1ra-171/2020 — art. 157 CP

1ra-171/2020 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-171/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2018 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 noiembrie 2017, declarat de către

inculpatul

Stoianov Piotr Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s. Xxxxx

r-l Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Stoianov Piotr Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 157 Cod

penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită lui Stoianov Piotr a

fost suspendată pe un termen de probă de 1 an.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Gaidarji

Nicolai și s-a încasat din contul lui Stoianov Piotr în beneficiul lui Gaidarji Nicolai

suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 7000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, în rest acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Gaidarji Nicolai a fost respinsă ca neîntemeiată.

16.30, aflându-se în depozitul nr. 2, de pe teritoriul întreprinderii SRL „AVN - X”

amplasată pe str. Calea Basarabiei 18/2, mun. Chișinău, exercitând funcția de

magaziner în cadrul SRL „AVN-Dragoș”, fără a respecta prevederile art. 19 alin.(1) al

Legii securității și sănătății în muncă nr.186 din 10.07.2008 și fără a fi instructat cu

regulile de securitate și sănătate în muncă pentru motostivuitor, din proprie

1

inițiativă, fără a anunța șeful de secție și fără să prevadă consecințele care puteau să

survină în rezultatul acțiunilor sale, s-a urcat la volanul stivuitorului de model

Toyota xxxxx, pentru a elibera foi de laminat, iar în timpul acțiunilor de manevrare

întreprinse, fără a vedea în direcția de deplasare din cauza sarcinii care îi limita

vizibilitatea, a accidentat hamalul Gaidarji Nicolai, cauzându-i conform concluziei

din raportul de expertiză medico-legală nr. 1623/D, din 14.08.2015, vătămare

corporală gravă.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care a-l recunoaște vinovat și a-l condamna pe Stoianov Piotr

în baza art. 157 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

deschis, cu admiterea integrală a acțiunii civile, în mărime de 200 000 MDL

prejudiciu material și 1 (un) milion lei prejudiciu moral.

În motivarea apelului a menționat:

- instanța de judecată a aplicat inculpatului Stoianov P. o pedeapsă prea blândă,

or în cadrul ședinței de judecată a fost stabilită încălcarea obligației de a se abține de

la conducerea moto stivuitorului cu excepția orelor de instruire a șoferilor, precum și

a fost încălcată modalitatea de încărcare a foilor de laminat pe brațele stivuitorului,

transportând o cantitate mult mai mare de materiale, limitându-i-se câmpul vizual,

cauzându-se prin aceasta vătămare corporală gravă, instanța a dispus aplicarea

suspendării condiționate a pedepsei;

- pedeapsa aplicată de instanța de judecată este mult prea blândă, deoarece

instanța n-a ținut cont de personalitatea celui vinovat, a cărui declarații date în

ședință judiciară, au fost îndreptate spre crearea unei versiuni de dezvinovățire,

întrucât în mod vădit ele nu coroborează cu celelalte probe acumulate de organul de

urmărire penală. Pe lîngă aceasta, instanța urma să țină cont și de comportamentul

făptuitorului după săvârșirea faptei anume acesta n-a reparat prejudicial cauzat.

Totodată, instanța de judecată n-a ținut cont de caracterul grav al urmărilor produse

prin comiterea infracțiunii. Prin aceasta, aplicând față de Stoianov Piotr o pedeapsă

de 2 (doi) ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe a termen de 1 (un)

an, nu se restabilește echitatea socială și nu se atinge scopul de prevenire;

- în partea ce ține de admiterea parțială a acțiunii civile, consideră că instanța

urma s-o admită integral. Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat

prejudiciu nemijlocit prin acțiunii interzise de legea penală pot înainta o acțiune

civilă privitor la despăgubire, atît pentru dauna materială, cît și cea morală cauzată,

întrucât partea vătămată a suportat mai multe interveniții chirurgicale și urmează să

mai suporte, devenind invalid de gradul II, unica sursă de întreținere fiind părinții

acestuia, iar datorită costului ridicat al tratamentului și al intervențiilor, urma ca

instanța de judecată să admită integral acțiunea civilă în parte ce ține de repararea

daunei materiale. Ca referință la dauna morală, conform Codului de procedură

penală, instanța de judecată i-a în considerare suferințele fizice ale victimei,

prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței la viață, pierderea onoarei prin

defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate., etc;

2

- prin caracterul vătămărilor aduse părții vătămate, i s-a cauzat suferințe fizice

de o intensitate foarte înaltă, partea vătămată a pierdut speranță că va putea avea în

viitor o viață normală și se va putea încadra în cîmpul muncii, prin aceasta

cauzându-i-se suferințe psihice considerabile.

3.2 Avocatul Frunze A. în numele părții vătămate Gaidaiji Nicolae, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care a-l declara culpabil pe Stoianov Piotr în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

157 Cod penal și a-i numi o pedeapsă prevăzută de acest articol sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

admiterea integrală a acțiunii civile, în mărime de 200000 lei, cu titlu de prejudiciul

material și un milion lei, prejudiciu moral.

În motivarea apelului a invocat:

- pedeapsa aplicată de instanța de judecată este mult prea blândă, deoarece

instanța n-a ținut cont de personalitatea celui vinovat, a cărui declarații date în

ședință judiciară, au fost îndreptate spre crearea unei versiuni de dezvinovățire,

întrucât în mod vădit ele nu coroborează cu celelalte probe acumulate de organul de

urmărire penală. Pe lângă aceasta, instanța urma să țină cont și de comportamentul

făptuitorului după săvârșirea faptei și anume acesta n-a reparat prejudicial cauzat.

Totodată, instanța de judecată n-a ținut cont de caracterul grav al urmărilor produse

prin comiterea infracțiuni;

-aplicând față de Stoianov Piotr o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, cu

suspendarea executării acesteia pe un termen de 1 (un) an, nu se restabilește

echitatea socială și nu se atinge scopul de prevenire, atît generală cît și specială;

- în partea ce ține de admiterea parțială a acțiunii civile, consideră că instanța

urma s-o admită integral, întrucât partea vătămată a suportat mai multe intervenții

chirurgicale și urmează să mai suporte, devenind invalid de gradul II, unica sursă de

întreținere fiind părinții acestuia, iar datorită costului ridicat al tratamentului și al

intervențiilor, urma ca instanța de judecată să admită integral acțiunea civilă în parte

ce ține de repararea daunei materiale;

- prin caracterul vătămărilor aduse părții vătămate, i s-a cauzat suferințe fizice

de o intensitate foarte înaltă, partea vătămată a pierdut speranța că va putea avea în

viitor o viață normală și se va putea încadra în cîmpul muncii, prin aceasta

cauzându-i-se suferințe psihice considerabile;

- instanța de judecată i-a stabilit lui Stoianov P. o pedeapsă mult prea blândă

pentru fapta comisă și care nu-și va atinge scopul corectării condamnatului. Astfel

sentința în cauză nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. La judecarea

cauzei în prima instanță, nu s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei penale, de

urmările provocate părții vătămată cît și de compensațiile oferite Curtea Europeană

a Drepturilor Omului pe cauze similare. Or în cauză partea vătămată în rezultatul

accidentului a rămas invalid de gradul 2, avînd dificultăți de deplasare, fiind în

imposibilitate de angajare și aflîndu-se la întreținerea părinților care nu sînt angajați

în cîmpul muncii.

