1ra-2231/2020 — Art. 324 alin. 2 lit. c; art. 332 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 07 noiembrie 2013, Tomescu Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 3 ani; - în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 2 ani. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor aplicate, lui Tomescu Gheorghe i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare cu amendă în mărime de 1150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 3 ani. 1 Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Potrivit sentinței s-a constatat că Tomescu Gheorghe, în luna ianuarie 2011, deținînd funcția de ofițer operativ de sector al CPR Cimișlia, fiind persoană publică, avînd scopul primirii ilicite a bunurilor ce nu i se cuvin, a extorcat și a primit de la locuitorii s. Porumbei, r-nul Cimișlia, Aman Octavian, Aman Nicolae și Baraghin Ivan, bani ce nu i se cuvin în sumă de 3000 lei, cu scopul de a nu-i atrage pe ultimii la răspundere pentru faptul maltratării cet. Ciorbă Vasile. Prelungind acțiunile sale criminale, Tomescu Gheorghe, în perioada de timp 18 noiembrie 2011-22 decembrie 2011, deținînd funcția de ofițer operativ de sector al CPR Cimișlia, fiind persoană publică, avînd scopul primirii ilicite a bunurilor ce nu i se cuvin, a extorcat de la cet.Aman Octavian, bani ce nu i se cuvin în sumă de 2000 lei, pentru a nu-l atrage pe ultimul la răspundere contravențională pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate. Tot el, Tomescu Gheorghe, la 13 ianuarie 2011, deținînd funcția de ofițer operativ de sector al CPR Cimișlia, fiind persoană publică, conștientizînd caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, din interes material, cu scopul de a primi bani ce nu i se cuvin de la Aman Octavian, Aman Nicolae și Baraghin Ivan, a făcut înscrisuri a unor date vădit false în documente oficiale, și anume a întocmit în lipsa lor procese- verbale privind comiterea de către aceștia a contravenției prevăzute la art.78 alin.(3) Cod contravențional, fără a-i informa despre acest fapt și fără a le prezenta copiile proceselor-verbale. Ulterior, în luna februarie 2012, din interes personal și anume pentru a ascunde faptul falsificării proceselor-verbale menționate, din motivul că procesele contravenționale au fost solicitate de către Judecătoria Cimișlia, în procesul-verbal cu seria și nr.XXXXX cu privire la contravenție, întocmit pe numele lui Aman Octavian, în procesul-verbal cu seria și nr.XXXXX întocmit pe numele lui Baraghin Ivan și în procesul verbal cu seria și nr.XXXXX întocmit pe numele lui Aman Nicolae, a efectuat înscrisuri cu conținutul „Refuză” în rubricile „semnătura persoanei în a cărei privință s-a întocmit procesul verbal”; „Permis provizoriu am primit și confirm prin semnătură” și „am luat cunoștință de contravenția imputată...pentru ce semnez”, precum și înscrisuri cu conținutul ,,art.78 alin.(3)CC al RM”, în rubrica „pentru care este prevăzută sancțiunea în...”.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: 3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului Tomescu G. să-i fie stabilită pedeapsa în baza art. 324 alin.(2) lit.c) Cod penal, de 6 ani închisoare și amendă în mărime de 1500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a activa în organele ocrotirii normelor de drept pe un termen de 4 ani, și în baza art.332 alin.(1) Cod penal de 1an închisoare cu privarea de dreptul de a activa în organele ocrotirii normelor de drept pe un termen de 2 ani. În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă de 6 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în 2 mărime de 1500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a activa în organele de drept pe un termen de 5 ani. În motivarea apelului procurorul a invocat că, instanța la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație faptul că infracțiunile au fost comise de către inculpat din interes personal și material; - la individualizarea pedepsei instanța nu a luat în considerație comportamentul inculpatului în cadrul cercetării cauzei; - la urmărirea penală și în instanța de judecată inculpatul nu și-a recunoscut vina declarînd că nu a extorcat și nu a primit careva bunuri de la părțile vătămate, astfel instanța urma să dea o apreciere critică declarațiilor lui, care sunt contradictorii cu probele administrate în cauză. 3.2 Inculpat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat. În motivarea apelului a invocat: - învinuirea este bazată doar pe declarațiile lui O.Aman, I.Baraghin și a martorului V.Țurcan, care urmează a fi apreciate critic, deoarece sunt persoane cointeresate; - convorbirile telefonice anexate la dosar, nu-i aparțin, ele fiind montate de alte persoane nefiind autorizate de către instanța de judecată și nu au nici o putere probantă; - declarațiile sale precum că nu a estorcat bani de la părțile vătămate sînt confirmate de martorii colaboratori de poliție; - nu este vinovat nici de faptul falsului în acte publice, deoarece orice persoană terță din IP Cimișlia a avut posibilitatea de a elibera copia procesului contravențional în care lipsesc înscrisurile cu conținut „Refuză” în rubricile corespunzătoare, înscrisurile puteau fi ascunse și xeroxate, lucru ce putea fi făcut și de către părțile vătămate; - instanța nu a luat în considerație că este caracterizat pozitiv, antecedente penale nu are, organele de drept nu dețin materiale compromițătoare în adresa sa, este căsătorit, are la întreținere un copil minor, nu întrebuințează băuturi alcoolice și nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru și că deja a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră pentru cele incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2014, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate și menținută sentința.

