1ra-574/15 — art.324 alin. 2 lt.c CP

1ra-574/15 — art.324 alin. 2 lt.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-574/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte : Nicolae Gordilă,

Judecători : Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun și Constantin Alerguș

judecînd, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, și avocatul Dumitru Pîrvan în

interesele inculpatului Tomescu Gheorghe, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Cimișlia din 07 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui :

Tomescu Gheorghe, a.n. 15.09.1984 originar și

domiciliat în satul Gradiște r-nul Cimișlia.

Termenul de examinare a cauzei fiind:

prima instanță :– 14.06.2013-07.11.2013;

instanța de apel: -13.01.2014-19.12.2014;

în instanța de recurs:- 08.04.2015- 12.05.2015 .

C O N S T A T Ă :

Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 324 alin.(2) lit. c) Cod penal, la 5 (cinci ) ani închisoare cu amendă în

mărime de 1000 unități convenționale și privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele de drept pe termen de 3 (trei) ani;

- în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 150 unități convenționale și privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de

drept pe termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 84 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa definitivă lui Tomescu Gheorghe,

pentru concurs de infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate, de 5 (cinci) ani

închisoare cu amendă în mărime de 1150 unități convenționale, ce constituie 23 000 lei,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe termen de trei ani.

În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu

închisoare pe termen de probă de 2 (doi) ani.

Gheorghe, în luna ianuarie 2011, avînd funcția de ofițer operativ de sector al CPR

1

Cimișlia, fiind persoană publică, avînd scopul primirii ilicite a bunurilor ce nu i se

cuvin, sub pretextul de a transmite victimei banii, a extorcat și a primit de la locuitorii s.

Porumbei, r-nul Cimișlia, Aman Octavian, Aman Nicolae și Baraghin Ion, bani ce nu i

se cuvin în sumă de 3 000 lei, cu scopul de a nu-i atrage pe ultimii la răspundere pentru

faptul maltratării locuitorului s. Porumbrei, Ciorbă Vasile. Prelungind acțiunile sale

criminale, Tomescu Gheorghe, în perioada de 18 noiembrie 2011 – 22 decembrie 2011,

deținînd funcția de ofițer operativ de sector al CPR Cimișlia, fiind persoană publică,

avînd scopul primirii ilicite a bunurilor ce nu i se cuvin, a extorcat de la locuitorul s.

Porumbrei, r-nul Cimișlia, Aman Octavian, bani ce nu i se cuvin în sumă de 2 000 lei,

pentru a nu-l atrage pe ultimul la răspundere contravențională pentru conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate.

Tomescu Gheorghe, la 13 ianuarie 2011, deținînd funcția de ofițer operativ de

sector al CPR Cimișlia, fiind persoană publică, conștientizînd caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, din interes material, cu scopul de a primi bani ce nu i se cuvin de la

Aman Octavian, Aman Nicolae și Baraghin Ivan, a făcut înscrisuri a unor date vădit

false în documente oficiale și anume a întocmit în lipsa lor procese-verbale privind

comiterea de către numiți a contravenției prevăzute la art. 78 alin.3 CC al RM, fără a-i

informa despre acest fapt și fără a le prezenta copiile proceselor verbale, iar ulterior, în

luna februarie 2012, din interes personal și anume pentru a ascunde faptul falsificărilor

proceselor verbale menționate, din motivul că procesele contravenționale au fost

solicitate de către Judecătoria Cimișlia, în procesul verbal cu seria și nr. MAI 01147568

cu privire la contravenție, întocmite pe numele lui Aman Octavian, în procesul verbal cu

seria și nr. MAI 01147569 pe numele lui Baraghin Ivan și în procesul verbal cu seria și

nr. MAI 01147567 pe numele lui Amanu Nicolae, a efectuat înscrisuri cu conținutul

”Refuză” în rubricile ”semnătura persoanei în a cărei privință s-a întocmit procesul

verbal”. ”Permis provizoriu am primit și confirm prin semnătură” și ” am luat cunoștință

de contravenția imputată...pentru ce semnez”, precum și înscrisuri cu conținutul ”art. 78

alin.2 CC al RM„, în rubrica ”pentru care este prevăzută sancțiunea în”.

Gheorghe.