3

- conform practicii CEDO pentru violarea art. 2 Curtea a acordat în cauze

similare împotriva Moldovei următoarele sume cu titlu de prejudiciu moral:

Pruneanu (8.000 Euro), Struc (8.000 Euro), Pamov (9.000 Euro), Gasanov (12.000

Euro), Pascari (15.000 Euro), Taraburca (15.000 Euro). Corsacov (cel puțin 20.000

Euro) Gurgurov (45.000 Euro);

- sumă oferită lui Gaidarji Nicolae, care a rămas invalid de gradul 2 după

producerea accidentului din vina lui Stoianov Piotr este inacceptabilă, fiind sub

limita minună acordată de CEDO în cauze similare, cît și de Recomandarea CSJ nr.6

pentru constatarea violării art. 2 din Convenție, respectiv suma oferită cu titlu de

prejudiciu moral nu este în măsură să fie considerată o satisfacție echitabilă.

Respectiv, nu s-a ținut cont de atitudinea condamnatului Stoianov Piotr față de

urmările provocate părții vătămate, acesta elementar niciodată nu a încercat să-și

ceară scuze de la partea vătămată în legătură cu cele întâmplate. Nu s-a ținut cont de

starea părții vătămate, de vârsta fragedă la care a rămas invalid și nu s-a respectat

principiul satisfacției echitabile, or urma să se ia obligatoriu în considerație

principiul general al echității, iar suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu

sumele acordate de Curtea Europeană în spețele similare. Sarcina probării

prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului și se apreciază

individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație argumentele ambelor părți în

proces și excluzându-se pretenții excesive și vădit exagerate.

3.3 Inculpatul Stoianov Piotr, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei sentințe de achitare de învinuirea adusă în baza art. 157 Cod penal, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță și casarea încheierii Judecătoriei Chișinău

(sediul Rîșcani) prin care s-a respins cererea privind ordonarea efectuării unei

expertize judiciare în comisie, în domeniul tehnicii securității muncii și psihologiei

judiciare, din 04.09.2016.

În motivarea apelului a invocat:

- la examinarea și soluționarea prezentei cauze penale, instanța de judecată la

adoptarea sentinței de condamnare a dat o apreciere incorectă și eronată probelor

administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, neverificând în mod obiectiv și

multiaspectual declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor, alte probe din

dosar, iar divergențele apărute la examinarea cauzei penale nu au fost examinate și

verificate în modul corespunzător;

- învinuirea lui Stoianov Piotr, este una abstractă, ceea ce înseamnă că instanța

de fond a încălcat mai multe drepturi și chiar principii generale, care au menirea să

asigure dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 par. 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;

- probele administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești confirmă

cu claritate că apelantul Stoianov Piotr recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 157 Cod penal, nu s-a făcut vinovat de comiterea acestei infracțiuni

și corespunzător urmează a fi achitat, pe motiv de lipsă în fapta inculpatului a

elementelor constitutive ale infracțiuni;

4

- în cadrul dezbaterilor judiciare apelantul Stoianov Piotr a declarat că

vinovat de producerea accidentului de muncă grav, este doar partea vătămată, ceea

ce s-a confirmat în totalitate prin probele administrate și cercetate în ședința de

judecată;

- la materiale dosarului sunt anexate mai multe înscrisuri, care confirmă aceste

fapte, printre care: un certificat, din care rezultă că în perioada anilor 1977 - 1978 a

însușit cunoștințe în domeniul tehnicii și anume privitor la mijloacele de transport,

printre care și privitor la motostivuitoare; un permis de conducător auto

profesionist; extras din procesul-verbal privind examinarea cunoștințelor în

domeniul regulilor securității și sănătății în muncă, din care rezultă că cunoștințele

lui Stoianov P. au fost apreciate cu o notă foarte bună, pînă la accidentul de muncă

din 06.04.2015. Reieșind din aceste criterii a și fost Stoianov Piotr întărit ca

răspunzător de respectarea regulilor de securitate și sănătate în muncă, la SRL

”AVN-Dragoș”. Mai mult, inculpatul a explicat cu lux de amănunte în ședința de

judecată, cum decurge instructajul în privința noilor angajați în serviciu, în calitate

de stivuitoriști și hamali, cît și celor care deja activează în cadrul societății, privind

respectarea regulilor de securitate și sănătate în muncă;

- partea vătămată, Gaidarjî N., fiind angajat la serviciu, la societatea în cauză, în

calitate de hamal, a fost instructat privitor la respectarea regulilor de securitate și

sănătate în muncă, fapt ce se confirmă prin semnăturile acestuia din urmă în diferite

registre, cît și semnăturile celor care au efectuat instructajul. Reieșind din faptul că,

hamalii și motostivuitorii ca de obicei sunt persoane tinere și des se eliberează din

aceste activități, cu aceștia se petrece instructajul privind respectarea regulilor de

securitate și sănătate în muncă în fiecare zi, fapt confirmat de toți martorii audiați în

acest proces penai, considera necesar a se atraga atenția că în timpul efectuării

lucrărilor, hamalii urmează să se afle la o distanță de aproximativ 4-5 m., în spatele

stivuitorului, în timpul mișcări: acestuia și trebuie să se apropie de stivuitor pentru

efectuarea lucrărilor de încărcare și descărcare a mărfii (foilor ie laminat), doar după

poziționarea și stoparea stivuitorului. Fapt indicat în instrucțiunea de protecție a

muncii pentru hamal nr. 13 din 13.01.2008, cu modificările ulterioare, aprobat de

administrația societății, reguli cu care a fost instructat partea vătămată, la 25.03.2015,

însă, necătînd la faptul că a fost instructat cu aceste reguli, partea vătămată

totalmente le-a neglijat în timpul producerii accidentului de muncă, pe teritoriul

depozitului nr. 2 al SRL ”AVN-Dragoș”, la 06.04.2015;

- nu a negat faptul că s-a urcat la volanul stivuitorului, care la acel moment era

