1ra-318/2019 — art. 217 alin. 2 lit. b CP

1ra-318/2019 — art. 217 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-318/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza

materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat de către avocatul Gheorghița Igor în numele inculpatului Coțaga

Oleg, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 24 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Coțaga Oleg XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 28.03.2018 – 10.09.2018

instanța de apel: 04.10.2018 – 24.10.2018

instanța de recurs ordinar: 12.12.2018 – 27.02.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Coțaga Oleg a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și prin coroborare cu art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, condamnat la 4 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a exercita activități legate de circulația substanțelor

narcotice pe termen de 5 ani, cu suspendare condiționată, conform art. 90

Cod penal, a executării pedepsei principale pentru perioada de probațiune

de 5 ani.

cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a

constatat că, Coțaga Oleg contrar prevederilor Legii nr. din 06.05.1999 cu

privire la circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor,

1

ce stabilește restricțiile asupra circulației substanțelor narcotice și

psihotrope, începând cu anul XXXXX până la data de XXXXX, în condiții

nestabilite de OUP, intenționat, în mod ilegal, în scopul utilizării personale,

a dobândit droguri originale vegetale produse din plante de cânepă, pe

care li-a păstrat și folosit la domiciliul său din XXXXX, prin utilizarea a trei

recipiente de sticlă din masă plastică, ridicate la XXXXX în cadrul

percheziției la domiciliu, constatându-se adaptarea lor consumului de

droguri, la fel ca și fragmentul foliei de staniol, pe suprafețele interioare a

pereților cărei fiind depuneri ale substanței de culoare cafenie, ce potrivit

raportului de expertiză nr. XXXXX constituie rășină de canabis cu

cantitatea de 0,635 grame, constituind proporții mari, ce este inclusă în lista

„Substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor ce conțin astfel de

substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora’’ aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 25.01.2006, cele trei fragmente de

masă vegetală uscată, în formă solidă de culoare cafenie, constituind

potrivit aceluiași raport de expertiză, hașiș cu cantitatea de 2,421 grame,

adică proporții mari, fiind substanță stupefiantă inclusă în lista

„Substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor ce conțin astfel de

substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora’’ aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 25.01.2006, acțiuni ce i-au fost

încadrate în prevederile art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal cu calificativele

”procurarea, păstrarea drogurilor, săvârșită fără scop de înstrăinare, cu

utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă,

în proporții deosebit de mari”.

cu apel de către procurorul în PC COCS, oficiul nord, Russu Tatiana, la 20

septembrie 2018, prin care a solicitat înăsprirea pedepsei prin excluderea

prevederilor art. 90 Cod penal, cu încasarea cheltuielilor judiciare în sumă

totală de 2800 lei conform art. 227, 229 Cod de procedură penală de la

inculpatul Coțaga Oleg.

octombrie 2018, apelul procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminlității Organizate și Cauze Speciale, oficiul Nord, Russu Tatiana, a

fost admis, sentința casată, rejudecată cauza și pronunțată o hotărâre nouă,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Coțaga Oleg a fost considerat condamnat pe art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal și prin coroborare cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală i

s-a stabilit pedeapsa închisorii pe termen de 2 ani cu executare în

2

penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a exercita activități

legate de circulația substanțelor narcotice pe termen de 3 ani.

În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă suspendarea

parțială a executării pedepsei închisorii, urmând ca Coțaga Oleg să execute

real pedeapsa închisorii pe perioada de un an, după care un an cu

suspendare condiționată pentru perioada de probațiune de un an.

Coțaga Oleg a fost arestat din sala de ședință, cu calcularea

termenului pedepsei penale din data pronunțării deciziei instanței de apel

– 24.10.2018 și includerea în el a perioadei reținerii 19.09.2017 - 21.09.2017.

În rest dispozițiile sentinței cu privire la corpurile delicte au fost

păstrate fără modificări, respingându-se și solicitarea procurorului de

încasare de la Coțaga Oleg Ivan a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei

în sumă de 2 800 lei.

4.1. Motivând soluția, instanța de apel a menționat că prezenta cauză

a fost judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de

procedură penală, adică în baza probelor administrate la faza urmăririi

penale, acceptate de către inculpatul Oleg Coțaga, în corespundere cu alin.

(3) a respectivei norme, prin cererea depusă până la începerea cercetării

judecătorești, prin care a recunoscut în totalitate fapta imputată prin

rechizitoriu (f. d. 134).

