1ra-242/2019 — art. 145 al. 2 lit. e-1 CP

1ra-242/2019 — art. 145 al. 2 lit. e-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-242/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procur-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, de

avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 septembrie 2018, în cauza penală,

în privința lui

Moraru Serghei XXX, născut la XXX, originar

și locuitor al XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 23.07.2018 pînă la 01.08.2018;

Instanța de apel de la 15.08.2018 pînă la 25.09.2018;

Instanța de recurs de la 29.11.2018 pînă la 13.02.2019.

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Moraru Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

la 10 martie 2018, aproximativ în intervalul orelor 22.00-24.00, fiind în stare de

ebrietate și, aflându-se în domiciliul său amplasat în satul XXX, r-nul Cahul,

urmărind scopul de a-l omorî pe fratele său Moraru Nicolae, care era membru de

familie și locuiau împreună în aceiași casă, în urma unui conflict cu ultimul, a luat

un cuțit de bucătărie și a aplicat cu el o lovitură în regiunea gâtului fratelui său

Moraru Nicolae, totodată tăindu-i gâtul împrejur, prin ce i-a cauzat conform

raportului de expertiză judiciară nr.201811C0123 din 27 aprilie 2018, vătămări

corporale sub formă de anemie acută posthemoragică, ca consecință a unei plăgi

tăiate a porțiunii superioare, anterior laterală a gâtului cu lezarea laringelui,

mușchilor, arterelor carotide cu hemoragie externă masivă, acută și anemie a

organelor interne și pneumonie aspirativă sangvină, de la care victima a decedat la

fața locului.

care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui

Moraru Serghei să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

13 ani și 2 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și să fie încasate

din contul inculpatului în folosul statului cheltuielile judiciare în mărime de 21 052

lei.

În motivarea apelului acuzarea a invocat că, instanța de fond corect a încadrat

juridic acțiunile săvârșite de inculpatul Moraru Serghei în baza art. 145 alin. (2)

1

lit.e1) Cod penal, însă a considerat că, instanța de judecată a aplicat o pedeapsă prea

blândă inculpatului, stabilindu-i pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 145

alin.(2) lit. e1) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

pedeapsă de 10 ani închisoare, ce constituie limita minimă a sancțiunii pentru

infracțiunea respectivă. Aplicarea unei asemenea pedepse este motivată în sentință

prin prezența la inculpat a circumstanțelor atenuante - recunoașterea vinovăției,

căința sinceră, comiterea faptei cu responsabilitate redusă, comiterea infracțiunii de

către inculpat în legătură cu comportamentul amoral și ilegal al victimei.

Prin urmare, instanța de judecată eronat a apreciat prevederile art. 75-78 Cod

penal, nu a ținut cont de faptul că, deși inculpatul a recunoscut vina, totuși ultimul a

ascuns cadavrul după omor și a încercat să ascundă crima, încercând să se eschiveze

de răspunderea penală, aceasta din urmă fiind descoperită întâmplător de către

colaboratorii de poliție în decurs de aproape o lună, adică la data de 05 aprilie 2018,

iar faptul că inculpatul în momentul infracțiunii se afla în stare de ebrietate, ce

constituie o circumstanță agravantă, respectiv în acest caz nu putea fi aplicată

pedeapsa minimă prevăzută de lege.

La fel acuzarea a indicat că, instanța de judecată a respins solicitarea

acuzatorului de stat privind încasarea în contul statului de la inculpatul Moraru

Serghei a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul urmăririi penale, deoarece

cheltuielile suportate de stat au fost necesare pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal și aceste cheltuieli se plătesc din sumele alocate de stat. În ședința

de judecată acuzatorul de stat a solicitat încasarea cheltuielilor judiciare de la

inculpat în beneficiul statului, în valoare totală de 21 052 lei, suportate în legătură

cu efectuarea expertizelor judiciare, iar refuzul instanței de a recupera cheltuielile

judiciare din contul inculpatului este neîntemeiat, deoarece inculpatul a fost eliberat

total de la plata acestor cheltuieli, având la întreținere doar un singur copil minor, la

fel nefiind prezentate careva dovezi că ultimul nu ar avea alte venituri sau că nu

dispune de proprietăți înregistrate pe numele său.

