1ra-593/2019 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-593/2019 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-593/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

6 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Rusev Serghei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

ROTARU Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.05.2018 – 05.09.2018;

Instanța de apel: 04.10.2018 – 20.11.2018;

Instanța de recurs: 04.02.2019 – 06.03.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Rotaru I. a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 3 ani 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă, cu dispunerea încasării

din contul inculpatului în beneficiul lui Mușețeanu A. a prejudiciului material în sumă de

2100 de lei. Totodată, s-a dispus încasarea de la Rotaru I. în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare legate de efectuarea expertizelor medico-legale și toxicologice, în

sumă de 448 de lei.

13 martie 2018, în jurul orei 13:00, aflându-se la domiciliul său din sat. Chioselia, r-nul

Cantemir, în urma unui conflict apărut spontan între el și Mușețeanu A., locuitor al

aceleiași localități, în mod intenționat i-a aplicat o lovitură în regiunea inferioară a

abdomenului cu un cuțit de bucătărie, cauzându-i lui Mușețeanu A. leziuni corporale

grave, periculoase pentru viață.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămare intenționată gravă a sănătății care

este periculoasă pentru viață.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Rusev S.

în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu aplicarea în privința lui Rotaru

I. a unei pedepse neprivative de libertate, prin prisma art. 90 Cod penal, menționând că

prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile lui Rotaru I. în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, însă i-a aplicat acestuia o pedeapsă prea aspră și neproporțională faptei comise.

În motivarea apelului, apărătorul a indicat că prima instanță a desconsiderat scopul

și motivele care au condiționat comiterea infracțiunii, nu s-a ținut cont că partea vătămată

fiind în stare de ebrietate și aflându-se în ograda inculpatului, s-a certat cu acesta, l-a

numit cu cuvinte necenzurate, sărind la bătaie și amenințându-l cu răfuială fizică, astfel

indirect provocând comiterea infracțiunii.

De asemenea, apelantul a menționat că, partea vătămată Mușețeanu A. a pătruns

ilegal în domiciliul lui Rotaru I., a refuzat, la solicitare, să părăsească domiciliul acestuia

și a aplicat violența fizică asupra inculpatului maltratându-l cu pumnii și picioarele, fapt

confirmat de martorii Belciug D. și Șvedu V. Prin urmare, inculpatul a săvârșit

infracțiunea în scop de apărare depășind limitele legitimei apărări. Totuși, partea

vătămată nu a solicitat aplicarea unei pedepse privative de libertate față de inculpat,

depunând și o cerere la 27.03.2018 în acest sens, prin care a solicitat încetarea procesului

penal, deoarece își retrage plângerea depusă nedorind ca Rotaru I. să fie atras la

răspundere penală. Prima instanță nu a ținut seama că Rotaru I. este încadrat în gradul de

dezabilitate medie, că a recunoscut fapta și s-a căit sincer de cele comise, ceea ce denotă

că instanța era în drept să-i aplice prevederile art. 90 Cod penal.

apelul declarat de avocatul Rusev S. în numele inculpatului a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea în vigoare a sentinței fără careva modificări.

fost judecată de către prima instanță, în temeiul art.3641 Cod procedură penală, adică în

baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat în

corespundere cu alin. (3) a normei vizate, prin cererea depusă până la începerea cercetării

judecătorești, potrivit căreia el a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatului instanța a

acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 61, 75, 76, 77 Cod penal, a ținut cont de scopul

pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale, de personalitatea acestuia.

Circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal, în

privința lui Rotaru I. au fost stabilite: căința sinceră de cele comise; comportamentul

2

imoral al părții vătămate Mușețeanu A., care a provocat săvârșirea infracțiunii, întrucât

fără permisiune a intrat în casa inculpatului și a refuzat să iasă la cerința acestuia.

