1ra-441/2019 — art. 208/2, 290 alin. 1, 217 alin. 2, 209 alin. 1, 155 CP

1ra-441/2019 — art. 208/2, 290 alin. 1, 217 alin. 2, 209 alin. 1, 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-441/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Valentina Bradu și de procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, Nadejda Barbalat, împotriva sentinței Judecătoriei

Orhei din 10 iulie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 octombrie 2018, în privința inculpaților

Condur Dumitru XXXXX, născut la

XX XXXXXX XXXX în XXXXXX, XXXXXX,

locuitor al XXXXXX, XXXXXX, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Condur Mariana XXXX, născută la

XX XXXXXX XXXX în XXXXXX, locuitoare a

XXXXXX, XXXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.05.2018 – 10.07.2018,

instanța de apel: 20.08.2018 – 17.10.2018,

instanța de recurs: 17.01.2019 – 26.02.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, procesul penal în

privința lui Condur Dumitru pe art. 155 Cod penal a fost încetat, pe motivul

împăcării părților.

Condur Dumitru a fost condamnat în baza art. 2082 Cod penal la 3 ani

închisoare, în baza art. 209 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 450 unități

convenționale, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 300

unități convenționale, în baza art. 290 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de

500 unități convenționale.

Potrivit art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1200

unități convenționale, ce constituie 60.000 lei.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

Procesul penal în privința lui Condur Mariana pe art. 155 Cod penal a fost

încetat, pe motivul împăcării părților.

Condur Mariana a fost condamnată în baza art. 2082 Cod penal la 3 ani

închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

De la inculpați s-au încasat, în mod solidar, în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 4710,02 lei.

D., acționând de comun acord cu Condur M., aflându-se pe teritoriul XXXXXX,

XXXXXX, urmărind scopul satisfacerii necesităților sexuale, i-au propus minorei,

XXXXXX, născută la XXXXXX, despre care știau cu certitudine că nu a

împlinit vârsta de 18 ani, să le presteze servicii sexuale contra unei sume bănești,

iar după obținerea acordului acesteia, au beneficiat de servicii sexuale prestate de

către XXXXXX, ultima primind suma de 300 lei pentru primul raport sexual și,

ulterior, suma de 400 lei, pentru un alt raport sexual, la o altă dată, în aceleași

condiții.

Tot el, având scopul păstrării de muniții fără autorizarea corespunzătoare,

într-o perioadă nedeterminată de timp, a păstrat un cartuș la domiciliul său, care a

fost depistat și ridicat în cadrul percheziției din 16.12.017 la domiciliul acestuia, și

anume, în încăperea de tip bucătărie, într-un dulap din partea stângă de la ușa de

acces care, ulterior, a fost împachetat și sigilat.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/-1-R-6758 din

26.12.2017, cartușul prezentat se referă la categoria muniției letale, este cartuș

militar, cal. 5,45 mm.(5,45×39mm.) cu lovitură centrală, cu glonț de tip trasor, cu

miez din metal moale, confecționat industrial la uzina „Ульяновский патронный

2

завод”, din or. Uliyanovsk, URSS (Federația Rusă), în a. 1982, destinat pentru

efectuarea tragerilor din armele cu țeavă ghintuită, pistoalele-mitralieră Kalașnikov

fabricate în URSS (Rusia) - „AK-47”; „AKS-74”; „AK-74M”; „AK-105”; „ASN”;

„AN-94” (Abakan); R.D.G. - „MPiKS-74”; Bulgaria - „AKN-74”; România - tip

„AK-74” și „AK-74S”; Polonia - „ONYX Model 89”, „TANTAL wz88”,

Cehoslovacia - „LADA”, din puștile-mitralieră Kalașnikov de tip „RPK-74” și

„RPKS-74”, fabricate în URSS (Rusia), Bulgaria, România, de tip „LADA” -

Cehoslovacia, etc, cartușul menționat fiind util pentru efectuarea tragerii.

