1ra-17/2019 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP

La data de 09 ianuarie 2017, în procedura Judecătoriei Botanica mun. Chișinău a parvenit pentru judecare cauza penală privind învinuirea lui Verdeș Denis, Țurcan Maxim, Popov Maxim, Vîrlan Dumitru, Ungureanu Valentin, Țurcan Cristina, Gorgos Vitalii, Boț Natalia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, precum și Tertea Vadim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Central din 09 februarie 2017, a fost dispusă disjungerea cauzei penale de învinuire a lui Tertea Vadim în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și a lui Boț Natalia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, de cauza penală privind învinuirea lui Verdeș Denis, Țurcan Maxim, Popov Maxim, Vîrlan Dumitru, Ungureanu Valentin, Țurcan Cristina, Gorgos Vitalii, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, pentru examinare într-o procedură separată, deoarece primii au solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, iar instanța de judecată a dispus examinarea cauzei în procedura simplificată în privința acestora, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. 1

Prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul Central din 30 iunie 2017, Boț Natalia Xxxxx, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. Conform art. 96 Cod penal a fost amânată executarea pedepsei stabilite lui Boț Natalia, până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. Prin aceeași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat, Tertea Vadim, în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani și să nu execute această pedeapsă, dacă în acest termen nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Însă, în privința acestuia hotărârile judecătorești nu au fost contestate.

Potrivit sentinței s-a constatat că, Boț Natalia acționând împreună și de comun acord cu Ungureanu Valentin, Țurcan Cristina, Verdeș Denis, Țurcan Maxim, Vîrlan Dumitru, Popov Maxim, Gorgos Vitalii, Vasilache Iulian în privința căruia a fost încetată urmărirea penală în temeiul prevederilor art. 217 alin. (5) Cod penal, Nazîru Victor în privința căruia a fost încetată urmărirea penală în temeiul prevederilor art. 217 alin. (5) Cod penal, Ivasiv Vitalie în privința căruia urmărirea penală a fost instrumentată de către Procuratura sectorului Ciocana, mun. Chișinău și a fost expediată pentru examinare în fond în instanța de judecată, Anghel Ion în privința căruia urmărirea penală a fost disjunsă într-o cauză penală separată și alte persoane, inclusiv, neidentificate de către organul de urmărire penală, printr-o înțelegere prealabila, neavând autorizația corespunzătoare, asigurau procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea și punerea în circulație pe teritoriul Republicii Moldova a substanțelor narcotice și psihotrope în proporții deosebit de mari cu scop de înstrăinare. Astfel, conform înțelegerii prealabile, Ungureanu Valentin, Țurcan Cristina, Verdeș Denis, Țurcan Maxim, Vîrlan Dumitru, Popov Maxim, Gorgos Vitalii, Boț Natalia, Vasilache Iulian, Nazîru Victor, Ivasiv Vitalie, Anghel Ion și alte persoane, într-un timp și loc nestabilit de către organul de urmărire penală, ilegal au dobândit pentru păstrare, expediere, transportare, distribuire și punere în circulație cu scop de înstrăinare pe teritoriul Republicii Moldova, substanțele psihotrope MDMA și amfetamin, buprenofrin, tramadol, aprozolan în proporții deosebit de mari, precum și substanțe narcotice heroina, hașiș, marijuana în proporții deosebit de mari, pe care până la 13.09.2016, o distribuiau pentru comercializare diferitor persoane. Și anume, la sfârșitul lunii august 2016, Țurcan Maxim având scopul punerii în circulație a substanței narcotice, a primit de la Ivasiv Vitalie spre distribuire în 2 continuare o cantitate nedeterminată de substanță narcotică heroină, pe care ulterior o transmitea în diferite cantități spre comercializare lui Boț Natalia, contra prețului de 2.000 lei pentru un gram, precum și altor persoane, la moment neidentificate. Astfel, la 06.09.2016 ora 13.45 fiind efectuată percheziție la domiciliul lui Boț Natalia, amplasat pe str. Xxxxx ap. xx, mun. Xxxxx, au fost depistate și ridicate obiecte și substanțe, care conform Raportului de expertiză nr. 5538 din 04.10.2016, constituie substanță narcotică heroină împachetată în 27 pachețele din folie de staniol, cu cantitatea totală de 23,043 gr, precum și 33 fragmente de folie de staniol cu urme de substanță narcotică - heroină, substanță primită anterior pentru distribuirea în continuare de la Țurcan Maxim. Cantitatea substanțelor narcotice menționate, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, reprezintă proporții deosebit de mari. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, faptele inculpatei, Boț N., au fost calificate de drept în baza art. 42 alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal – procurarea, transportarea, păstrarea sau alte operațiuni ilegale cu droguri și cu analogi ai acestora, săvârșite în scop de înstrăinare, și înstrăinarea ilegală a drogurilor și analogilor acestora, săvârșite de mai multe persoane și în proporții deosebit de mari.