întărit după stivuitoristul, Buzilă Ion, fără învoirea șefului depozitului nr. 2, Oleinic

N., însă s-a urcat la volanul stivuitorului, reieșind dintr-o necesitate de lucru, de

urgență. De asemenea, consideră că depozitul nr. 2, la data de 06 aprilie 2015, cît și

pînă la această dată se ilumina foarte bine, dispunând depozitul de ferestre, adică de

iluminare naturală, cît și de iluminare artificială, iar farurile și girofarul moto

stivuitorului la volanul căruia s-a urcat apelantul erau în funcțiune, fapt confirmat

de martorii audiați în cadrul dezbaterilor judiciare și alte înscrisuri anexate la

materialele dosarului penal. În momentul cînd stivuitorul condus de către

5

subsemnat se apropia de al treilea stiv (paiet), de unde urmau să se încarce încă zece

bucăți de foi de laminat, hamalul Dimineț S. se afla în partea dreaptă a stivuitorului,

la o distanță de aproximativ 10 m., iar hamalul Chițcănean V., care în acea zi

îndeplinea funcțiile de hamal, se afla în partea stângă a stivuitorului, în spatele

acestuia, la o distanță de aproximativ 5-6 m. Hamalul Gaidarji N. în acel moment nu

era de văzut, în acea parte a depozitului;

- înălțimea stivului (paietului) de unde urmau să fie încărcate acele zece foi de

laminat, era de aproximativ 50- 60 cm, iar înălțimea foilor de laminat încărcate pe

brațele stivuitorului, din cele două locuri anterioare, era de aproximativ 26 cm, în

momentul cînd Stoianov P. finaliza efectuarea cotiturii cu moto stivuitorul pentru a-l

poziționa în fața stivului și corespunzător a stopa, hamalul Dimineț S. se afla la o

distanță de aproximativ 5-6 m de la stivuitor, din partea dreaptă, în spatele acestuia,

iar hamalul Chițcănean V. se afla în partea stângă a stivuitorului, în spatele acestuia,

la aceiași distanță, de aproximativ 5-6 m., iar hamalul Gaidarji N. nu se afla nici pe

partea stângă și nici pe partea dreaptă a stivuitorului, și nu era de văzut nici în fața

stivuitorului. În același timp vizibilitatea pentru apelantul Stoianov P. era bună, iar

ceea ce se petrecea în raza de acțiune a stivuitorului, se are în vedere și în fața

acestuia, se vedea cu claritate de către apelant, în momentul cînd Stoianov P. finaliza

poziționarea moto stivuitorului în fața stivului cu foi de laminat, pe neașteptate

pentru el, a apărut hamalul Gaidarji N. din partea dreaptă a stivuitorului, în același

moment apelantul a auzit strigătul martorului Chițcănean V., în adresa părții

vătămate, Gaidaiji N., ca să se oprească și atunci subsemnatul, Stoianov P., brusc a

oprit moto stivuitorul coborînd de pe el, și l-a văzut pe Gaidarji N., care se afla în

pirostrii lîngă stivui cu foile de laminat, ținându-se de cap. A mai declarat apelantul

că în astfel de circumstanțe era în imposibilitate de evitat din punct de vedere tehnic

accidentarea părții vătămate, deoarece, acesta din urmă a apărut pe neașteptate, în

fața stivuitorului și a creat această situație de accident de muncă, iar apelantul a

întreprins absolut toate măsurile tehnice pentru a evita accidentarea părții vătămate;

- în această perioadă scurtă de timp, în care a activat partea vătămată, Gaidarji

N., ca hamal, în cadrul SRL”AVN-Dragoș”, de mai multe ori a încălcat regulile de

securitate și sănătate în muncă, în timpul efectuării lucrărilor de încărcare și

descărcare a foilor de laminat, fiind atenționat în acest sens și de către inculpatul

Stoianov P., ca răspunzător de respectarea regulilor de securitate și sănătate în

muncă. însă instanța de judecată a neglijat în totalitate declarațiile obiective și

întemeiate a apelantului la adoptarea sentinței contestate;

- cu lux de amănunte a probat instanței de judecată motivele neobiectivității și

ilegalității raportului de expertiză judiciară în domeniul tehnicii securității, cît și

declarațiile expertului N. Fluer depuse în cadrul dezbaterilor judiciare, și anume că,

la efectuarea expertizei au fost puse la baza acesteia date care totalmente intră în

contradicție cu datele inițiale, care sunt anexate la materialele dosarului și care au

fost stabilite de către organul de urmărire penală, la examinarea locului accidentului

de muncă. Ba mai mult, apelantul a declarat că, a fost utilizat un alt stivuitor la

efectuarea experimentului, care are alți parametri tehnici, față de stivuitorul la

6

volanul căruia s-a aflat Stoianov P. la 06.04.2015, necătînd la faptul că stivuitorul de

model „Toyota” se afla în acel moment pe teritoriul societății respective și era în

funcțiune. în așa mod, declarațiile inculpatului Stoianov P., depuse în cadrul

dezbaterilor judiciare, în coroborare cu alte probe, confirmă nevinovăția acestuia, de

comiterea infracțiunii, de care a fost recunoscut culpabil de către instanța de

judecată;

- instanța de fond a dat o apreciere absolut incorectă și eronată declarațiilor

apelantului, rămânând instanța de judecată pasivă față de aceste declarații ale lui

Stoianov P. la adoptarea sentinței de condamnare. Ba mai mult, absolut eronat

instanța de fond a apreciat declarațiile apelantului, în mod critic;

- atît partea vătămată, cît și martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești nu

au furnizat instanței de judecată suficientă informație pentru a se considera că

declarațiile acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile, care

ar confirma vinovăția inculpatului Stoianov P.;

- partea vătămată, atît în cadrul urmării penale, cît și în instanța de judecată nu

a furnizat informație suficientă pentru a se considera că, declarațiile acestuia pot fi

apreciate drept probă pertinentă, concludentă și utila, ce ar confirma vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal;

- fiind audiat la 25 iulie 2017 în cadrul dezbaterilor judiciare, partea vătămată și-

a schimbat mărturiile, declarând instanței că, nu este de acord cu declarațiile

inculpatului Stoianov P., depuse în ședința de judecată, în sensul că funcționau

farurile stivuitorului la volanul căruia acesta din urmă se afla în momentul

producerii accidentului de muncă, că funcționa și girofarul, la acest stivuitor,

precizînd în acest sens că, inculpatul duce în eroare instanța de judecată;

- declarațiile contradictorii a părții vătămate, fiind date citirii și depozițiile

acestuia depuse la urmărirea penală, urmăresc un singur scop, ca să fie declarat

vinovat de acest accident de muncă grav, doar apelantul Stoianov P., ceea ce în

realitate nu corespunde adevărului, fapt care se confirmă prin probele administrate

și cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare;

- privitor la declarațiile părții vătămate, acesta a făcut declarații absolut

contradictorii în cadrul urmării penale și în cadrul dezbaterilor judiciare despre

producerea accidentul de muncă, fapt care urma a fi luat în calcul;

- în cadrul dezbaterilor judiciare a fost audiat expertul judiciar N. Fluer, la

solicitarea părții apărării, privitor la efectuarea expertizei primare în domeniul

tehnicii securității muncii, pe motiv că la efectuarea acestei expertize nu s-a ținut

cont absolut de datele și circumstanțele în care s-a produs accidentul de muncă.