3.1. În apelul său, procurorul Valerian Botezatu, a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Tomescu

Gheorghe să fie condamnat:

- în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod Penal, la 6 (șase) ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1500

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a activa în organele ocrotirii normelor

de drept pe un termen de 4 (patru) ani.

- în baza art. 332 alin. (1) Cod Penal, la 1(un) an închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a activa în organele

ocrotirii normelor de drept pe un termen de 2 (doi) ani.

2

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i stabili lui Tomescu Gheorghe pedeapsa

definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, 6 (șase) ani și 6 (șase) luni

închisoare, amendă în mărime de 1 500 unități convenționale și privarea de dreptul de a

activa în organele de drept pe un termen de 5 (cinci) ani.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că infracțiunile au fost comise

de către inculpat din interes personal și material. La individualizarea pedepsei instanța

de judecată nu a luat în considerație comportamentul lui Tomescu Gheorghe în cadrul

cercetării cauzei, coparticiparea lui la descoperirea infracțiunilor. La urmărirea penală și

în instanța de judecată, inculpatul nu și-a recunoscut vina declarînd instanței că nu a

estorcat și nu a primit careva bunuri de la părțile vătămate;

- instanța urma să dea o apreciere critică declarațiilor inculpatului, deoarece acesta

potrivit statutului său procesual nu poartă răspundere pentru declarații mincinoase, iar

declarațiile lui sunt o modalitate de a evita răspunderea penală. Declarațiile inculpatului

sunt contradictorii cu probele administrate în cadrul urmăririi penale, examinate în

ședința judiciară și care au fost admise de către instanță.

3.2. În apelul său, inculpatul Tomescu Gheorghe, a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

În susținerea apelului a invocat că:

- învinuirea este bazată pe declarațiile cet. Aman Octavian, Baraghin Ivan și a

martorului Țurcan Vladimir, persoane care se află în conflict cu inculpatul, dorind să-l

destituie din funcția care o deține, fapt ce se confirmă prin declarațiile martorilor

Carablud Ecaterina și Bitcă Timofei;

- nu a solicitat de la nimeni nici un leu, nici de la rudele părților vătămate nici de

la alte persoane;

- convorbirile telefonice de pe disc, nu îi aparțin, acestea sunt niște falsificări

telefonice care pot fi montate de alte persoane nefiind autorizate de către instanța de

judecată și nu au nici o putere probantă;

- instanței de judecată au dat declarații și colaboratorii de poliție care au

confirmat temeinicia declarațiilor sale și faptul că el nu a comis infracțiunea de care

este învinuit;

- nu este vinovat nici de faptul falsului în acte publice, deoarece orice persoană

terță din IP Cimișlia a avut posibilitatea de a elibera copia procesului contravențional în

care lipsesc înscrisurile cu conținut ”Refuză” în rubricile corespunzătoare, înscrisurile

puteau fi ascunse și xeroxate, lucru ce putea fi făcut și de către părțile vătămate;

- urmează a fi achitat, deoarece deja a fost sancționat disciplinar cu mustrare

aspră pentru cele învinuite;

- este caracterizat pozitiv, antecedente penale nu are, organele de drept nu dețin

materiale compromițătoare în adresa sa, este căsătorit, are la întreținere un copil minor,

nu întrebuințează băuturi alcoolice și nu se află la evidența medicului narcolog –

psihiatru.

3

2014 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate și menținută sentința fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a invocat că: „ instanța de fond

la baza sentinței de condamnare a pus următoarele probe, care au fost verificate și în

cadrul ședinței de apel :

- declarațiile părții vătămate Aman Octavian;

- declarațiile părții vătămate Baraghin Ivan;

- declarațiile martorului Țurcanu Vladimir;

- declarațiile martorului Onu Alexandru;

- declarațiile martorului Lupu Alexandru;

- declarațiile martorului Percic Mihail;

- declarațiile martorului Banov Victor;

- declarațiile martorului Bîtcă Timofei;

- declarațiile martorului Carablut Ecaterina;

Materialele dosarului :

- proces-verbal de examinare a obiectelor din 09 aprilie 2013, unde a fost

examinat dosarul civil nr. 2-245/11, (f.d.9-14 Vol.III);