Instanța de apel a indicat că prima instanță a cercetat probele cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, dîndu-le o apreciere din punct de vedere al pertinenței și concludenței, făcînd o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatului. Toate probele expuse în textul sentinței confirmă acuzația adusă lui Gh.Tomescu și instanța de apel nu a avut temei pentru admiterea apelului inculpatului și achitarea lui. La fel, instanța a indicat că nu are temei nici pentru admiterea apelului declarat de către acuzatorul de stat, care a solicitat înăsprirea pedepsei în privința 3 inculpatului, deoarece acesta este fără antecedente penale, are la întreținere un copil minor, pînă la comiterea faptei imputate s-a caracterizat pozitiv, de aceea a considerat că prima instanța i-a aplicat o pedeapsă eficientă și echitabilă pentru atingerea scopului legii și reeducarea inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare: 6.1 Procurorul, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, pe motiv că la individualizarea pedepsei, instanța a ignorat prevederile art.61 și 75 Cod penal și nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, greșit concluzionînd că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi izolat de societate. 6.2 Avocatul Pîrvan Dumitru în numele inculpatului, invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor adoptate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a lui Tomescu G., invocînd că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel; atît prima instanța, cît și instanța de apel au luat ca bază numai declarațiile părților vătămate, iar declarațiilor inculpatului și a martorilor A.Onu, A.Lupu, T.Bîtcă, E.Carabulat și P.Țurcanu nu le-a dat nici o apreciere juridică, nefiind luate în considerație; - martorii apărării nu au fost audiați din motivul neprezentării părților vătămate; -partea vătămată I.Baraghin nu a declarat adevărul de frică să nu fie tras la răspundere penală, iar partea vătămată N.Aman nu a fost audiat; declarațiile martorilor P.Țurcanu și V.Țurcanu urmează a fi apreciate critic, deoarece sînt în conflict cu inculpatul.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12 mai 2015, au fost admise recursurile ordinare declarate, fiind casată decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate de procuror și inculpat nu a făcut o analiză a tuturor probelor prezentate în expunerea argumentelor sale, or soluția de respingere a acestora este neargumentată, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015, a fost respins apelul inculpatului și admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care procesul penal în privința lui Gh.Tomescuîn baza art.332 alin.(1) Cod penala fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție, iar în baza art.324 alin.(2) lit.c) Cod penal acestuia i-a fost numită pedeapsa de 6 ani închisoare și amendă în mărime de 2000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a desfășura activități în cadrul organelor de ocrotire a normelor de drept pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 4

Instanța de apel a constatat că, conform probelor administrate pe dosar atît în ședința primei instanțe, cît și în ședința instanței de apel, cu certitudine s-a constatat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.324 alin.(2)lit.c) și art. 322 alin.(1) Cod penal. Totodată, instanța a menționat că prima instanță nu a luat în considerație faptul că, infracțiunile au fost comise de către inculpatul Gh.Tomescu din interes personal și material, iar infracțiunea prevăzută de art.332 alin.(1) Cod penal a fost săvîrșită de către acesta cu scopul de a ascunde și a camufla infracțiunea comisă anterior, adică fapta de corupere pasivă, săvîrșită prin extorcarea de bani. Inculpatul săvîrșind infracțiunea prevăzută de art.324 alin.(2) lit.c) Cod penal prin două episoade separate, și anume prin extorcarea și primirea banilor de la O.Aman, I.Baraghin și N.Aman pentru a nu fi trași la răspundere pe faptul maltratării lui V.Ciorbă, precum și extorcarea banilor de la O.Aman pentru a nu-1 trage la răspundere pe faptul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate. Analizînd circumstanțele stabilite în cauză, instanța a constatat că vinovăția inculpatului în extorcarea și primirea sumei de 3000 lei de la părțile vătămate se dovedește prin declarațiile acestora din urmă, a martorilor V.Banov, V.