Respectiv, instanța de apel, chestionându-l pe marginea acuzațiilor

aduse și cercetând baza probantă administrată pe caz, instanța, în

corespundere cu art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală, prin încheierea

protocolară din 03.09.2018 i-a admis cererea reieșind din faptul, că din

probele administrate rezultă că fapta îi este dovedită, iar în cauză sunt

suficiente date cu privire la personalitatea lui, ce ar permite stabilirea

corectă a pedepsei penale, după care a recurs la interogarea inculpatului

potrivit regulilor de audiere a martorului (f. d. 138-139). Drept urmare,

cercetând baza probantă administrată pe caz și recunoscută de inculpat, cu

includerea ei în conținutul procesului verbal al ședinței de judecată,

instanța a concluzionat vinovăția lui pe art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Sub acest aspect, instanța de apel a menționat că în raport cu

materialul probator administrat la caz, inculpatul Coțaga Oleg și-a

recunoscut integral vinovăția atât în cadrul dezbaterilor judiciare în

instanța de fond cât și cea de apel, depunând declarațiile benevole în ce

privește circumstanțele comiterii ei, împrejurările faptei expuse de el

coroborând întru-tot cu ansamblul probelor administrate în prezenta

cauză, cărora instanța de fond li-a dat o apreciere obiectivă conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

3

concludenții, utilității, pertinenței, veridicității și coroborării reciproce,

motivare pe care instanța de apel a însușit-o, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010 a menționat că, art. 6 §1 din Convenție deși obligă

instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (cauza Van

de Hurk vs Olanda hotărârea din 19.04.1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În ce privește pedeapsa numită inculpatului, instanța de apel a

menționat că deși prima instanță corect i-a reținut și just i-a calificat

acțiunile criminale, totuși deliberând asupra cuantumului și categoriei ei,

nu a reușit să o individualizeze în măsura în care să o facă a fi una

proporțională faptelor comise cu un efect preventiv convingător, pe

măsură să evite recidivarea inculpatului, fapt pentru care împărtășind

opinia părții acuzării, a dispus înăsprirea ei, prin stabilirea pedepsei

închisorii, cu aplicarea la caz a prevederilor art. 901 Cod penal.

În acest sens instanța de apel a reținut că personalitatea inculpatului

Coțaga Oleg, nu este la prima abatere de lege, anterior fiind condamnat

pentru fapte analogice de circuitul ilegal a drogurilor, inclusiv cu

înstrăinarea lor, pentru care a fost condamnat la închisoare cu suspendare

condiționată conform prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-i

posibilitatea de ași revedea acțiunile și ași face concluziile necesare, întru

excluderea recidivării, ceea ce însă nu s-a reușit, el continuându-și

activitatea criminală prin comiterea de noi fapte antisociale pasibile

răspunderii penale.

Instanța de apel a concluzionat că pedeapsa numită inculpatului de

către prima instanță, nu numai că era nejustificat de blândă,

neproporțională faptei comise și pericolului pe care-l poartă pentru

societate, dar nu avea să atingă scopul prestabilit de lege, înlesnind

continuarea de către inculpat a activității criminale, în situația în care

precedentele pedepse non-privative de libertate nu și-au atins scopul

prevenirii.

Ținând cont de faptul că inculpatul este căsătorit, având la întreținere

copii minori și este încadrat în câmpul muncii, fapt ce-l caracterizează din

punct de vedere pozitiv, instanța de apel a conchis ca fiind nerațională

executarea de către inculpat a întregii pedepsei în condiții de penitenciar,

fapt pentru care prin aplicarea dispozițiilor art. 901 alin. (1) Cod penal, a

4

dispus suspendarea parțială a executării pedepsei, astfel încât ½ din ea

urmând a fi executată în penitenciar, iar cea de-a doua jumătate cu

suspendare condiționată pentru o perioadă de probațiune, în care

inculpatul trebuie să dea dovadă de conștientizare a caracterului criminal a

faptelor comise, manifestând reeducare și reintegrare în societate.

În ce privește solicitarea încasării cheltuielilor pentru efectuarea

expertizei tehnico-criminalistice, instanța de apel a menționat că aceasta

corecta a fost respinsă de către prima instanță, reieșind din obligația

statului în sensul art. 6 CEDO, prin intermediul agenților din cadrul OUP

de a dovedi potrivit art. art. 24 și 56 Cod de procedură penală vinovăția

persoanei atrasă la răspunderea penală, având conform art. 96-97 Cod de

procedură penală sarcina probațiunii, atâta timp, cât legea penală îi

garantează acuzatului dreptul la ”prezumția nevinovăției”, stipulată la art.

