ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 24.07.2020

1ra-95/20 — art. 322 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE

24.07.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 322 alin. 1 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-95/20 — art. 322 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-95/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Manolii Liliana XXXXX, născută la

XXXXX, originară din XXXXX, domiciliată pe

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 02.02.2018 – 19.07.2018

instanța de apel: 11.03.2019 – 09.04.2019

Instanța de recurs: 08.07.2019 – 21.05.2020

A C O N S T A T A T:

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 19 iulie 2018,

Manolii Liliana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 322

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 25 000

(douăzeci și cinci mii) de lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat, în fapt, că

Manolii Liliana, la 10 iunie 2017, aproximativ la ora 15:00, urmărind scopul

transmiterii legale a obiectelor interzise persoanei deținute în penitenciar și

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea lor, aflându-se în apropierea Pieței Centrale

din str. Armenească, mun. Chișinău, a transmis lui Struli Ruslan un colet cu

produse alimentare destinat soțului său, Manolii Andrian, deținut în

Penitenciarul nr. 9-Pruncul, care este condamnat și execută pedeapsa cu

închisoarea în penitenciarul menționat.

Ulterior, Struli Ruslan, ajungând la Penitenciarul nr. 9-Pruncul, situat pe

str. Pruncului nr. 44, mun. Chișinău, fiind în camera de primire a coletelor de pe

teritoriul penitenciarului, apropiindu-se de colaboratorii penitenciarului

menționat, Ignat Dumitru și Potîrniche Constantin, a încercat să transmită prin

intermediul numiților pe numele deținutului Berdaga Andrian, coletul cu

produse alimentare transmis de către Manolii Liliana, destinat soțului acesteia,

Manolii Andrian.

Tot atunci, fiind verificat interiorul coletului pe care Struli Ruslan a

încercat să-l transmită în interiorul penitenciarului, de către angajații instituției

penitenciare a fost depistată o caserolă din plastic cu dulciuri, în care se aflau

bucăți de substanță de culoare albă asemănătoare unei pastile cu inscripția „B”,

care au fost ridicate prin procesul-verbal de percheziție (control, cercetare) și

ridicare din 10 iunie 2017.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/l-R-3804

din 13 iulie 2017, fragmentele de substanță (0, 29 g) de culoare albă separate

de substanța cu aspect de praf, prezentate la examinare într-o caserolă din

polimer, depistate și ridicate în timpul controlului coletului din Penitenciarul

nr. 9, transmis de către Struli Ruslan, conțin buprenorfin, care se atribuie la

substanțele psihotrope.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatei în baza art. 322

alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi: „transmiterea ilegală a unor

obiecte interzise persoanelor deținute în penitenciare, adică încercarea de a

transmite tăinuit de la control persoanelor deținute în penitenciare a

substanțelor psihotrope”.

Avocatul Secrieru Oxana în numele inculpatei și inculpata au

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal.

3.1 În argumentarea apelului, au invocat că modul de expunere în

sentință a faptei pretins prejudiciabile, a analizei probelor și a concluziilor

instanței denotă lipsa motivării corespunzătoare și a logicii juridice, fiind astfel

încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Au afirmat că descriind fapta criminală, prima instanță nu s-a expus în

niciun fel asupra declarațiilor inițiale ale lui Struli Ruslan, date de acesta în

calitate de bănuit, care a indicat că, coletul în care s-au depistat substanțe

psihotrope i-a fost transmis de către mătușa sa.

Au relevat că inculpata a fost recunoscută vinovată și condamnată pentru

o faptă care nu întrunește elementele infracțiunii, deși argumentele și probele

invocate de apărare pe parcursul judecării cauzei, pe care prima instanță le-a

ignorat, sunt suficiente pentru achitarea inculpatei fie din motiv că fapta

acesteia nu întrunește elementele infracțiunii, fie din motiv că fapta nu este

prevăzută de legea penală.