Sentința a fost atacată, la data de 11 iulie 2017, cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Boț Natalia să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. În motivarea apelului declarat a invocat că: - referitor la calificarea infracțiunii și stabilirea pedepsei de către instanța de judecată sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei și cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, aceste concluzii partea acuzării le-a considerat corecte, fiind apreciate la justa valoare circumstanțele cauzei; - în partea ce ține de aplicarea prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal, prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei stabilite inculpatei Boț Natalia, până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani, prevederile respective au fost aplicate ilegal; - astfel, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că, infracțiunea pentru care este invinuită Boț Natalia, se clasifică ca una deosebit de gravă, prin urmare este imposibil din punct de vedere legal de aplicat prevederile art. 96 Cod penal, unde este prevăzut posibilitatea amânării executării pedepsei cu închisoare pentru femeile condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor ușoare și mai puțin grave, legea indicând în mod expres excepția aplicării amânării executării pedepsei 3 în cazul condamnării pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, a fost admis parțial apelul declarat, fiind casată parțial sentința în partea penală, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care Boț Natalia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42, 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. Conform art. 96 Cod penal, i-a fost amânată executarea pedepsei până la atingerea copilului Borș Daniil, născut la 24.08.2017, a vârstei de 8 ani. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpată, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal. Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță a admis o eroare de drept, deoarece conform părții descriptive a sentinței, instanța a constatat vinovăția inculpatei Boț Natalia, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, însă în partea dispozitivă, aceasta a fost condamnată în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal. O astfel de stare de lucruri contravine prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii, motiv din care, instanța de apel a considerat oportun de a casa sentința în privința inculpatei în partea penală și să pronunțe o nouă hotărâre potrivit căreia Boț Natalia, să fie condamnată în baza art. 42 alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, conform învinuirii constatate prin rechizitoriu și în ședința de judecată. În opinia instanței de apel, la stabilirea pedepsei în privința inculpatei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de exercita funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. De asemenea, deliberând asupra pedespei, instanța de apel a apreciat ca fiind oportună concluzia primei instanțe, privind aplicarea prevederilor art. 96 Cod penal. Astfel, instanța de apel este în acord cu concluzia primei instanțe potrivit căreia, inculpata Boț N., este sub incidența art. 96 Cod penal, dat fiind faptul că are la întreținere trei copii minori (Borș Daniil fiind născut la 24.08.2017), anterior nu a 4 fost judecată, prin urmare, în condițiile normei vizate, urmează a fi amânată executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. Reieșind din cele menționate, instanța de apel a considerat necesar de a admite în parte apelul declarat.

