1ra-675/2020 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP

1ra-675/2020 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-675/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Dumitru Marinescu în numele inculpatului Vladimir Tucin și ultimul,

prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

mai 2019, în cauza penală, în privința inculpatului

Tucin Vladimir XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 01.08.2017 până la 18.02.2019;

Instanța de apel de la 20.03.2019 până la 29.05.2019;

Instanța de recurs de la 23.12.2019 până la 18.03.2020.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Vladimir Tucin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestei norme i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 5 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Inculpatul Vladimir Tucin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal și în baza acestei norme fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită lui Vladimir Tucin

pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Vladimir Tucin la 11 iulie 2017, aproximativ la ora 16:30, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, acționând cu intenție directă și aflându-se în ghereta situată

1

pe str. XXXXX, pe ascuns, de pe un dulăpior, a sustras un telefon mobil de model

„Samsung” la prețul de 1 500 lei, în care activa cartela SIM cu nr. XXXXX la prețul de

30 lei, cauzând părții vătămate Iurie Andrieș daune în proporții considerabile în

suma de 1 530 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Vladimir Tucin a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot, Tucin Vladimir, la 31 iulie 2017, aproximativ la ora 20:30, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber, a pătruns în ghereta „Ciao

Cacao”, amplasată pe aleea de pe XXXXX, de unde pe ascuns, a sustras o geantă cu

prețul de 500 lei, în care se aflau următoarele bunuri: un portmoneu cu prețul de 200

lei în care se afla o bancnotă cu nominalul de 200 lei; un telefon mobil de model

„Lenovo 319” la prețul de 2 000 lei și o cruce din aur cu prețul de 1 500 lei,

cauzându-i victimei Eugenia Arnaut un prejudiciu material considerabil în sumă de

4 400 lei.

Astfel, Vladimir Tucin prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, eu cauzare de daune în proporții

considerabile.

2.1. Inculpatul, în ședința de judecată până la începerea cercetării judecătorești,

a declarat personal prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în

conținutul rechizitoriului și solicită ca judecata să se înfăptuiască pe baza probelor

administrate în fază de urmărire penală, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are

obiecții conform revederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

numele inculpatului Vladimir Tucin a declarat apel prin care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță,

și a califica acțiunile acestuia în baza art. 28, 30 Cod penal, în coroborare cu

prevederile art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, ca o infracțiune unică prelungită și

de a-i numi lui Vladimir Tucin o pedeapsă sub formă de 180 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului, avocatul Dumitru Marinescu a indicat că, acțiunile

inculpatului urmau a fi încadrate doar în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

or, în speță se constată prezența unor acțiuni identice sub formă de furt din gheretă,

iar intervalul de timp în care s-au petrecut acțiunile este de 20 zile, în amblele

gherete s-au sustras bunuri mobile de dimensiuni relativ mici.

2

apelul declarat de către avocatul Dumitru Marinescu în numele inculpatului a fost

respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel a constatat că, instanța

de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute

de art. 3641 Cod de procedură penală.

Subsecvent, instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea avocatul

Dumitru Marinescu de a recunoaște vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiuni

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca o infracțiune continuă, și să-i fie

stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate, or, ținând cont de probele

administrate la respectiva cauză penală inclusiv declarațiile inculpatului, instanța de

fond corect a constatat că prin acțiunile sale inculpatul a săvârșit infracțiunile

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal

În acest sens, instanța de apel a subliniat că, infracțiunile comise de către

Vladimir Tucin sunt infracțiuni materiale, care s-au consumat odată cu obținerea de

către inculpat a posibilități reale de a se folosi de bunurile sustrase, acesta a comis

două infracțiuni de furt. Astfel, acest fapt s-a constatat cu certitudine în condițiile în

care, la episodul cu partea vătămată Iurie Andrieș inculpatul a părăsit locul faptei cu

telefonul mobil și căuta să vândă telefonul mobil sustras, iar la episodul cu partea

vătămată Eugenia Arnaut, inculpatul după ce a sustras geanta, a luat din geantă

banii, a aruncat geanta și a intenționat să plece de la fața locului, fiind reținut de

persoanele care erau în preajmă.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a constatat că,

la determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de

prevederile art. 75-77 Cod penal adică, de pericolul social al infracțiunilor comise de

Vladimir Tucin, considerând echitabil de a-i stabili pedeapsa definitivă cu închisoare

pe un termen de 2 ani, în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, în temeiul prevederilor art. 76 Cod penal, nu au fost constatate careva

circumstanțe atenuante, iar ca circumstanță agravantă, în baza art. 77 Cod penal, s-a

stabilit comiterea infracțiunilor de către o persoană anterior judecată pentru

infracțiuni similare.

Astfel, instanța de apel a menționat că instanța de fond just a ținut cont de

personalitatea inculpatului, atitudinea procesuală cooperantă de care a dat dovadă, a

recunoscut integral vina în comiterea infracțiunilor, iar bunurile sustrase de acesta

au fost restituite părților vătămate, considerând că corectarea și reeducarea

inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui de societate cu aplicarea față de

3

inculpatul Vladimir Tucin a unei pedepse penale sub formă de închisoare, pe un

termen de 1 an și 5 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

litt.d) și aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 5

luni pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal,

ultimul beneficiind de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute la art.

3641 alin. (8) din Codul de procedură penală, iar în temeiul prevederilor art. 84 alin.

(1) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa pentru concurs de infracțiuni pedeapsă

definitivă sub formă de 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

în numele inculpatului și ultimul, indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

10) și 12) Cod de procedură penală solicită, casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi decizii prin care a-i califica acțiunile inculpatului în baza art.