Au notat că sentința este bazată pe presupuneri, iar mai mulți martori au

declarat că inculpata adesea a transmis în penitenciar colete, în care însă

niciodată nu s-au depistat obiecte interzise.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 octombrie 2018, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără

modificări.

Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar de către

inculpată, aceasta invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

5.1 În argumentarea recursului, inculpata a specificat că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, a indicat că instanța de apel nu a corectat eroarea admisă de prima

instanță, și anume omisiunea de a motiva respingerea argumentelor și probelor

invocate de apărare pe parcursul judecării cauzei, cu toate că o sentință de

condamnare nu trebuie să conțină formulări ce demonstrează sau pun la

îndoială vinovăția altor persoane de comiterea infracțiunii.

A punctat că în cazul constatării vinovăției inculpatei, instanța de apel

urma să dezvăluie această concluzie, cu expunerea asupra fiecărei probe a

acuzării puse la baza soluției de condamnare, în speță fiind însă efectuată o

apreciere formală a probelor și circumstanțelor cauzei, ce indică cert asupra

examinării superficiale a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției primei instanțe prin prisma prevederilor legale.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

05 februarie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de inculpată, casată

decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

6.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs ordinar a reținut că

prima instanță, contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 1)-4) și 394 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală:

- nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept

indicate în rechizitoriu, și anume nu a înlăturat divergențele din rechizitoriu,

nestabilind clar și motivat dacă buprenorfinul se atribuie la substanțe narcotice

sau psihotrope, precum și nu a motivat de ce a exclus din învinuirea adusă

inculpatei indicii calificativi „prin orice mijloace” și „a substanțelor

stupefiante...și/sau a altor substanțe cu efecte similare, a căror transmitere este

interzisă”; și

- a depășit limitele învinuirii formulate, deoarece a constatat că

inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal prin

„tăinuire de la control” – indice calificativ neincriminat inculpatei prin

rechizitoriu.

Consecvent, instanța de recurs ordinar a arătat că instanța de apel, în

contradicție cu prevederile art. 414 alin. (1), (5) și (6), 417 alin. (1) pct. 8) și

419 Cod de procedură penală:

- nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept pe

care le-a admis prima instanță, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința

și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor

în primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal;

- a depășit limitele învinuirii, deoarece a constatat că inculpata a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal prin „tăinuire de la

control..., acțiunile acesteia fiind direct îndreptate spre transmiterea substanțelor

interzise” – indici calificativi neincriminați inculpatei prin rechizitoriu;

- și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată

a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată,

cum ar fi raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3804 din

13 iulie 2017, ordonanța de recunoaștere și de anexare a mijloacelor materiale

de probă la cauza penală din 29 august 2017, ordonanța de transmitere a

mijlocului material de probă în camera de păstrare din 29 august 2017 și

ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte, mijloacelor de

probă la cauza penală din 10 noiembrie 2017; și

- nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat

de apărare.

Astfel, instanța de recurs ordinar a concluzionat că instanțele de fond nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, fiindcă au adoptat hotărâri ce nu

cuprind motivele pe care se întemeiază soluțiile, iar instanța de apel nu s-a

pronunțat în modul prevăzut de lege asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat de apărare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 aprilie 2019, a fost admis apelul, casată total sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care Manolii Liliana a fost achitată de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal,

din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că prin

rechizitoriul din 31 ianuarie 2018, Manolii Liliana a fost învinuită de faptul că:

la 10 iunie 2017, aproximativ la ora 15.00, urmărind scopul transmiterii ilegale

a obiectelor interzise persoanei deținute în penitenciar și acționând cu intenție

directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea lor, aflându-se în apropierea Pieței Centrale din str. Armenească,

mun. Chișinău, a transmis lui Struli Ruslan un colet cu produse alimentare

destinat soțului său, Manolii Andrian, deținut în Penitenciarul nr. 9-Pruncul,

care este condamnat și execută pedeapsa cu închisoarea în penitenciarul

menționat.