8 Cod de procedură penală, liberându-l de obligația de a-și demonstra

nevinovăția.

Suplimentar, în acest sens, instanța de apel a reținut dispoziția art.

142 alin. (1) Cod de procedură penală potrivit cărei, expertiza se dispune în

cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea

circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală,

sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei (…), de către

OUP, procuror (…), la caz fiind cea criminalistică care era una obligatorie

în sensul art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pentru, că

rezultatele ei au influențat încadrarea juridică a faptei, sarcina probațiunii

revenindu-i părții acuzării.

Instanța de apel a conchis că, costul pentru efectuarea expertizei nu

se include în cheltuielile judiciare din categoria celor stipulate la alin. (2)

art. 227 Cod de procedură penală la care a făcut referire apelantul, inclusiv

ce urmau fi achitate experților pentru serviciile efectuate, care potrivit alin.

(3) aceleiași norme se plătesc din sumele alocate de stat, în modul prevăzut

de legea procesual penală după cum se menționează în conținutul art. 228

Cod de procedură penală, ele urmând a fi suportate în sensul alin. (1) art.

229 Cod de procedură penală de către inculpat sau trecute in contul

statului, soluționarea respectivei chestiuni fiind lăsată potrivit alin. (2) la

discreția instanței de judecată, ce a purces la încasarea lor prin aplicarea

dispozițiilor art. 385 alin. (1) pct. 14 și 397 pct. 5) Cod de procedură penală.

Astfel, ținând cont de faptul, că raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 34/12/2-R-1428 din 11.10.2018 (f.d. 33) a fost utilizat în sensul

art. 93 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală în calitate de probă în

vederea condamnării lui Coțaga Oleg, instanța de apel a considerat ca

5

nefondată solicitarea apelantului privind încasarea de la inculpat a costului

expertizei menționate.

a fost atacată cu recurs ordinar de către, avocatul Gheorghița Igor în

numele inculpatului Coțaga Oleg, la 03 decembrie 2018, prin care, indicând

ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și pct. 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Cod de procedură penală, a

solicitat casarea totală a deciziei și menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că:

- deciziei instanței de apel o apreciază critic și anume în partea

individualizării pedepsie, considerând-o ca fiind ilegală, neîntemeiată și

nemotivată suficient;

- atât în cadrul urmăririi penale cât și a judecării cauzei inculpatul

Coțaga Oleg și-a recunoscut integral vinovăția atât în cadrul dezbaterilor

judiciare în instanța de fond cât și cea de apel, depunând declarațiile

benevole în ce privește circumstanțele comiterii ei, împrejurările faptei

expuse de el coroborând întru-tot cu ansamblul probelor administrate în

prezenta cauză, cărora instanța de fond li-a dat o apreciere obiectivă

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- inculpatul a fost încadrat în câmpul muncii, are la întreținere un

copil minor, se caracterizează pozitiv, la evidența psihiatrică și narcologică

nu se află fiind o persoană onestă, în acest sens atragem atenția instanței

ierarhic superioare că în mod regretabil instanța de apel nu a luat în

considerare personalitatea lui Coțaga Oleg fiind o persoană ce se

caracterizează pozitiv în societate. Are studii, nu are antecedente penale,

este căsătorit și are un copil minor la întreținere;

- deși legislația națională lasă în principiu la discreția instanței

aspectul privind individualizarea pedepsei totuși consideră că aceasta nu

trebuie aplicată arbitrar, or, scopul pedepsei penale potrivit art. 61 alin.(2)

Cod penal este restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

6

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală.

În prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că autorul

acestuia îl întemeiază în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume: hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal constată din recursul declarat că, recurentul nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite, criticând hotărârea instanței de apel cu referire la

pedeapsa aplicată inculpatului.

Referitor la temeiul de casare, invocat de recurent și stipulat la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal statuează

că, acest temei pentru recurs, în prezenta speță nu este incident.

La acest capitol, instanța de recurs menționează că, instanța de apel a

admis apelul declarat de către inculpat și ia redus prin decizie, termenul

pedepsei cu închisoare, iar dezacordul recurentului cu privire la faptul că

instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, nu

reprezintă temei de casare întrucât instanța atât a ușurat pedeapsa aplicată

față de inculpat de către prima instanță dar a și motivat concluzia privind

numirea pedepsei cu închisoare, care se încadrează totalmente în dispoziții

legale a infracțiunii în comiterea căreia inculpatul a fost recunoscut

vinovat.