- copia procesului-verbal cu privire la contravenție, întocmit la 13 ianuarie 2011

de agentul constatator Tomescu Gheorghe în privința lui Amanu Octavian, (f.d.17

Vol.III);

- copia procesului-verbal cu privire la contravenție, întocmit la 13 ianuarie 2011

de agentul constatator Tomescu Gheorghe în privința lui Amanu Nicolae, (f.d.18

Vol.III);

- copia procesului-verbal cu privire la contravenție, întocmit la 13 ianuarie 2011

de agentul constatator Tomescu Gheorghe în privința lui Baraghin Ivan, (f.d. 19

Vol.III);

- copia procesului-verbal al ședinței de judecată din 03 octombrie 2011, pe cauza

civilă c-pr.2.245/11, (f.d.20 Vol.III);

- proces-verbal de ridicare din 26 aprilie 2013 a proceselor-verbale, (f.d.47

Vol.III);

- proces-verbal de ridicare din 26 aprilie 2013 a dosarelor contravenționale,

(f.d.49 Vol.III);

- raport de expertiză complexă: grafoscopică și tehnică a documentelor nr. 924,

925 din 31 mai 2013, (f.d.55-63 Vol.III)”.

Judecînd apelul, Curtea a concluzionat că apelurile declarate sunt nefondate și

urmează a fi respinse, deoarece din materialele cauzei, rezultă că instanța de fond a

făcut o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatului Tomescu Gheorghe în baza

probelor administrate de ancheta penală și verificate în ședința judiciară. Totodată,

instanța de fond just a decis în privința măsurii de pedeapsă stabilită inculpatului

Tomescu Gheorghe, ținînd cont de circumstanțele stabilite în cauză.

4

În ședința Curții de Apel Chișinău din data de 19.12.2014, la demersul avocatului

a fost invitat și audiat martorul Țurcanu Pavel Dumitru, declarațiile căruia instanța de

apel le-a considerat că fiind date cu scopul de a duce în eroare Curtea de Apel și să

confirme versiunea de autoapărare și evitare a măsurii de pedeapsă aplicată inculpatului.

Deasemenea, a invocat instanța de apel că, acest martor a dat depoziții în cadrul

instanței de fond, fiind sub jurămînt. Declarațiile lui coroborează cu depozițiile părții

vătămate Aman O. și martorul Banov V., care au confirmat că Tomescu Gheorghe i-a

cerut lui Țurcanu 2 000 lei pentru a nu-l atrage la răspundere contravențională, în

perioada de referință, motiv pentru care Curtea a analizat critic declarațiile lui Țurcanu

date în ședința Curții de Apel și le-a exclus ca posibilă probă.

Toate probele expuse în textul sentinței confirmă acuzația adusă lui Tomescu și

Curtea nu a avut temei pentru admiterea apelului inculpatului și achitarea lui.

Nu a avut temei Curtea nici pentru admiterea apelului declarat de către acuzatorul

de stat, care solicită înăsprirea pedepsei în privința inculpatului Tomescu

Gheorghe,deoarece inculpatul Tomescu este fără antecedente penale, are la întreținere

un copil minor, pînă la comiterea faptei imputate s-a caracterizat pozitiv, de aceea, a

considerat că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă eficientă și echitabilă pentru

atingerea scopului legii și reeducarea inculpatului.

avocatul Dumitru Pîrvan în interesele inculpatului Tomescu Gheorghe.

5.1. Procurorul, prin recursul ordinar declarat, invocînd prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel

cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului indică că la individualizarea pedepsei, instanța de apel a

ignorat prevederile art.61 și 75 Cod penal și nu și-a motivat pe deplin concluzia de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, greșit concluzionînd că corectarea inculpatului

este posibilă fără a fi izolat de societate.

5.2. Avocatul Dumitru Pîrvan în interesele inculpatului Tomescu Gheorghe,

prin recursul ordinar declarat, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea hotărîrilor adoptate la caz, cu rejudecarea și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul Tomescu Gheorghe să fie achitat.