Ulterior, Struli Ruslan, ajungând la Penitenciarul nr. 9-Pruncul, situat pe

str. Pruncului nr. 44, mun. Chișinău, fiind în camera de primire a coletelor de pe

teritoriul penitenciarului, apropiindu-se de colaboratorii penitenciarului

menționat, Ignat Dumitru și Potîrniche Constantin, a încercat să transmită prin

intermediul numiților pe numele deținutului Berdaga Andrian, coletul cu

produse alimentare transmis de către Manolii Liliana, destinat soțului acesteia,

Manolii Andrian, care este condamnat și execută pedeapsa cu închisoarea în

penitenciarul menționat.

Tot atunci, fiind verificat interiorul coletului pe care Struli Ruslan a

încercat să-l transmită în interiorul penitenciarului, de către angajații instituției

penitenciare a fost depistată o caserolă din plastic cu dulciuri, în care se aflau

bucăți de substanță de culoare albă asemănătoare unei pastile cu inscripția „B”,

care au fost ridicate prin procesul-verbal de percheziție (control, cercetare) și

ridicare din 10 iunie 2017.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/l-R-3804

din 13 iulie 2017, fragmentele de substanță (0, 29 g) de culoare albă separate

de substanța cu aspect de praf, prezentate la examinare într-o caserolă din

polimer, depistate și ridicate în timpul controlului coletului din Penitenciarul

nr. 9, transmis de către Struli Ruslan, conțin buprenorfin, care se atribuie la

substanțele psihotrope.

Conform pct. 193 din Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006

privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, substanța narcotică – buprenorfin în cantitățile depistate de 0, 29 g

constituie proporții deosebit de mari.

Acuzarea a încadrat aceste acțiuni ale inculpatei în baza art. 322 alin. (1)

Cod penal, conform indicilor calificativi: „transmiterea ilegală a unor obiecte

interzise persoanelor deținute în penitenciare, adică încercarea de a transmite

prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a substanțelor

stupefiante, psihotrope și/sau a altor substanțe cu efecte similare, a căror

transmitere este interzisă, dacă această acțiune a fost săvârșită în proporții

mari”.

Instanța de apel a indicat că prima instanță greșit a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatei în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, or această

concluzie nu este fundamentată pe un cumul de probe pertinente, concludente,

utile și veridice, care ar corobora între ele.

Pe de altă parte, instanța de apel a relevat că inculpata a dat declarații

constante și consecutive, menținându-și poziția privind nerecunoașterea

vinovăției de la faza urmăririi penale până la faza judecării repetate a cauzei în

ordine de apel, iar poziția sa nu a fost combătută de către partea acuzării în

afara oricărui dubiu rezonabil.

Instanța de apel a reliefat, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art. 322 Cod penal, că există două modalități normative cu

caracter alternativ, sub care se înfățișează infracțiunea vizată, și anume: a)

transmiterea tăinuită de la control prin orice mijloace persoanelor deținute în

penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor, medicamentelor sau a altor

substanțe cu efect narcotizant, ori a altor obiecte, a căror transmitere este

interzisă, dacă această acțiune a fost săvârșită în mod sistematic sau în

proporții mari; și b) încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor

deținute în penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor, medicamentelor

sau a altor substanțe cu efect narcotizant, ori a altor obiecte, a căror transmitere

este interzisă, dacă această acțiune a fost săvârșită în mod sistematic sau în

proporții mari.

În continuare, instanța de apel a subliniat că latura subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal se caracterizează prin

intenție directă.

Astfel, instanța de apel a notat că din analiza probelor administrate,

rezultă că în acțiunile inculpatei lipsește intenția de a comite infracțiunea

prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal, potrivit indicilor calificativi

incriminați, și anume încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor

deținute în penitenciare a substanțelor stupefiante, psihotrope și/sau a altor

substanțe cu efecte similare, a căror transmitere este interzisă, dacă această

acțiune a fost săvârșită în proporții mari.

