1ra-439/19 — art.264 alin.1 CP

1ra-439/19 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-439/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 11 mai

2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 06 noiembrie 2018,

declarat de avocatul Valeriu Stănescu și inculpatul

Bucur Gheorghe.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.07.2017 – 11.05.2018,

instanța de apel: 06.06.2018 – 06.11.2018,

instanța de recurs: 17.01.2019 – 13.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 25.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Radu Grigore a fost respinsă.

Cheltuielile judiciare în sumă de 164 lei, au fost trecute în contul statului.

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările ei prejudiciabile,

dar considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, dispunând de permis de

conducere, valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, la 11

noiembrie 2016, aproximativ ora 17.20, conducând automobilul „Vaz xx”, n/î xx,

deplasându-se pe traseul R-3 Chișinău-Hîncești-Cimișlia-Basarabeasca, la intrarea în

or. Cimislia, la km 66, a încâlcat prevederile Regulamentului circulației rutiere și

1

anume art. 10 pct. b), neposedând dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

vehiculul, pct. 45 sbpct. (1) lit. a), subpct. (2), potrivit căruia conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a

vehiculului, situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole, care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Astfel, Bucur Gheorghe nu a manifestat prudență sporită și n-a redus viteza

până la limita care i-ar fi asigurat securitatea circulației în situația concretă, neținând

cont de vizibilitatea redusă, deoarece era timp de noapte, ca rezultat la apariția pe

banda de deplasare a cet. Radu Grigore, care conducea un motocultor cu remorcă,

având-o în calitate de pasager pe soția sa, Radu Zinaida, nefiind îmbrăcați în veste de

protecție-avertizare fluorescent-reflectorizantă, și intenționând să vireze la stânga, cu

toate că în acel sector de drum era interzisă virarea la stânga, fiind în zona de acțiune

a marcajului rutier 1.1.1 „Linia îngustă continua”, care semnifică delimitarea

locurilor pe carosabil unde intrarea este interzisă, n-a reușit să reducă viteza sau chiar

să oprească pentru a evita tamponarea. În consecință mijlocul de transport condus de

către Bucur Gheorghe, cu partea din față-dreapta a tamponat motocultorul, condus de

Radu Grigore, care în urma producerii accidentului rutier s-a ales cu vătămări

corporale medii.

Instanța a reținut că inculpatul, folosindu-se de dreptul său, a refuzat să dea

declarații în cadrul cercetării judecătorești.

Totodată, vinovăția lui este dovedită pe deplin prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Radu G. a declarat că se deplasa pe traseu la ghidonul

ciclomotorului propriu cu remorcă, având în calitate de pasager pe soția Radu Z. În

apropiere de pod, a auzit un zgomot de frână, ulterior a fost tamponat din spate, în

partea stângă a remorcii. Până la sosirea poliției, întru a nu bloca circulația rutieră, a

tras remorca de pe carosabil. Inculpatul a vrut să iasă la depășire, dar nu a reușit,

deoarece din față veneau automobile. Nu a avut intenția de a vira și se deplasa

înainte. La ciclomotor nu are montat sistemul de iluminare, însă era în orele serii și se

vedea drumul.

Martorul Radu Z. a relatat că se deplasa pe traseu în calitate de pasager cu

ciclomotorul, la ghidonul căruia se afla soțul, Radu G. Lângă benzinărie, a auzit un

zgomot de frână, după care au fost tamponați din spate în remorcă. Ea a fost aruncată

înainte și a căzut în picioare, iar Radu G. a căzut între remorcă și bara metalică a

podului.

Martorul Paiu N. a explicat că, se deplasa în automobilul condus de inculpat.

Lângă un pod a văzut un ciclomotor cu remorcă, care brusc a virat la stânga și ei au

lovit remorca în partea stângă. În urma coliziunii nimeni nu a avut de suferit. Venind

ambulanța la fața locului, toți au refuzat de ajutor medical.

Martorul Iachimovschi I. a declarat că i-a văzut pe Radu G. cu soția sa

deplasându-se cu ciclomotorul spre pod. La un momet, a auzit o pălitură. Cilomotorul

condus de Radu G. a fost tamponat din spate, în partea stângă a remorcii. Până la

2

venirea poliției, Radu G. a mutat ciclomotorul pe carosabil. La acel moment nu a

văzut nici o persoană să fi avut careva leziuni corporlae sau să se plângă de dureri.

