1ra-247/2019 — art.264 alin.3 lit.a CP

1ra-247/2019 — art.264 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-247/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul

Polivenco Victor în numele inculpatului Chiselița Gheorghii, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 29 decembrie 2017 și deciziei

Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 10 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Chiselița Gheorghii XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Chiselița Gheorghii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

Procesul penal în privința lui Chiselița Gheorghii în baza art. 266 Cod penal a

fost încetat în temeiul art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, pe motivul

intervenirii termenului prescripției tragerii la răspundere.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea stabilită lui Chiselița Gheorghii pe un termen de probă de

2 (doi) ani, obligîndu-1 să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

S-a dispus încasarea de la Chiselița Gheorghii în beneficiul lui XXXXX suma de

4465 lei cu titlu de prejudiciul material, suma de 50000 lei cu titlu de prejudiciul

moral și suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

1

În rest acțiunea civilă înaintată de XXXXX în latura prejudiciului material s-a

admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să decidă

instanța în procedură civilă.

Gheorghii la 01.03.2013, deținând permisul de conducere nr.XXXXX cu categoriile „B,

C, D și E”, aflându-se la volanul automobilului de model VAZ 2163 cu nr.de

înmatriculare XXXXX, care îi aparține cu drept de proprietate, în jurul orelor 21:15,

conducând automobilul pe str. Independenței din or. XXXXX și având în salonul

automobilului o țeava de eșapament care ieșea prin fereastra ușii din spate stânga,

contrar prevederilor pct.45 alin.(1) lit. c) și alin.(2) pct.7 Regulamentul circulației

rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 din RCR RM, care

prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținînd permanent seama de situația rutieră - totalitatea factorilor ce

caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care va trebui să țină cont

fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de

conducere a vehiculului și în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot

fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului, încâlcind prevederile p.88 din același

Regulament, adică în cazul în care încărcătura depășește limitele de gabarit ale

vehiculului în plan longitudinal, față sau spate, mai mult de 1 m, în plan transversal

mai mult de 0,4 m de la marginea exterioară a liniilor de gabarit, ea trebuie marcată

prin semnele distinctive 12 (anexa Nr.6), iar pe timp de noapte - semnalizată

suplimentar prin catadioptri sau lanterne de culoare albă în față și de culoare roșie în

spate, ajungând în apropierea fostei case de deservire „Iubileinîi”, nu s-a isprăvit cu

conducerea autovehiculului și nu a întreprins la timp acțiunile necesare pentru

evitarea coliziunii, a tamponat-o cu țeava de eșapament pe minora XXXXX care

mergea pe jos.

În rezultat, conform raportului de expertiză medico-legală Nr.110 din 04 mai

2016, minora XXXXX s-a ales cu leziuni corporale de gravitate diferită și anume:

cu afectarea părții alveolare se califică ca vătămare ușoară.

Tot el, în circumstanțele sus expuse, după comiterea accidentului rutier a

părăsit locul accidentului rutier.

Astfel, acțiunile inculpatului Chiselița Gheorghii au fost încadrate în baza

art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi: încălcarea regulilor de

securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea

gravă a integrității corporale și în baza art.266 Cod penal, cu indicii calificativi:

părăsirea locului accidentului rutier de către o persoană care conducea mijlocul de

transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației sau de exploatare a

2

mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin. (3)

și (5) Cod penal.

părții vătămate XXXXX, de partea vătămată XXXXX și de inculpatul Chiselița

Gheorghii.

3.1. Avocatul Lunga Galina în numele părții vătămate XXXXX a solicitat casarea

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu aplicarea în privința lui Chiselița

Gheorghii o pedeapsă mai aspră și admiterea integrală a acțiunii civile cu încasarea

de la Chiselița Gheorghii în beneficiul lui XXXXX prejudiciul material și moral,

precum și cheltuielile de judecată.