Aici, instanța de apel, analizând declarațiile martorilor Struli Ruslan (f.d.

235, vol. I), Vasilicenco Artiom (f.d. 235, vol. I), Levițchii Liviu (f.d. 234, vol. I),

Potîrniche Constantin (f.d. 233, vol. I) și Cerevatov Ruslan (f.d. 232, vol. I), date

în ședința de judecată, a remarcat că din cele expuse de către aceștia, rezultă că

anterior inculpata i-a mai transmis colete soțului său, Manolii Andrian, care

este condamnat și execută pedeapsa sub formă de închisoare în Penitenciarul

nr. 9-Pruncul, însă nimeni dintre martorii respectivi nu a putut indica cu

certitudine că inculpata ar mai fi avut tentative de a-i transmite soțului său ori

altor persoane deținute în penitenciarul nominalizat obiecte interzise

deținuților, în special droguri.

În acest fel, instanța de apel a considerat că este eronată concluzia primei

instanțe precum că respectivele declarații ale martorilor ar indica indirect

asupra săvârșirii de către inculpată a infracțiunii imputate.

Totodată, instanța de apel a evidențiat că în cererea depusă de

Struli Ruslan privind transmiterea coletului cu provizii pentru condamnatul

Berdaga Andrian se conține descrierea următoarelor produse: o cutie cu ouă, o

sticlă cu ulei, o sticlă cu apă, 1 pâine, 1 prăjituri, 1 suc, 1 kg de cartofi, verdeață

și 1 kg de căpșune (f.d. 18, vol. I).

Instanța de apel a mai menționat că după cum rezultă din procesul-verbal

nr. 530 de percheziție (control, cercetare) și ridicare din 10 iunie 2017,

substanța de proveniență necunoscută (bucăți mici de culoare albă

asemănătoare unei pastile, pe una dintre care se observă inscripția „B”) a fost

depistată și ridicată dintr-o caserolă de plastic aflată în coletul destinat

condamnatului Berdaga Andrian, în care erau dulciuri (f.d. 17, vol. I).

În această conjunctură, instanța de apel a observat că în cererea depusă

de Struli Ruslan privind transmiterea coletului cu provizii pentru condamnatul

Berdaga Andrian nu este indicată nicio caserolă cu dulciuri, iar acuzarea a eșuat

în a prezenta suficiente probe concludente ce ar confirma că în coletul respectiv

se afla și caserola în care s-a depistat substanța cu aspect de praf, ce conține

buprenorfin, mai ales că martorul Struli Ruslan a declarat că a transmis coletul

unui colaborator al penitenciarului și nu a participat la verificarea coletului.

Mai mult, instanța de apel a remarcat că procesul-verbal nr. 530 de

percheziție (control, cercetare) și ridicare din 10 iunie 2017 nu conține o

descriere a dulciurilor printre care s-a depistat substanța cu aspect de praf, ce

conține buprenorfin, iar martorul Potîrniche Constantin a declarat că aceste

dulciuri erau zefiruri, care însă nu se regăsesc în cererea depusă de

Struli Ruslan privind transmiterea coletului cu provizii pentru condamnatul

Berdaga Andrian.

Respectiv, instanța de apel a conchis că sunt veridice declarațiile

inculpatei, și anume faptul că aceasta a cumpărat produse alimentare de la Piața

Centrală, pe care le-a pus în 2 pachete nesigilate, fără a adăuga obiecte interzise,

și l-a rugat pe Struli Ruslan, care muncește în calitate de taximetrist, să

transmită coletul în Penitenciarul nr. 9-Pruncul, aceasta nefiind prima dată

când inculpata transmitea colete în penitenciar prin intermediul lui

Struli Ruslan.