În susținerea recursului invocă că:

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel și anume:” nu a

solicitat de la nimeni nici un leu, nici de la rudele părților vătămate nici de la alte

persoane; convorbirile telefonice de pe disc, nu îi aparțin, acestea sunt niște falsificări

telefonice care pot fi montate de alte persoane, convorbirile nefiind autorizate de către

instanța de judecată și nu au nici o dovadă probantă; instanței de judecată au dat

declarații și colaboratorii de poliție care au confirmat temeinicia declarațiilor sale și

faptul că el nu a comis infracțiunea de care este învinuit; nu este vinovat nici de faptul

falsului în acte publice, deoarece orice persoană terță din IP Cimișlia a avut

posibilitatea de a elibera copia procesului contravențional în care lipsesc înscrisurile

5

cu conținut ”Refuză” în rubricile corespunzătoare, înscrisurile puteau fi ascunse și

xeroxate, lucru ce putea fi făcut și de către părțile vătămate;

- atît instanța de fond și cea de apel a luat ca bază numai declarațiile părților

vătămate, iar declarațiile inculpatului Tomescu Gheorghe și a martorilor Onu Al., Lupu

Al., Bîtcă Timofei, Carabulat Ecaterina și Țurcan Pavel nu le-o dat nici o apreciere

juridică, nu au fost luate în considerație;

- în instanța de apel apărarea a solicitat să fie interogați în calitate de martori

fostul primar și actualul primar care dispuneau de informații importante în favoarea

inculpatului Tomescu Gh., însă, cînd ambii primari sau prezentat în instanța de apel,

ședința a fost amînată din motiv că nu sau prezentat părțile vătămate, în alte ședințe

fostul primar a nimerit în spital, iar actualul primar nu a avut posibilitate să se prezinte;

- partea vătămată Baraghin Ivan a dorit să dea declarații precum că la rugămintea

lui Aman Octavian și Țurcan Vl. el a dat declarații incorecte și dorește să declare cum a

fost în realitate fabricate declarațiile împotriva polițistul de sector Tomescu Gh., dar se

teme să nu fie tras la răspundere penală;

- instanțele nu au luat în considerație faptul că martorul Țurcan Vladimir, se află în

conflict cu inculpatul, dorind să-l destituie din funcția care o deține, bazîndu-și

învinuirea pe declarațiile acestuia și ignorînd declarațiile martorilor Bîtca Timofei,

Carablut Ecaterina;

- instanța de apel greșit a interpretat declarațiile martorului Țurcan Pavel, deoarece

el declarații în instanța de fond nu a dat;

- în materialele dosarului figurează și partea vătămată Amon Nicolae, care într-un

fel a transmis lui Tomescu Gh. suma de 4000 lei pentru aceia, că el să rezolve problema

cu bătaia cet. Ciorba Vasile. Aman Nicolae în instanța de fond cum și în Curtea de Apel

n-a fost interogat.

penal lărgit concluzionează asupra admiterii recursurilor declarate din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel,

inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

6

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La chestiuni de fapt se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal

sau administrativ au fost corect aplicate.

Instanța de recurs atestă că, recurenții critică decizia recurată invocînd, temeiul de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În speță, Colegiul constată prezența evidentelor erori de drept invocate de

recurenți, și în argumentarea poziției sale va purcede la verificarea deciziei adoptată pe

caz.

În primul rînd, potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin. (3)

pct. 6 384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală rejudecarea cauzei de către in-

stanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea

tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat documentele și alte

probe care au fost cercetate în ședința de judecată; instanța de judecată este obligată, în

cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele

administrate; părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de

legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de

judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut

acces în egală măsură; sentința instanței de judecată trebuie să fie legală; instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată;

fiecare probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punctul de vedere al

coroborării lor.

Conform p. 22.2. din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel” cu

modificările ulterioare, care stipulează că: „... în decizie se expune concluzia generală a

instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării

soluției respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului. În cazul cînd instanța de apel, la cererea părților, a administrat

probe noi, ea urmează să le descrie în textul deciziei, cu aprecierea lor. Dacă instanța

7

de apel admite apelul cu rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă analiza

probelor pe care s-a bazat instanța pronunțînd hotărîrea, să indice din ce motive ele

urmează a fi reapreciate ori respinse ca probe. În partea descriptivă decizia trebuie să

corespundă tuturor cerințelor art. 394 Cod de procedură penală”.