2018, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează:

Lui Moraru Serghei recunoscut vinovat în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod

penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest, sentința s-a menținut.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, procurorul nu a

contestat circumstanțele de fapt constatate de instanța de fond și nici calificarea

faptei imputate, dar s-a rezervat asupra pedepsei aplicate de către prima instanță

considerând-o una prea blândă, reieșind din circumstanțele cauzei cât și asupra

eliberării de către instanță a inculpatului Moraru Serghei de la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 21 052 lei.

În acest sens, în sentința atacată se reflectă opinia instanței la stabilirea

pedepsei, care a stabilit că inculpatul nu a fost anterior judecat, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului psihiatru, ținînd cont de

circumstanțele agravante - comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, circumstanțele

atenuante - căința sinceră, comiterea faptei cu responsabilitate redusă, comiterea

infracțiunii de către inculpat în legătură cu comportamentul amoral și ilegal al

2

victimei și, reieșind din faptul că cauza a fost examinată în procedura specială pe

baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, ținând cont de principiul individualizării pedepsei penale, a ajuns

la concluzia stabilirii pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În lumina celor menționate, instanța de apel a notat că, individualizarea

pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete

infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și

pedepsei penale, care va fi una echitabilă și ar restabili echitatea socială.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei autorului.

La speță instanța de fond a indicat că, la stabilirea pedepsei a ținut cont de

revederile art. 7,61,75 Cod penal, a luat în considerație și solicitarea succesorului

părții vătămate de a fi stabilită pedeapsa cea mai blîndă, deoarece comiterea

infracțiunii a fost provocată de comportamentul ilicit al victimei Moraru Nicolae și,

reieșind din faptul că infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal se

pedepsește cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detențiune pe viață, cu

aplicarea 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a stabilit inculpatului Moraru

Serghei pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani.

Instanța de apel a notat că, prima instanță ajungând la concluzia stabilirii

inculpatului Moraru Serghei pedepsei minime pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, nu a motivat soluția din care

considerente a hotărât că pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani,

este una echitabilă și proporțională în corespundere cu normele legale cât și reieșind

din faptul că, inculpatul Moraru Serghei a comis infracțiunea pe data de 10 martie

2018, partea vătămată Moraru Nicolae a fost anunțat ca a dispărut fără veste, în

urma acțiunilor întreprinse de către poliție, inculpatul Moraru Serghei a dat

explicații la data de 22 martie 2018 adică după comiterea omorului lui Moraru

Nicolae, precum că nu cunoaște locul aflării acestuia, că fratele său ar fi plecat

undeva, însă locul aflării lui nu-l cunoaște.

Instanța de apel a menționat că, într-adevăr potrivit prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Reieșind din sancțiunea prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal,

aplicând corespunzător limitele de pedeapsă prevăzută de lege, se constată a fi:

minimă de la 10 ani pînă la 13 ani și 4 luni.

În speța dată, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu și-a motivat

soluția pe care a considerat-o drept una întemeiată, pentru a-i stabili inculpatului

Moraru Serghei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1)

Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani.

Motivul din care instanța de apel, a considerat apelul procurorului în această

parte întemeiat și care urmează a fi admis cu stabilirea inculpatului Moraru Serghei

a pedepsei, în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, a-i aplica lui Moraru Serghei

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

3

Or, la concluzia respectivă, instanța de apel a ajuns din analiza materialului

probatoriu anexat la materialele dosarului și examinat cât în cadrul instanței de fond,

atât și de instanța de apel, instanța de judecată, soluționând chestiunea de vinovăție

