1ra-17/2019 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP

1ra-17/2019 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-17/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Boț Natalia Xxxxx, născută la xxxxx, originară

din or. Xxxxx, domiciliată mun. Xxxxx str. Xxxxx

ap. xx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 09.01.2017 – până la 30.06.2017

instanța de apel:

de la 22.08.2017 – până la 07.12.2017

instanța de recurs ordinar:

de la 31.07.2018 – până la 19.02.2019

C O N S T A T Ă :

Chișinău a parvenit pentru judecare cauza penală privind învinuirea lui Verdeș

Denis, Țurcan Maxim, Popov Maxim, Vîrlan Dumitru, Ungureanu Valentin, Țurcan

Cristina, Gorgos Vitalii, Boț Natalia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, precum și Tertea Vadim în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

fost dispusă disjungerea cauzei penale de învinuire a lui Tertea Vadim în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și a lui Boț Natalia în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. d) Cod

penal, de cauza penală privind învinuirea lui Verdeș Denis, Țurcan Maxim, Popov

Maxim, Vîrlan Dumitru, Ungureanu Valentin, Țurcan Cristina, Gorgos Vitalii, în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. d) Cod

penal, pentru examinare într-o procedură separată, deoarece primii au solicitat

judecarea cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, iar instanța

de judecată a dispus examinarea cauzei în procedura simplificată în privința

acestora, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

1

Natalia Xxxxx, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani.

Conform art. 96 Cod penal a fost amânată executarea pedepsei stabilite lui Boț

Natalia, până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani.

Prin aceeași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat, Tertea Vadim, în

baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în

domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani, iar conform art.

90 Cod penal, pedeapsa i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4

ani și să nu execute această pedeapsă, dacă în acest termen nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Însă, în privința acestuia hotărârile judecătorești nu au fost contestate.

comun acord cu Ungureanu Valentin, Țurcan Cristina, Verdeș Denis, Țurcan

Maxim, Vîrlan Dumitru, Popov Maxim, Gorgos Vitalii, Vasilache Iulian în privința

căruia a fost încetată urmărirea penală în temeiul prevederilor art. 217 alin. (5) Cod

penal, Nazîru Victor în privința căruia a fost încetată urmărirea penală în temeiul

prevederilor art. 217 alin. (5) Cod penal, Ivasiv Vitalie în privința căruia urmărirea

penală a fost instrumentată de către Procuratura sectorului Ciocana, mun. Chișinău

și a fost expediată pentru examinare în fond în instanța de judecată, Anghel Ion în

privința căruia urmărirea penală a fost disjunsă într-o cauză penală separată și alte

persoane, inclusiv, neidentificate de către organul de urmărire penală, printr-o

înțelegere prealabila, neavând autorizația corespunzătoare, asigurau procurarea,

păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea și punerea în circulație pe

teritoriul Republicii Moldova a substanțelor narcotice și psihotrope în proporții

deosebit de mari cu scop de înstrăinare.

Astfel, conform înțelegerii prealabile, Ungureanu Valentin, Țurcan Cristina,

Verdeș Denis, Țurcan Maxim, Vîrlan Dumitru, Popov Maxim, Gorgos Vitalii, Boț

Natalia, Vasilache Iulian, Nazîru Victor, Ivasiv Vitalie, Anghel Ion și alte persoane,

într-un timp și loc nestabilit de către organul de urmărire penală, ilegal au

dobândit pentru păstrare, expediere, transportare, distribuire și punere în circulație

cu scop de înstrăinare pe teritoriul Republicii Moldova, substanțele psihotrope

MDMA și amfetamin, buprenofrin, tramadol, aprozolan în proporții deosebit de

mari, precum și substanțe narcotice heroina, hașiș, marijuana în proporții deosebit

de mari, pe care până la 13.09.2016, o distribuiau pentru comercializare diferitor

persoane.

Și anume, la sfârșitul lunii august 2016, Țurcan Maxim având scopul punerii

în circulație a substanței narcotice, a primit de la Ivasiv Vitalie spre distribuire în

2

continuare o cantitate nedeterminată de substanță narcotică heroină, pe care

ulterior o transmitea în diferite cantități spre comercializare lui Boț Natalia, contra

prețului de 2.000 lei pentru un gram, precum și altor persoane, la moment

neidentificate.

Astfel, la 06.09.2016 ora 13.45 fiind efectuată percheziție la domiciliul lui Boț

Natalia, amplasat pe str. Xxxxx ap. xx, mun. Xxxxx, au fost depistate și ridicate

obiecte și substanțe, care conform Raportului de expertiză nr. 5538 din 04.10.2016,

constituie substanță narcotică heroină împachetată în 27 pachețele din folie de

staniol, cu cantitatea totală de 23,043 gr, precum și 33 fragmente de folie de staniol

cu urme de substanță narcotică - heroină, substanță primită anterior pentru

distribuirea în continuare de la Țurcan Maxim.