Potrivit art. 77 Cod penal, în privința acestuia au fost stabilite următoarele

circumstanțe agravante: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară, săvârșită în stare de ebrietate. Mai mult ca atât,

la emiterea sentinței s-a pus accent pe faptul că la locul de trai se caracterizează negativ;

pe caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii - săvârșirea unei infracțiuni

intenționate, grave. La fel, ținându-se cont de consecințele infracțiunii, de circumstanțele

cauzei, de persoana inculpatului, care nu este angajat în câmpul muncii, Colegiul judiciar

a conchis că just instanța de fond a considerat că corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă doar în condițiile izolării acestuia de societate, cu stabilirea unei pedepse

minime sub formă de închisoare, în limitele stabilite conform prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală.

Colegiul judiciar a constatat că corect prima instanță a avut în vedere la stabilirea

pedepsei că inculpatul a săvârșit o infracțiune ce atentează la viața persoanei, ceea ce

contravine grav moralității pe care se întemeiază relațiile sociale și întreaga societate

umană. La fel, instanța a pus accent pe restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat,

cât și de alte persoane, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. Chiar dacă

partea vătămată singură a început conflictul, inculpatul fiind lovit și aflându-se în casa sa,

putea să fugă sau să ceară ajutor de la persoanele care se mai aflau acolo, putea să cheme

poliția, să fugă de lângă partea vătămată, dar nu să scoată cuțitul și în mod intenționat să-i

aplice o lovitură în regiunea inferioară a abdomenului. Cu atât mai mult că, anterior a mai

comis o faptă similară, săvârșită în stare de ebrietate pentru care a fost condamnat și

cunoștea urmările acțiunilor date.

Mai mult ca atât, chiar dacă în cererea de apel depusă inculpatul face referire la

faptul că în urma acțiunilor sale, partea vătămată nu și-a pierdut vederea, auzul, graiul sau

alt organ, ori a încetat funcționarea acestuia, sau pierderea stabilă a cel puțin o treime din

capacitatea de muncă, totuși, la caz, lui Mușețeanu A. i-a fost aplicată o lovitură în

regiunea inferioară a abdomenului cu un cuțit de bucătărie, sub formă de plagă înțepat-

tăiată oarbă a peretelui anterior abdominal, regiunii subombilicale, penetrantă în cavitatea

peritoneală, cu lezarea omentului mare, stare după laparotomie, cauzându-i acestuia din

urmă leziuni corporale grave, într-o regiune în care aplicarea unor astfel de lovituri, sunt

periculoase pentru viață. Circumstanțe ce denotă caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise, și aplicând o astfel de lovitură cu cuțitul, pe care singur inculpatul a

declarat că l-a scos din buzunar, direct duce la ideea săvârșirii infracțiunii intenționat

grave asupra unei persoane, care este și fratele celui pe care inculpatul l-a ucis cu câțiva

ani în urmă împreună cu alte persoane.

Totodată, instanța a făcut trimitere și la caracteristica eliberată de Primăria s.

Chioselia nr. 324 din 15.08.2018, care este contrară celei anexate anterior la materialele

dosarului la 13.03.2018, cu nr. 161. Aceiași instituție anterior îl caracterizează din punct

de vedere negativ, indicând că deseori întrebuințează alcool, iar în caracteristica din

3

15.08.2018 se indică că inculpatul nu face abuz de alcool. La caz, însă este de notat că

inculpatul a comis infracțiunea în stare de ebrietate, în proba de sânge, prezentată pe

numele lui Rotaru I. s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,20 %, echivalent a 2,20 g/l,

deci fiind demonstrat că acesta indubitabil făcea abuz de alcool în perioada în care se afla

în libertate.

La fel, instanța de fond a pus accent pe faptul că Rotaru I. anterior a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii similare, tot în stare de ebrietate, și careva concluzii

necesare privind sistarea faptelor infracționale, dânsul nu și-a format. Mai mult ca atât,

chiar dacă inculpatul are gradul de dezabilitate medie, a recunoscut fapta și s-a căit sincer

de cele comise, toate acestea nu denotă că acestuia îi pot fi aplicate prevederile art. 90

Cod penal.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că pedeapsa aplicată de

instanța de fond este una proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și va fi

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune și va contribui la realizarea scopului de

corectare a inculpatului, de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat

cât și de către alte persoane.

acționând în numele inculpatului, contestă cu recurs ordinar decizia instanței de apel și

sentința solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Rotaru

I. să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, prin prisma art. 90 Cod

penal.