Tot el, într-o perioadă nedeterminată de timp, urmărind scopul păstrării

ilegale a drogurilor, fără scop de înstrăinare, a păstrat la domiciliul său, substanțe

stupefiante, care au fost depistate și ridicate, în cadrul efectuării la 16.12.2017 a

percheziției autorizate la domiciliul acestuia, și anume, în încăperea de tip garaj,

sub masa din partea dreaptă de la intrare a fost depistat și ridicat un aparat

confecționat artizanal din două fragmente de sticle din masă plastică, baza cu

volum de 3 l., iar fragmentul din partea de sus cu volum de 1,5 l., la gura

fragmentului, în interior, cu depuneri de culoare cafenie cu miros specific, precum

și pe bancheta din spate a automobilului de model „Volga 2401”, aflat în garajul

percheziționat a fost depistată și ridicată o masă vegetală uscată, de culoare verde-

cafenie, cu miros specific, bunurile menționate fiind împachetate și sigilate.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/-1-S-313 din 18.01.2018

depunerile de culoare cafenie de pe suprafețele interioare ale fragmentelor de

butelii din polimer incolor, reprezintă rășină de canabis, care se atribuie la

substanțele stupefiante. Cantitatea substanței constituie în total 0,334 gr. (0,328 gr.,

0,006gr. - materie uscată). Masa vegetală uscată de culoare verde, reprezintă

marihuană, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante de origine

vegetală, obținută artizanal din plante de canabis (cânepă), neutilizate în scopuri

medicale. Cantitatea substanței stupefiante (marihuană - masă uscată) constituie

35,08 gr., care potrivit Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, privind

aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, reprezintă, în

ambele cazuri, substanțe stupefiante în proporții mari.

Tot el, urmărind scopul atragerii unui minor la consumul de droguri, la 10

iulie 2017, aflându-se în automobilul personal pe teritoriul XXXXX împreună cu

minora XXXXXX, despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 18

ani, a atras-o pe aceasta la consumarea ilegală a substanțelor stupefiante. În

continuare, aproximativ la sfârșitul lunii octombrie-începutul lunii noiembrie 2017,

minora, XXXXXX, aflându-se la domiciliul lui Condur D., a fost atrasă de către

ultimul la consum ilegal al substanțelor stupefiante printr-un aparat confecționat

artizanal, destinat consumului de substanțe stupefiante, păstrat în garajul de lângă

casă, depistat și ridicat în cadrul efectuării percheziției la 16.12.2017.

Tot el, la începutul lunii noiembrie 2017, acționând de comun acord cu

Condur M., după ce au beneficiat de serviciile sexuale prestate de minora

3

XXXXXX, aflându-se pe teritoriul XXXXX, urmărind scopul schimbării conduitei

victimei în interesul lor, s-au deplasat împreună cu aceasta cu automobilul lor de

model Peugeot, n.î. (LT) XXXXXX, pe un câmp în afara orașului unde, pentru a o

determina să nu comunice nimănui despre beneficierea de serviciile ei sexuale,

precum și pentru a obține mijloacele bănești achitate de către aceștia pentru

beneficierea de servicii sexuale, au amenințat-o cu omor și cu vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății, fapt pe care minora l-a perceput ca amenințare

reală, existând pericolul realizării acesteia.

Condur M., acționând de comun acord cu Condur D., aflându-se pe teritoriul

XXXXXX, XXXXXX, urmărind scopul satisfacerii necesităților sexuale, i-au

propus minorei XXXXXX, despre care știau cu certitudine că nu a împlinit

vârsta de 18 ani, să le presteze servicii sexuale contra unei sume bănești, iar după

obținerea acordului acesteia, au beneficiat de servicii sexuale prestate de către

XXXXXX, achitându-i suma de 300 lei pentru primul raport sexual și, ulterior,

suma de 400 lei pentru un alt raport sexual, la o altă dată, în aceleași condiții.

Tot ea, la începutul lunii noiembrie 2017, acționând de comun acord cu

Condur D., după ce au beneficiat de serviciile sexuale prestate de minora,

XXXXXX, aflându-se pe teritoriul XXXXX, urmărind scopul schimbării conduitei

victimei în interesul lor, s-au deplasat împreună cu aceasta cu automobilul lor de

model Peugeot, n.î. (LT) XXXXXX, pe un câmp în afara orașului unde, pentru a o

determina să nu comunice nimănui despre beneficierea de serviciile ei sexuale,

precum și pentru a obține mijloacele bănești achitate de către aceștia pentru

beneficierea de servicii sexuale, au amenințat-o cu omor și cu vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății, fapt pe care minora l-a perceput ca amenințare

reală, existând pericolul realizării acesteia.