În motivare a invocat blândețea pedepsei aplicate în privința inculpatului

Chiselița Gheorghii, considerând că, instanța de fond nu a luat în considerație

comportamentul inculpatului, atât la faza urmăririi penale cât și în instanța de

judecată, faptul că nu a recunoscut vina, nu s-a căit de cele comise, nu s-a apropiat de

partea vătămată, nu și-a cerut scuze, nu a acordat ajutor material.

Totodată, a atras atenția și la faptul că, inculpatul a comis și infracțiunea

prevăzută de art.266 Cod penal, adică plecarea vinovatului de la locul accidentului și

lăsarea persoanei accidentate în pericol pentru viață, infracțiune comisă cu vinovăție

sub forma intenție directă. Circumstanțe de care nu a ținut cont instanța de judecată.

De asemenea, și-a expus dezacordul său cu concluzia instanței în ce privește

acțiunea civilă, considerând că, suma de 100 000 lei solicitată de partea vătămată nu

este o sumă exagerată, or, partea vătămată a fost accidentată la vârsta minoră de 15

ani, a avut suferințe fizice, totodată și psihice, care pentru ea sunt mai grave. Din

motivul lipsei dinților, sluțirii feței, se jenează, complexează, a devenit retrasă, se află

la evidența medicului XXXXX, unde primește tratament (fapt confirmat prin

certificatele anexate la materialele cauzei). Mai mult, partea vătămată a rămas cu

cicatricii ireparabile la nas, buză și bărbie.

La fel, urmează a se ține cont și de faptul că, partea vătămată urmează să

suporte intervențiile chirurgicale de implantare a dinților, atât și plastica feței,

intervenții foarte costisitoare pentru întreaga familie a părții vătămate, aproximativ

20000 lei pentru protezare și aproximativ 40000 -50000 lei pentru plastica feței.

3.2. Partea vătămată XXXXX a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care lui Chiselița Gheorghii să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă

de închisoare cu executarea reală a pedepsei, și să fie admisă integral acțiunea civilă.

În motivare a invocat aceleași argumente, care au fost indicate în cererea de

apel a avocatului său, Lunga Galina.

3.3. Inculpatul Chiselița Gheorghii a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit de prima instanță,

prin care să fie achitat de sub învinuirea imputată în baza art.266 Cod penal din lipsa

faptei și încetarea procesului penal pornit în baza art.264 alin. (1) Cod penal în

legătură cu expirarea termenului de prescripție, precum și casarea sentinței în latura

civilă.

În motivarea apelului a indicat următoarele argumente:

3

 concluziile instanței de judecată sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei, deoarece probele administrate în cauza dată nu au fost verificate sub toate

aspectele, complet și obiectiv, prin prisma prevederilor art. 100, art. 101 Cod de

procedură penală, deoarece, fiind apreciate eronat, cu expunerea unor concluzii de

ordin general cu privire la conținutul unor probe administrate și cercetate în cadrul

ședinței de judecată, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții greșite de condamnare a

sa în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Așadar, instanța de fond nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept și a pronunțat o sentință cu o motivare

superficială;

 în opinia apelantului, acțiunile sale au fost încadrate greșit în baza art.264

alin.(3) Cod penal, considerînd că fapta nu întrunește elementele infracțiunii de

încălcare a regulilor de circulație, cu cauzarea de vătămări grave a integrității

corporale, fiindcă în cadrul examinării cauzei penale nu a fost confirmată prin probe

veridice provocarea vătămării grave a integrității corporale lui XXXXX, or, potrivit

expertizei medico-legale în comisie nr.110 din 04.05.2016 a fost confirmată

concluzia expertului medico-legal pe marginea calificării leziunilor corporale

provocate lui XXXXX, care se califică ca vătămare medie și vătămare ușoară;

 a menționat că, potrivit pct. 4 din raportul de expertiză toate leziunile

corporale constatate la cet.XXXXX nu au prezentat pericol pentru viață, iar cicatricele