Vinovăția inculpatului se dovedește și prin probele scrise: procesul verbal de

cercetare la fața locului din 11.11.2016 și schița accidentului rutier; ordonanță de

recunoaștere și anexare a corpului delict la cauza penală din 25.02.2017, a

autoturismului „xx”, n/î xx, ce aparține lui Bucur G.; raportul de constatare medico-

legală nr.432 din 14.11.2016, că la Radu Grigore s-a constatat vătămări corporale

medii; raportul de constatare medico-legală nr.433 din 14.11.2016, că la Radu

Zinaida au fost depistate leziuni corporale neînsemnate; raportul de expertiză

judiciară medico-legală nr.20 din 23.02.2017, că lui Radu Grigore i-au fost cauzate

leziuni corporale medii; procesul verbal de examinare a obiectului din 25.02.2017,

cu planșă fotografică, conform cărui a fost examinat ciclomotorul de model „ZUBR”

ce aparține lui Radu G.

În același timp, urmează a fi respinse argumentele apărării, de a fi excluse ca

probe: procesul verbal de cercetare la fața locului a accidentului rutier din motiv că

colaboratorul SSCR a IP Cimișlia, Mustață V., nu este ofițer de urmărire penală și nu

este reprezentat al organului de urmărire penală, în sensul art. 57, 55 Cod de

procedură penală, lipsesc semnăturile participanților la acțiunea respectivă a lui

Bucur G. și Radu G., în sensul art. 260 alin. (2) pct. 4) și pct. 5) Cod de procedură

penală; schița accidentului din 11 noiembrie 2016, din motiv că lipsește semnătura

lui Radu G., la acțiunea respectivă, ceea ce este contrar cerințelor art. 260 alin. (2)

pct.4), și 5) Cod de procedură penală, nu este indicată scara locului accidentului

rutier; procesul verbal de examinare a obiectului - motocultorul de model „Zubr”

din 25 februarie 2017, întocmit de către OUP Rusu Vitalie cu participarea

specialistului David Vladimir, ofițer-criminalist al IP Cimișlia, din motiv că a avut

loc în biroul de serviciu, fără a explica în ce mod a ajuns ciclomotorul în biroul de

serviciu și planșa fotografică a motoblocului, din motiv că a fost efetuată la

domiciliul lui Radu G. cu încălcarea prevederilor art. 118 alin. (l) și (2) Cod de

procedură penală.

Or, cercetarea la fața locului are ca sarcină cercetarea și fixarea împrejurărilor

în care s-a comis infracțiunea cu scopul de a descoperi caracterul și mecanismul

fenomenului, descoperirea și ridicarea urmelor infracțiunii, care în continuare ar

putea servi în calitate de corpuri delicte, precum și în scopul stabilirii unor

circumstanțe care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii timpul, modul,

acțiunile făptuitorului, consecințele infracțiunii, legătura cauzală dintre faptă și

consecințe, descoperirea unor evenimente care ar caracteriza motivul și scopul

infracțiunii, descoperirea circumstanțelor care ar contribui la comiterea infracțiunii.

Rezultatele cercetării la fața locului și ridicarea anumitor obiecte pot fi folosite în

cadrul altor acțiuni procesuale.

Din aceste considerente, cercetarea la fața locului trebuie să fie efectuată cu

maximă operativitate. Legea eliberează organul de urmărire penală de obligația de a

întocmi ordonanță în legătură cu cercetarea la fața locului, limitându-se doar la

procesul-verbal. Doar în cazuri excepționale, când este vorba de cercetarea la fața

locului la domiciliu, este necesară ordonanța organului de urmărire penală și

autorizarea judecătorului de instrucție, dar și în asemenea situații acțiunea procesuală

3

poate fi efectuată fără autorizație, în baza ordonanței motivate a procurorului, fapt

motivat de caracterul flagrant al infracțiunii. De asemenea, în cadrul cercetării la fața

locului poate participa un specialist sau alte persoane, dacă ofițerul de urmărire

penală consideră necesar acest lucru. La efectuarea cercetării organul de urmărire

penală poate atrage forțele poliției. Bănuitul, învinuitul, partea vătămată, martorul

participă dacă prin aceasta vor contribui la buna desfășurare a procesului penal.

Prin urmare, la 11.11.2016 a fost întocmit procesul verbal de cercetare a

locului accidentului rutier, acțiune procesuală obligatorie în cazul unor astfel de

cauze și premergătoare începerii desfășurării unui proces penal, în funcție de acțiunea

de urmărire.

Așadar, acțiunile procesuale vizate, la care a făcut referire partea apărării, au

fost efectuate în limita cadrului legal stipulat în Codul de procedură penală.

Latura obiectivă a componenței de infracțiune imputate inculpatului are

următoarea structură: fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de

încălcare a regulilor de securitate a circulației, în speță pct.45 subpunct 2), pct.57 din

Regulamentul Circulației Rutiere, urmările prejudiciabile care se exprimă în vătămare

medie a integrității corporale sau a sănătății, fapt stabilit prin raportele de constatare

medico-legală nr.432 din 14.11.2016, potrivit căruia a fost efectuată cercetarea

medico-legală a lui Radu Grigore, la care s-a constat vătămări corporale medii,

legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă, manifestată prin încălcarea regulilor de

securitate rutieră etc., și urmările prejudiciabile, mijlocul de săvârșire a infracțiunii și

anume mijlocul de transport.