Instanța de apel a indicat că în baza rechizitoriului, în sarcina inculpatei

eronat s-au reținut ca fiind demonstrate acțiunile acesteia de transmitere

ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deținute în penitenciare, adică

încercarea de a transmite tăinuit de la control persoanelor deținute în

penitenciare a substanțelor psihotrope, prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod

penal, or acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

În succesiunea celor relatate, instanța de apel a constatat lipsa laturii

subiective în acțiunile inculpatei, învinuită de săvârșirea infracțiunii de

transmitere ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deținute în

penitenciare, adică încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor

deținute în penitenciare a substanțelor stupefiante, psihotrope și/sau a altor

substanțe cu efecte similare, a căror transmitere este interzisă, dacă această

acțiune a fost săvârșită în proporții mari.

Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu

Vitalie, acesta invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și solicitând casarea totală a deciziei și menținerea sentinței primei

instanțe.

9.1 În argumentarea recursului, procurorul a precizat că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

A declarat că instanța de apel nu și-a dezvăluit concluzia de casare a

sentinței primei instanțe și pronunțare a unei noi hotărâri, de achitare,

deoarece nu și-a expus punctul de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

De altfel, a afirmat că, concluziile instanței de apel nu corespund

circumstanțelor de fapt stabilite în cadrul cercetării judecătorești și

caracterului faptei comise de inculpată.

Consideră că instanța de apel nu a ținut cont de toate probele acuzării și

nu le-a apreciat la justa lor valoare, încălcând astfel prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, a elucidat conținutul declarațiilor martorilor Struli Ruslan,

Vasilicenco Artiom, Levițchii Liviu, Potîrniche Constantin și Cerevatov Ruslan,

cât și al probelor materiale din dosar, indicând că aprecierea de către instanța

de apel a declarațiilor inculpatei ca fiind totalmente veridice rezultă dintr-o

analiză fragmentară a probelor respective.

10.

Judecând recursul declarat, pe baza materialului din dosarul cauzei

și a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi

admis, din următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația

de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală stipulează că

judecând recursul, instanța dispune rejudecarea de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul penal lărgit observă că procurorul a invocat prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume eroarea de drept când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiului de casare

invocat, Colegiul penal lărgit constată că recurentul este îndreptățit să afirme

că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, verificând criticile recurentului în raport cu actele cauzei, instanța

de recurs constată că instanța de apel, judecând apelul, nu a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție nemotivată, prin ce a

admis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Iar, conform art. 414 alin. (4)-(5) Cod de procedură penală, în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Deci, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, și dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Respectiv, după soluționarea acestor chestiuni de fapt, având în vedere

că apelul produce un efect devolutiv complet, instanța de apel este obligată să

determine dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prescripții legale ce incumbă

instanței de apel, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la

judecarea cauzei în apel, iar eroarea admisă nu poate fi corectată în ordinea

procedurii de recurs ordinar.

În esență, argumentele recurentului pornesc de la expunerea poziției ce

ține de vinovăția inculpatei în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, cu concluzia că

instanța de apel nu și-a întemeiat soluția în baza circumstanțelor stabilite

incontestabil prin probe cercetate în ședința de judecată.

Colegiul penal lărgit subliniază că prin rechizitoriul din 31 ianuarie 2018,

Manolii Liliana a fost învinuită de faptul că: la 10 iunie 2017, aproximativ la ora

15.00, urmărind scopul transmiterii ilegale a obiectelor interzise persoanei

deținute în penitenciar și acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului stabilit, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, aflându-se în

apropierea Pieței Centrale din str. Armenească, mun. Chișinău, a transmis lui

Struli Ruslan un colet cu produse alimentare destinat soțului său,

Manolii Andrian, deținut în Penitenciarul nr. 9-Pruncul, care este condamnat și

execută pedeapsa cu închisoarea în penitenciarul menționat.

Ulterior, Struli Ruslan, ajungând la Penitenciarul nr. 9-Pruncul, situat pe

str. Pruncului nr. 44, mun. Chișinău, fiind în camera de primire a coletelor de pe

teritoriul penitenciarului, apropiindu-se de colaboratorii penitenciarului

menționat, Ignat Dumitru și Potîrniche Constantin, a încercat să transmită prin

intermediul numiților pe numele deținutului Berdaga Andrian, coletul cu

produse alimentare transmis de către Manolii Liliana, destinat soțului acesteia,

Manolii Andrian, care este condamnat și execută pedeapsa cu închisoarea în

penitenciarul menționat.