în regiunea feței pot fi înlăturate prin operație cosmetică, astfel că, prima instanță

eronat a apreciat că, „desfigurarea ireparabilă a feței” poate fi apreciată ca un semn

de sine stătător de vătămare corporală gravă, în speța dată. Deci, în partea de

învinuire legată de provocarea vătămării grave a integrității corporale lui XXXXX nu

și-a găsit confirmare în urma accidentului rutier;

 a considerat eronată concluzia instanței de fond referitor la faptul

reîncadrării acțiunilor acestuia în baza art.264 alin.(1) Cod penal, motivând că,

doctrina dreptului penal cât și Regulamentul de apreciere medico-legală a gravității

vătămărilor corporale nr. 199 din 27.06.2003 stipulează că în cazul persistării la

victimă a desfigurării ireparabilă a feței, fapt confirmat în acest caz prin conținutul

raportului de expertiză medico-legală Nr.110 din 04 mai 2016 se evaluează ca

vătămări corporale grave. Astfel, instanța de judecată contrar art. 7 din Codul de

procedură penală a făcut trimitere la doctrina dreptului penal, or, doctrina dreptului

penal nu este o normă juridică de drept și/sau de drept procedural penal. Totodată,

menționând că, conform Raportul de expertiză medico-legală nr. 110 din 04 mai

2016 la XXXXX nu a fost constată desfigurarea ireparabilă a feței. În acest sens,

motivarea instanței de judecată este subiectivă și nebazată pe probe, deoarece,

instanța de judecată nu a constatat că aspectul feței XXXXX a fost desfigurat și

modificat, iar necesitatea unei intervenții cosmetice pentru înlăturarea unor cicatrice

din regiunea feței nu urmează a fi calificată drept vătămare corporală gravă;

- referitor la infracțiunea prevăzută de art.266 Cod penal imputată, a indicat

că nu este de acord cu soluția instanței de fond privind încetarea procesului penal

deoarece, în cazul dat urma să emită o sentință de achitare din lipsa faptei;

- de asemenea, și-a exprimat dezacordul și cu hotărârea instanței de fond

privitor la soluționarea acțiunii civile, deoarece instanța de judecată nu a respectat

4

normele procedurii civile și normele procesului de mediere a litigiilor civile, mai

mult, din dispozitivul sentinței nu este clar dacă instanța de judecată a admis integral

sau parțial acțiunea civilă. Astfel că, în mod neîntemeiat și pripit instanța de fond a

încasat prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei fără ca suma dată să fie probată

prin dovezi concrete și fără a ține cont de circumstanțe importante ale cauzei date. În

acest sens, instanța de judecată nu a stabilit dacă cet. XXXXX se deplasa

regulamentar, or, conform probelor cercetate în cadrul examinării cauzei penale s-a

stabilit cu certitudine că, cet.XXXXX la momentul producerii accidentului rutier la

01.03.2013, aproximativ ora 21.00 se deplasa pe carosabilul destinat pentru

circulația nemijlocită a mijloacelor de transport și nu pe trotuarul destinat deplasării

pietonilor, iar conform pct. 3 din Regulamentul circulației rutiere aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, participanții la trafic sunt obligați să

respecte regulile de circulație, iar, conform pct. 4 din același act normativ, orice

participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe

faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia, astfel, instanța de

fond nu a ținut cont de faptul că, cet. XXXXX se deplasa neregulamentar. Totodată, a

menționat, că instanța de judecată nu a dat o apreciere corespunzătoare

constatărilor din pct. 5 din Raportul de expertiză medico-legală nr.110 din 04 mai

2016 conform căruia: „La examinarea medico-legală a cet.XXXXX din 25.04.2016 au

fost depistate 5 cicatrice în regiunea feței, (cu dimensiunile de la 2,6x0,3x0,2 cm în

regiunea bărbiei, până la 0,4x0,1 cm în regiunea buzelor, din care 3 practic nu se

vizualizează)”.