Instanța a reținut că, până la începerea cercetării judecătorești, inculpații,

prin declarație semnată personal, au recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și vina, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate la

urmărirea penală, pe care le cunosc și asupra cărora nu au obiecții.

Reprezentantul legal al părții vătămate minore, Logușco A., a încheiat o

tranzacție de împăcare cu inculpații, confirmând restituirea prejudiciului cauzat și

indicând că nu are pretenții de ordin material și moral față de aceștia.

Deoarece probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpaților,

instanța a încadrat acțiunile lui Condur D. în baza art. 2082 Cod penal, ca

beneficierea, contra oricăror avantaje materiale, de serviciile sexuale prestate de

către o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 18 ani,

art. 290 alin. (1) Cod penal, ca păstrarea munițiilor, fără autorizația

corespunzătoare, art. 217 alin. (2) Cod penal, ca acțiuni de circulație ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, fără scop de înstrăinare, adică

păstrarea ilegală a drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare,

art. 209 alin. (1) Cod penal, ca atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri,

medicamente sau alte substanțe cu efect narcotizant, adică atragerea de către o

4

persoană care a atins vârsta de 18 ani a minorilor la consumul ilegal de droguri și

pe art. 155 din Codul penal, ca amenințarea cu omor ori cu vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei

amenințări, iar acțiunile lui Condur M. – în baza art. 2082 Cod penal, ca

beneficierea, contra oricăror avantaje materiale, de serviciile sexuale prestate de

către o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 18 ani

și pe art. 155 din Codul penal, ca amenințarea cu omor ori cu vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei

amenințări.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul Condur D. a săvârșit infracțiuni ușoare, mai puțin grave și

grave, iar inculpata Condur M. - infracțiuni mai puțin grave și grave, că ei se

caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

anterior nu au fost judecați, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, cele

atenuante fiind recunoașterea vinei, căința sinceră și săvârșirea pentru prima dată a

unor infracțiuni.

Instanța a indicat că sancțiunea art. 2082 Cod penal prevede pedeapsă cu

închisoare de la 3 la 7 ani, iar, în condițiile aplicării art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, se stabilesc noi limite de la 2 ani până la 4 ani și 7 luni.

Infracțiunea prevăzută la art. 209 alin. (1) Cod penal se sancționează cu

amendă în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu închisoare de până

la 5 ani, iar cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, se stabilesc noi

limite ale pedepsei cu amendă de la 412,5 la 712,5 unități convenționale, sau

închisoare de până la 3 ani și 4 luni.

Sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal prevede amendă de la 400 la 700

unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de până la

150 de ore, sau închisoare de până la 1 an, limitele noi, în condițiile art. 3641 alin.

(8) din Codul de procedură penală, pentru amendă fiind de la 300 la 525 unități

convenționale, sau muncă neremunerată în folosul comunității până la 100 de ore,

și închisoare până la 8 luni.

Infracțiunea prevăzută la art. 290 alin. (1) Cod penal se pedepsește cu

amendă în mărime de la 650 la 950 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani, în condițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind

stabilite noi limite ale pedepsei cu amendă de la 487,5 la 712,5 unități

convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 160 de ore,

și cu închisoare de până la 2 ani.

Astfel, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2082 Cod penal

inculpaților Condur D. și Condur M., urmează a le fi aplicată o pedeapsă în măsură

să-i convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare or, aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor

săvârșirea altor infracțiuni, fiind echitabilă o pedeapsă cu închisoare, cu

5

suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal, iar

inculpatului Condur D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 209 alin. (1), 217 alin.

(2), 290 alin. (1) Cod penal, este posibilă stabilirea unei pedepse sub formă de

amendă.