Verificând dacă instanța de apel s-a pronunțat asupra criticilor

invocate de apelant și dacă hotărârea adoptată conține concluzii întemeiate

asupra considerentelor sale, în viziunea Colegiului, această instanță nu a

7

neglijat prevederile alin. (5) art. 414 Cod de procedură penală, fiind oferite

răspunsuri la argumentele esențiale, care au și constituit fondul apelului.

De asemenea, instanța de recurs constată că, hotărârea contestată

corespunde cerințelor prevăzute la alin. (8) art. 417 Cod de procedură

penală, cuprinzând temeiuri de fapt și de drept, ce au dus la admiterea

apelului declarat de către inculpat.

Totodată, în urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului

nu și-a găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat de către

recurent și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în

prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

fără a fi admise careva erori în acest sens, stabilind în privința acestuia o

pedeapsă echitabilă sub formă de închisoare.

Cu referire la argumentul recurentului precum că la examinarea

cauzei instanța de apel nu a luat în considerare că inculpatul a fost încadrat

în câmpul muncii, are la întreținere un copil minor, se caracterizează

pozitiv, la evidența psihiatrică și narcologică nu se află, fiind o persoană

onestă, Colegiul le apreciază critic întrucât, instanța de apel la stabilirea

pedepsei a luat în considerație respectivele circumstanțe și anume prin

prisma reținerii acestora, a ajuns la concluzia privind executarea în

penitenciar doar a unei jumătăți din pedeapsă, iar cu privire la onestitatea

inculpatului invocată de către recurent, Colegiul menționează că această

calitate nu poate fi reținută ca temei în ordine de recurs pentru schimbarea

modului de executare a pedepsei întrucât nu este prevăzută de lege, cu atât

mai mult că la invocarea acestei calități, recurentul urma de a se

documenta asupra personalității inculpatului prin prisma sentințelor de

condamnare și impactului acțiunilor acestuia asupra societății în care se

află inclusiv și recurentul.

La capitolul faptului că inculpatul nu ar avea antecedente penale,

Colegiul îl apreciază ca fiind invocat eronat întrucât din materialele cauzei

a fost constatat că Cogața Oleg anterior a fost condamnat pentru comiterea

unei infracțiuni analogice celei examinate, și după condamnarea sa, a

continuat activitatea infracțională.

Astfel, Colegiul apreciază ca fiind corectă poziția instanței de apel cu

privire la faptul că pedeapsa numită inculpatului de către prima instanță,

nu numai că era nejustificat de blândă, neproporțională faptei comise și

pericolului pe care-l poartă pentru societate, dar nu avea să atingă scopul

prestabilit de lege, înlesnind continuarea de către inculpat a activității

8

criminale, în situația în care precedentele pedepse non-privative de

libertate nu și-au atins scopul corijării inculpatului și prevenirii comiterii

de noi infracțiuni.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei

individualizări eronate a pedepsei aplicate în privința inculpatului,

instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform alin. (1)

art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice

și prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art.

90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a

condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Reieșind din prevederile legale menționate supra, Colegiul notează, că

instanța de apel în cadrul efectuării individualizării pedepsei penale, a

argumentat necesitatea aplicării pedepsei cu închisoare, ce poartă un

caracter excepțional și respectiv nu poate aplica o pedeapsă mai blândă

prevăzută de lege în sancțiunea articolului respectiv, blândețea pedepsei

9

fiind aplicată conform ordinii categoriilor pedepselor specificate în art. 62

Cod penal.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei,

instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale

comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și

resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile recurentului privind

efectuarea contrară prevederilor legale de către instanța de apel a unei

individualizări a pedepsei în privința lui Cozma Andrei.

Având ca reper cele menționate, Colegiul conchide că, în cauza dată

nu și-au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care a făcut referire

recurentul și nu sunt motive de a interveni în soluția adoptată de către

instanța de apel, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului Coțaga Oleg, a

fost individualizată potrivit legii.

Finalmente, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către avocatul Gheorghița Igor în numele

inculpatului Coțaga Oleg, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Gheorghița Igor în numele inculpatului Coțaga Oleg, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui Coțaga Oleg XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10