Expertul judiciar a dat răspunsuri atît în raportul de expertiză, cît și în ședința de

judecată, ce se referă la domeniul de drept la care urmează însă. să răspundă doar

instanța de judecată sau organul de urmărire penală;

- în cadrul audierii expertului instanța de judecată nu a permis părții apărării ca

acesta să răspundă la toate întrebările menționate în cerere, fapt care îngrădește

dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 al Convenției. Necătînd la

faptul că nu s-a permis părții apărării ca expertul să răspundă la toate întrebările,

7

concluziile expertizei și declarațiile expertului sunt neobiective, neîntemeiate,

arbitrare, deoarece nu se bazează pe datele și informațiile care au fost acumulate de

colaboratorii de poliție la faza inițială a urmăririi penale. Datele și metodele utilizate

de către expert, la efectuarea expertizei pe care instanța de judecată a considerat-o ca

o probă pertinentă, totalmente intră în contradicție cu datele de fapt care figurează în

materialele dosarului și care în așa mod au schimbat totalmente concluziile

raportului de expertiză, însă instanța de judecată a neglijat cele declarate de către

apelant în cadrul dezbaterilor judiciare. În afară de faptul că, au fost puse la bază cu

totul alte date la efectuarea expertizei, expertul a utilizat și un motostivuitor de alt

model, care după parametrii tehnici diferă de stivuitorul de model „Toyota”, la

volanul căruia se afla inculpatul, la 06.04.2015 și corespunzător la efectuarea

experimentului concluziile sunt cu totul altele. În același timp acest motostivuitor în

ziua efectuării experimentului se afla pe teritoriul întreprinderii și era în funcțiune,

însă expertul a refuzat să utilizeze acest stivuitor. Așadar, concluziile raportului de

expertiză judiciară, cît și declarațiile expertului Fluer N. sunt neîntemeiate,

neobiective, arbitrare și ilegale și deci nu pot fi considerate ca probe utile, pertinente

și concludente, în sensul constatării vinovăției inculpatului și tragerii acestuia la

răspundere penală, dar instanța de judecată absolut eronat a apreciat concluziile

raportului de expertiză și declarațiile expertului în ședința de judecată ca probe

pertinente, concludente și utile, puse la baza sentinței de condamnare;

- privitor și la alte probe, pe care se bazează instanța de judecată în sentința de

condamnare și anume procesul-verbal privind cercetarea accidentului de muncă

grav, datat cu 12 mai 2015, de asemenea nu poate fi declarat ca o probă pertinentă și

concludentă. Acest înscris în calitate de probă conține date neveridice;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile care sunt anexe la

acest proces-verbal, din care rezultă că, Stoianov P. nu a comis infracțiunea

prevăzută de art. 157 Cod penal, însă instanța de judecată și acestor înscrisuri nu le-a

dat nici o apreciere corespunzătoare, trecându-le cu vederea;

- reieșind din analiza probelor mai sus menționate se impune concluzia că

Stoianov Piotr nu a comis infracțiunea de care a fost recunoscut culpabil și

condamnat prin sentința contestată și urmează a fi achitat pe motiv că fapta

imputată acestuia nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod

penal;

- acțiunea civilă este întocmită de către partea vătămată contrar prevederilor

cap. I din Titlul VII al Codului de procedură penală, cît și secțiunii unu. din cap. 34 al

Codului Civil;

- partea vătămată nu a confirmat prin careva probe concludente, pertinente că a

suportat un prejudiciu material în mărime de 200.000 lei, fapt menționat în sentința

contestată. Aceiași situație se referă și la solicitarea reparării prejudiciului moral,

însă instanța de judecată în această parte a acțiunii civile a admis-o neîntemeiat

parțial, încasând suma de 30.000 lei;

- din înregistrarea video rezultă cu claritate cum s-au efectuat lucrările de

încărcare a foilor de laminat din primele două locuri; despre iluminarea depozitului,

8

cît și despre faptul unde se aflau hamalii în timpul deplasării motostivuitorului spre

locul trei de încărcare a foilor de laminat. De asemenea și însăși producerea

accidentului de muncă, din care rezultă că vinovat de acest accident este doar partea

vătămată Gaidaiji N., însă la solicitarea părții apărării ca instanța de judecată să

oblige acuzatorul de stat să prezinte în ședința de judecată înregistrarea video,

pentru a fi examinată, instanța de fond a refuzat neîntemeiat acest demers, ceea ce

vorbește despre o părtinire atît a părții acuzării, cît și a instanței de judecată privitor

la faptul vinovăției inculpatului în acest accident de muncă;

- în cadrul dezbaterilor judiciare a indicat că, cauza penală a fost pornită în baza

art. 183 Cod penal- încălcarea regulilor de protecție a muncii, ulterior pe parcursul

urmăririi penale, de către organul de urmărire penală și procuror, s-a ajuns la

concluzia de a recalifica acțiunile inculpatului în baza art. 157 Cod penal, totodată

reieșind din prevederile art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală - urmărire penală se

pornește numai în baza plângerii prealabile a victimei, ceea ce se referă și la infracțiunea

prevăzută de art. 157 Cod penal. O astfel de plângere prealabilă nu a fost depusă de

către partea vătămată Gaidarji N. și nu este anexat la materialele dosarului penal,

fapt confirmat de partea vătămată în ședințele de judecată;

- urmează a fi încetat acest proces penal, ceea ce este reglementat cu claritate de

prevederile art. 332 Cod de procedură penală, însă instanța de judecată absolut nu s-

a expus în sentința contestată, în acest sens;

- instanța de judecată a dat o apreciere absolut greșită, eronată și declarațiilor

martorului Buzilă I. și reiterează, după ce vor lua cunoștință cu procesul-verbal al

ședinței de judecată și vor depune observații la acest proces, își rezervă dreptul de a

depune un apel suplimentar, după examinarea observațiilor la procesul-verbal de

către instanța de fond;

- în acțiunile sale lipsesc elemente constitutive a infracțiunii prevăzute de art.

