1ra-272/2019 — art. 322 alin. 1 CP

1ra-272/2019 — art. 322 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-272/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 19 iulie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, declarat de

inculpata

Manolii Liliana XXXXX, născută la

XX XXXXXX XXXX în XXXXXX, XXXXXX,

locuitoare a XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.02.2018 – 19.07.2018,

instanța de apel: 17.08.2018 – 02.10.2018,

instanța de recurs: 05.12.2018 – 05.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 322 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 500

unități convenționale, ce constituie 25.000 lei.

Manolii L., urmărind scopul transmiterii legale a obiectelor interzise persoanei

deținute în penitenciar și acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului stabilit, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, aflându-se în

apropierea Pieței Centrale din str. Armenească, mun. Chișinău, a transmis lui Struli

R. un colet cu produse alimentare destinat soțului său Manolii A., deținut în

Penitenciarului nr. 9-Pruncul, care este condamnat și execută pedeapsa cu

închisoarea în penitenciarul menționat.

Ulterior, Struli R., ajungând la Penitenciarului nr. 9-Pruncul, situat pe str.

Pruncului 44, mun. Chișinău, fiind în camera de primire a coletelor de pe teritoriul

penitenciarului, apropiindu-se de colaboratorii penitenciarului, Ignat D. și

1

Potîrniche C., a încercat să transmită prin intermediul lor pe numele deținutului

Berdaga A., coletul cu produse alimentare transmis de către Manolii L., destinat

soțului acesteia Manolii A.

Tot atunci, fiind verificat interiorul coletului pe care Struli R. a încercat să-1

transmită în interiorul penitenciarului, de către angajații instituției penitenciare a

fost depistată o caserolă din plastic cu dulciuri, în care se aflau bucăți de substanță

de culoare albă asemănătoare unei pastile cu inscripția „B", care au fost ridicate

prin procesul-verbal de percheziție (control, cercetare) și ridicare din 10.06.2017.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/l-R-3804 din

13.07.2017, fragmentele de substanță (0,29 gr.) de culoare albă separate de

substanța cu aspect de praf, prezentate la examinare într-o caserolă din polimer,

depistate și ridicate în timpul controlului coletului din Penitenciarul nr. 9, transmis

de către Struli R., conține buprenorfin, care se atribuie la substanțele psihotrope.

Astfel, prin acțiunile sale, inculpata, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

322 alin. (1) Cod penal, ca încercarea de a transmite tăinuit de la control

persoanelor deținute în penitenciare a substanțelor psihotrope.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3804 din

13.07.2017, fragmentele de substanțe (0,29 gr.) de culoare albă separate de

substanța cu aspect de praf, prezentate la examinare într-o caserolă din polimer,

depistate și ridicate în timpul percheziției unui colet din Penitenciarului nr. 9,

transmis de către Struli R., conțin buprenorfin, care se atribuie la substanțele

psihotrope.

Instanța a concluzionat că vinovăția inculpatei este dovedită integral și i-a

încadrat acțiunile în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, ca încercarea de a transmite

prin tăinuire persoanelor deținute în penitenciare a substanțelor psihotrope.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultima să fie achitată.

Apelantele au invocat că sentința este neclară și nemotivată, inculpatei

fiindu-i lezat considerabil dreptul la utilizarea căii de atac, apărarea putând doar să

presupună ce a avut în vedere instanța de fond la adoptarea sentinței.

Totodată, au fost ignorate declarațiile inițiale ale lui Struli R., anexate la

materialele cauzei, potrivit căror substanțele au fost depistate în alt colet, cel

transmis de mătușa sa.

Or, inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu întrunește elementele

infracțiunii, în acțiunile acesteia de transmitere a unui colet cu produse alimentare

soțului nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind constatate

alte circumstanțe.

Sentința este fondată pe presupuneri, lipsind probe ce ar dovedi vinovăția

inculpatei.

Mai mult, instanța de fond nu a dat o apreciere argumentelor și probelor

apărării, iar în lipsa unui răspuns clar și explicit referitor la argumentele esențiale

invocate, hotărârea judecătorească este una nemotivată.

octombrie 2018, apelul a fost respins, ca nefondat.

2

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, just concluzionând că inculpata a săvârșit infracțiunea

incriminată.

