1ra-2180/2018 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-2180/2018 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-173/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Victor Boico, Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 18 mai 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2018,

declarate de către avocatul Bodrug Alexandru în numele părții vătămate Agachi

Nicolae și partea vătămată, și avocatul Dodon Victor în numele inculpatului și

inculpatul

Dedu Nicolae XXX, născut la

XXX, originar din XXX,

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

19.06.2018 – 19.09.2018;

14.11.2018 – 30.01.2019.

C O N S T A T Ă:

Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal la

3 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui

Dedu Nicolae în beneficiul lui Agachi Nicolae a prejudiciului material în mărime de

119 lei și a prejudiciului moral în mărime de 3500 lei.

aproximativ la ora 15.20, având scopul comiterii unui act de huliganism, aflându-se

pe o stradă din sectorul de vile ÎP „Livada-Vis” din or. Ialoveni, încălcând grosolan

liniștea și ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, în

loc public, folosind un conflict neînsemnat referitor la debranșarea de la rețeaua de

curent electric, în prezența altor persoane a inițiat o ceartă cu Agachi Nicolae, care

face parte din conducerea ÎP „Livada-Vis”, numindu-l cu cuvinte necenzurate.

Prelungindu-și acțiunile sale huliganice și manifestând o obrăznicie deosebită,

având asupra sa un obiect metalic destinat pentru vătămarea integrității corporale și a

sănătății, s-a apropiat de Agachi Nicolae și i-a aplicat o lovitură în regiunea capului,

1

cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.782/D din 28.03.2016,

vătămare ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată, manifestată prin plagă

contuză la nivelul capului.

- la data de 30 mai 2017 - avocatul Dodon Victor în numele inculpatului și

inculpatul și la 20 iulie 2017 - inculpatul, solicitând casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie dispusă achitarea inculpatului.

În motivarea apelului apelanții au invocat că instanța a apreciat arbitrar

probele, punând la baza sentinței de condamnare doar probele acuzării, fără a avea în

vedere și probele apărării, eronat constatând vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii incriminate; - niciun martor nu a declarat că incidentul a avut loc în

prezența altor persoane; - nu sunt probe că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cu un

obiect metalic; - instanța nu a ținut cont că procesul-verbal de cercetare la fața

locului, prin care s-a stabilit că pe suprafața capacului de la fântână, pe căldare și pe

drum la o distanță de 6 m de la fântână au fost găsite pete brune, care seamănă cu

sângele uman, a fost întocmit la data de 24.03.2016, pe când fapta a fost comisă la

29.02.2016, adică aproape cu o lună de zile mai târziu; - în acțiunile inculpatului nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate;

- la data de 02 iunie 2017 - partea vătămată, solicitând casarea sentinței în

partea pedepsei penale și în latură civilă, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care față de inculpat să fie aplicată o pedeapsă mai aspră și să fie dispusă încasarea

din contul acestuia a prejudiciului material în mărime de 10000 lei.

În motivarea apelului, partea vătămată a invocat că instanța nu a dat deplină

eficiență prevederilor art.61 Cod penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea

blândă; - nu a ținut cont de rezultatul acțiunilor prejudiciabile ale inculpatului.

2017, apelul declarat de către avocatul Dodon Victor în interesele inculpatului a fost

respins ca nefondat, iar apelul declarat de către partea vătămată Agachi Nicolae a

fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Dedu Nicolae, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal a fost condamnat la 3 ani și 6 luni

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial fiind dispusă încasarea din conul

inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în mărime de 119

lei și a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

recurs ordinar inculpatul care, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6), 8), 9) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă

achitarea lui.

recursul declarat de către inculpat a fost admis, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

2

Instanța de recurs a constatat că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a

respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură

penală, precum și nu a ținut cont de dispozițiile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală și prin urmare, temeiul invocat de către recurent, prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și-a găsit confirmare.

Instanța de apel nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate cu apel

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și nu s-a pronunțat asupra argumentelor prezentate de către inculpat. A lăsat fără

apreciere apelul declarat de către inculpat și s-a expus doar asupra apelului declarat

de către avocatul Dodon Victor, deși apelul a fost semnat de către ambii.

De asemenea, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor invocate în

apel de către partea vătămată.

2018, apelul suplimentar declarat de către inculpat a fost respins ca fiind depus peste

termen, iar apelurile declarate de către avocatul Dodon Victor în numele inculpatului

și inculpatul și apelul declarat de către partea vătămată au fost respinse ca nefondate,

cu menținerea sentinței.

Cu referire la apelul declarat de către inculpat, instanța de apel a menționat că

acesta a fost prezent la pronunțarea sentinței judecătorie Hîncești, sediul Ialoveni din

18 mai 2017, fapt confirmat atât prin recipisa din 18 mai 2017, prin care a primit

copia sentinței, cât și prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 18 mai 2017.