157 Cod penal, din care motive solicită casarea integrală a sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare a lui Stoianov Piotr, pe art. 157 Cod penal.

fost respins ca nefondat apelul inculpatului și admis apelul procurorului și a

avocatului Frunze A. în numele părții vătămate Gaidarji N., fiind casată sentința în

partea încasării prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care s-a încasat din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate Gaidarji N., prejudiciul moral în mărime de 50000 lei, în

rest sentința a fost menținută.

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns

la concluzia că inculpatul Stoianov Piotr a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

9

Astfel, deși inculpatul Stoianov P. nu recunoaște vinovăția în comiterea

infracțiunii imputate, vinovăția acestuia se confirmă prin declarațiile părții vătămate

Gaidaijî Nicolai, martorilor Chițcăneanu V., Dimineț Ș., Cazanî Ș., expertul Fluier N.

Instanța de apel, analizând declarațiile martorilor indicați supra, cît și

declarațiile expertului prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, le-

a apreciat ca fiind consecvente, utile și veridice, care indică la vina inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, relevant fiind că din declarațiile martorilor rezultă

că la volanul stivuitorului se afla Stoianov Piotr, totodată, inculpatul era persoana

responsabilă de securitatea muncii, inculpatul urmând să instruiască angajații în

acest sens, relevantă fiind și concluzia expertului din care rezultă că în cazul în care

gabaritul este mare, este obligator să fie asistat de un însoțitor de dirijare, astfel

Stoianov Piotr, în circumstanțele descrise trebuia să fie ajutat de un însoțitor, lipsa

căruia a fost probată, fapt care reprezintă încălcarea regulilor de securitate a muncii,

astfel, cumulînd declarațiile martorilor și a expertului, instanța deapel a indicat că

coroborează între ele, cît și cu declarațiile părții vătămate și indică la vina

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, vătămarea

gravă a integrității corporale și a sănătății, cauzată din imprudență.

În continuare, instanța de apel a reținut că vina inculpatului Stoianov Piotr în

comiterea infracțiunii incriminate mai este demonstrată și prin raportul de expertiză

medico-legală nr.1623/D din 14 august 2015, (f.d. 132-133, vol. I); procesul verbal

nr.C-2015-PVA-84 din 12 mai 2015, cu privire la cercetarea accidentului de muncă

grav, (f.d. 46-48, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr.008 din 11 ianuarie 2016

(f.d. 146-151, vol.I); extrasul din procesul-verbal nr.55 din 20.04.2012, eliberat în baza

ordinului nr.55 din 09.04.2012 de ÎS „Centrul de instruire în domeniul relațiilor de

muncă”.

Instanța de apel în prezența circumstanțelor de fapt și de drept constate și

apreciate, a considerat ca fiind întemeiat apelul declarat de inculpat în partea în care

a solicitat ca acesta să fie achitat de la comiterea infracțiunii incriminate, or din

materialele cauzei s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a comis fapta incriminată,

mai mult, din declarațiile inculpatului, dar și a părții vătămate se atestă că Stoianov

Piotr a achitat careva sume părții vătămate și deși, nu recunoaște că a comis o

infracțiune, totuși indirect recunoaște că vătămarea corporală suferită de partea

vătămată este în legătură cauzală cu acțiunea/inacțiunea inculpatului.

Totodată, instanța de apel nu a putut reține ca întemeiate argumentele

inculpatului în partea în care a indicat că instanța de judecată a oferit o interpretare

neadecvată probelor, or, verificând declarațiile persoanelor audiate în ședința de

judecată a statuat asupra veridicității și utilității depozițiilor oferite, din care atît

instanța de fond, cît și instanța de apel a stabilit că, la volanul stivuitorului se afla

Stoianov Piotr, totodată, inculpatul era persoana responsabilă de securitatea muncii,

inculpatul urmînd să instruiască angajații în acest sens, relevantă fiind și concluzia

expertului din care rezultă că în cazul în care gabaritul este mare, este obligator să fie

asistat de un însoțitor de dirijare, astfel Stoianov Piotr, în circumstanțele descrise

trebuia să fie ajutat de un însoțitor, lipsa căruia a fost probată, fapt care reprezintă

10

încălcarea regulilor de securitate a muncii, mai mult prin raportul de expertiză

medico-legală nr.1623/D din 14 august 2015 s-a stabilit că, Gaidaijî Nicolai a suferit

traumatism crinio-cerebral deschis manifestat prin contuzie cerebrală gravă; fractura

osului temporal pe dreapta cu deplasare, cu afectarea ambelor lamele subdiacent

hematom acut masiv; plaga regiunea temporal pe dreapta, care au putut fi cauzate în

rezultatul acțiunilor traumatice a unui obiect contondent dur, care prezintă pericol

pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă, iar

acest accident s-a comis ca rezultat al nerespectării instrucțiunii de securitate și

sănătate în muncă pentru motostivuitor nr.39 aprobat prin Ordinul nr. 01-SSM din

13.04.2015 din cadrul AVN X SRL, unde la pct.32 s-a stabilit că „dacă nu vedeți în

direcția de deplasare nu porniți. Claxonați la intersecția cu zona unde nu puteți să vedeți și

unde vizibilitatea este redusă. Potrivit pct.64-mențineți un cîmp visual deschis, iar cînd

sarcina limitează vizibilitatea, transportați sarcina sau mecanismul elevator în sensul opus

celui de deplasare”.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate deducțiile instanței de

fond în partea în care a apreciat critic și respins declarațiile inculpatului Stoianov

Piotr, potrivit cărora, în conformitate cu regulile securității muncii și a sănătății vina

în acest incident la locul de muncă în totalitate este pusă pe seama victimei, deoarece

grav a încălcat tehnica securității și instrucția pentru hamali or, potrivit rezultatelor

expertizei nr.008 din 11.01.2016, prin care s-a examinat producerea accidentului cu

modelarea experimentului, s-a stabilit cu certitudine că în timpul manevrei de

deplasare cu încărcătura pe furca stivuitorului nu s-a ținut cont de specificul

încărcăturii, de gabaritul acestora și înălțimea de la podeaua depozitului, adică

stivuitoristul tot timpul trebuie să urmărească configurația traseului și obstacolele

care există, însă în cazul din speță s-a stabilit că în timpul manevrei, câmpul vizual

era redus la zero, prin urmare Stoianov nu putea să-l vadă pe Gaidaiji Nicolai, care

se afla în față, fapt confirmat și prin declarațiile expertului Fluier Nelea date în

ședința de judecată.