în cazul infracțiunilor săvârșite prin omor, urmează să rezulte din cumulul tuturor

circumstanțelor infracțiunii săvârșite, să țină cont, în special, de anturajul, modul de

săvârșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și a

altor vătămări corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei,

relațiile dintre ei, etc.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75Cod penal și a notat, că Moraru Serghei a comis omorul unei persoane, cadavrul

fiind îngropat în grădina gospodăriei sale, încercând să ascundă faptul comiterii

infracțiunii și ducând în eroare organele de drept, declarând că l-a văzut pe fratele

său Moraru Nicolae seara, însă dimineața cel din urmă nu mai era acasă, și nu

cunoaște direcția plecării lui și faptul descoperirii infracțiunii se datorează doar

acțiunilor colaboratorilor de poliție, care întâmplător au auzit convorbirea soției

inculpatului Moraru Tatiana cu vecina Alavațcaia Nadejda, căreia soția inculpatului

i-a spus că, Moraru Nicolae a fost omorât de Moraru Serghei și ulterior îngropat în

grădină de cel din urmă, totodată fiind amenințată și soția că, în caz că va spune

cuiva despre cele întâmplate, va avea același destin.

Inculpatul Moraru Serghei a comis infracțiunea, care potrivit art. 16 alin. (6)

Cod penal, se califică ca infracțiune excepțional de gravă, pentru care legea prevede

pedeapsa exclusiv sub formă de închisoare de la 15 pînă la 20 ani sau cu detențiune

pe viață, la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.168), anterior nu a fost atras la

răspundere penală (f.d.163), la evidență la medicul narcolog nu se află (f.d.166),

vina de comiterea infracțiunii o recunoaște, cauza penală fiind examinată potrivit

prevederilor 3641 Cod de procedură penală.

Din aceste motive Colegiul constată oportun de a aplica față de inculpatul

Moraru Serghei pedeapsa cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală

sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, aceasta fiind echitabilă în raport cu infracțiunea comisă și

circumstanțele cauzei.

Circumstanțe atenuante a răspunderii a lui Moraru Serghei în conformitate cu

art.76 Cod penal, de instanța de fond au fost reținute, cum ar fi: căința sinceră,

comiterea infracțiunii cu responsabilitate redusă și comiterea infracțiunii de către

inculpat în legătură cu comportamentul amoral și ilegal al victimei.

Circumstanțe agravante a răspunderii a lui Moraru Serghei în conformitate cu

art.77 Cod penal, au fost stabilite în ședința de judecată - săvîrșirea infracțiunii în

stare de ebrietate.

Instanța de apel a găsit aceste circumstanțe atenuante reținute de instanța de

fond, ca fiind eronate, în partea ce ține de comiterea infracțiunii cu responsabilitate

redusă și comiterea infracțiunii de către inculpat în legătură cu comportamentul

amoral și ilegal al victimei, or, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr.

201836S0060 din 13 iulie 2018, „ ...particularitățile sechelare depistate la el, nu sunt

atât de profunde și nu echivalează cu noțiunea de alienație mentală, nu sunt asociate

cu dereglări ale intelectului și criticii și nu-i abolesc discernământul”, având

diagnosticul „tulburare organică de personalitate”. Or, potrivit art. 231 Cod penal,

(1) Persoana care a săvârșit o infracțiune ca urmare a unei tulburări psihice,

constatată prin expertiza medicală efectuată în modul stabilit, din cauza căreia nu-și

4

putea da seama pe deplin de caracterul și legalitatea faptelor sale sau nu le putea

dirija pe deplin este pasibilă de responsabilitate penală redusă. (2) Instanța de

judecată, la stabilirea pedepsei sau a măsurilor de siguranță, ține cont de tulburarea

psihică existentă, care însă nu exclude răspunderea penală.

Totodată, acuzarea a invocat ilegalitatea sentinței pe motivul eliberării de către

instanța de fond încasării din contul inculpatului în beneficiul statului suma în

valoare totală de 21052 lei, suportată în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare

nr. 201811C0123 din 27.04.2018; nr. 20180500139 din 04.05.2018; nr.

201835A0273 din 16.05.2018; nr. 201836S0060 din 13.07.2018.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat oportun de a respinge

cererea procurorului, privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 21 052

lei, or, în cadrul judecării cauzei nu a fost prezentată informație cu privire la starea

financiară a inculpatului. Iar, argumentul procurorului că reieșind din prevederile

art. 229 cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga inculpatul să

recupereze cheltuielile judiciare, este neîntemeiat, or efectuarea expertizelor a fost

ordonată de către organul de urmărire penală în vederea constatării circumstanțelor

de o importanță primordială pentru justa soluționare a cauzei și stabilirea adevărului,

și în lipsa unor astfel de expertize procurorul ar fi fost în imposibilitate să încadreze

juridic corect acțiunile inculpatului Moraru Serghei, să formuleze învinuirea și

ulterior să demonstreze în ședința de judecată săvârșirea infracțiunii.

