză. Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie

exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a

efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat.

O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este

determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că temeiul

invocat în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit.

b) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către

Liudmila Bagrii, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liudmilei Bagrii împotriva

Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului de

concediere și a ordinului cu privire la modificarea ordinului de concediere,

restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și

repararea prejudiciului material și moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului, Nicolae Clima

judecătorul

Judecătorii Svetlana Novac

Tatiana Vieru

Oleg Sternioală

Ion Corolevschi