Fiind stabilit că inculpații au recunoscut vina, au reparat prejudiciul cauzat

prin fapta infracțională, au confirmat împăcarea și au solicitat admiterea cererii de

împăcare, aceasta nefiind contrară prevederilor art. 109 Cod penal, urmează a fi

încetat procesul penal pe art. 155 Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

Totodată, în conformitate cu art. 227 alin. (2) pct. 5), 229 Cod de procedură

penală, urmează a încasa, în mod solidar, din contul inculpaților cheltuielile

judiciare în sumă de 4710,02 lei, acestea fiind probate prin borderoul de calcul.

Cauze Speciale, Nadejda Barbalat, a declarat apel, solicitând casarea încheierii

instanței privind examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal pe art.

155 Cod penal să fie încetat în legătură cu împăcarea părților. Condur D. să fie

condamnat în baza art. 2082 Cod penal la 3 ani închisoare, art. 290 alin. (1) Cod

penal la 1 an închisoare, art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare, art. 209

alin. (1) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare și în temeiul art. 84 alin. (1) Cod

penal, a-i stabili pedeapsă definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare. Condur M. să fie

condamnată în baza art. 2082, 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Automobilul „Lancia Ypsilon”, n.î. XXXXXX, ce aparține lui Condur D.,

să fie confiscat în beneficiul statului, în baza art. 106 Cod penal.

Cheltuielile judiciare în sumă de 4710,02 lei, să fie încasate, în mod solidar,

din contul inculpaților în beneficiul statului.

Apelanta a invocat că prin încheierea din 11.05.2018 s-a dispus examinarea

cauzei penale în procedură generală, iar la 21.05.2018, instanța de fond, în mod

inexplicabil, prin încheiere protocolară a acceptat cererile inculpaților înaintate

potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și, pronunțându-se a doua

oară în cadrul unuia și aceluiași proces asupra unei chestiuni, a dispune examinarea

cauzei penale în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală.

Or, încheierea din 21.05.2018 prin care a fost dispusă examinarea în ordinea

art. 3641 Cod de procedură penală, este ilegală, adoptată cu încălcarea prevederilor

art. 352 Cod de procedură penală, iar, prin adoptarea acestei soluții, instanța a

ignorat propria încheiere din 11.05.2018, prin care a încheiat ședința preliminară,

stabilind procedura generală de examinare a cauzei.

În ședința de judecată din 29.05.2018, instanța a respins demersul acuzării,

înaintat conform prevederilor art. 3641 alin. (2) Cod de procedură penală, prin care,

având în vedere contrarietatea și nesinceritatea declarațiilor inculpaților făcute în

cadrul cercetării judecătorești, s-a solicitat dispunerea judecării cauzei penale în

6

procedură generală, fiind constatat că, de facto, inculpații nu recunosc faptele ce li

se impută prin învinuire, nu însușesc probatoriul administrat la etapa urmăririi

penale, respectiv, nu cad sub incidența prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală.

Mai mult, cererea acuzării a fost înaintată în corespundere cu art. 3641 alin.

(2) Cod de procedură penală și este în concordanță cu prevederile Hotărârii

Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești, astfel, prin apelul

declarat se contestă, ca fiind ilegale, și încheierile din 21.05.2018 și 29.05.2018,

adoptate până la emiterea sentinței.

Pe lângă aceasta, soluția instanței de fond este neîntemeiată în partea

individualizării și stabilirii pedepsei, nefiind acordată deplină eficiență prevederilor

art. 7, 75 Cod penal, fiind argumentată în mod abstract soluția de a suspenda

condiționat executarea pedepsei.

Totodată, recunoașterea vinovăției la etapa judecării cauzei nu poate fi

apreciată drept circumstanță atenuantă, iar solicitarea inculpaților de examinare a

cauzei în procedură simplificată este condiționată, în exclusivitate, de beneficiile

oferite la stabilirea pedepsei, în cazul pronunțării unei sentințe de condamnare și nu

poate fi considerată ca circumstanță atenuantă prevăzută la art. 76 alin. (1) Cod

penal, ce presupune, potrivit Hotărârii Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013, ca una

și aceleiași situații să i se acorde o dublă valență juridică.