Cererea apărării de admitere a probelor și anume informația Biroului

înmatriculare a Transportului și Documentelor Conducătorilor Auto Cimișlia nr.629

din 11 iulie 2017, prin care se atestă că Radu Grigore, nu dispune de permis de

conducere a mijloacelor de transport, este irelevantă cauzei, ca și informația

inginerului-inspector a I.S. „Intehagro” nr. 10/11 din 12 iulie 2017 că ciclomotorul de

model „Zubr” este destinat pentru prelucrarea solului.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 264 alin. (1) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare care a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănățătii.

La stabilirea pedepsei, instanța ținând cont de prevederile art. 61,75 Cod penal,

de faptul că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se sancționează cu

amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, ori cu închisoare de până la 3 ani, cu

(sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

până la 2 ani, a conchis că întru realizarea scopului pedepsei și corectarea

inculpatului nu este necesară izolarea de societate, acesta va fi atins prin aplicarea

unei pedepse sub formă de amendă.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achita, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Apelantul a invocat că probele prezentate de acuzare urmează a fi declarate

nule, deoarece au fost obținute de către organul de urmărire penală, contrar cerințelor

art. 94 alin. (1) pct. 8), 124, 260 și 261 Cod de procedură penală și anume - procesul

4

verbal de cercetarea a locului accidentului rutier din 11.11.2016, deoarece a fost

întocmit nu de către un reprezentat al organului de urmărire penală, conform

prevederilor art. 57, 55 Cod de procedură penală, la acțiunea respectivă lipsesc

semnăturile participanților Bucur G. și Radu G., ce este contrar cerințelor art. 260

alin. (2) pct. (4), (5) Cod de procedură penală, schița accidentului din 11.11.2016, în

care, la fel, lipsește semnătura lui Radu G. în sensul art. 260 alin. (2) pct. (4), (5) Cod

de procedură penală, nu este indicată scara locului accidentului rutier (proporțiile

între dimensiunile automobilului și dimensiunile locului accidentului rutier), procesul

verbal de examinare a obiectului, din motiv că motocultorul de model „Zubr” din 25

februarie 2017, întocmit de către OUP Rusu Vitalie cu participarea specialistului

David Vladimir, ofițer-criminalist al IP Cimișlia, a avut loc în biroul de serviciu, fără

a explica în ce mod a ajuns ciclomotorul în biroul de serviciu și planșa fotografică a

motoblocului, din motiv că a fost efetuată la domiciliul lui Radu G. cu încălcarea

prevederilor art. 118 alin. (l) și (2) Cod de procedură penală.

Probele în ansamblu nu demonstrează legătura cauzală dintre acțiunile

inculpatului și accidentul rutier.

Nu au fost apreciate acțiunile fiecărui conducător auto prin prisma

regulamentului circulației rutiere.

Conținutul actului de învinuire poartă un caracter formal și abstract.

Nu s-a argumentat forma vinovăției cu care a acționat inculpatul prin încredere

în sine sau neglijență. Or, în cazul dacă inculpatul, nu a putut să prevadă producerea

rezultatului, atunci fapta săvârșită de el a fost comisă fără vinovăție.

Nu s-a expus instanța asupra faptului că actul de învinuire nu conține

informația, privind limita de viteză stabilită pentru porțiunea dată de traseu, că în

materialele dosarului nu au fost administrate probe, care ar demonstra viteza de

deplasare a inculpatului în momentul accidentului rutier, că inculpatul a condus

vehiculul fără a ține cont de dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase.

Incorect s-a reținut în seama inculpatului și circumstanța că inculpatul a condus

mijlocul de transport fără a ține cont de condițiile rutiere și situația rutieră.

Materialul probator reținut de instanță este insuficient pentru a permite

calificarea faptei inculpatului conform normei penale incriminate.

Urmărirea penală nu a îndeplinit sarcina prevăzută de art. 252 Cod de

procedură penală, obiectul și scopul urmăririi penale, deoarece accidentul în traficul

rutier s-a produs între două mijloace de transport, automobilul „xx”, condus de Bucur

G., și ciclomotorul cu remorcă, condus de Radu G., astfel, urmărirea penală urma să

aprecieze acțiunile fiecărui participant în accident, nu prin prisma vătămărilor

corporale, dar prin prisma Regulamentului circulației rutiere.