10 octombrie 2018 apelul declarat de inculpatul Chiselița Gheorghii a fost respins ca

nefondat, iar apelurile declarate de avocatul Lunga Galina în numele părții vătămate

XXXXX și de partea vătămată XXXXX au fost admise, casată parțial sentința,

rejudecată cauza cu emiterea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, după cum urmează:

Chiselița Gheorghii Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de 4

(patru) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

Termenul executării pedepsei, calculându-se de la 10.10.2018.

Măsura preventivă în privința lui Chiselița Gheorghii Ivan a fost modificată în

arest, luându-l imediat sub arest din sala de ședință.

S-a dispus încasarea de la Chiselița Gheorghii Ivan în beneficiul lui XXXXX

prejudiciul moral în sumă de 100 000 (una sută mii) lei.

S-a dispus încasarea de la Chiselița Gheorghii Ivan în beneficiul lui XXXXX

prejudiciul material sub formă de asistență juridică acordată în instanța de apel în

sumă de 3000 (trei mii) lei.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate au fost menținute fără modificări.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

5

vinovăției inculpatului Chiselița Gheorghii de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) și 266 Cod penal.

Instanța de apel a indicat că, în ședința instanței de apel, inculpatul Chiselița

Gheorghii a recunoscut vina în săvârșirea faptelor imputate și a conștientizat cele

întâmplate, exprimându-și acordul să achite prejudiciul moral și material părții

vătămate.

5.1. Astfel că, alegațiile inculpatului Chiselița Gheorghii au fost respinse de

către instanța de apel, considerând apelul declarat, ca fiind formal și declarativ,

neavând la bază careva probe și dovezi în confirmarea acestuia. Or, inculpatul în

ultimul cuvânt și-a schimbat poziția declarând:”Îmi cer scuze pentru cele întâmplate,

pentru că nu am vrut să se întâmple așa.”

5.2. Referitor la motivele invocate de partea vătămată și avocatul acesteia

privind blândețea pedepsei aplicate inculpatului Chiselița Gheorghii, instanța de apel

a considerat că sunt întemeiate, or, verificând legalitatea pedepsei stabilite, a reținut

că, deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare

pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei (art.90

Cod penal), totuși instanța de fond urma să efectueze o analiză mult mai complexă și

minuțioasă a personalității infractorului.

Astfel că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art. 7,61,75 Cod penal, și anume, de gravitatea infracțiunii comise (infracțiunea

gravă), motivul și scopul acestora (cauzarea vătămărilor grave), de personalitatea

celui vinovat (este pensionar), de prezența pagubelor nerecuperate, poziția părții

vătămate XXXXX, consecințele infracțiunilor, impactul unor astfel de infracțiuni în

societate, precum și practica judiciară pe astfel de categorii de infracțiuni,

considerând că, restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului va

fi atinsă prin aplicarea unei pedepse reale cu închisoare.

Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond privind încetarea

procesului penal în baza art.266 Cod penal, pe motivul intervenirii termenului

prescripției tragerii la răspundere penală, ca fiind corectă și în acest sens, a

menționat sancțiunea art.266 Cod penal (în versiunea legii penale în vigoare la data

comiterii infracțiunii) și a indicat că, conform art.16 Cod penal, infracțiunea dată se

încadrează în categoria celor ușoare, iar prin prisma art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii

ușoare au expirat 2 ani.

5.3. În ce privește solicitările părții vătămate și avocatului acesteia privind

admiterea integrală a acțiunii civile înaintată către inculpat, instanța de apel a reținut

că, potrivit materialelor cauzei penale XXXXX a fost recunoscută pe caz în calitate de

parte vătămată și parte civilă (f.d. 65, vol. 1), ulterior, fiind invocat prejudiciu în

urma leziunilor corporale cauzate, și anume cheltuielile pe care le-a suportat în

legătură cu tratamentul 64465 lei, cheltuielile de asistență juridică 2000 lei, precum

și prejudiciul moral în sumă de 100000 lei.