Țurcanu și actele cauzei, care au fost verificate și cercetate în ședința de judecată, și apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere a pertinenței, concludenței, veridicității și în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța a apreciat ca veridice declarațiile martorilor A.Onu și A.Lupu, care au confirmat cele indicate de partea vătămată O.Aman, și anume că conducînd automobilul, a fost stopat și, fiind în stare de ebrietate a fost însoțit la sectorul de poliție, la spitalul raional, unde inculpatul a luat de la acesta explicații și a întocmit îndreptarea pentru examenul narcologic, declarații ce coroborează cu materialul probator și dovedesc indirect acțiunile ilegale ale inculpatului. La fel, instanța a reținut că însăși Gh.Tomescu a declarat că a fost telefonat de mama lui O.Aman cu care este în relații bune, apoi de unchiul acestuia, cu care este în relații de prietenie la rugămintea cărora a cedat și a ușurat cum a putut situația acestuia. Totodată, instanța a apreciat critic declarațiile lui N.Aman, care a fost audiat în calitate de martor, din motiv că organul de urmărire penală nu a identificat locul aflării lui în perioada urmăririi penale și din aceste considerente instanța de apel nu a putut recunoaște din oficiu calitatea procesuală a acestuia, avînd în vedere că acestea sînt evazive, dînsul motivînd că imediat după bătaia cu V.Ciorbă a plecat la muncă peste hotare și multe nu-și amintește. De asemenea, instanța de apel a conchis că, prima instanță, la individualizarea pedepsei nu a luat în considerație comportamentul lui Gh.Tomescu în cadrul cercetării cauzei, că acesta nu a recunoscut vina, declarațiile acestuia, precum că nu a comis infracțiunile imputate fiind combătute prin probatoriul examinat în ședință instanței, care denotă atitudinea lui față de faptele comise. 5 Concomitent, instanța de apel a indicat că, la determinarea modului și măsurii de pedeapsă ce urmează a fi stabilită inculpatului, va ține cont de faptul că acesta a săvîrșit infracțiunea de corupere pasivă, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului care se caracterizează pozitiv, este supus răspunderii penale pentru prima dată, are o vîrstă tînără, nu a recunoscut vina, nu a realizat periculozitatea acțiunilor sale, a comis infracțiunea fiind persoană publică, că are la întreținere un copil minor. Astfel, instanța a conchis că, scopul educativ și preventiv al pedepsei numite inculpatului în raport cu persoana sa și faptele comise, poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei închisorii cu izolarea lui de societate și corijare în locurile de detenție, ori la caz nu sînt întrunite alte temeiuri pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nefiind rațională suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în lipsa de motive ce ar permite o astfel de soluție. Instanța a conchis că și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(1) Cod penal a fost integral dovedită prin probele administrate în cauză, cercetate în ședința de judecată conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței și concludențe, care sînt descrise în textul deciziei, însă în legătură cu faptul că a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, procesul penal urmează a fi încetat, în temeiul art.60 Cod penal.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul Grossu- Brumă T. în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.4) și 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu achitarea inculpatului, pe motiv că instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor și nu a apreciat complet și obiectiv probele administrate; declarațiile părților vătămate și a martorului V.Țurcanu urmau a fi apreciate critic, deoarece sînt în relații ostile cu inculpatul și au divergențe; nu au fost apreciate corect declarațiile martorilor A.Lupu, A.Onu, N.Aman și R.Crîșmaru; examinarea apelului a avut loc în lipsa inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 aprilie 2016, a fost decis inadmisibilitatea recursului ordinar declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că instanța de apel, judecând apelul inculpatului, îndeplinind cerințele art. 414-419 Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate în prima instanță, care cert dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea coruperii pasive și falsul în actele publice, și anume declarațiile părților vătămate Aman O., Baraghin I., a martorilor Aman N., Țurcanu V., Crîșmaru R., Banov V., Percic M., Lupu A. și Onu A. date în cadrul urmăririi penale și în instanțele de judecată, și actele cauzei: cererea lui Ciorbă V. din 09.01.2011; concluzia privind rezultatul controlului petiției lui Ciorbă V. din 13.01.2011; raportul de examinare medico-legală nr. 12 din 09.01.2011; procesele-verbale cu privire la contravenție nr. XXXXX, nr. XXXXX, nr. XXXXX din 13.01.2011; contestația procesului-verbal cu 6 privire la contravenție din 13.01.2011, a deciziei agentului constatator, depusă de Aman O.; încheierea Judecătoriei Cimișlia din 22.02.2012; raportul de expertiză grafoscopică și tehnică a documentelor nr. 924, 925 din 31.05.2013; procesul-verbal nr. 118 din 18.11.2011 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei; materialul nr. A-669/11 privind examinarea plîngerii lui Aman O.; certificatul CPR Cimișlia din 26.12.2011. În opinia instanței de recurs, nu pot fi reținute argumentele