Tot atunci, fiind verificat interiorul coletului pe care Struli Ruslan a

încercat să-l transmită în interiorul penitenciarului, de către angajații instituției

penitenciare a fost depistată o caserolă din plastic cu dulciuri, în care se aflau

bucăți de substanță de culoare albă asemănătoare unei pastile cu inscripția „B”,

care au fost ridicate prin procesul-verbal de percheziție (control, cercetare) și

ridicare din 10 iunie 2017.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/l-R-3804

din 13 iulie 2017, fragmentele de substanță (0, 29 g) de culoare albă separate

de substanța cu aspect de praf, prezentate la examinare într-o caserolă din

polimer, depistate și ridicate în timpul controlului coletului din Penitenciarul

nr. 9, transmis de către Struli Ruslan, conțin buprenorfin, care se atribuie la

substanțele psihotrope.

Conform pct. 193 din Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006

privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, substanța narcotică – buprenorfin în cantitățile depistate de 0, 29 g

constituie proporții deosebit de mari.

Acuzarea a încadrat aceste acțiuni ale inculpatei în baza art. 322 alin. (1)

Cod penal, conform indicilor calificativi: „transmiterea ilegală a unor obiecte

interzise persoanelor deținute în penitenciare, adică încercarea de a transmite

prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a substanțelor

stupefiante, psihotrope și/sau a altor substanțe cu efecte similare, a căror

transmitere este interzisă, dacă această acțiune a fost săvârșită în proporții

mari”.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 19 iulie 2018,

Manolii Liliana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 322

alin. (1) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 aprilie 2019, a fost admis apelul apărării, casată total sentința, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Manolii Liliana a fost achitată de

sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod

penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii, și

anume latura subiectivă caracterizată prin intenție directă.

Analizând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit atestă că

admițând apelul declarat, rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre, de

achitare a Lilianei Manolii de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 322 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei urma să

desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea

motivelor care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și a

considerentelor pentru care au fost admise sau respinse anumite probe.

Cu referire la eroarea de drept când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, invocată de recurent, Colegiul penal lărgit

menționează că hotărârile instanței de apel trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței ierarhic superioare de a verifica legalitatea hotărârii

pronunțate.

În conformitate cu art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală,

sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Colegiul penal lărgit relevă că o sentință de achitare în temeiul art. 390

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală poate fi dată doar în situația în care

fapta inculpatului nu îndeplinește toate condițiile și semnele prevăzute în

dispoziția incriminatorie, adică nu a fost săvârșită în asemenea împrejurări

încât să satisfacă modelul legal abstract al infracțiunii.

Iar, spre deosebire de latura obiectivă a infracțiunii, care se

materializează într-un act exterior de execuție și poate fi percepută nemijlocit

de partea vătămată, de martori și alte persoane, latura subiectivă exprimă

momentul subiectiv, poziția psihică a subiectului infracțiunii în raport cu

activitatea materială desfășurată de el și nu poate fi percepută de organele de

simț ale omului. Deci, cunoașterea laturii subiective poate avea loc doar prin

analiza și aprecierea comportamentului făptuitorului și a împrejurărilor

săvârșirii infracțiunii.

În speță, se impune precizarea că într-o măsură importantă, instanța de

apel și-a bazat soluția de desființare a sentinței de condamnare și de

pronunțare a sentinței de achitare a Lilianei Manolii în temeiul art. 390 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală pe o nouă apreciere a declarațiilor inculpatei,

pe care le-a considerat a fi veridice în raport cu declarațiile martorilor

Struli Ruslan, Vasilicenco Artiom, Levițchii Liviu, Potîrniche Constantin și

Cerevatov Ruslan, date în ședința de judecată.