Nu s-a luat în considerație că de către Radu G. au fost încălcate 8 puncte din

Regulamentul circulației rutiere, acesta nu dispunea de dispozitive de iluminare și

semnalizare - lanterne de gabarit, lumina de întâlnire sau de drum a farurilor, la

remorcă-lanternele de gabarit.

Nu s-a demonstrat prin probe, concludente, în sensul art. 93 Cod de procedură

penală, legătura cauzală între acțiunile sau inacțiunile lui Bucur G. și accidentul

rutier.

5

noiembrie 2018, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel, a statuat că, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, apreciind probele administrate din

punct de vedere al pertinenței, concludenței și coroborării lor, acțiunile inculpatului

corect fiind încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

Vinovăția acestuia a fost confirmată pe deplin prin:

procesul-verbal de cercetare a locului din 11.11.2016, potrivit căruia la locul

unde a avut loc accidental s-a depistat autovehiculul „xx”, n/î xx, poziționat pe banda

de circulație care se deplasează spre or. Hîncești și un motocultorul, situat adiacent

locului unde s-a produs accidentul rutier;

schița accidentului rutier din 11.11.2016, semnată de doi martori asistenți, de

inculpatul Bucur G. și agentul constatator care a întocmit schița, lipsind doar

semnătura conducătorului auto Radu G.;

procesul-verbal din 25.02.2017, privind examinarea motocultorului de model

„ZUBR”, cu remorcă, constatându-se că aparține lui Radu G., este format din șasi, cu

două roți, pe care este instalat motorul și ghidonul. Remorcă metalică, este separată și

are deteriorări vizibile;

procesul verbal de audiere a părții vătămate Radu G. din 25.02.2017 și

10.05.2017, că se deplasa cu motocultorul împreună cu soția pe traseu, acesta nu era

înregistrat și mai avea în spate și o remorcă. A dorit să vireze la stânga imediat după

pod. Având impediment din sens opus, aștepta să efectueze manevra, fară a conecta

semnalizatorul de virare care nici nu este instalat, dar nici cu mâna nu a reușit să

semnalizeze manevra, deoarece a fost brusc tamponat din spate, în partea stângă a

remorcii, de către automobilul „xx”, la volanul cărui era inculpatul. El a căzut pe

partea carosabilă, soția rămânând în remorcă, iar autoturismul a fost proiectat în

balustrada podului. A primit leziuni corporale medii, fiind nevoit să se adreseze după

asistență medicală, având dureri la piciorul stâng. În spatele remorcii erau instalați

doi catadiozi. Nici el și nici soția nu erau îmbrăcați în veste reflectorizante. La

momentul accidentului, nu consumă băuturi alcoolice;

procesul verbal de audiere a martorului Radu Zinaida din 26.02.2017, că

împreună cu s Radu Grigore se deplasau cu motocultorul care le aparține pe traseu.

Ajungând pe podul situat pe la periferia orașului, soțul a oprit pentru a ceda trecerea

mașinii din față, pentru a vira la stânga, însă nu a reușit, deoarece a fost tamponat din

spate. Radu G. a fost proiectat pe carosabil, iar ea a rămas în remorcă. Ulterior, s-au

adresat după ajutor medical. Persoana care i-a tamponat nu a reparat motocultorul și

nu a achitat nici tratamentul soțului, care avea dureri la picior;

procesul verbal de audiere a martorului Paiu Nina din 27.02.2017, că se

deplasa pe bancheta din spate a automobilului „xx”, n/î xx, la volanul cărui se afla

Bucur G. Pe pod, la o distanță de aproximativ 8 metri, au observat un motocultorul ce

vira la stânga. Bucur G. a claxonat, a dorit să evite tamponarea, dar din față venea un

autovehicul, iar pe dreapta era parapetul podului, din care cauză și s-a produs

tamponarea;

procesul verbal de audiere a martorului Mîrza Domnica din 27.02.2018, că se

deplasa pe bancheta din spate a automobilului „xx”, n/î xx, la volanul cărui se afla

6

Bucur G. Afară era întuneric. Pe pod, au observat un motocultor care doreau să vireze

în stânga. Bucur G. a claxonat, deoarece acesta a apărut brusc în față, încercând să

evite ciocnirea, a frânat brusc, dar nu a reușit căci din față circulau autovehicule;

procesele verbale de confruntare din 29 iunie 2017, între Radu G. și Bucur G.,

între Radu Z. și Bucur G., între Radu G. și Mîrza D.;

informația Inginerului-inspector a IS „Intehagro” Cimișlia V. Vlas, nr.10/11

din 12.07.2017, că motocultorul „Zubr” este destinat pentru prelucrarea solului.