apărării, precum că instanțele de fond au dat o apreciere incorectă declarațiilor martorilor Aman N., Crîșmaru R., Lupu A., Onu A., iar a lui Țurcanu V. urmau a fi apreciate critic, deoarece instanțele de fond au dat o apreciere corectă declarațiilor părții vătămate Aman O., care a relatat că ieșind din spital unde a fost supus examinării medicale, Tomescu G. a cerut pentru faptul că a fost ,,salvat” să-i fie transmise 2.000 lei, în caz contrar va avea mari probleme, iar convorbirile în care acesta cerea bani, le-a înregistrat cu telefonul mobil și le-a transmis organului de drept. Instanța de recurs a indicat că circumstanțele indicate de partea vătămată Aman O. coroborează cu cele ale martorilor: Lupu A. și Onu A., care au relatat că acesta a fost stopat și fiind în stare de ebrietate, a fost însoțit la sectorul de poliție, apoi la spitalul raional pentru examenul narcologic, unde Tomescu G. i-a luat explicații și a întocmit îndreptare; Banov V., care a declarat că după ce Aman O. s-a întors de la examinarea medicală, i-a spus că i-a dat lui Tomescu G. pentru alimentarea automobilului 200 lei ca să-l aducă acasă și mai trebuie în 2-3 zile să-i achite 2.000 lei pentru că era servit la volan; Țurcanu V., care a relatat că Aman O. i-a comunicat că Tomescu G. i-a spus că nu-l va documenta pentru conducerea automobilului în stare de ebrietate, însă pentru aceasta urmează să-i plătească 2.000 lei și i-a cerut suma de 200 lei pentru benzină, pe care acesta i-a dat-o în aceeași seară, iar restul urma să-i transmită când moșul său îi va trimite de la Moscova; Percic M., care a indicat că a fost telefonat în Rusia de nepotul său Aman O., care i-a cerut 200 dolari, la întrebarea sa acesta i-a spus că a comis ceva și trebuie să-i dea polițistului de sector Tomescu G. 2.000 lei, însă el a refuzat să-i trimită bani, inclusiv și cu materialul probator administrat în cauză. De asemenea, instanța de recurs a reținut că declarațiile părților vătămate Aman O. și Baraghin I., care au relatat, că Tomescu G. i-a asigurat că personal va rezolva întrebarea pozitiv, va discuta cu Ciorbă V. să-și retragă cererea și nu vor fi trași la răspundere, dar pentru aceasta este necesar să-i achite fiecare câte 1.000 lei, fapt ce ei au și făcut, coroborează cu cele ale martorilor: Crîșmaru R., care a declarat că el împreună cu Aman O., Baraghin N. și Aman N. s-au prezentat la postul de poliție a doua zi după incident și au intrat câte unul în biroul lui Tomescu G., dând declarații pe marginea cazului lui Ciorbă V.; Aman N., care a relatat că a dat 7.000 lei pentru cauza penală, unde parte vătămată este Ciorbă V., însă nu știe exact dacă banii au fost dați pentru achitarea amenzii, deoarece nu a achitat-o el personal, la fel acesta a declarat că a propus bani colaboratorilor de poliție pentru a mușamaliza cazul privitor la bătaia lui Ciorbă V. 7 În viziunea instanței de recurs, toate probele administrate în cauză, puse la dispoziția instanțelor de fond, au primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute de instanțe rezultă din materialul factologic acumulat la prezenta cauză și confirmă vinovăția lui Tomescu G. în comiterea infracțiunilor incriminate, iar argumentele părții apărării cu privire la aprecierea unilaterală a probelor, nu au nici un suport legal. Totodată, instanța de recurs a constatat întemeiată concluzia instanței de apel privind încetarea procesului penal în temeiul art. 332 alin. (1) Cod penal în legătură cu expirarea termenului de prescripție de atragere la răspunderea penală prevăzut de art. 60 Cod penal. Cu referire la argumentele recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat a examinat cauza în lipsa inculpatului, care nu a cunoscut despre acest fapt, nu au putut fi reținute de instanța de recurs, deoarece instanța de apel s-a condus de prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, ce prevede că judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță. Instanța de recurs a conchis, că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului inculpatului cu admiterea apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Hotărârile judecătorești, au fost contestate cu recurs în anulare de către avocatul Dudulica L. în numele condamnatului, care a solicitat casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi decizii prin care Tomescu G. să fie achitat, din motiv că nu s-a demonstrat existența faptei infracționale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2016, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

La data de 09 octombrie 2020, hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar de către inculpat și avocatul acestuia Brînza Constantin, care indicând temeiurile prevăzute la art. 427 alin.1) pct. 6), 8) Cod procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Tomescu G., din motiv că nu s-a demonstrat existența faptei infracționale și repunerea în termen.

