1ra-580/19 — art. 190 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 09 iulie 2018, Pucin Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2), lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, la amendă în mărime de 640 unități convenționale, ce constituie 32000 (treizeci și două mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul gestionării mijloacelor bănești pe un termen de 2 (doi) ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, la 09.02.2018, aproximativ la ora 21.10, Pucin Andrei având un plan bine determinat, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, aflându-se în mun. Chișinău, bd. Cuza-Vodă 20/3, sub pretextul de a efectua un apel telefonic, a însușit de la Buhnî Dan, un telefon mobil de model „Samsung GalaxyJ5” cu nr. IMEI xxxx în valoare de 4000 lei, în care era înserată cartela SIM cu nr. xxxx, bun cu care a părăsit locul comiterii infracțiunii, în continuare eschivându-se de la obligațiunile sale de a restitui bunul lui Buhnî Dan, ulterior dispărând într-o direcție necunoscută, cauzând părții vătămate o pagubă materială considerabilă în valoare totală de 4000 lei. 1

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Tatiana Tampei în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Pucin Andrei să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, reieșind din faptul că, în ședința de judecată inculpatul a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2018 a fost admis apelul declarat de avocat, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pucin Andrei a fost recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ce constituie 25000 (douăzeci și cinci mii) lei. 4.1. Instanța de apel a reținut că, la data examinării cauzei penale de către instanța de fond, prevederile art. 190 alin. (2), lit. c) Cod penal, reglementa infracțiunea de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile, încadrare care a fost reținută și de către prima instanță. Prin Legea RM nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018 „pentru modificarea unor acte legislative” litera c) reglementată la alin. (2), art. 190 Cod penal a fost abrogată, iar în dispoziția alineatului (1) art. 190, textul „înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”. În acest context, instanța având în vedere modificările survenite la art. 190 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, atestă că legea penală nouă ameliorează situația lui Pucin Andrei care a comis infracțiunea de escrocherie, și respectiv, în temeiul art. 10 alin. (1) Cod penal, Legea respectivă are caracter retroactiv. Așadar, instanța de apel a menționat că cuantumul prejudiciului material cauzat prin infracțiune de către inculpat în mărime de 4000 lei părții vătămate Bhnîi Dan și care se încadrează în „daune cu caracter considerabil” nu este reglementat ca agravantă la alin. (2) art. 190 Cod penal, litera c) „cu cauzarea de daune în proporții considerabile” și constituie deja element obligatoriu pentru componența de infracțiunea reglementată la alin. (1) art. 190 Cod penal. La individualizarea pedepsei în privința inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a ținut cont de 2 prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal. În conformitate cu art. 76 Cod penal, în privința lui Pucin Andrei a fost reținută circumstanța atenuantă - căința sinceră. Careva circumstanțe agravante nu au fost reținute. Din materialele cauzei penale instanța de apel a reținut că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, după caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”, nu are antecedente penale. Prin urmare, luându-se în considerație totalitatea împrejurărilor obiective și subiective, inculpatului i s-a aplicat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ce constituie 25000 (douăzeci și cinci mii) lei. În acest sens, instanța de apel a relevat că urmare a reîncadrării acțiunilor inculpatului din prevederile art. 190 alin. (2), lit. c) Cod penal în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, i s-a creat o situația juridică mai favorabilă, în consecință fiindu-i aplicată o pedeapsă mai blândă, sub formă de amendă.

Nefiind de acord cu decizia pronunțată, avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Asupra recursului a depus referință procurorul, prin care s-a expus întru respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit textului recursului, recurentul face referire la pct. 13) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, fără a-și argumenta poziția în raport cu cele indicate, însă din solicitările cererii reiese că critică pedeapsa aplicată de instanța de apel, considerând-o prea aspră, ceea ce constituie temei de casare a deciziei prevăzut în 3 pct.10), care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare. Avocatul este de-acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost aplicată, apreciind-o drept una prea aspră. Motivele precum că instanța incorect a individualizat pedeapsa, neacordând deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, Colegiul le consideră drept lipsite de temei, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Pucin Andrei, instanța de apel a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 10, 61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de condițiile de viață ale acestuia, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând inițial examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia, corect ajungând la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia poate avea loc prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă, fiind de altfel, cea mai blândă pedeapsă din cele alternative prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal. 4 Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii. Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Pucin Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 03 aprilie 2019. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 5