Instrucțiunile nu permit folosirea motoblocului cu remorca pentru a circula pe

drumurile publice. Persoana care conduce și exploatează minitractorul nu este obligat

să dețină certificat de tractorist-mecanic categoria „A”, pentru dreptul de conducere a

tractoarelor, minitractoarelor și altor mașini autopropulsate și rutiere;

informația Biroului înmatriculare a transportului și documentare a

conducătorilor auto Cimislia, cu nr. 03-18-629 din 11.07.2017, că conform SIA „Web

Acces”, Radu Grigore nu dispune de permis pentru conducerea a mijloacelor de

transport;

foto-tablița locului accidentului rutier, efectuată pe traseul R-3, or. Cimislia din

17.07.2017 și a motocultorului implicat în accident;

cererile din 05.05.2017 și 05.05.2017 privind efectuarea acțiunilor de urmărire

penală conform art. 114, 244-247 Cod de procedură penală, reconstituirea faptei, art.

122 Cod de procedură penală, experimentul în procedura de urmărire, art. 123 Cod de

procedură penală, depusă de avocatul Stănescu V.;

ordonanța de refuz în admiterea acestor cereri, din 16.06.2017, a procurorului

în Procuratura raionului Cimislia;

raportul de expertiză judiciară nr. 20 din 23.02.2017, că la Radu Grigore au

fost depistate leziuni corporale sub formă de fractură a coccisului fară deplasarea

fragmentelor, excoriație pe spate, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui

corp dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, duc la dereglarea

sănătății pe timp lung - mai mult de 21 zile și conform acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală medie;

procesului verbal din 25.02.2017, potrivit căruia s-a supus examinării

motocultorul de model „ZUBR” cu remorcă;

Astfel, prima instanță corect a apreciat probele administrate la cauza penală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității acestora, probe

care pot fi apreciate prin coroborare și care în ansamblu dovedesc vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate.

În sensul dat, va reține că potrivit art. 14 Cod penal, infracțiunea este o faptă

(acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală săvârșită cu

vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală.

Conform art. 52 Cod penal, se consideră componență a infracțiunii, totalitatea

semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală ce califică o faptă

prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Componența infracțiunii reprezintă baza

juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod.

În urma examinării materialelor cauzei și materialului probator invocat de

ambele părți, s-a constatat că, urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au

desfășurat în strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se

7

constată încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale

efectuate, contrar celor invocate de partea apărării în cererea de apel înaintată.

Prima instanță s-a expus în mod expres asupra cererii cu privire la neadmiterea

probelor acuzatorului de stat înaintată de avocatul Stănescu V. și a motivat faptul dat

destul de explicit, indicând că, cercetarea la fața locului are ca sarcină cercetarea și

fiixarea împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea cu scopul de a descoperi

caracterul și mecanismul fenomenului, descoperirea și ridicarea urmelor infracțiunii,

care în continuare ar putea servi în calitate de corpuri delicte, precum și în scopul

stabilirii unor circumstanțe care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii,

timpul, modul, acțiunile făptuitorului, consecințele infracțiunii, legătura cauzală

dintre fapt și consecințe, descoperirea unor evenimente care ar caracteriza motivul și

scopul infracțiunii, descoperirea circumstanțelor care ar contribui la comiterea

infracțiunii. Rezultatele cercetării la fața locului și ridicarea anumitor obiecte pot fi

folosite în cadrul altor acțiuni procesuale. Din aceste considerente cercetarea la fața

locului Trebuie să fie efectuată cu maximă operativitate. Legea eliberează organul de

urmărire venală de obligația de a întocmi o ordonanță în legătură cu cercetarea la

fața locului, limitându-se doar la procesul verbal. Doar în cazuri excepționale, când

este vorba de cercetarea la fața locului la domiciliu, este necesară ordonanța

organului de urmărire penală și autorizarea judecătorului de instrucție, dar și în

asemenea situații acțiunea procesuală poate fi efectuată fără autorizație în baza

ordonanței motivate a procurorului, fapt motivat de caracterul flagrant al

infracțiunii. De asemenea, în cadrul cercetării la fața locului poate participa un

specialist sau alte persoane, dacă ofițerul de urmărire penală consideră necesar

acest lucru. Mai mult ca atît, la efectuarea cercetării organul de urmărire penală

poate atrage forțele poliției. Bănuitul, învinuitul, partea vătămată, martorul participă

dacă prin aceasta vor contribui la buna desfășurare a procesului penal. Prin urmare,

la 11.11.2016 a fost întocmit procesul verbal de cercetare a locului accidentului

rutier, acțiune procesuală obligatorie în cazul unor astfel de cauze și premergătoare

începerii desfășurării unui proces penal, în funcție de acțiunea de urmărire.