Decizia instanței de apel este atacată, la data de 09 februarie 2018, cu recurs ordinar de către procuror, care solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatei Boț Natalia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului ordinar procurorul invocă: - instanța de apel a apreciat corect probele prezentate de acuzare, ce dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, însă la pronunțarea soluției nu a ținut cont de faptul că pedeapsa inculpatei, este neîntemeiată, fiind eronat aplicate prevederile art. 96 Cod penal; - instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii comise și nu a luat în considerație faptul că, inculpata a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, sancțiunea căreia prevede pedeapsă cu închisoare de la 7 la 15 ani; - conform prevederilor art. 16 Cod penal, infracțiunea imputată inculpatei se clasifică ca una deosebit de gravă și respectiv este imposibil din punct de vedere legal de a aplica prevederile art. 96 Cod penal, unde este stipulat posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii pentru femeile condamnate de săvârșirea infracțiunilor ușoare și mai puțin grave, legea indicând în mod expres excepția aplicării amânării executării pedepsei în cazul condamnării pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave. Astfel, inculpata urmează a fi recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 42, 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, fără aplicarea art. 96 Cod penal. În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Judecând recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii contestate, în partea aplicării prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal, din următoarele considerente: Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin urmare, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator. Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, 5 instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate. Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecării instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate de legislator. În recursul ordinar declarat de procuror, se constată că acesta este întemeiat în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Totodată, Colegiul reține din conținutul recursului ordinar declarat că, autorul invocă și acel fapt, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, semnalând astfel și incidența în speță a cazului de casare stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. De asemenea, din conținutul recursului declarat, Colegiul lărgit atestă că, partea acuzării este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de aplicarea nemotivată a prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal, în privința inculpatei Boț Natalia. Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub aspectul menționat mai sus, constată că această instanță, la judecarea apelului declarat de către procuror în partea ce se referă la legalitatea aplicării prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, adică nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs menționează că, prima instanță a recunoscut-o vinovată și a condamnat-o pe Boț Natalia în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, cu aplicarea 6 prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, iar conform art. 96 Cod penal, i-a fost amânată executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. Nefiind de acord cu sentința adoptată în privința inculpatei Boț Natalia, procurorul a atacat-o în ordine de apel, invocând ca argument de bază faptul că, în privința ultimei ilegal au fost aplicate dispozițiile art. 96 alin. (1) Cod penal, deoarece aceasta a comis o infracțiune deosebit de gravă, iar norma penală menționată se referă doar în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni ușoare sau mai puțin grave. Așadar, Colegiului penal lărgit relevă că, invocările ce se referă la argumentul enunțat mai sus, precum și alte aserțiuni în susținerea criticii în acest sens, inclusiv menționate la pct. 5 a prezentei decizii, constituie fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, deoarece în viziunea părții acuzării, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri. Așa cum se observă din partea descriptivă a sentinței, prima instanță la capitolul stabilirii pedepsei a citat dispoziția alin. (1) art. 96 Cod penal, ulterior menționând că norma dată este incidentă în cazul inculpatei Boț Natalia, care la acel moment era în termen de gravititate, având încă 2 copii minori și anterior nu a fost judecată, astfel ajungând la concluzia că pedeapsa urmează a fi amânată până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. La rândul său, instanța de apel a casat sentința în latura penală, deoarece prima instanță în sentință a constatat vinovăția inculpatei Boț Natalia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. 4 lit. d) Cod penal, însă a condamnat-o în baza art. 2171 alin. 4 lit. d) Cod penal, corectând eroarea în acest sens, totodată în partea descriptivă a deciziei adoptate, la fel, a citat dispoziția alin. (1) art. 96 Cod penal, limitându-se la reiterearea considerentelor evocate de prima instanță, la acest capitol. La cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit relevă jurisprudența Curții Europene, cu considerentele că în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. Însă, analizând partea descriptivă a sentinței, în prezenta cauză, Colegiul penal lărgit constată, că hotărârea primei instanțe, nu conține răspunsuri argumentate prin prisma criticilor invocate în apel de către procuror, respectiv instanța de apel prin efectul devolutiv al căii de atac urma să dea o apreciere mai amplă aspectelor de fapt și de drept, prin prisma motivelor principale invocate în apel, ceea ce însă nu a fost efectuat în prezenta speță de către instanța de apel, iar o simplă reproducere a normei penale stipulate la alin. (1) art. 96 Cod penal și 7 mențiunea despre justețea incidenței acestei norme, la caz, cu respingerea argumentelor invocate, fără o motivare din care considerente nu sunt întemeiate criticile expuse, denotă neargumentarea deciziei. În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85). Colegiul lărgit notează că, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărârea sa asupra motivelor importante invocate de apelant și nu este suficient doar a prelua motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări în sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz. Așadar, în decizia adoptată instanța de apel trebuie să analizeze argumentele importante ale apelului declarat și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs (pct. 14.7 introdus prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 10 din 24.12.2010). Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal consideră că, instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către acuzator, care în opinia acestuia au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată parțial, în partea aplicării prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar 8 concluziile sale în decizia adoptată, inclusiv în partea individualizării și stabilirii pedepsei, precum și a modului executării acesteia, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E: Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Boț Natalia Xxxxx, în partea aplicării prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin. Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la data de 21 martie 2019. Președinte Vladimir Timofti Judecători Victor Boico Nadejda Toma Anatolie Țurcan Elena Cobzac 9