La fel, în viziunea instanței de apel, instanța de fond întemeiat a respins și

declarațiile inculpatului Stoianov Piotr, potrivit cărora fiecare șofer care se află la

volanul moto stivuitorului nu avea cum să evite acest accident deoarece apariția lui

Gaidarji N. a fost pe neașteptate, ce vorbește despre imposibilitatea de a preveni

ciocnirea, or instanța de apel a reținut că stivuitoristul trebuia să urmărească

configurația traseului și ce este în față, iar în cazul în care încărcătura are un gabarit

mai mare, manevrarea urma să fie coordonată de un însoțitor care ar dirija

manevrarea dată.

Astfel, instanța de apel a indicat că din materialele dosarului s-a stabilit cu

certitudine că acțiunile inculpatului Stoianov Piotr se încadrează în latura obiectivă a

componenței de infracțiune imputată, or acesta la 06 aprilie 2015, fără a dispune de

dreptul de a conduce motostivuitor la locul de muncă și fără a dispune de actul

permisiv, care să-i ofere dreptul de a conduce pe teritoriul depozitului acest

motostivuitor, din proprie inițiativă, fără a anunța șeful de secție și fără să prevadă

consecințele care puteau să survină în rezultatul acțiunilor sale, s-a urcat la volanul

11

stivuitorului de model Toyota 8FG3C pentru a elibera foi de laminat, iar în timpul

acțiunilor de manevrare întreprinse, fără a vedea în direcția de deplasare din cauza

sarcinii care îi limita vizibilitatea, a accidentat hamalul. Gaidaiji Nicolai, cauzându-i

traumatism crinio-cerebral deschis, fractura osului temporal pe dreapta cu

deplasare, care prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală gravă.

Totodată, instanța de apel a reiterat că potrivit ordinului nr.2-P din 02.01.2015

Stoianov Piotr a fost numit ca persoană responsabilă de securitatea și sănătatea în

muncă și de exploatarea sistemului de gaze, iar conform fișei postului lui Stoianov

Piotr. pct.2.3 - magazinerul poartă răspundere de cunoașterea și respectarea

normelor de protecție a muncii.

Mai mult, faptul că magazinerul nu are atribuții de a conduce stivuitorul de

model Toyota xxxxx se confirmă și prin fișa postului acestuia, dar și prin declarațiile

atît a inculpatului, cît și a martorilor care au susținut că Stoianov Piotr era persoană

responsabilă de instructajul personalului în securitatea muncii și sănătății, iar la

volanul stivuitorului se urca doar în timpul instruirii.

Astfel, în acțiunile inculpatului Stoianov Piotr este prezentă vinovăția sub

formă de imprudență, varianta de neglijență, or acesta a urcat la volanul

stivuitorului Toyata xxxxx pentru a elibera foi de laminat, din cauza că șoferul

Buzila I. s-a îmbolnăvit, însă primind comanda de a elibera foi de laminat și

exercitând funcția de magaziner, reieșind din faptul că executarea facturii era

urgentă conform declarațiilor inculpatului, ultimul a purces la conducere, moto

stivuitorului, acțiunea care nu intra în competența inculpatului, în pofida faptului că

deși avea obligația legală de a se abține de la conducerea moto stivuitorului cu

excepția orelor de instruire a șoferilor, Piotr Stoianov a urcat la volanul acestuia și a

început deplasarea prin depozitul nr.2.

Totodată, la capitolul respectiv, instanța de apel a reținut că inculpatul nu

numai că a ignorat obligația de a nu conduce motostivuitoare, dar a încălcat și

modalitatea de încărcare a foilor de laminat pe brațele stivuitorului, transportând o

cantitate mult mai mare de materiale, cantitate care i-a limitat câmpul vizual al

inculpatului ca șofer de stivuitor, ceea ce a provocat accidentarea hamalului Gaidaiji

Nicolai, fapt constatat atît în raportul de expertiză judiciară nr.008 din 11.01.2016, cît

și reconfirmat prin declarațiile expertului date în ședința de judecată.

Subsecvent, instanța de apel a reținut lipsa intenției inculpatului de a-i cauza

vătămare corporală gravă lui Gaidaiji Nicolai, din materialele cauzei s-a stabilit că

urmările prejudiciabile au fost provocate din imprudența și neatenția lui Stoianov

Piotr, iar după accidentarea hamalului Gaidaiji Nicolai, inculpatul a oprit stivuitorul,

a acordat primul ajutor medical și a chemat ambulanța.

Prin urmare, din materialele cauzei s-a stabilit că, vinovăția lui Stoianov Piotr

constă nu doar în faptul că acesta s-a urcat la volanul moto stivuitorului fără a

anunța șeful de secție, dar și în faptul că nu a respectat corect regulile de utilizare a

mașinilor, aparatele, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele de transport și

alte mijloace de producție. Mai mult, în susținerea concluziei expuse supra vine și

12

procesul-verbal de cercetare a accidentului de munca grav, cît ordinul nr.47/l-c din

09.04.2015, cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, prin care inculpatului i-a

fost aplicată sancțiunea disciplinară - avertisment. Ordinul de sancționare enunțat

supra nu a fost contestat.

Respectiv, reieșind din vătămarea corporală gravă a lui Gairdaiji Nicolai ca

urmare a acțiunilor inculpatului, instanța de apel a reținut că latura obiectivă este

întregită, or urmarea prejudiciabilă a parvenit, iar legătura de cauzalitate dintre

acțiunile lui Stoianov Piotr și traumatismul crinio-cerebral deschis, fractura osului

temporal pe dreapta cu deplasare a lui Gairdaiji Nicolai, este probată.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului Stoianov Piotr în cazul

dat a fost exteriorizată prin imprudență, or acțiunile de manevrare întreprinse de

către inculpat, la volanul stivuitorului de model Toyota xxxxx, fără a vedea în

direcția de deplasare din cauza sarcinii care îi limita vizibilitatea, și accidentarea

hamalului Gaidaiji Nicolai, indică incontestabil asupra prezenței imprudenței sub

formă de neglijență, cu atît mai mult că inculpatul auzind un strigăt puternic

concomitent cu o împinsătură, a oprit imediat, corespunzător nu și-a dorit cauzarea

vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății victimei.

Astfel, instanța de apel a considerat că apelul inculpatului urmează a fi respins

ca nefondat, or nu a fost însoțit de careva probe, stabilindu-se din analiza probelor

administrate că Stoianov Piotr prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută la

art. 157 Cod penal, vătămarea gravă a integrității corporale și sănătății, cauzată din

imprudență.

