1ra-177/19 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-177/19 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-177/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 septembrie 2018, declarat de

către procurorul-șef în Procuratura de circumscripție Cahul Calendari Dumitru, în

cauza penală în privința lui

Stoianov Alexandr XXX, născut

la XXX, originar și domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Stoianov Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod

penal la 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, stabilite prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din

01.12.2016 și prezenta sentință, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 18 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

aproximativ la ora 07:00, împreună cu Gherganov Dmitri, având scopul de a se deplasa

din s. XXX, r-nul XXX în or. Ceadîr-Lunga, unde ultimul a promis să-l angajeze la

lucru, dar din cauza că Gherganov Dmitri nu a putut să-și țină promisiunea, Stoianov

Alexandr fiind în stare de ebrietate, din răzbunare, aflându-se într-un loc public, pe str.

Sadovaia, în s. XXX, r-nul XXX, în prezența altor locuitori ai satului, intenționat, din

motive huliganice, încălcând grav ordinea publică, liniștea cetățenilor și ignorând

normele morale, a început să se adreseze către Gherganov Dmitri cu cuvintele

necenzurate și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, de la care partea vătămată

a căzut, Stoianov Alexandr continuând să-i aplice în aceeași zonă, dar și în alte părți ale

corpului, lovituri cu picioarele, până acțiunile acestuia au fost oprite de locuitorii s.

Valea Perjei, care se aflau în apropiere. În urma acestor acțiuni, părții vătămate i-au

fost cauzate suferințe fizice.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea apelului inculpatul a invocat că în procesul examinării cauzei în

prima instanță au fost comise erori de procedură; - instanța a apreciat arbitrar probele,

1

nu au fost audiați martorii săi, iar pe cei audiați nu-i cunoaște, precum și nu i-a fost

prezentat niciun material, vinovăția lui de comiterea infracțiunii nefiind probată; -

instanța i-a stabilit greșit termenul pedepsei.

2018, apelul declarat de către inculpat a fost admis, casată parțial sentința, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecată cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Stoianov Alexandr, recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsă de un an închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul

art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, fixate prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 01.12.2016 și

prezenta decizie, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 16 ani și 9 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere

corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, fiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii imputate.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile părții vătămate Gherganov Dmitri și ale martorilor Stoianov Dmitri și

Petcov Nicolai, și actele cauzei: procesele-verbale de cercetare la fața locului din

23.02.2016, raportul de constatare medico-legală nr.66/D din 15.03.2016, de expertiză

medico-legală nr.154/D din 29.04.2016 în privința lui Gherganov Dmitri.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a

dat deplină eficiență prevederilor art.7, 10, 16, 34, 61, 72, 75 și 82 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a reținut că infracțiunea imputată inculpatului a fost

comisă la data de 17 februarie 2016, iar sentința a fost pronunțată la 25 octombrie

2017, prevederile art.34, 72 și 82 Cod penal, aplicate în speță, fiind modificate prin

Legea nr. 163 din 20.07.2017, în vigoare din 20 decembrie 2017.

Prin urmare, chiar și în situația în care Stoianov Alexandr anterior a fost

condamnat la închisoare de trei ori pentru comiterea unor infracțiuni intenționate,

antecedentele penale nefiind stinse la data pronunțării sentinței, nu și-a tras concluziile

necesare și nu a mers pe calea corijării, săvârșind din nou o infracțiune intenționată,

aparent existând situația unei recidive, față de acesta urmează a fi aplicate prevederile

art.10 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blânde. Adică, fiind necesară aplicarea

prevederilor art.34, 72 și 82 Cod penal în vigoare la data de 20 decembrie 2017.

În context, instanța de apel a precizat că executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice, nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate și anume,

ținând cont de actele din care rezultă personalitatea inculpatului, de circumstanțele în

care a fost comisă fapta imputată, rezultă că pedeapsa echitabilă este cea sub formă de

închisoare.

Complementar, instanța de apel a indicat că art.72 Cod penal, în redacția nouă,

nu mai stipulează că în penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele care au

săvârșit infracțiuni ce constituie recidivă, respectiv, la caz, fiind aplicabile prevederile

art.72 alin.(3) Cod penal și nu cele ale art.72 alin.(4) Cod penal.

2

În contextul celor expuse, având în vedere persoana inculpatului, care la locul de

trai este caracterizat negativ, anterior a fost atras la răspundere penală și

contravențională, nu este căsătorit, a comis infracțiunea în stare de ebrietate, împotriva

ordinii publice și siguranței persoanei, ignorând normele de drept și morale, instanța de

apel a conchis că pedeapsa echitabilă pentru comiterea infracțiunii imputate va fi de 1

an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 01.12.2016 și în temeiul art.84

alin.(4) Cod penal, a conchis că acestuia urmează a-i fi stabilită pedeapsa definitivă de

16 ani și 9 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

recurs ordinar procurorul care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6)

și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, pe motiv că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - instanța nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.75 Cod penal și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă; - din

alegațiile instanței de apel nu este clar motivul reducerii pedepsei penale; - instanța nu

a luat în considerare că anterior inculpatul a fost condamnat de 7 ori, fiind recunoscută

comiterea infracțiunilor anterioare în stare de recidivă periculoasă, inclusiv cea

imputată în prezenta cauză penală; - instanța eronat a interpretat și aplicat prevederile

art.82 alin.(2) Cod penal, care nu sunt necesare pentru stabilirea pedepsei penale în

cauza penală de față; - pe de o parte instanța a menționat că pedeapsa urmează a fi

stabilită în conformitate cu norma precitată, în vigoare de la data de 20 decembrie

2017, iar pe de altă parte, a constatat lipsa circumstanțelor atenuante și i-a stabilit lui

Stoianov Alexandr închisoare pe un termen de 1 an, pe când legea penală prevede o

închisoare de până la 3 ani; - instanța de apel eronat nu a recunoscut faptul comiterii

infracțiunii în stare de recidivă, potrivit art.34 alin.(1) Cod penal, fapt ce a influențat la

stabilirea pedepsei.