În această privință, instanța de apel, făcând referire la declarațiile

martorilor Struli Ruslan, Vasilicenco Artiom, Levițchii Liviu,

Potîrniche Constantin și Cerevatov Ruslan, date în ședința de judecată, doar a

remarcat că din cele expuse de către aceștia, rezultă că anterior inculpata i-a

mai transmis colete soțului său, Manolii Andrian, care este condamnat și

execută pedeapsa sub formă de închisoare în Penitenciarul nr. 9-Pruncul, însă

nimeni dintre martorii respectivi nu a putut indica cu certitudine că inculpata

ar mai fi avut tentative de a-i transmite soțului său ori altor persoane deținute

în penitenciarul nominalizat obiecte interzise deținuților, în special droguri.

Iar în acest fel, instanța de apel a considerat că este eronată concluzia

primei instanțe precum că respectivele declarații ale martorilor ar indica

indirect asupra săvârșirii de către inculpată a infracțiunii imputate.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel, deși a avut competența

de a studia în ansamblu problema vinovăției inculpatei, s-a expus asupra

acestei probleme fără a pătrunde în esența declarațiilor martorilor, în special

ale declarațiilor martorului Struli Ruslan, limitându-se, în mare parte, la

expunerea conținutului acestor declarații, adică fără a dezvălui motivele exacte

pentru a considera că inculpata nu ar fi avut intenția directă de a comite

infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal.

De altfel, instanța de apel nu a dezvăluit rezultatul concret al aprecierii

declarațiilor integrale ale martorilor Struli Ruslan, Vasilicenco Artiom,

Levițchii Liviu, Potîrniche Constantin și Cerevatov Ruslan, dând, în esență, o

apreciere selectivă doar acelor fragmente din declarații care, în viziunea

instanței de apel, ar confirma versiunea că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal.

În particular, instanța de apel nu a soluționat în niciun fel divergența

evidentă dintre versiunea expusă de inculpată, care se rezumă la faptul că

aceasta i-a transmis intermediarului Struli Ruslan un colet ce nu conținea

obiecte interzise, și cuprinsul declarațiilor date de Struli Ruslan în ședința de

judecată, acesta afirmând că a transmis coletul respectiv unui angajat al

Penitenciarului nr. 9-Pruncul fără ca să intervină în conținutul coletului.

Or, din partea descriptivă a deciziei atacate, rezultă că instanța de apel

și-a fundamentat soluția de achitare a Lilianei Manolii inclusiv pe declarațiile

martorului Struli Ruslan, considerând că acestea coroborează cu declarațiile

inculpatei, fără a motiva înlăturarea caracterului mutual exclusiv al versiunii

inculpatei și al versiunii martorului dat.

Colegiul penal lărgit notează că aprecierea fiecărei probe se face de

instanța de judecată doar ca urmare a examinării conjugate a tuturor probelor

administrate, în scopul aflării adevărului. Rezultatele aprecierii probelor sunt

prezentate de către instanța de judecată în acte procedurale, care trebuie să fie

motivate în mod obiectiv și sub toate aspectele potrivit legii. Motivarea constă

în faptul că la admiterea unor probe și la respingerea altora judecătorul este

obligat să prezinte argumentele unei asemenea soluții.

Legiuitorul a instituit expres criterii de apreciere a probelor. Astfel,

conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să

fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Cu toate acestea, instanța de apel a trecut în revistă probele administrate,

în special declarațiile martorilor Struli Ruslan, Vasilicenco Artiom,

Levițchii Liviu, Potîrniche Constantin și Cerevatov Ruslan, fără a le oferi o

apreciere suficient motivată, așa cum o cer prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Așadar, instanța de apel nu a făcut o referire concretă la elementele de

fapt conținute de aceste declarații, care ar fi putut justifica concluzia

coroborării în tot a declarațiilor respective cu declarațiile inculpatei, dar și cu

probele materiale din dosar, mai ales sub aspectul inexistenței în speță a laturii

subiective.