Neîntemeiate sunt și argumentele apărării că, instanța de judecată la

examinarea cauzei și deliberarea sentinței a ignorat dispozițiile art. 7 alin.(1), 24

alin.(2), 382 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, deoarece din materialele cauzei se

constată că instanța corect a constatat că, în acțiunile inculpatului sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, inclusiv latura

obiectivă, pe care instanța de apel le acceptată și întru a evita repetări inutile le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, a statuat că

art. 6 § 1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

8

Deci, sunt nefondate și alegațiile apărării că instanța de fond insuficient s-a

expus în sentința emisă pentru a permite calificarea faptei inculpatului conform

normei penale.

Potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 09.03.2017, dar și a

rechizitoriului, inculpatul a fost pus sub acuzare pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (l) Cod penal, care stabilește răspundere penală pentru

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport, ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau

a sănătății.

Obiectul infracțiunii îl constituie relațiile sociale a căror existență și

desfășurare normal sunt condiționate de ocrotirea regulilor de securitate și de

exploatare a mijloacelor de transport.

Latura obiectivă a infracțiunii, se realizează prin încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, în legătură cu care apar vătămări medii ale

integrității corporale sau ale sănătății ori daune material în proporții mari ce se află în

raport de cauzalitate.

În speța dată, latura obiectivă s-a realizat în urma faptului că, Bucur G. la

11.11.2016, aproximativ ora 17.20, conducând automobilul „Vaz 21150”, n/î CM

AG812, deplasându-se pe traseul R-3 Chișinău-Hîncești-Cimișlia-Basarabeasca, la

intrarea în or. Cimislia, la km 66, nu a manifestat prudență sporită și n-a redus viteza

până la limita care i-ar fi asigurat securitatea circulației în situația concretă, neținând

cont de vizibilitatea redusă, deoarece era timp de noapte, ca rezultat la apariția pe

banda de deplasare a lui Radu G., care conducea motocultor cu remorcă, având-o în

calitate de pasager pe soția sa, Radu Zinaida, nefiind îmbrăcați în veste de protecție-

avertizare fluorescent-reflectorizantă și intenționând să vireze la stânga, cu toate că în

acel sector de drum era interzisă virarea la stânga, fiind în zona de acțiune a

marcajului rutier 1.1.1 „Linia îngustă continuă”, care semnifică delimitarea locurilor

pe carosabil unde intrarea este interzisă, nu a reușit să reducă viteza sau chiar să

oprească pentru a evita tamponarea. În rezultat, mijlocul de transport condus de

Bucur G., cu partea din față-dreapta a tamponat motocultorul condus de Radu G.,

care în urma producerii accidentului rutier s-a ales cu leziuni corporale medii.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de

intenție sau imprudență față de fapta prejudiciabilă și numai prin imprudență, față de

urmările prejudiciabile.

Subiectul infracțiunii, este conducătorul mijlocului de transport, care a atins

vârsta de 16 ani, și care trebuie să aibă calitatea de persoană care conduce mijlocul de

transport.

Prin urmare, argumentele apărării și a inculpatului, precum că dânsul nu se face

vinovat de comiterea accidentului rutier, este neîntemeiat, odată ce s-a stabilit cu

certitudine legătura cauzală dintre acțiunile inculpatului și consecințele tamponării. A

fost dovedit că, la 11.11.2016, aproximativ la ora 17.20, Bucur G., conducând

automobilul „Vaz 21150”, n/î CM AG812, deplasându-se pe traseul R-3 Chișinău-

Hîncești-Cimișlia-Basarabeasca, la intrarea în or. Cimislia la km 66, a încălcat

prevederile Regulamentului circulației rutiere pct. 10 subpct. b), persoana care

9

conduce un vehicul trebuia să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

vehiculul pe drum și pct. 45 subpct. (1) lit. a), subpct. (2), potrivit căruia,

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Pe parcursul examinării cauzei s-a constatat că, inculpatul nu a manifestat

prudență sporită și nu a redus viteza până la limita care i-ar fi asigurat securitatea

circulației în situația concretă, neținând cont de vizibilitatea redusă, deoarece era timp

de noapte, ca rezultat la apariția pe banda de deplasare a lui Radu G., care conducea

motocultorul cu remorcă, având-o în calitate de pasager pe soția sa, Radu Z., nefiind

îmbrăcați în veste de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizantă, și intenționa să

vireze la stânga, cu toate că în acel sector de drum era interzisă virarea la stânga, fiind

în zona de acțiune a marcajului rutier 1.1.1 „Linia îngustă continua”, care semnifică

delimitarea locurilor pe carosabil unde intrarea este interzisă, n-a reușit să reducă

viteza sau ba chiar să oprească pentru a evita tamponarea. În consecință mijlocul de

transport condus de către bucur G., cu cu partea din față-dreapta a tamponat

motocultorul, condus de Radu G., care în urma producerii accidentului rutier s-a ales

cu leziuni corporale medii, fapt stabilit prin raportul de expertiză judiciară nr. 20 din

23.02.2017, potrivit cărui la Radu G. s-au depistat leziuni corporale, care s-au

calificat ca vătămare corporală medie, și care constituie un element constructiv în

confirmarea învinuirii imputate inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal.