Cantitatea substanțelor narcotice menționate, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, reprezintă proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatei, Boț N., au fost calificate de drept în baza art. 42 alin. (2), art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal – procurarea, transportarea, păstrarea sau alte operațiuni

ilegale cu droguri și cu analogi ai acestora, săvârșite în scop de înstrăinare, și

înstrăinarea ilegală a drogurilor și analogilor acestora, săvârșite de mai multe

persoane și în proporții deosebit de mari.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Boț Natalia să fie

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru

femei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- referitor la calificarea infracțiunii și stabilirea pedepsei de către instanța de

judecată sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis pentru femei și cu privarea de dreptul de a exercita funcții

în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, aceste

concluzii partea acuzării le-a considerat corecte, fiind apreciate la justa valoare

circumstanțele cauzei;

- în partea ce ține de aplicarea prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal, prin care

s-a dispus amânarea executării pedepsei stabilite inculpatei Boț Natalia, până la

atingerea de către copil a vârstei de 8 ani, prevederile respective au fost aplicate

ilegal;

- astfel, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că, infracțiunea

pentru care este invinuită Boț Natalia, se clasifică ca una deosebit de gravă, prin

urmare este imposibil din punct de vedere legal de aplicat prevederile art. 96 Cod

penal, unde este prevăzut posibilitatea amânării executării pedepsei cu închisoare

pentru femeile condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor ușoare și mai puțin

grave, legea indicând în mod expres excepția aplicării amânării executării pedepsei

3

în cazul condamnării pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de

grave.

2017, a fost admis parțial apelul declarat, fiind casată parțial sentința în partea

penală, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care Boț Natalia a fost

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42, 2171 alin.

(4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă de 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un

termen de 5 ani. Conform art. 96 Cod penal, i-a fost amânată executarea pedepsei

până la atingerea copilului Borș Daniil, născut la 24.08.2017, a vârstei de 8 ani. În

rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de

urmărire penală, acceptate de inculpată, o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit.

d) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță a admis o eroare de

drept, deoarece conform părții descriptive a sentinței, instanța a constatat vinovăția

inculpatei Boț Natalia, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), art.

2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, însă în partea dispozitivă, aceasta a fost condamnată

în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

O astfel de stare de lucruri contravine prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod

de procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii, motiv din care, instanța de apel a

considerat oportun de a casa sentința în privința inculpatei în partea penală și să

pronunțe o nouă hotărâre potrivit căreia Boț Natalia, să fie condamnată în baza art.

42 alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, conform învinuirii constatate prin

rechizitoriu și în ședința de judecată.

În opinia instanței de apel, la stabilirea pedepsei în privința inculpatei sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de exercita

funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, prima instanță a ținut

cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

De asemenea, deliberând asupra pedespei, instanța de apel a apreciat ca fiind

oportună concluzia primei instanțe, privind aplicarea prevederilor art. 96 Cod

penal.

Astfel, instanța de apel este în acord cu concluzia primei instanțe potrivit

căreia, inculpata Boț N., este sub incidența art. 96 Cod penal, dat fiind faptul că are

la întreținere trei copii minori (Borș Daniil fiind născut la 24.08.2017), anterior nu a

4

fost judecată, prin urmare, în condițiile normei vizate, urmează a fi amânată

executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a considerat necesar de a admite

în parte apelul declarat.

ordinar de către procuror, care solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii

pedepsei în privința inculpatei Boț Natalia, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar procurorul invocă:

- instanța de apel a apreciat corect probele prezentate de acuzare, ce dovedesc

cu certitudine vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, însă la

pronunțarea soluției nu a ținut cont de faptul că pedeapsa inculpatei, este

neîntemeiată, fiind eronat aplicate prevederile art. 96 Cod penal;

- instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii

comise și nu a luat în considerație faptul că, inculpata a săvârșit o infracțiune

deosebit de gravă, sancțiunea căreia prevede pedeapsă cu închisoare de la 7 la 15

ani;

- conform prevederilor art. 16 Cod penal, infracțiunea imputată inculpatei se

clasifică ca una deosebit de gravă și respectiv este imposibil din punct de vedere

legal de a aplica prevederile art. 96 Cod penal, unde este stipulat posibilitatea

amânării executării pedepsei închisorii pentru femeile condamnate de săvârșirea

infracțiunilor ușoare și mai puțin grave, legea indicând în mod expres excepția

aplicării amânării executării pedepsei în cazul condamnării pentru infracțiuni

grave, deosebit de grave și excepțional de grave. Astfel, inculpata urmează a fi

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 42, 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal,

fără aplicarea art. 96 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii

contestate, în partea aplicării prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal, din

următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

Prin urmare, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular

avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de

instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul,

5

instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de

natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință

adoptarea unei hotărâri nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecării instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate de legislator.