28, 30, 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 180 ore.

În motivare recursurilor, partea apărării susține că, acțiunile inculpatului eronat

au fost calificate ca două infracțiuni distincte, or, ultimul a comis o infracțiune

prelungită având o intenție unică.

De asemenea, recurenții remarcă că la individualizarea pedepsei penale,

instanța de judecată urmează să țină cont de faptul că ultimul a recunoscut vinovăția

în cele comise, regretă și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată

prevăzută de dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală.

în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia expusă de către procuror în

referință, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestora în cazul în care constată că recursurile declarate

sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

4

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal reține că, recurenții indică ca temeiuri pentru declararea

recursurilor ordinare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură

penală, în sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale

și că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

subliniază că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurenți nu se confirmă în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Din textul recursurilor, Colegiul penal constată că, avocatul Dumitru Marinescu

și inculpatul Vladimir Tucin își exprimă dezacordul cu modul de stabilire a pedepsei

de către instanțele ierarhic inferioare, precum că acestea nu au ținut cont de

principiul individualizării pedepsei penale, deci are în vedere temeiul prevăzut în

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod penal.

Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în

urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se

constată că instanța de apel în decizia sa corect a motivat soluția în privința stabilirii

pedepsei.

Cât ține de motivele indicate în recurs precum că, instanța de apel nu a luat în

considerație circumstanțele atenuante ,,recunoașterea vinovăției, căința sinceră”,

Colegiul penal nu le acceptă, or, aceste motive au fost obiect de dispută atât în cadrul

primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au

punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurenților în

sentința adoptată precum și în decizia atacată pe care Colegiul penal le însușește, ca

corecte, ce este și conform practicii CtEDO (vezi hotărârea Albert vs România din

16.02.2010).

De asemenea, din conținutul recursului ordinar declarat de către apărătorul

Dumitru Marinescu în numele inculpatului, se constată că acesta invocă critici

referitor la încadrarea juridică a acțiunilor infracționale comise de către inculpat, în

acest sens, Colegiul penal conchide că, instanțele de fond corect a ținut cont

prevederile art. 28 și 30 Cod penal și întemeiat a calificat acțiunile ilegale ale

inculpatului, ca două infracțiuni diferite, deoarece faptele au fost săvârșită cu două

intenții diferire și scopuri diferite.

5

Colegiul penal reține că, potrivit art. 28 Cod penal, infracțiunea unică reprezintă

o acțiune (inacțiune) sau un sistem de acțiuni (inacțiuni) care se califică conform

dispoziției unei singure norme a legii penale.

Astfel, reieșind din conținutul acestei norme, infracțiunea unică poate fi

realizată ori printr-o singură acțiuni (inacțiune), ori printr-un sistem de acțiuni

(inacțiuni), care se limitează la conținutul unei infracțiuni unice.

Prin unitatea de infracțiune se înțelege situația în care o activitate infracțională,

formată dintr-o acțiune (inacțiune) ori din mai multe acțiuni (inacțiuni) se consideră,

potrivit stării de fapt ori potrivit legii, o singură infracțiune pentru care se aplică o

singură pedeapsă.

Consecvent, o formă a unității de infracțiune este unitatea legală, care la rândul

ei se poate manifesta prin caracterul prelungit al acțiunilor inculpatului.

Prin urmare, potrivit art. 30 Cod penal, se consideră infracțiune prelungită fapta

săvârșită cu intenție unică, caracterizată prin două sau mai multe acțiuni infracționale

identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracțiune și care se

consumă din momentul săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale.

Respectiv, din materialele cauzei și stării de fapt stabilite, atât în prima instanță,

cât și în instanța de apel, a fost dovedit univoc faptul că inculpatul a comis două

infracțiuni diferite care nu pot fi privite sub instituția infracțiunii prelungite.

Or, reieșind din prevederile art. 32 și 33 alin. (1) și (3) Cod penal, pluralitatea de

infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidivă. Se consideră

concurs de infracțiuni săvârșirea de către o persoană a două sau mai multor

infracțiuni dacă persoana nu a fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele și

dacă nu a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, cu

excepția cazurilor când săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni este prevăzută

în articolele părții speciale a Codului în calitate de circumstanță care agravează

pedeapsa. Concursul real există atunci când persoana, prin două sau mai multe

acțiuni (inacțiuni), săvârșește două sau mai multe infracțiuni. Respectiv, concursul

real de infracțiuni poate să fie prezent doar în cazul în care o persoană, prin două

sau mai multe acțiuni (inacțiuni) distincte, în baza unor rezoluții sau forme de

vinovăție separate, săvârșește două sau mai multe infracțiuni prevăzute de diferite

componențe de infracțiune.

Având în vedere cele expuse, prevederile art. 30 Cod penal, sunt străine speței

de față, or, instanța de recurs reiterează că în cauza penală deferită judecății,

acțiunile inculpatului se califică ca două infracțiuni separate.

Așadar, Colegiul penal verificând decizia instanței de apel sub aspectul

motivelor invocate în recursurile ordinare, conchide că instanța de apel a pronunțat

6

o decizie motivată sub toate aspectele și corect a aplicat legislația națională în acest

sens.

Astfel, în cazul în care o instanță națională a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (vezi cauza CtEDO Latourinerie din 10 decembrie 2002).

Prin urmare, erorile de drept invocate de către recurenți, prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursurilor, iar din aceste considerente acestea urmează a fi declarate

inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Dumitru

Marinescu în numele inculpatului Vladimir Tucin și ultimul, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2019, în cauza penală în

privința lui Tucin Vladimir XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 mai 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7