Potrivit art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Or, în cazul inculpatului Condur D., pedeapsa închisorii, cu suspendarea

condiționată a acesteia nu-și va atinge scopul scontat, concluzie ce rezultă, inclusiv

din analiza declarațiilor acestuia în cadrul cercetării judecătorești care, de facto, nu

a recunoscut faptele incriminate, nefiind onest și sincer în cadrul audierii, iar

cererile inculpaților de examinare a cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, au fost înaintate doar cu scopul ușurării situației la etapa de stabilire a

pedepsei.

În același timp, sentința este ilegală și în partea stabilirii pedepsei sub formă

de amendă deoarece, potrivit art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru

persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale,

iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material - până la 20.000 unități

convenționale, luându-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul

săvârșirii infracțiunii. Mărimea amenzii se stabilește în funcție de gravitatea

infracțiunii săvârșite și de situația materială a celui vinovat și a familiei sale.

Astfel, sancțiunea art. 209 Cod penal prevede amendă în mărime de la 550 la

950 unități convenționale sau închisoare de până la 5 ani, inculpatului Condur D.,

în mod ilegal, fiindu-i stabilit cuantumul amenzii de 450 unități convenționale.

7

Aceeași situație se atestă și în cazul stabilirii pedepsei în baza art. 217 alin.

(2) Cod penal, sancțiunea căruia prevede amendă de la 400 la 700 unități

convenționale, instanța aplicând o pedeapsă a amenzii sub limita minimă în

mărime de 300 unități convenționale.

Contrar prevederilor art. 385 Cod de procedură penală și cererii acuzării,

instanța de fond nu s-a expus asupra confiscării automobilului „Lancia Ypsilon” ce

aparține lui Condur D., utilizat la comiterea infracțiunii, în baza art. 106 Cod penal.

Prin urmare, instanța de fond incorect a stabilit prezența circumstanțelor ce

condiționează stabilirea pedepsei inculpatului Condur D. conform art. 90 Cod

penal, sentința urmând a fi casată în partea individualizării pedepsei și a respingerii

cererii acuzării de judecare a cauzei în procedura generală.

octombrie 2018, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că la examinarea cauzei, instanța de fond a

îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei nefiind viciată, în cadrul

urmăririi penale nefiind încălcate normele imperative ale Codului de procedură

penală, iar instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Or, este neîntemeiată cererea acuzării privind casarea încheierii protocolare a

instanței de fond din 21.05.2018, aceasta fiind emisă conform normelor legale, iar

temeiul invocat că instanța de fond a încheiat ședința preliminară și a stabilit

procedura de examinare a cauzei penale în procedură generală este nefondat, prin

procesul-verbal al ședinței de judecată din 11.05.2018, fiind stabilit că instanța de

fond a admis poziția acuzării referitor la examinarea cauzei în procedură generală,

din motiv că până la acel moment nu erau alte opinii referitor la procedura

examinării cauzei, însă ședința preliminară nu a fost declarată închisă, ulterior fiind

examinat demersului procurorului privind prelungirea măsurii preventive.

Deci, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet,

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate în cadrul urmăririi penale, acceptate de inculpați, o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, corect concluzionând referitor la

vinovăția inculpatului Condur D. în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de circumstanțele cauzei

și de limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile incriminate, stabilindu-le

inculpaților o pedeapsă corectă și echitabilă.

Totodată, prima instanță a conchis întemeiat că, în coraport cu faptele

comise și personalitatea inculpaților, reeducarea și corectarea acestora este posibilă

fără izolare de societate și, aplicându-le pedeapsa sub formă de închisoare, corect a

concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiționată a

8

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune, conform prevederilor art. 90 Cod

penal, acordându-le șansa de a-și corija comportamentul în sensul respectării legii.

Pe lângă aceasta, instanța de fond corect a aplicat inculpatului Condur D.

pedeapsa cu amendă, în limitele legii și cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, pentru infracțiunile prevăzute la art. 209 alin. (1), 290 alin. (1) și

217 alin. (2) Cod penal, iar argumentul acuzării este neîntemeiat.