Lecturînd textul apelurilor declarate în coraport cu partea descriptivă a deciziei

instanței de apel, se constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauzei în ordine de apel, astfel, instanța de

apel nu a descris fondul apelului și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

apeluri ci, doar a transcris în ordine cronologică probele care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, și printr-o frază generală a invocat: „Judecînd apelul dat,

Curtea a concluzionat că apelurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse,

deoarece din materialele cauzei, rezultă că instanța de fond a făcut o justă încadrare

juridică a acțiunilor inculpatului Tomescu Gheorghe în baza probelor administrate de

ancheta penală și verificate în ședința judiciară. Totodată, instanța de fond just a decis

în privința măsurii de pedeapsă stabilită inculpatului Tomescu Gheorghe, ținînd cont de

circumstanțele stabilite în cauză.”

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținînd

poziția instanței de fond în ce privește aprecierea probelor, acceptînd niște concluzii de

ordin general.

În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în cererile de apel, în baza

evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor

readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la etapa

cercetării judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al

părților, în această fază procesuală, și ca urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de către acesta.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a argumentat la general

faptul că probele respective confirmă vinovăția inculpatului, fără să aprecieze fiecare

probă în parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității acesteia, contrar

prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală care stipulează că fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel în cauza dată nu a respectat

aceste stricte prevederi legale și nu a făcut analiza tuturor probelor prezentate în

expunerea argumentelor sale, or soluția de respingere a apelurilor declarate este

neargumentată și necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit

verificate în ședințele de judecată atît a primei instanțe, cît și a celei de apel, în

condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, iar instanța de apel fără a se

pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, a adoptat soluția

contestată.

8

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel a

respins apelurile declarate, decizia trebuia să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat

instanța pronunțînd hotărîrea respectivă, să indice din ce motive ele urmează a fi

reapreciate ori respinse ca probe.

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul reține și faptul că textul apelurilor declarate, în raport cu recursurile

declarate de aceiași autori, ultimele repetă și motivele apelurilor, dar concomitent mai

reține și faptul, că în decizia instanței de apel cu adevărat nu și-au găsit reflectare

răspunsul la toate motivele invocate în apelurile declarate descrise la p.3.1-3.2 a

prezentei decizii, or potrivit art.414 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În al doilea rînd, Colegiul reține că inculpatul fiind prezent în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel, acesta nu a fost audiat conform prevederilor art. 337 Cod

de procedură penală, mai mult ca atît declarațiile inculpatului date în cadrul instanței de

fond nu au fost verificate în cadrul ședinței instanței de apel (f.d.221-227, V.3) și nici

nu au fost redate în decizia instanței de apel,or modalitatea de motivare a soluției în

cauza dată, fără audierea inculpatului, părților vătămate, martorilor și analiza probelor

pe care se bazează instanța de apel în decizia sa, denotă faptul că instanța de apel a

pronunțat o soluție care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a soluției trebuie

să rezulte și dintr-o administrare legală a probelor.

În acest context, rezultă că instanța de apel a acționat ca și cum, avînd îndoieli cu

privire la credibilitatea martorilor apărării, i-ar fi recuzat apriori, și a considerat

satisfăcătoare constatarea primei instanțe, care s-a bazat în exclusivitate pe probele

prezentate de către acuzare.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că instanța de apel, a încălcat

principiul nemijlocirii și cel al egalității armelor, ultimul semnificînd tratarea egală a

părților pe toată durata desfășurării procesului, fără ca una dintre ele sa fie avantajată în

raport cu cealaltă parte sau celelalte părți în proces, relevante în acest sens fiind

pct.14.1.1 și pct.14.4 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12

decembrie 2005 „Cu privire la practica examinării cauzelor penale în ordine de apel”, cu

modificările introduse prin Hotărîrea Plenului nr.10 din 24 decembrie 2010.

Conform art. 315 Cod de procedură penală, procurorul, partea vătămată,

apărătorul, inculpatul beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în ce

privește administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și formularea

cererilor și demersurilor.

Articolul 24 Cod de procedură penală garantează părților dreptul la un proces

contradictoriu și prevede că părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale,

fiind investite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea

pozițiilor lor.