În esență, în recursul declarat, apărătorul își exprimă dezacordul cu soluțiile

instanțelor de fond doar din motivul neaplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod

penal – dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate acestuia prin

sentință, fiind de acord cu starea de fapt constatată de instanțe și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului.

În opinia recurentului, reieșind din conținutul art. 90 Cod penal se poate de constatat

că inculpatul cade sub incidența acesteia, întrunind toate condițiile impuse de lege.

La caz, partea vătămată Mușețeanu A. a pătruns ilegal în domiciliul lui Rotaru I., a

refuzat, la solicitare, să părăsească domiciliul acestuia și a aplicat violența fizică asupra

inculpatului maltratându-l cu pumnii și picioarele, fapt confirmat de martorii Belciug D.

și Șvedu V. Prin urmare, inculpatul a săvârșit infracțiunea în scop de apărare depășind

limitele legitimei apărări. Totuși, partea vătămată, conștientizând acțiunile ilegale

întreprinse, nu a solicitat aplicarea unei pedepse privative de libertate față de inculpat,

depunând și o cerere la 27.03.2018 în acest sens, prin care a solicitat încetarea procesului

penal, intenționând să-și retragă plângerea depusă, prin aceasta nedorind ca Rotaru I. să

fie atras la răspundere penală.

Instanțele de fond nu au ținut seama că Rotaru I. are gradul de dezabilitate medie, că

a recunoscut fapta și s-a căit sincer de cele comise, ceea ce denotă că în privința lui pot fi

aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

4

Totodată, recurentul menționează că instanța de apel nu a menționat că inculpatul a

recuperat integral prejudiciul material cauzat părții vătămate, ceea ce potrivit art. 76 Cod

penal îi atenuează răspunderea penală pe care o poartă pentru fapta comisă. Recurentul

consideră neîntemeiate concluziile instanței de apel, potrivit cărora inculpatul, pentru a

evita conflictul cu partea vătămată, putea să fugă de la locul incidentului, or acesta având

grad de dezabilitate medie fizic nu putea să fugă.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

procurorul în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de avocatul

Rusev S. menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

actele cauzei, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele ce urmează.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se întemeiază

în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia

instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs depuse de apărătorul Rusev S.,

instanța a făcut verificările temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele

dosarului, constatând că hotărârile recurate sunt conforme legii, fără a prezenta vreo

lipsă, care să le afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de

recurent, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția

instanțelor de fond adoptate pe caz.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

Din conținutul recursului ordinar declarat de apărătorul inculpatului se constată că

acesta, face referire la temeiul de casare din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, intervenind cu solicitarea de a se dispune desființarea deciziei instanței de apel,

de altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Rotaru I., în baza art.

151 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată

a executării acesteia.

Exceptând solicitarea de mai sus, pe care Colegiul o consideră irațională, întrucât

casarea integrală a hotărârilor adoptate de instanțele de fond, mai întâi ar genera

judecarea cauzei în fapt și în drept, competență improprie instanței supreme, după care ar

genera și casarea procedurii simplificate în care a fost judecată cauza, în baza căreia a

fost posibil de a-i stabili inculpatului pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, ținând seama în acest aspect de

5

circumstanțele concrete ale spețe și de personalitatea celui vinovat, toate celelalte

pretenții avansate de avocat privitor la stabilirea unei pedepse neprivative de libertate,

sunt nefondate.

Mai întâi, instanța de recurs notează că criticele avansate în privința modalității de

individualizare a pedepsei, precum și cele ce țin de executarea acesteia, se subscriu erorii

de drept din pct. 10) al alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală, recurentul indicând

greșit temeiul de drept al declarării recursului. Concomitent, analizând textul cererii de

apel în paralel cu cel din recurs, instanța constată că același apărător critică aceleași

chestiuni de drept – neaplicarea art. 90 Cod penal. Însă, raționamentul care poate

condiționa aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la

origine persoana inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă,

conduita bună; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte,

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta. În toate cazurile, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea

efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz anume în această

consecutivitate și s-a realizat. De aceea, Colegiul apreciază că recursul declarat de

avocatul Rusev S. este mai degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a

corecta o eroare judiciară”, care se bazează în mod esențial pe argumente deja examinate

minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există

„circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în

hotărârea instanței de apel sau în cea a primei instanțe, în latura stabilirii pedepsei.