În această ordine de idei, Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect

a constatat că la materialele cauzei au fost anexate probe ce vizează cheltuielile

suportate în legătură cu tratamentul părții vătămate în sumă de 4 465 (patru mii

patru sute șasezeci și cinci) lei cu titlu de prejudiciu material, 2 000 (două mii) lei cu

6

titlu de cheltuieli pentru asistența judiciară, (f.d.5-16, vol. 2), în legătură cu ce

instanța a admis în măsura stabilită pretențiile părții vătămate, cu încasarea sumelor

bănești de la inculpat. În rest acțiunea civilă înaintată de XXXXX în latura

prejudiciului material s-a admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să decidă instanța în procedură civilă.

Însă, instanța de apel, a considerat că, suma 50 000 (cincizeci mii) lei cu titlu de

prejudiciul moral, dispusă spre încasare de către prima instanță, este o despăgubire

prea mică pentru daune morale cauzate părții vătămate XXXXX, care în urma

infracțiunilor comise de inculpat, i-au rămas cicatricii cu caracter ireparabil la nas,

buză și bărbie, fracturați 5 dinți, fiind stresată, fapt ce a dus la faptul să se afle la

evidența medicului XXXXX, primind tratament.

Astfel, ținând cont de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului și de măsura în

care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate, urmărind scopul ca

evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just

temei, a conchis că suma de 100000 (una sută mii) lei va avea efect compensatoriu

pentru partea vătămată XXXXX.

Instanța de apel a mai indicat că, în ședința instanței de apel partea vătămată

XXXXX a solicitat să fie încasate de la inculpat și cheltuieli sub formă de asistență

juridică acordată în instanța de apel în sumă de 3000 (trei mii) lei, prezentând bon

de plată ce confirmă cheltuielile suportate în suma respectivă. Prin urmare, fiind

admisă solicitarea părții vătămate și dispusă încasează de la Chiselița Gheorghii în

beneficiul lui XXXXX sumă de 3000 (trei mii) lei pentru asistența juridică acordată în

instanța de apel.

atacată, la 08 noiembrie 2018, cu recurs ordinar de avocatul Polivenco Victor în

numele inculpatului Chiselița Gheorghii, solicitând casarea acesteia, precum și a

sentinței primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă

aplicarea Legii cu privire la amnistie în privința inculpatului Chiselița Gheorghii și

încetarea procesului penal.

În motivare partea apărării menționează art.2 alin.(1) din Legea cu privire la

amnistie, recomandarea CSJ nr.97 din 09 februarie 2017, considerând că sunt

aplicabile în speța dată, deoarece potrivit declarației nr. 1107 din 13.10.2018 partea-

vătămată XXXXX a primit suma de 103 000 lei în contul reparării prejudiciului moral

și cheltuielile de judecată încasate prin decizia Curții de Apel Bălți din 10.10.2018.

Suplimentar mai declară, că în continuare nu are pretenții de ordin material și moral

în urma accidentului rutier față de inculpatul Chiselița Gheorghi și își exprimă

acordul în aplicarea amnistiei.

La prezentul recurs este anexată cererea scrisă personal de către Chiselița

Gheorghii în condiții de detenție în penitenciar contrasemnată de avocat cu

următorul conținut: „Solicit aplicarea legii cu privire la amnistie pe cauză penală în

privința mea. Comunic instanței de recurs că vina o recunosc integral. Prejudiciul a fost

restituit și partea vătămată nu are pretenții.”

Prin urmare se constată că inculpatul Chiselița Gheorghe declară că vina în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal o recunoaște pe

7

deplin, prejudiciul încasat prin decizia instanței de apel a fost achitat integral și în

acest sens exprimă acordul la aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016.