9

În al treilea rînd, instanța de recurs menționează că în cadrul instanței de apel a

fost audiat un singur martor al apărării, Țurcanu Pavel Dumitru (f.d.219 V.3), care a

declarat ” că îl cunoaște pe Tomescu Gheorghe în calitate de polițist de sector și nu este

în nici o relație cu el. Se aflau în curte la la Țurcanu Vladimir, unde Baraghin Ivan și

Aman Octavian, au hotărît să îl învinuiască pe Tomescu Gheorghe că le-ar fi cerut

bani. Nu cunoaște dacă Țurcanu Vladimir ar fi strîns semnături de la oamenii din sat

pentru a-l scoate din funcție pe Tomescu Gh. Înțelegerea dintre Aman Octavian și

Baraghin Ivan a avut loc înainte de începerea urmăririi penale. Tomescu Gheorghe nu

lua mită, de aceea Aman și Baraghin au complotat împotriva lui.”. Instanța de apel a

apreciat critic aceste declarații și le-a exclus ca probe, motivînd că „...martorul

menționat a dat declarații în instanța de fond și declarațiile acestuia coroborează cu

declarațiile părții vătămate Aman O. și martorul Banov V., care au confirmat că

Tomescu Gheorghe i-a cerut lui Țurcanu 2 000 lei pentru a nu-l atrage la răspundere

contravențională.”

La cele menționate supra, instanța de recurs, reiterează că alegațiile instanței de

apel referitor la declarațiile martorului Țurcanu Pavel Dumitru au fost greșit

interpretate, deoarece martorul menționat nu a fost audiat în cadrul instanței de fond, iar

instanța de apel a analizat aceste declarații, confundîndu-le cu declarațiile martorului

Țurcanu Vladimir care a fost audiat în instanța de fond.

Deasemenea, instanța de apel eronat a indicat că prin declarațiile martorului

Țurcanu, părții vătămate Aman O. și martorul Banov V., s-a confirmat că Tomescu

Gheorghe i-a cerut lui Țurcanu 2 000 lei, pentru a nu-l atrage la răspundere

contravențională, deoarece în speță Tomescu Gherghe se învinuiește că a extorcat bani

ce nu i se cuvine în sumă de 2000 de lei de la Aman Octavian, pentru a nu-l trage pe

ultimul la răspundere contravențională, dar nu de la Țurcanu Vladimir.

În al patrulea rînd, conform învinuirii aduse inculpatului Tomescu Gheorghe, ca

parte vătămară figurează și Aram Nicolae, care în cadrul instanței de fond a fost audiat

ca martor (f.d.111,113,114-116), însă declarațiile acestuia nu au fost apreciate și nici nu

au fost redate în sentință, respectiv nefiind verificate și în cadrul apelului, deasemeanea

fiind lăsate fără apreciere or, Colegiul remarcă că de fapt nici nu este clară calitatea

procesuală a lui Aram Nicolae.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează, că procedînd în asemenea

mod, instanța de apel a ignorat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, a

adoptat o hotărîre neîntemeiată, motiv pentru care decizia instanței de apel urmează a fi

casată total cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, deoarece erorile

enunțate nu pot fi corectate de către instanța de recurs în prezenta procedură, or instanța

de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța

care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

De asemenea, Colegiul consideră necesar de a atenționa, că motivarea soluției

pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect

discreționar în realizarea justiției, acordînd părților din proces posibilitatea să-și

10

formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar

instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Motivarea hotărîrilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora

și prin prevederile art.6 din CEDO. Colegiul constată că, în cauză, instanța de apel nu

și-a motivat decizia pronunțată, examinînd cauza penală cu abateri de la normele de

procedură și neapreciind probele care urmau să fie cercetate sub toate aspectele.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să

le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul

cuvenit prezența sau lipsa vinovăției inculpatului, în comiterea infracțiunilor imputate,

ținînd cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii și de motivele invocate în

apeluri și în recursuri expuse în pct. 3.1.-3.2 și 5.1-5.2 al prezentei decizii, ca urmare

să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli și avocatul Dumitru Pîrvan în interesele inculpatului

Tomescu Gheorghe, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 decembrie 2014, în privința lui Tomescu Gheorghe, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată publicată la 02 iunie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

Constantin Alerguș

11

12