Astfel, din probele administrate rezultă cu certitudine culpa inculpatei în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 322 alin. (1) Cod penal, iar potrivit

declarațiilor coroborate ale martorilor, acțiunile acesteia au fost direct îndreptate

spre transmiterea substanțelor interzise în penitenciar și indică indubitabil că ea a

comis fapta incriminată.

Or, inculpata a săvârșit infracțiunea incriminată, iar acțiunile ei se încadrează

în temeiul art. 322 alin. (1) Cod penal, ca încercarea de a transmite prin tăinuire

persoanelor deținute în penitenciare a substanțelor psihotrope.

și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanțele de fond și de apel nu au argumentat

motivul respingerii probelor apărării, aceste concluzii fiind contrare legii, deoarece

instanța de apel nu a corectat eroarea admisă de instanța de fond, în sensul că

sentința de condamnare nu trebuie să conțină formulări care demonstrează sau pun

la îndoială vinovăția altor persoane pentru săvârșirea infracțiunii, iar instanța de

apel a omis să se expună asupra acestor aspecte invocate în apelul declarat.

Deci, în cazul stabilirii vinovăției inculpatei, instanța de apel urma să

dezvăluie această concluzie, cu expunerea asupra fiecărei probe a acuzării pusă la

baza soluției de condamnare, la caz fiind efectuată o apreciere eronată și formală

de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei, ce indică cert la examinarea

superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea

soluției instanței de fond prin prisma prevederilor legale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele

3

învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. În corespundere cu art. 385

alin. (1) pct. 1) – 4), 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată trebuie să soluționeze chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită

de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni. Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte

probe.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte. (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond (pct. 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept indicate

în rechizitoriu, in special cu invocarea că: „Conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3804 din 13.07.2017, fragmentele de substanță

(0,29 gr.) de culoare albă separate de substanța cu aspect de praf, prezentate la

examinare într-o caserolă din polimer, depistate și ridicate în timpul controlului

coletului din Penitenciarului nr. 9, transmis de către Struli R., conține

buprenorfin, care se atribuie la substanțele psihotrope. Conform pct. 193 al

Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, ”Privind aprobarea Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe,

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora” potrivit căruia substanța

narcotică – buprenorfin în cantitatea depistată de 0,29 gr. constituie proporții

deosebit de mari”, cât și cu încadrarea juridică că: „prin acțiunile sale intenționate,

Manolii Liliana a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal,

ca încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în

penitenciare a substanțelor stupefiante, psihotrope și/sau a altor substanțe cu

efecte similare, a căror transmitere este interzisă, dacă această acțiune a fost

săvârșită în proporții mari”.

Or, nu a înlăturat divergențele din rechizitoriu, nestabilind clar și motivat la

ce categorie de substanțe se atribuie buprenorfinul - narcotice sau psihotrope.

Totodată, nu a motivat de ce a exclus din învinuirea formulată inculpatei

elementele calificative „prin orice mijloace..., a substanțelor stupefiante...,

și/sau a altor substanțe cu efecte similare..., a căror transmitere este interzisă”;

4

b) a depășit limitele învinuirii formulate, deoarece a constatat că inculpata a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal, prin tăinuire de la

control – calificativ neincriminat ultimei prin rechizitoriu.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal;

b) a depășit limitele învinuirii, deoarece a constatat în că inculpata a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal, pin tăinuire de la control...,

acțiunile acesteia fiind direct îndreptate spre transmiterea substanțelor interzise –

calificative neincriminate ultimei prin rechizitoriu;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi raportul de

constatare nr. 34/12/1-R-3804 din 13.07.2017 (vol. I. f.d. 23), ordonanțele de

recunoaștere a corpurilor delicte din 29.08.2017 și de transmitere a mijloacelor de

probă în camera de păstrare (vol. I. f.d. 28-29), ordonanța de recunoaștere și de

anexare a corpurilor delicte, mijloacelor de probă la cauza penală din 10.11.2017

(vol. I. f.d. 174);

5

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

apărare și repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 5.

din prezenta decizie.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a

pronunțat în modul prevăzut de lege asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, luând în considerare și că prin Legea nr. 157 din 14.10.2018 a fost

modificată dispoziția alin. (1) din art. 322 Cod penal, să adopte o hotărâre legală și

întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de inculpata Manolii Liliana XXXXXX,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie

2018, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 05 martie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

6