Astfel, în condițiile restituirii prejudiciului cauzat prin infracțiune integral, în

opinia părții apărăii e posibil ca instanța de recurs să înceteze procesul penal pornit

în privința lui Chiselița Gheorghii privind comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) Cod penal.

ordinar declarat, indicând că, nu are careva pretenții de ordin material și moral față

de inculpatul Chiselița Gheorghe și este de acord să fie aplicată Legea cu privire la

amnistie în privința acestuia, deoarece la 13.10.2018 a primit prin intermediul

rudelor lui Chiselița Gheorghe suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și

3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată încasate de la inculpat în beneficiul ei prin

decizia Curții de Apel Bălți din 10.10.2018.

invocate, Colegiul lărgit consideră, că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea

atacată și dispune încetarea procesului penal.

În conformitate cu prevederile art. 434 Cod de procedură penală, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție, judecând recursul declarat împotriva deciziei

instanței de apel, verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar

și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Totodată, instanța de recurs reiterează, că în conformitate cu cele stipulate în

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Colegiul lărgit atestă, că avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului

solicită casarea hotărârilor de condamnare adoptate în speța dată, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința inculpatului

Chiselița Gheorghii în legătură cu intervenirea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind

amnistia.

În acest sens, Colegiul reține că, la data de 09 septembrie 2016 au intrat în

vigoare prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, iar

procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este reglementată de art. 2

din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul penal încetează la faza de

judecare a cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima

instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile

exhaustiv indicate în această lege.

Potrivit art. (1) alin. (1), (4) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

8

Moldova „(1) Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite,

învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor

condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei,

perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca

prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența

prevederilor art. 2-9, 11 și 12”.

Potrivit art. 2 alin. (1) al Legii sus menționate „Procesul penal încetează la faza

de urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la

adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau

Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în

calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 7 ani. Iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol încetarea

procesului penal conform alin. (1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau

inculpate.”

Așadar, înainte de a aplica amnistia, instanța urmează să determine, dacă

inculpatul a manifestat căința activă față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al

art. 1 din Legea nr. 210 prevede că căința activă a persoanei se determină în

conformitate cu criteriile stabilite de art. 57 din Codul penal.

În acest punct de analiză, este relevant de a menționa că, Legea nr. 210 urmează

a fi interpretată, prin prisma principiului legalității și reglementărilor din art. 3

alin. (2) Cod penal, care stipulează că interpretarea extensivă defavorabilă a legii

penale este interzisă.

Respectiv, din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de

răspundere penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care

sunt întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale

cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Totodată, Colegiul lărgit relevă și prevederile art. 10 alin. (1) lit. k) din Legea

nr. 210, care stipulează că amnistierea nu se aplică persoanei inculpate ce nu a

reparat integral prejudiciul cauzat, prin infracțiunea pentru care este acuzată. Adică,

căința activă trebuie manifestată în așa mod încât inculpatul să nu cadă sub incidența

restricțiilor formulate de legislator în art. 10 lit. k) din Legea nr. 210.Față de cele ce

preced, se impune concluzia că instanța urmează să verifice, dacă inculpatul a

recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă, care include atât repararea

prejudiciului material, cât și a celui moral, precum și cheltuielile de judecată,

suportate de partea vătămată.

Prin urmare, instanța de recurs este în drept să aplice amnistierea inculpatului,

prin casarea hotărârilor adoptate de către instanțele de fond și pronunțarea unei

soluții de încetare a procesului penal, dacă la recursul ordinar este anexat acordul

scris al inculpatului și sunt prezentate probe că partea vătămată nu are anumite

pretenții pecuniare față de primul. Semnăturile de pe cererile prezentate trebuie să

fie legalizate în modul prevăzut de legislația în vigoare.

De asemenea, instanța de recurs este în drept să aplice amnistia, dacă sunt

prezentate probe că inculpatul a recuperat integral prejudiciul stabilit, prin

hotărârile instanțelor de fond, cu condiția că deliberând, instanța de recurs va ajunge

9

la concluzia că instanțele ierarhic inferioare au determinat corect cuantumul

prejudiciului cauzat părții vătămate, Legea nr. 210 fiind aplicabilă speței.