Colegiul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă, proporțională și va contribui la

atingerea scopului de corectare și reeducare a acestuia.

Totodată, se relevă că, corect instanța de apel a menținut sentința în partea

neaplicării în privința inculpatului a institutului suspendării condiționate a pedepsei,

având în acest sens în vedere următoarele: „ ... chiar dacă în cererea de apel depusă

inculpatul face referire la faptul că în urma acțiunilor sale, partea vătămată nu și-a

pierdut vederea, auzul, graiul sau alt organ, ori a încetat funcționarea acestuia, sau

pierderea stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă, totuși, la caz, lui

Mușețeanu A. i-a fost aplicată o lovitură în regiunea inferioară a abdomenului cu un

cuțit de bucătărie, sub formă de plagă înțepat-tăiată oarbă a peretelui anterior

abdominal, regiunii subombilicale, penetrantă în cavitatea peritoneală, cu lezarea

6

omentului mare, stare după laparotomie, cauzându-i acestuia din urmă leziuni corporale

grave, într-o regiune în care aplicarea unor astfel de lovituri, sunt periculoase pentru

viață. Circumstanțe ce denotă caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

comise, și aplicând o astfel de lovitură cu cuțitul, pe care singur inculpatul a declarat că

l-a scos din buzunar, direct duce la ideea săvârșirii infracțiunii intenționat grave asupra

unei persoane, care este și fratele celui pe care inculpatul l-a ucis cu câțiva ani în urmă

împreună cu alte persoane.

Cu referire la caracteristica eliberată de Primăria s. Chioselia, r-nul Cantemir nr.

324 din 15.08.2018, prezentată în instanța de apel, Colegiul judiciar notează că aceasta

este contrară celei anexate anterior la materialele dosarului la 13.03.2018, cu nr. 161.

Aceiași instituție anterior îl caracterizează din punct de vedere negativ, indicând că

deseori întrebuințează alcool, iar în caracteristica din 15.08.2018 se indică că inculpatul

nu face abuz de alcool. La caz, însă este de notat că inculpatul a comis infracțiunea în

stare de ebrietate, în proba de sânge, prezentată pe numele lui Rotaru I. s-a depistat

alcool etilic în cantitate de 2,20 %, echivalent a 2,20 g/l, deci fiind demonstrat că acesta

indubitabil făcea abuz de alcool în perioada în care se afla în libertate.

La fel, instanța de fond a pus accent pe faptul că Rotaru I. anterior a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii similare, tot în stare de ebrietate, și careva

concluzii necesare privind sistarea faptelor infracționale, dânsul nu și-a format. Mai

mult ca atât, chiar dacă inculpatul are gradul de dezabilitate medie, a recunoscut fapta

și s-a căit sincer de cele comise, toate acestea nu denotă că acestuia îi pot fi aplicate

prevederile art. 90 Cod penal.”

Anume datorită circumstanțelor de mai sus, instanțele au statuat asupra aplicării

pedepsei închisorii în privința lui Rotaru I., la limita minimă specială prevăzută de

sancțiunea art. 151 alin. (1) Cod penal, coroborat cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, totodată ținând seama atât de circumstanțele atenuante, cât și de cele agravante.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a-i stabili

inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia. Așadar, din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe

argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa aplicată inculpatului, circumstanțele

atenuante sau agravante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a pedepsei,

totodată decizia cuprinde și temeiurile de respingere a solicitării părții privind stabilirea

unei pedepsei neprivative de libertate.

Față de lucrul judecat de către instanțele de fond, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa

aplicată infractorului este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod

penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale de

același gen.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că

instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției

7

(a se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși,

instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai

cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această

obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o

motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea în

acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din

cererea de recurs înaintată de avocatul Rusev S. nu și-au găsit confirmarea.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rusev Serghei în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20

noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Rotaru Ion XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 3 aprilie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8