Astfel, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414

alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau

parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul

cheltuielilor judiciare și a pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe.

la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia în partea încasării din contul inculpatului

în folosul statului cheltuielile judiciare în mărime de 21 052 lei. Recurentul invocă

dezacordul cu decizia instanței de apel în partea neîncasării cheltuielilor de judecată

de la inculpat, motivând că potrivit art. 227 alin. (1), 229 alin. (1), (2) Cod penal,

instanța urma să încaseze acestea de la ultimul.

5.1. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Grosu Eugen în

numele inculpatului, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu

menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul invocă dezacordul cu aplicarea

pedepsei mai aspre de către instanța de apel, motivând că, instanța nu a luat în

considerație că victima prin comportamentul său a provocat săvârșirea infracțiunii,

inculpatul anterior nu a fost judecat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are la

întreținere un copil minor, a recunoscut vina, cauza s-a examinat în procedură

simplificată.

5

fără citarea părților, în baza actelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora, din următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se

relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune

inadmisibilitatea cererii de recurs, din motiv că este vădit neîntemeiată, se

materializează în efectuarea verificării tuturor cazurilor de casare invocate de parte,

în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că actul recurat este

conform legii, fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să genereze

desființarea acestuia.

De asemenea, conform prevederilor expuse în art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate și motivate corespunzător de titularul cererii de recurs.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror:

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală și anume că, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii

încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 21 052 lei, exprimate

în costul rapoartelor de expertize judiciare nr. 201811C0123 din 27.04.2018; nr.

20180500139 din 04.05.2018; nr. 201835A0273 din 16.05.2018; nr. 201836S0060

din 13.07.2018 (f.d.62-64,72-74,82-84,95-99), efectuate în cadrul urmăririi penale,

care au fost trecute în contul statului. Colegiul penal constată că instanța de apel

motivat a respins solicitarea procurorului de a încasa de la inculpat cheltuielile

judiciare.

De asemenea, Colegiul penal menționează că, potrivit prevederilor art. 227

alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate

potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile

judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor

și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat

dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Astfel, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul

facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății

cheltuielilor judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor

cheltuieli, ori, instanța de apel, în cazul dat, just a menținut sentința privind

6

respingerea încasării de la Moraru Serghei a cheltuielilor judiciare în sumă de 21

052 lei.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii

și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-417 Cod

de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de procuror, este

vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Grosu Eugen în numele

inculpatului:

Recurentul în cererea de recurs, semnalează motivul prevăzut la art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul conchide că acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt

și de drept care au dus la casarea sentinței instanței de fond în partea stabilirii

pedepsei, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, referitor la motivul, precum că, instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa și greșit a aplicat o pedeapsă mai aspră inculpatului, Colegiul penal î-l

consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Moraru Serghei,

aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod

penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de

toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care anterior nu

a fost atras la răspundere, de recunoașterea vinei și căința sinceră în cele săvârșite,

conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave, la evidență la

medicul narcolog nu se află, se caracterizează pozitiv, cauza penală fiind examinată

potrivit prevederilor 3641 Cod de procedură penală, a considerat posibilă corijarea și

reeducarea acestuia cu izolare de societate, dispunând executarea pedepsei cu

închisoare de 12 ani, considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-

a argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și

art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei

și acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța de recurs ordinar menționează că, instanța de apel s-a expus

detaliat și argumentat asupra chestiunilor supuse atenției sale ce țin de pedeapsa

7

stabilită inculpatului, din care considerent motivarea instanței de apel, descrisă și la

pct. 4.1. a prezentei decizii, în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita

repetări inutile se acceptă și se însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

apărător nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de procur-șef al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, de avocatul Grosu Eugen în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25

septembrie 2018, în cauza penală, în privința lui Moraru Serghei XXX, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 13 martie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8