În conformitate cu materialele cauzei, Chiselița Gheorghii a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal după indicii

calificativi: încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale, soluție

menținută de către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

Însă, instanța de apel, la judecarea apelurilor declarate de avocatul Lunga

Galina în numele părții vătămate XXXXX și de partea vătămată XXXXX, a considerat că

pedeapsa stabilită de prima instanță cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este

prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei, astfel că, i-a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu executarea efectivă a acesteia, ținând

cont de sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, care prevede închisoare de la 3

la 7 ani.

Totodată, de către instanța de apel a fost considerat că, suma 50 000 (cincizeci

mii) lei cu titlu de prejudiciul moral, dispusă spre încasare de către prima instanță,

este o despăgubire prea mică pentru daune morale cauzate părții vătămate XXXXX,

astfel că, s-a dispus încasarea de la inculpatul Chiselița Gheorghii în beneficiul lui

XXXXX prejudiciul moral în sumă de 100 000 (una sută mii) lei și prejudiciul material

sub formă de asistență juridică acordată în instanța de apel în sumă de 3000 (trei

mii) lei.

Colegiul lărgit reține că, la recursul declarat de către partea apărării, este

anexată cererea scrisă personal de către inculpatul Chiselița Gheorghii

contrasemnată de avocat Polivenco Victor, prin care inculpatul solicită aplicarea legii

cu privire la amnistie în privința sa, vina o recunoaște integral și a restituit

prejudiciul părții vătămate, care nu are pretenții. (f.d.201, vol. II)

La fel, a fost anexată și declarația nr. 1107 din 13.10.2018 a părții vătămate

XXXXX, legalizată la biroul notarial, prin care declară, că paguba materială în sumă de

103 000 lei a primit-o în ziua semnării prezentei declarații, nu are pretenții față de

inculpatul Chiselița Gheorghii și totodată, își exprimă consimțământul la aplicarea

amnistiei (f.d.200, vol. II)

Reieșind din circumstanțele expuse supra, Colegiul lărgit consideră, că

inculpatul Chiselița Gheorghii, întrunește condițiile prevăzute la art. 1 al Legii

nr. 210 din 29 iulie 2016 și în privința lui pot fi aplicate aceste dispoziții legale, iar

procesul penal urmează a fi încetat în legătură cu intervenirea amnistiei, deoarece

inculpatul Chiselița Gheorghii a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii, s-a căit

sincer de cele comise, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este

acuzat, și partea vătămată nu are anumite pretenții pecuniare față de inculpat.

Astfel, Colegiul lărgit apreciază ca fiind întrunite condițiile legale, instituite prin

Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, motiv pentru care urmează a fi

10

dispusă încetarea procesului penal în privința lui Chiselița Gheorghii conform

prevederilor legii sus-menționate, pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează, că în speță se constată existența

circumstanțelor, prevăzute de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

exclud tragerea la răspundere penală, deoarece a intervenit amnistia, de aceea

procesul penal urmează a fi încetat cu liberarea inculpatului Chiselița Gheorghii de la

răspundere penală.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit concluzionează, că recursul

declarat de către avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului urmeaza a fi

admis, casata parțial sentința și decizia instanței de apel în privința inculpatului, în

latura penală, cu pronunțarea hotărârii privind încetarea procesului penal pe

învinuirea înaintată lui Chiselița Gheorghii în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

conform prevederilor art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Polivenco Victor în numele

inculpatului Chiselița Gheorghii, se casează parțial sentința Judecătoriei Edineț,

sediul Ocnița din 29 decembrie 2017 și decizia Colegiului judiciar penal al Curții de

Apel Bălți din 10 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Chiselița Gheorghii

XXXXX, cu pronunțarea unei noi hotărâri, după cum urmează:

Se dispune încetarea procesului penal privind învinuirea înaintată lui Chiselița

Gheorghii XXXXX în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, conform prevederilor art.

2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Chiselița Gheorghii XXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută

pedeapsa sub formă de închisoare în baza altor hotărâri judecătorești.

În rest dispozițiile deciziei atacate, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 28 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11