Urmează a fi respinse și argumentele apărării, că declarațiile părții vătămate

sunt contradictorii, că vinovat de comiterea accidentului rutier este dânsul, fiindcă

trebuia să poarte vestă fluorescent-reflectorizantă și să aibă lumini semnalizatoare.

Or, declarațiile părții vătămate au fost consecutive pe parcursul urmăririi

penale și a judecării cauzei, fiind în coroborare cu probatorul și materialele dosarului,

mai mult, partea vătămată a fost audiată în instanța de apel, a susținut declarațiile

date în instanța de fond, care au fost apreciate de instanță prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, Acesta nu se face vinovat de comiterea accidentului,

deoarece se deplasa în aceeași direcție ca și inculpatul pe porțiunea de drum unde era

pod, fiind la volanul unui motocultor, ne având alt punct de trecere pentru deplasare.

Nu poate fi reținut nici argumentul apărării că în accidentul dat au participat

două mijloace de transport, căci potrivit informației din 01.06.2017 cu nr. 10/01-06 al

Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Tehnici „INTEHAGRO”, r-nul

Cimislia, motocultorul cu care se deplasa partea vătămată, conform destinației sale

este o diversitate a inventarului agricol mecanizat, întrebuințat la prelucrarea solului

în gospodăriile țărănești mici și sectoarele individuale. Astfel, motocultorul se

consideră un obstacol apărut în limita vizibilității conducătorului auto, la caz, a

inculpatului, acesta fiind obligat, potrivit prevederilor RCR, să reducă viteza sau

chiar să stopeze pentru a evita accidentul rutier.

10

Prin urmare, acțiunile părții vătămate pot fi apreciate ca acțiuni care au

provocat infracțiunea și nu mai mult.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond correct a lut în considerare

prevederile art. 7, 75, 75 Cod penal și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și de scopul pedepsei applicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, just concluzionând că inculpatului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub

formă de amendă.

solicită casarea hotărârilor adoptate și pronuntarea unei hotărâri, prin care inculpatul

să fie achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Recurenții au invocat că instanțele nu au ținut cont de faptul că organul de

urmărire penală, nejustificat a respins demersurile privind verificarea, în temeiul art.

114 Cod de procedură penală, a declarațiilor părții vătămate, în temeiul art. 122 Cod

de procedură penală, reconstituirii faptei, în temeiul art. 123 Cod de procedură penală

efectuarea experimentului, precum și numirea expertizei auto-tehnică.

Probele în ansamblu nu demonstrează legătura cauzală dintre acțiunile

inculpatului și accidentul rutier.

Nu au fost apreciate acțiunile fiecărui conducător auto prin prisma

Regulamentului circulației rutiere, iar conținutul învinuirii poartă un caracter formal

și abstract.

Nu s-a argumentat forma vinovăției cu care a acționat inculpatul, prin încredere

în sine sau neglijență. Or, în cazul dacă inculpatul nu a putut să prevadă producerea

rezultatului, atunci fapta săvârșită de el a fost comisă fără vinovăție.

Actul de învinuire nu conține informația, privind limita de viteză stabilită

pentru porțiunea dată de traseu, iar în materialele dosarului nu au fost administrate

probe, care ar demonstra viteza de deplasare a inculpatului în momentul accidentului

rutier, că inculpatul a condus vehiculul fără a ține cont de dexteritatea în conducere,

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, fără a ține cont de condițiile rutiere

și situația rutieră.

Urmărirea penală nu a îndeplinit sarcina prevăzută de art. 252 Cod de

procedură penală, obiectul și scopul urmăririi penale, deoarece accidentul, urmărirea

penală urma să aprecieze acțiunile fiecărui participant în accident, nu prin prisma

vătămărilor corporale, dar prin prisma Regulamentului circulației rutiere.

Procurorul a constatat că Radu G. a comis 8 puncte de încălcări din

Regulamentul circulației rutiere, acesta nu dispunea de dispozitive de iluminare și

semnalizare - lanterne de gabarit, lumina de întâlnire sau de drum a farurilor, la

remorcă-lanternele de gabarit.

Nu s-a demonstrat legătura cauzală între acțiunile sau inacțiunile lui Bucur G.

și accidentul rutier.