Este neîntemeiată și cererea procurorului privind confiscarea automobilului

„Lancia Ypsilon”, fiind stabilit că infracțiunile au fost comise cu intenție asupra

persoanei, ceea ce apriori exclude posibilitatea ca mijlocul de transport să fi fost

destinat special pentru comiterea infracțiunilor.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii în partea privind

individualizarea pedepsei și neconfiscarea automobilului și dispunerea rejudecării

cauzei în această parte, în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanța de apel eronat a interpretat și aplicat

prevederile art. 61, 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei inculpaților fiind omise

circumstanțele cauzei, consecințele survenite și faptul că au fost comise infracțiuni

asupra unei minore.

Instanțele de fond și de apel s-au limitat la descrierea art. 7, 61, 75, 90 Cod

penal fără a argumenta motivele care au servit la invocarea acestor temeiuri.

Or, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită

ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc

preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea unei politici penale

adaptate la realitatea socială concretă. Raționamentul de aplicare a prevederilor art.

90 Cod penal are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperii ei.

Astfel, concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei

stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu probele administrate la etapa

urmăririi penale și cercetării judiciare, cu scopul legii penale și principiul

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Totodată, fiind stabilit că infracțiunile de acest gen comise, în special de

inculpatul Condur D. au o amploare răspândită în țară, iar legea penală apără aceste

valori de orice atentat, acestuia urma a-i fi aplicată o pedeapsă mai aspră, inclusiv

pentru a evita contribuirea la dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului că

nu pot beneficia de o protecție adecvată din partea statului și curmarea încrederii

infractorilor în faptul că vor fi blând pedepsiți.

Potrivit art. 46 alin. (3), (4) din Constituție, averea dobândită licit nu poate fi

confiscată, caracterul licit al dobândirii ei se prezumă și doar bunurile destinate,

folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate în condițiile

legii.

9

Conform dispozițiilor constituționale și prevederilor art. 106 alin. (1) și (2)

Cod penal, aduse în concordanță cu Constituția, confiscarea averii este o pedeapsă

complementară care constă în trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului a

tuturor sau a unei părți din bunurile care se află în proprietatea condamnatului și

care au fost destinate, folosite sau rezultate din infracțiune prin una din următoarele

modalități: a) utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Deci, anume acest automobil a fost folosit la comiterea infracțiunilor de

către inculpați și urma a fi trecut în proprietatea statului, însă, instanțele de fond și

de apel au ignorat prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală potrivit

căruia, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și procurorul în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Nadejda Barbalat, în care solicită

casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Recurenta a indicat că instanța de apel, acceptând ca fiind legală încheierea

din 21.05.2018 privind examinarea cauzei în procedură simplificată, nu a indicat

norma procesual-penală concretă pe care instanța de fond inițial s-a bazat la

dispunerea judecării cauzei în procedură generală în ședința de judecată din

11.05.2018, iar, ulterior, acceptând cererea inculpaților, la dispunerea examinării

cauzei în procedură simplificată or, asemenea normă în Codul de procedură penală

nu se regăsește.

Astfel, în cazul în care instanța de fond nu a anunțat ședința preliminară

deschisă, ignorând prevederile art. 345 Cod de procedură penală și nici nu a

constatat posibilitatea judecării cauzei în procedură de urgență, potrivit art. 345

alin. (2) Cod de procedură penală, lipsind o astfel de încheiere la materialele

cauzei, se constată încălcarea gravă a procedurii de judecare a cauzei, motiv din

care a fost solicitată anularea încheierii din 21.05.2018 privind dispunerea judecării

cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, potrivit dispozitivului sentinței, inculpatului Condur D. ilegal i-a

fost stabilită, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 209 alin. (1) Cod penal

amendă în mărime de 450 unități convenționale, iar pe art. 217 alin. (2) Cod penal

– amendă sub limita minimă, în mărime de 300 unități convenționale

Astfel, instanța de apel, contrar prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal și pct.

34 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013 cu privire

la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală de către instanțele

judecătorești, care indică că limita minimă generală a pedepsei sub formă de

amendă constituie 500 de unități convenționale și care nu mai poate fi redusă, a

constatat că ...instanța de fond corect a aplicat inculpatului Condur D. pedeapsa

10

sub formă de amendă în limitele legii și cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură

penală, pentru infracțiunile prevăzute de art. 209 alin. (1) Cod penal, art. 290 alin.