În motivarea recursului a indicat că: - instanțele de judecată au dat apreciere eronată circumstanțelor de fapt și respectiv, interpretatea juridică greșită; - instanța de fond și Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău au luat la bază numai declarațiile părților vătămate, iar declarațiile inculpatului Gh. Tomescu și a martorilor Onu Al., Lupu Al, Bîtcă Timofei, Carabulat Ecaterina și Țurcan Pavel nu le-o dat nici o apreciere juridică n-au fost luate în considerație. în afară de acesta, în instanța Curții de Apel Chișinău, apărarea a solicitat să fie interogați în calitate de martori foștii primari, care despuneau de informații importante în favoarea 8 inculpatului Gh. Tomescu , însă cu părere de rău, cînd ambii primari sau prezentate în instanță Curții de apel Chișinău, ședința a fost amînată de motiv, că nu sau prezentat părțile vătămate. In alte ședințe, fostul primara nimerit în spital, iar actualul nu a avut posibilitate să se prezinte; - instanța de apel greșit a interpretat declarațiile martorului Țurcan Pavel, care a declarat, că în curtea lui Țurcan VI. a venit Borogin Ivan și Aman O., care discutau, că Tomescu Gh. n-a dorit să i-a mită de la ultimul și au convenit să-i organizeze. Dupa ce au organizat ei împreuna sărbătoreau.Despre acesta a dorit să dee declarații în Curtea de Apel și partea vătămată Boragin Ivan, însă ședința a fost amînată, tot o dată el oral a spus, că dorește să dea declarații oneste, deoarece pe el la convins Țurcanu VI. Și Aman O. să de-a declarații împotriva polițistuiui de sector, însă îi este frică să nu fie pornit dosar penal împotriva lui. Tot el a mai spus, că nu s-a așteptat, că o să ajungă la un așa rezultat că Tomescu Gh. să ajungă pe banca acuzaților; - partea vătămată Aman Nicolae, care într-un fel a transmis lui Tomescu Gh. suma de 4000 lei pentru aceia, că el să rezolve problema cu bătaia cet. Ciorba Vasile. Aman Nicolae în instanța de fond cum șî în Curtea de Apel n-a fost interogat. Și în cazul dat Tomescu a examinat, a audiat martorii, a ridicat amprente și a trimis materialul pentru executare; -Tomescu Gh. n-a făcut proces verbal lui Aman O., el recunoște că n-a făcut acest lucru deoarece, persoanele indicate sunt rudele lui Aman O., iar altele colaborează cu el.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut. Or, legea nu prevede examinarea repetată a cauzei în ordine de recurs ordinar.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, pe baza materialului din dosar și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430. Colegiul penal, verificând materialele cauzei constată că, inculpatul și avocatul acestuia Brînza Constantin, contestă, la data de 09 octombrie 2020 cu recurs ordinar, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015 și sentința Judecătoriei Cimișlia din 07 noiembrie 2013. Însă, Colegiul penal reține faptul că, prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 aprilie 2016, a fost decis inadmisibilitatea recursului 9 ordinar declarat de către avocatul Grossu- Brumă T. în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015, ca fiind vădit neîntemeiat. Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2016, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Dudulica L. în numele condamnatului, ca fiind vădit neîntemeiat. Astfel, instanța de recurs ajunge la concluzia că, recursul inculpatului și avocatului acestuia Brînza Constantin, nu corespunde cerințelor de formă și conținut. Or, legea nu prevede examinarea repetată a cauzei în ordine de recurs ordinar, după cum solicită ultimii, care contestă decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015, omițând să indice, că prezenta cauză penală a fost obiect de examinare în ordine de recurs ordinar. În astfel de circumstanțe, motivele invocat privind termenul de depunere a recursului ordinar și aspectele ce țin de fondul cauzei nu vor fi examinate, deoarece un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după formă și conținut. Astfel, o dată ce recursul inculpatului și avocatului acestuia Brînza Constantin, nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) CPP, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat și de către avocatul acestuia Brînza Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Tomescu Gheorghe Xxxxx, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 28 ianuarie 2021. Președinte Țurcan Anatolie Judecător Cobzac Elena Judecător Boico Victor 10