La fel, în contradicție cu rigorile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, în lipsa vreunei motivări, a reținut ca fiind veridice

declarațiile martorului Struli Ruslan precum că acesta a transmis coletul unui

colaborator al penitenciarului și nu a participat la verificarea coletului, deși din

procesul-verbal nr. 530 de percheziție (control, cercetare) și ridicare din

10 iunie 2017, rezultă cert că Struli Ruslan a fost prezent la verificarea coletului

și nu a formulat niciun fel de mențiuni și obiecții, pentru ce a și semnat

procesul-verbal.

Astfel, contrar prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel nu și-a motivat suficient nici concluzia precum că acuzarea a

eșuat în a prezenta suficiente probe concludente ce ar confirma că în coletul

respectiv se afla și caserola în care s-a depistat substanța psihotropă –

buprenorfin, cu toate că această caserolă este menționată expres în

procesul-verbal nr. 530 de percheziție (control, cercetare) și ridicare din

10 iunie 2017, semnat fără mențiuni și obiecții inclusiv de martorul Struli

Ruslan.

În continuare, Colegiul penal lărgit atestă că însăși analiza instanței de

apel denotă existența unor contradicții în motivarea soluției de achitare a

Lilianei Manolii în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Or, dacă instanța de apel a considerat a fi veridică versiunea expusă de

inculpată, care se rezumă la faptul că aceasta i-a transmis intermediarului

Struli Ruslan un colet ce nu conținea obiecte interzise, iar potrivit

procesului-verbal nr. 530 de percheziție (control, cercetare) și ridicare din

10 iunie 2017, substanța psihotropă – buprenorfin a fost depistată anume în

coletul adus în penitenciar de Struli Ruslan, atunci ar putea fi incidente

prevederile art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, și anume temeiul

de achitare când fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Pe de altă parte, în situația în care instanța de apel a concluzionat că

acuzarea a eșuat în a prezenta suficiente probe concludente ce ar confirma că

anume în coletul respectiv s-a depistat substanța psihotropă – buprenorfin, ar

putea fi incidente prevederile art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

și anume temeiul de achitare când nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În concluzie, instanța de recurs atestă că decizia instanței de apel nu

cuprinde relevarea considerentelor care au fundamentat concluzia despre

admiterea apelului apărării, casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Manolii Liliana a fost achitată de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal,

din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii, și anume

latura subiectivă caracterizată prin intenție directă.

Iar, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor

Omului, care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției,

hotărârile judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se

întemeiază (Papon împotriva Franței din 15 noiembrie 2011 (dec.)). Scopul

motivării este de a demonstra părților că au fost ascultate, contribuind astfel la

o mai bună acceptare de către acestea a deciziei. În plus, îl obligă pe judecător

să-și întemeieze motivarea pe argumente obiective și să prezerve drepturile

apărării.

Cu toate acestea, întinderea obligației de motivare poate varia în funcție

de natura hotărârii și trebuie analizată în lumina circumstanțelor speței (Ruiz

Torija împotriva Spaniei din 09 decembrie 1994, pct. 29). În cazul în care o

instanță nu este obligată să furnizeze un răspuns detaliat fiecărui argument

invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos din 19 aprilie 1994, pct. 61), din

hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că problemele invocate în speță au fost

abordate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, pct. 30).

În speță însă, din conținutul deciziei atacate nu rezultă cu claritate și

putere de convingere că problema vinovăției inculpatei a fost abordată și

motivată suficient de către instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 10 al

prezentei decizii, precum și de cele expuse în decizia Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 05 februarie 2019.

11.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în privința

lui Manolii Liliana XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

Dosarul nr. 1ra-95/20

O P I N I E S E P A R A T Ă

21 mai 2020 mun. Chișinău

în conformitate cu prevederile art. 339 alin. (7) și 340 alin. (3) Cod de

procedură penală, în cauza penală în privința lui Manolii Liliana XXXXX