În recursul ordinar declarat de procuror, se constată că acesta este întemeiat în

baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Totodată, Colegiul reține din conținutul recursului ordinar

declarat că, autorul invocă și acel fapt, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar decizia nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, semnalând astfel și incidența în speță a cazului de casare

stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De asemenea, din conținutul recursului declarat, Colegiul lărgit atestă că,

partea acuzării este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond,

precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, însă critică decizia instanței

de apel, în partea ce ține de aplicarea nemotivată a prevederilor art. 96 alin. (1)

Cod penal, în privința inculpatei Boț Natalia.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aspectul menționat mai sus, constată că această instanță, la judecarea apelului

declarat de către procuror în partea ce se referă la legalitatea aplicării prevederilor

art. 96 alin. (1) Cod penal, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (5), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, adică nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs menționează că, prima instanță a recunoscut-o vinovată și a

condamnat-o pe Boț Natalia în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, cu aplicarea

6

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul circulației substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis

pentru femei, iar conform art. 96 Cod penal, i-a fost amânată executarea pedepsei

până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani.

Nefiind de acord cu sentința adoptată în privința inculpatei Boț Natalia,

procurorul a atacat-o în ordine de apel, invocând ca argument de bază faptul că, în

privința ultimei ilegal au fost aplicate dispozițiile art. 96 alin. (1) Cod penal,

deoarece aceasta a comis o infracțiune deosebit de gravă, iar norma penală

menționată se referă doar în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni ușoare

sau mai puțin grave.

Așadar, Colegiului penal lărgit relevă că, invocările ce se referă la argumentul

enunțat mai sus, precum și alte aserțiuni în susținerea criticii în acest sens, inclusiv

menționate la pct. 5 a prezentei decizii, constituie fondul apelului și asupra cărora

instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, deoarece în viziunea părții

acuzării, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de prima instanță și

afecta temeinicia acestei hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a sentinței, prima instanță la

capitolul stabilirii pedepsei a citat dispoziția alin. (1) art. 96 Cod penal, ulterior

menționând că norma dată este incidentă în cazul inculpatei Boț Natalia, care la

acel moment era în termen de gravititate, având încă 2 copii minori și anterior nu a

fost judecată, astfel ajungând la concluzia că pedeapsa urmează a fi amânată până

la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani.

La rândul său, instanța de apel a casat sentința în latura penală, deoarece

prima instanță în sentință a constatat vinovăția inculpatei Boț Natalia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. 4 lit. d) Cod penal, însă a

condamnat-o în baza art. 2171 alin. 4 lit. d) Cod penal, corectând eroarea în acest

sens, totodată în partea descriptivă a deciziei adoptate, la fel, a citat dispoziția alin.

(1) art. 96 Cod penal, limitându-se la reiterearea considerentelor evocate de prima

instanță, la acest capitol.

La cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit relevă jurisprudența Curții

Europene, cu considerentele că în situația în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției de primă instanță.

Însă, analizând partea descriptivă a sentinței, în prezenta cauză, Colegiul

penal lărgit constată, că hotărârea primei instanțe, nu conține răspunsuri

argumentate prin prisma criticilor invocate în apel de către procuror, respectiv

instanța de apel prin efectul devolutiv al căii de atac urma să dea o apreciere mai

amplă aspectelor de fapt și de drept, prin prisma motivelor principale invocate în

apel, ceea ce însă nu a fost efectuat în prezenta speță de către instanța de apel, iar o

simplă reproducere a normei penale stipulate la alin. (1) art. 96 Cod penal și

7

mențiunea despre justețea incidenței acestei norme, la caz, cu respingerea

argumentelor invocate, fără o motivare din care considerente nu sunt întemeiate

criticile expuse, denotă neargumentarea deciziei.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de

a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.

6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții

c. Rusiei (2007) § 85).

Colegiul lărgit notează că, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în

prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în

hotărârea sa asupra motivelor importante invocate de apelant și nu este suficient

doar a prelua motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile

completări în sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor

invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare

legalitatea soluției adoptate la caz.

Așadar, în decizia adoptată instanța de apel trebuie să analizeze argumentele

importante ale apelului declarat și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de

fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste

motive invocate de apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile

art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs (pct. 14.7 introdus prin Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 10 din 24.12.2010).

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal consideră că, instanța de

apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a

dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către acuzator, care în opinia acestuia au

importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de

apel în cauza dată urmează a fi casată parțial, în partea aplicării prevederilor art. 96

alin. (1) Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de

apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie; să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

8

concluziile sale în decizia adoptată, inclusiv în partea individualizării și stabilirii

pedepsei, precum și a modului executării acesteia, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica

relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate

cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Boț

Natalia Xxxxx, în partea aplicării prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal și dispune

rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 21 martie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

9