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul urmează a

fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care statuează

că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și atunci când

instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa stabilită

lui Stoianov Alexandr.

Colegiul penal sesizează că procurorul, solicitând casarea deciziei în partea

3

stabilirii pedepsei, a invocat că instanța de apel neîntemeiat a redus pedeapsa penală

stabilită inculpatului de către prima instanță, care anterior a fost condamnat de 7 ori,

infracțiunile fiind săvârșite în stare de recidivă periculoasă, inclusiv cea incriminată în

prezenta cauză penală; eronat nu a recunoscut, potrivit art.34 alin.(1) Cod penal, faptul

comiterii infracțiunii în stare de recidivă; precum și a interpretat și aplicat greșit

prevederile art.82 alin.(2) Cod penal.

Astfel, deși recurentul invocă precum că instanța de apel nu a recunoscut faptul

comiterii infracțiunii în stare de recidivă, din textul deciziei reiese contrariul, or,

instanța, în motivarea soluției sale, în partea stabilirii pedepsei, menționează clar că „se

manifestă prezența recidivei”, „…,la caz, fiind necesar de aplicat prevederile art.34,

art.72, art.82 Cod penal…” (f.d.66 v.2).

De asemenea, referindu-se la aplicarea în cauza penală de față a prevederilor

art.82 alin.(2) Cod penal, Colegiul penal reține că, prin Legea nr.163 din 20.07.2018, în

vigoare din 20.12.2017, au fost efectuate mai multe modificări la Codul penal.

Potrivit art.10 alin.(1) Cod penal, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au

antecedente penale

Infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat la data de 22 februarie 2016, adică

anterior intrării în vigoare a modificărilor introduse prin Legea nr.163 din 20.07.2018,

și respectiv, în temeiul art.10 alin.(1) Cod penal, față de inculpat fiind aplicabile

prevederile legii penale în vigoare din 20.12.2017.

Potrivit art.34 alin.(1), (2) lit.b) și (3) lit.b) Cod penal (în vigoare din

20.12.2017), se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor

infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu

intenție.

Recidiva se consideră periculoasă dacă persoana anterior condamnată pentru o

infracțiune intenționată gravă sau deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție o

infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă.

Recidiva se consideră deosebit de periculoasă dacă persoana anterior

condamnată pentru o infracțiune excepțional de gravă a săvârșit din nou o infracțiune

gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă.

Art.82 Cod penal (în vigoare din 20.12.2017), aplicat de către instanța de apel,

statuează că „(1) La aplicarea pedepsei pentru recidivă periculoasă și recidivă deosebit

de periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și urmările

infracțiunilor săvîrșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa anterioară

a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de caracterul, gravitatea și

urmările infracțiunii noi. (2) Mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă și deosebit

de periculoasă nu poate fi mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. În cazul în care sînt

stabilite numai circumstanțe atenuante, instanța poate stabili pedeapsa în limitele

prevăzute pentru infracțiune în Partea specială a prezentului cod.”

Potrivit art.16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(1) Cod

penal, pentru care a fost condamnat inculpatul, se consideră mai puțin gravă.

4

Respectiv, instanța de apel eronat a aplicat prevederile art.82 Cod penal, în

vigoare din 20.12.2017, or, inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, pe când

art.82 Cod penal se referă la recidivele periculoase și deosebit de periculoase.

Totuși, excluderea art.82 Cod penal nu este în măsură să influențeze mărimea

pedepsei penale stabilită de către instanța de apel, prin agravarea ei, or, la stabilirea

pedepsei, așa cum a fost constatat de către ambele instanțe și necontestat de către

inculpat ori de către avocat în numele acestuia, infracțiunea incriminată inculpatului a

fost săvârșită în starea de recidivă, prevăzută de art.34 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal, precizează că starea de recidivă prevăzută de norma pre-citată

este mai ușoară decât recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă, reglementată la

art.34 alin.(2) lit.b) și (3) lit.b) și art.82 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Prin urmare, Colegiul conchide că pedeapsa inculpatului este stabilită cu

respectarea prevederilor art.7, 34, 61, 75 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale

în baza căreia acesta a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunilor comise, de

persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea. Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale.

Având în vedere cele constatate supra, Colegiul penal conchide că argumentele

recurentului întru casarea hotărâri judecătorești nu sunt plauzibile și contravin

materialelor cauzei și normelor legale pertinente.

Complementar, Colegiul remarcă că decizia instanței de apel, conform art.417

Cod de procedură penală, cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției, pe care Colegiul

penal și-o asumă în totalitate.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

5

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de către procuror, care

urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul-șef în

Procuratura de circumscripție Cahul Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Stoianov Alexandr, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 28 martie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6