(1) Cod Penal și art. 217 alin. (2) Cod penal, prin urmare argumentul invocat de

acuzatorul de stat este neîntemeiat.

Pe lângă aceasta, instanțele de fond și de apel au ignorat circumstanțele de

fapt constatate, greșit au individualizat pedepsele aplicate inculpaților, în

argumentarea soluției de suspendare condiționată a executării pedepsei, invocând

doar faptul că inculpații sunt fără antecedente penale, ambii nu se află la evidența

mediului psihiatru sau medicului narcolog, au recunoscut vina, au manifestat căință

activă, precum și au săvârșit pentru prima dată unele infracțiuni, sintagmă care nu

se regăsește în art. 76 Cod penal.

Concluzia de suspendare condiționată a executării pedepsei cu stabilirea

termenului de probă în privința inculpaților contravine prevederilor art. 89 Cod

penal, care stipulează expres că termenul de probă se aplică doar militarilor.

Potrivit art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei, iar în cazul inculpatului Condur D., pedeapsa închisorii, cu

suspendarea condiționată a executării nu-și va atinge scopul scontat.

Totodată, din circumstanțele în care s-a comis concursul de infracțiuni se

atestă că acțiunile ilicite ale inculpaților au fost săvârșite într-un mod absolut

conștient, intenționat, cu bună știință asupra unei persoane minore și denotă

amoralitatea și cinismul deosebit, negarea totală a valorilor morale și sociale

unanim recunoscute, prezentând un grad prejudiciabil sporit, soldat cu multiple și

iremediabile efecte asupra victimei minore, constatate și în rezultatul evaluării

psihologice a ultimei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

11

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 75

alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului

cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. În

corespundere cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu amendă. Potrivit art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele

fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale.

În corespundere cu jurisprudența națională, limita minimă se va reține, având

în vedere stipulările art. 64 alin. (3) Cod penal, conform cărora, limita minimă

generală a pedepsei sub formă de amendă constituie 500 de unități convenționale și

care nu mai poate fi redusă (Hotărârea Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 cu privire la aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești, pct. 34.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit dispozitivului și descriptivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie), stabilindu-i pedeapsa inculpatului

Condur D., în condițiile beneficierii de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă, i-a aplicat în baza art.

209 alin. (1) Cod penal, amendă în mărime de 450 unități convenționale și în baza

art. 217 alin. (2) Cod penal, amendă în mărime de 300 unități convenționale.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, aplicând pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de

apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu

au fost consemnate în procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

12

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță în aspectul vizat, menținând o sentință neîntemeiată

legal.

Or, concluzia că instanța de fond corect a aplicat inculpatului Condur D.

pedeapsa cu amendă, în limitele legii și cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, pentru infracțiunile prevăzute la art. 209 alin. (1), 290 alin. (1)

și 217 alin. (2) Cod penal, contravine prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal,

potrivit căruia mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de

la 500 la 3000 unități convenționale, coroborate cu cele din art. 75 alin. (1) Cod

penal care prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni

i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului

cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod, care

stabilesc clar și fără echivoc că în toate cazurile, inclusiv în situațiile prescrise în

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, amenda penală minimă nu poate fi mai

mică de 500 unități convenționale;

b) toate probele pe care și-a întemeiat concluziile în descriptivul deciziei nu

au fost verificate în ședința de judecată și nu au fost consemnate în procesul-verbal

(vol. III, f.d. 205-208);

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat și

repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 5., 5.1.

din prezenta decizie.

Totodată, respingerea solicitării acuzării de confiscare a automobilului

„Lancia Ypsilon” pe motiv că infracțiunile au fost comise cu intenție asupra

persoanei, ceea ce apriori exclude posibilitatea ca mijlocul de transport să fi fost

destinat special pentru comiterea infracțiunilor, este confuză, neclară și

necoroborată cu prevederile art. 106 Cod penal, cu jurisprudența relevantă și cu

împrejurările de fapt stabilite în speța de pe rol.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

13

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, și de procurorul în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Nadejda Barbalat,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie

2018, în privința inculpaților Condur Dumitru XXXXXX și Condur Mariana

XXXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 26 martie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

14