Urmau a fi declarate nule probele prezentate de acuzare, ca obținute contrar

cerințelor art. 94 alin.(1) pct. 8), 124, 260 și 261 Cod de procedură penală și anume -

procesul verbal de cercetarea a locului accidentului rutier din 11.11.2016, deoarece a

fost întocmit nu de către un reprezentat al organului de urmărire penală, conform

prevederilor art. 57, 55 Cod de procedură penală, la acțiunea respectivă lipsesc

11

semnăturile participanților Bucur G. și Radu G., ce este contrar cerințelor art. 260

alin. (2) pct. (4), (5) Cod de procedură penală, schița accidentului din 11.11.2016, în

care lipsește semnătura lui Radu G. în sensul art. 260 alin. (2) pct. (4), (5) Cod de

procedură penală, nu este indicată scara locului accidentului rutier (proporțiile între

dimensiunile automobilului și dimensiunile locului accidentului rutier), procesul

verbal de examinare a obiectului din 25 februarie 2017 a motocultorului „Zubr”,

întocmit de către OUP Rusu Vitalie cu participarea specialistului David Vladimir,

ofițer-criminalist al IP Cimișlia, din motiv că a avut loc în biroul de serviciu, fără a

explica în ce mod a ajuns în biroul de serviciu și planșa fotografică a motoblocului,

din motiv că a fost efetuată la domiciliul lui Radu G. cu încălcarea prevederilor art.

118 alin. (l) și (2) Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 8)

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect, se reține că recursul este fondat în drept pe temeiurile din art.

427 alin. (1) pct. 5), 6) și 8) Cod de procedură penală, ca cauza a fost judecată în

prima instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți, că instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra

căror motive concrete invocate în apelul apărării nu s-ar fi pronunțat instanța de apel,

și care ar fi esența circumstanțelor ca cauza a fost judecată în prima instanță sau în

apel fără citarea legală a unei părți, că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, că acesta ar fi expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt,

raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care ar fi afectat

soluția instanței, că (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul ordinar nu întrunește condițiile de

conținut în aspectul vizat, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar unic al avocatului și inculpatului cu circumstanțe în fapt și în

12

drept, care le-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate

legal de recurenți.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate, a martorilor Radu Z., Paiu N.,

Mîrza D.; procesul verbal de cercetare a locului accidentului rutier, schița

accidentului rutier din 11.11.2016, procesul verbal de examinarea a motocultorului

„Zubr” din 25.02.2017, informația Inginerului -inspector a IS „Intehagro” Cimișlia

din 12.07.2017, informația Biroului de înmatriculare a transportului și documentare a

conducătorilor autor or. Cimișlia din 11.07.2017, foto-tablița locului accidentului

rutier din 17.07.2017, raportul de expertiză judiciară nr.20 din 23.02.2017 că partea

vătămată s-a ales cu leziuni corporale medii, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de

apel pronunțându-se argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, instanâele indicând concludent motivele pentru care a respins dovezile și

versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod

penal, care, deplasându-se cu automobilul în spatele motocultorului condus de partea

vătămată, în cazul în care, în limita vizibilității, a aparut obstacolul respectiv, trebuia

să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului

(art. 45 RCR).

Or, soluția instanțelor coroborează și cu jurisprudența națională, potrivit cărei

nu poate fi temei pentru eliberarea conducătorului auto de răspundere penală în cazul

în care în acțiunile lui există componența infracțiunii, chiar și în cazul în care regulile

circulației rutiere au fost încălcate și de către pătimit (conducător auto, pieton, pasager ori

de către alt participant la trafic). Asemenea circumstanțe pot fi luate în considerație de

către instanța judiciară doar ca circumstanțe atenuante (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

08.07.1999, nr.20 - Despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației, la examinarea

cauzelor penale, referitoare la încălcarea regulilor de securitate a circulației sau exploatare a

mijloacelor de transport, pct. 6.).

13

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

judecătorești au apreciat probele și circumstanțele cauzei privind învinuirea formulată

inculpatului.

Dar, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea,

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol a constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

În alt treilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar, că:

„organul de urmărire penală, nejustificat a respins demersurile privind verificarea,

în temeiul art. 114 Cod de procedură penală, a declarațiilor părții vătămate, în

temeiul art. 122 Cod de procedură penală, reconstituirii faptei, în temeiul art. 123

Cod de procedură penală efectuarea experimentului, precum și numirea expertizei

auto-tehnică” nu au fost invocate de apărare și în apel, deci nu au suport legal (pct. 3.,

14

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au

fost întrunite elementele infracțiunii, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide

inadmisibilitatea recursului ordinar, dacă se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, dat fiind că recursul ordinar declarat este vădit neîntemeiat, el

urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Valeriu Stănescu și

inculpatul Bucur Gheorghe Afanasie împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 11

mai 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 06 noiembrie

2018, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 13 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

15

16