Reieșind din circumstanțele cauzei, avînd în vedere că infracțiunea comisă de

Stoianov P. face parte din categoria infracțiunilor ușoare, inculpatul nu are

antecedente penale, comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, care

imediat a oprit motostivuitorul, a acordat primul ajutor medical, a chemat

ambulanța, dar și de faptul că nu a reparat dauna cauzată părții vătămate, instanța

de apel a reținut că instanța de fond întemeiat a considerat că inculpatul Stoianov

Piotr urmează a fi atras la răspundere penală cu aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen 2 ani, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu

suspendarea executării pedepsei privative de libertate pe un termen de 1 an, or

pedeapsa este echitabilă pentru fapta comisă, iar stabilirea termenului de probă în

mărimea enunțată va asigura, un comportament adecvat al inculpatului Stoianov

Piotr, atîta timp cît la materialele cauzei nu au fost prezentate careva probe că

inculpatul ar crea pericol pentru societate, lipsind în sarcina sa careva circumstanțe

agravante.

În altă ordine de idei, instanța de apel a considerat de a admite apelurile

procurorului și a apărătorului în interesele părții vătămate în partea în care apelanții

și-au exprimat dezacordul cu soluția instanței de fond ce ține de acțiunea civilă și a

casat sentința în partea încasării prejudiciului moral.

Astfel, instanța de apel a indicat că Gaidarji Nicolai s-a constituit ca parte civilă

în proces, formulând acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea de la Stoianov Piotr

cu titlu de prejudiciu material pentru viitorul tratament în valoare de 200 000 lei,

13

încasarea de la Stoianov Piotr cu titlu de prejudiciu moral suma în mărime de 1 000

000 și cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 7000 lei. (f.d. 42-44. vol. II).

La caz, instanța de apel a stabilit că partea vătămată a solicitat atît repararea

prejudiciului material, cît și prejudiciul moral.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că instanța de fond întemeiat a reținut

că în partea ce ține de repararea prejudiciului material, partea vătămată Gaidarji

Nicolai nu a prezentat careva probe referitor la viitorul tratament, cum ar fi plata în

avans a sumelor pentru eventuala intervenție chirurgicală, programarea la instituția

medicală cu indicarea costului viitoarei intervenții chirurgicale, precum și

procurarea medicamentelor de către partea vătămată.

Astfel, reieșind din neprobarea poziției sale în partea ce ține de pretinsul

prejudiciu material, instanța de judecată întemeiat a considerat necesar de a respinge

ca neîntemeiată și lipsită de substrat probator acțiunea civilă pe acest capăt.

Totodată, partea vătămată Gaidarji Nicolai, în ședința de judecată a susținut că

inculpatul nu a contribuit material la cheltuielile suportate, iar în afară de

indemnizația de invaliditate în mărime de 650 lei pe lună, acesta nu are vreun alt

ajutor.

În urma accidentului de muncă grav, părții vătămate Gaidarji Nicolai i-a fost

stabilit diagnosticul: traumatism crinio-cerebral deschis, fractura osului temporal pe

dreapta, deplasare care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare

corporală gravă, i-au fost provocate suferințe fizice enorme, ceea ce nu-i permite să

ducă un mod de viață normal, iar motivul sănătății, nu-i oferă posibilitatea să

muncească, fiind necesare alte intervenții chirurgicale.

Astfel, raportând prevederile legale enunțate la materialele cauzei, instanța de

apel a reținut că legiuitorul a stabilit anumite criterii de apreciere a prejudiciului

moral, legate de importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor

fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că partea vătămată, fiind o persoană

tânără de doar 21 ani, ca urmare a accidentului de muncă grav a fost supusă

operației, ca urmare a leziunii corporale grave, periculoase pentru viață, a fost

spitalizată o perioadă de timp, suferind mai multe intervenții chirurgicale după care

s-a aflat la tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă suferințe fizice și

morale.

Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață

noi corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune de

asemenea compensație, și anume sub forma unor daune morale, pentru prejudiciul

nepatrimonial ce i-a fost cauzat este justificat.

Astfel, instanța de apel a conchis că este indiscutabil faptul că inculpatul,

Stoianov Piotr, prin infracțiunea săvârșită, i-a cauzat părții vătămate suferințe fizice

și psihice.

către inculpat, care solicită casarea acestora, cu adoptarea unei decizii de achitare a

14

lui Stoianov P. de învinuirea adusă în baza art. 157 Cod penal, din lipsa componenței

de infracțiune și casarea încheierilor adoptate în cauză.

În motivarea recursului a indicat aceleași motive pe care le-a invocat în apel.

În drept recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanțele inferioare au verificat

complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, dând probelor

administrate o apreciere legală, corect ajungând la condamnarea lui Stoianov P. în

baza art. 157 Cod penal. Criticile formulate de autorul recursului nu sunt formulate

sub aspectul casării hotărârii recurate.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel, din următoarele considerente.

Pornind de la aceea că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la analiza

chestiunilor de drept, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se

rezumă la înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară, la

etapa precedentă de judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de

procedură penală.

În concordanță cu dispoziția art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel, cuprind următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ceea ce privește chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea se referă la: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect

aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu dispunerea rejudecării cauzei.

Soluția instanței de recurs adoptată pe marginea acestei cauze, în drept, se

întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

potrivit căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată, în cazul în care esența erorii judiciare admise nu poate fi

înlăturată de către instanța de recurs la această etapă a procedurii.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, se constată că, inculpatul Stoianov P.

pledând pentru desființarea totală a deciziei instanței de apel și a sentinței, se

pronunță pentru adoptarea unei noi soluții, cu achitarea lui Stoianov P. pe motivul

lipsei în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii.

15

Din analiza coroborată a motivelor expuse în recurs, Colegiul constată că

acestea se subscriu cazurilor de casare prevăzute de pct. 6), 8) din alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală.

Înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza casării

integrale a deciziei instanței de apel, Colegiul ține să consemneze că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond prin prisma prevederilor art. 408-411 Cod de

procedură penală, apelul produce mai multe efecte: suspensiv, devolutiv,

neagravarea situației în propriul apel și extensiv. Apelul este o cale de atac sub

aspect de fapt și de drept, adică odată exercitat are efect devolutiv complet, în sensul

că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, asupra cauzei deferite

judecății. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate

diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), pentru elucidarea

adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Inter alia, instanța de apel mai este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod

de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în

instanța de recurs. La caz, omisiunile instanței de apel au viciat iremediabil

procedura desfășurată împotriva inculpatului, afectând echitabilitatea întregului

proces, care este o valoare comună pentru Constituția Republicii Moldova și pentru

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Pentru început, recurentul pretinde că cele reclamate în cererea de apel, în mare

parte, au rămas fără un răspuns bine argumentat, bazat pe elementele probatorii din

dosar, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului declarat.

După cum se învederează în Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) privind calitatea hotărârilor judecătorești, pentru a fi

de calitate, hotărârea judecătorească trebuie percepută de justițiabil drept rezultatul

unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile și al unei

aprecieri convingătoare a faptelor.

Hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii depinde în

principal de calitatea motivației. O motivație bună este o necesitate imperioasă care

nu poate fi neglijată în favoarea celerității. Motivația permite nu numai o mai bună

înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil ci este mai ales o garanție

împotriva arbitrarului. De aceea, aceasta trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de

ambiguități și de contradicții, care trebuie să permită urmărirea unui raționament ce

a condus judecătorul la soluția adoptată în final.

În subsidiar, în același Aviz se evidențiază că, motivația trebuie să răspundă

pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloacelor de apărare.

16

Această garanție este esențială, deoarece permite justițiabilului să se asigure că

pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel la

judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la toate

motivele esențiale invocate în ordine de apel.

Instanța de recurs a statuat asupra acestor concluzii în urma analizei hotărârii

judecătorești contestate, în raport cu motivele invocate de apelant în pledoriile din

dezbaterile judiciare în prezenta speță, în cererea de apel (f.d.193 v. II), totodată

menționate și în recurs, unde au fost puse pentru discuție în instanța de apel,

inclusiv argumentele principale, cum ar fi:

- în cadrul dezbaterilor judiciare a indicat că, cauza penală a fost pornită în baza

art. 183 Cod penal- încălcarea regulilor de protecție a muncii, ulterior pe parcursul

urmăririi penale, de către organul de urmărire penală și procuror, s-a ajuns la

concluzia de a recalifica acțiunile inculpatului în baza art. 157 Cod penal, totodată

reieșind din prevederile art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală - urmărire penală se

pornește numai în baza plângerii prealabile a victimei, ceea ce se referă și la infracțiunea

prevăzută de art. 157 Cod penal. O astfel de plângere prealabilă nu a fost depusă de

către partea vătămată Gaidarji N. și nu este anexat la materialele dosarului penal,

fapt confirmat de partea vătămată în ședințele de judecată;

- a solicitat încetarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 332

Cod de procedură penală, însă atât prima instanță, cât și instanța de apel nu s-au

expus în hotărârile adoptate, cu toate că a menționat faptul dat și în cererea de apel.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,

deoarece în viziunea apelantului, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de

prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, au fost indicate pe

scurt motivele expuse în apel, ulterior fiind redat conținutul declarațiilor

inculpatului, părții vătămate și a martorilor, fiind menționate și probele scrise ce au

fost verificate în instanța de apel, considerând în cele din urmă că vina inculpatului

în cele incriminate este confirmată, însă instanța ierarhic inferioară nu s-a expus

asupra motivelor esențiale menționate mai sus, fără o fi făcută o analiză sau o

argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau

apreciate ca neîntemeiate, doar concluzionînd în urma aprecierii ansamblului

probator că „inculpatul Stoianov P., prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea

prevăzută de art. 157 Cod penal – vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății

cauzată din imprudență.”, fără a se expune asupra principalelor motive invocate în

apel referitor la solicitarea încetării procesului penal, deoarece lipsește plângerea

părții vătămate Gaidarji N. referitor la pornirea urmăririi penale în baza art. 157 Cod

penal, contrar prevederilor art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală.

În cauza Vetrenko c. Moldovei în hotărârea din 18 mai 2010, instanța de contencios

european, a statuat că unul din standardele art. 6 din Convenție declară că este în

17

sarcina instanțelor naționale de a considera cele mai importante argumente ridicate

de părți și de a aduce motive în sensul acceptării sau refuzului acestora. Chiar dacă

sfera argumentelor asupra cărora instanțele urmează să aducă argumente proprii

poate depinde de circumstanțele particulare ale cauzei, totuși o omisiune de a

considera un argument serios sau examinarea într-o manieră vădit arbitrară este în

sine incompatibilă cu noțiunea unui proces echitabil.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, în situația în care instanța de fond și-a

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției de primă instanță. Însă, analizând partea motivată și a

sentinței, în prezenta cauză, Colegiul penal lărgit constată, că hotărârea primei

instanțe, nu conține răspunsuri argumentate la criticile de bază invocate în apel,

respectiv instanța de apel prin efectul devolutiv al căii de atac urma să dea o

apreciere mai amplă aspectelor de fapt și de drept, prin prisma motivelor principale

invocate în apel, ceea ce însă nu a fost efectuat în prezenta speță de către instanța de

al doilea grad de jurisdicție.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de a-

și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6

al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și

alții c. Rusiei (2007) § 85).

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, din materialele cauzei rezultă că:

- prin ordonanța din 04.05.2015, a fost dispusă pornirea urmăririi penale,

conform bănuielii rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 183

alin. (1) Cod penal (f.d.1 v. I);

- prin ordonanța din 16 februarie 2015, Stoianov P. a fost recunoscut în calitate

de bănuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal (f.d. 168

v. I);

- prin ordonanța din 07 aprilie 2016, a fost scoasă de sub urmărire penală

Oleinci Nadejda (f.d.227-230 v. I);

- prin ordonanța din 11 aprilie 2016, Stoianov P. a fost pus sub învinuire în baza

art. 157 Cod penal (f.d.231 v. I).

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel urmează să se expună asupra

argumentelor apărării și să verifice dacă la materialele cauzei este plângerea părții

vătămate Gaidarji N. referitor la pornirea urmăririi penale în baza art. 157 Cod penal

și dacă la caz au fost aplicabile prevederile art. 276 alin. (4) Cod de procedură penală,

dacă victima care figurează într-un proces privitor la o infracțiune prevăzută în alin.(1), din

cauza incapacității sau a capacității de exercițiu limitate, a stării de neputință sau a

dependenței față de bănuit sau din alte motive nu este în stare să-și apere drepturile și

interesele legitime, procurorul pornește urmărirea penală chiar dacă victima nu a depus

plîngere, și dacă partea vătămată a fost în imposibilitate de a înainta plângere, ținând

18

cont de starea sănătății acesteia.

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite

în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în

hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți și nu este suficient doar de a

se expune prin fraze generale, dar și a efectua propriile completări în sensul

aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți, care în

viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la

caz.

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelanți, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce

conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de

apelanți, totodată să țină cont și de prevederile art. 436 alin. (3) Cod de procedură

penală, cînd hotărîrea este casată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în

ce privește latura penală sau civilă, instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care

hotărîrea a fost casată. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor

invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia

urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile art. 435

Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat

răspuns alegațiilor de bază invocate de către apelant, care în opinia acestuia au

importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul

cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de

apel, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau

lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpatului, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile

în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

19

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către inculpat, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2018, în cauza penală

privindu-l pe Stoianov Piotr Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 27 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

20