Totodată, a indicat că apelul suplimentar a fost depus de către inculpat la data

de 20 iulie 2017, adică peste termenul de 15 zile stabilit de art. 402 alin. (1) Cod

penal și fără să solicite repunerea în termen.

Din considerentele expuse, instanța de apel a conchis că apelul suplimentar

urmează a fi respins ca fiind depus peste termen.

Cu referire la apelul declarat de către avocatul Dodon Victor în numele

inculpatului și inculpat, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere

corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului se confirmă

prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor Zavadovschii Grigorii, Zdebscaia

Nadejda, Agachi Maria, Mereacre Ion și actele cauzei - procesele-verbale de

cercetare la fața locului și tabelul fotografic din 24.03.2016 și raportul de expertiză

medico-legală nr. 782/D din 28.03.2016.

De asemenea, instanța de apel a apreciat drept neelocvent argumentul

apelanților, precum că incidentul nu a avut loc într-un loc public în prezența unor

persoane, or, acțiunile inculpatului încadrate în prevederile art.287 alin.(3) Cod

penal, au avut loc pe strada din sectorul de vie ÎP „Livada-Vis” din extravilanul or.

Ialoveni, care este un loc public, încălcând grosolan ordinea publică, fiind însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanei, care în ansamblul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a indicat că

3

prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal și ținând

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă legală,

echitabilă și proporțională faptei prejudiciabile comise în coraport cu gravitatea

infracțiunii comise.

Cu referire la apelul declarat de către partea vătămată, instanța de apel a

indicat că prima instanță corect a admis parțial acțiunea civilă și a încasat din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în mărime de 119

lei și a prejudiciului moral în mărime de 3500 lei.

De asemenea, instanța de apel a indicat că prima instanță și-a motivat soluția

în această parte, cu indicarea temeiurilor puse la baza acestei soluții, hotărârea primei

instanțe fiind întocmită în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

8.1. La data de 12 noiembrie 2018 – avocatul Bodrug Alexandru în numele

părții vătămate și partea vătămată care, fără a invoca vreun temei dintre cele

prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora în

partea pedepsei penale și în latura civilă, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care față de inculpat să fie aplicată o pedeapsă

mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă integral, cu încasarea din contul

inculpatului în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, pe motiv

că instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și i-a

aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă; - instanța nu a ținut cont că inculpatul nu

și-a recunoscut vina, nu și-a făcut concluziile necesare în urma faptelor sociale

periculoase, nu a recuperat prejudiciul material și moral cauzat, față de el urmând a fi

aplicată o pedeapsă cu executare reală, or actuala pedeapsă nu-și va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni;

8.2. La data de 05 noiembrie 2018 - avocatul Dodon Victor în numele

inculpatului și inculpatul care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 8), 9), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea

inculpatului, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel; - motivarea soluției este expusă neclar; - nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - instanța de apel

a respins apelul suplimentar depus de către inculpat ca fiind declarat peste termen,

fără a se expune asupra argumentelor acestui apel; - instanța de apel nu a ținut cont

de faptul că apelul suplimentar este parte integrală a apelului declarat inițial și care a

fost depus în interiorul termenului legal; - instanța greșit a conchis că prima instanță

a examinat probele administrate la prezenta cauză penală în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală; - instanța de apel a apreciat arbitrat

probele și circumstanțele cauzei; - nu sunt probe că inculpatul ar fi lovit partea

vătămată cu un obiect metalic; - inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe Agachi

Nicolae doar o singură dată, cu pumnul în față și acțiunile acestuia pot fi calificate ca

faptă contravențională și nu penală; - instanța nu a ținut cont că procesul-verbal de

4

cercetare la fața locului, prin care s-a stabilit că pe suprafața capacului de la fântână,

pe căldare și pe drum la o distanță de 6 m de la fântână au fost găsite pete brune, care

seamănă cu sângele uman, pe lângă faptul că a fost întocmit la data de 24.03.2016,

pe când fapta a fost comisă la 29.02.2016, adică aproape cu o lună de zile mai târziu,

acesta a fost întocmit inclusiv în lipsa inculpatului și a avocatului acestuia; - instanța

a indicat că petele brune roșietice au asemănare exterioară cu sângele uman, însă în

procesul-verbal indicat, acest fapt nu este menționat, acele pete de fapt fiind pete de

rugină, care există și în prezent, fapt dovedit prin fotografiile prezentate instanței de

apel, cărora instanța nu le-a dat nicio apreciere; - instanța, având în vedere relațiile

ostile dintre inculpat și partea vătămată, și că ultima l-a provocat pe cel dintâi, urma

să aprecieze pericolul social ca unul neînsemnat; - instanța nu a ținut cont de faptul

că recunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului, iar art.66 alin.(4) Cod de

procedură penală, stabilește că exercitarea de către învinuit, inculpat a drepturilor de

care dispune sau renunțarea lui la aceste drepturi nu poate fi interpretată în

detrimentul lui și nu poate avea consecințe nefavorabile pentru el, precum nu poate

constitui o circumstanță agravantă.

către avocatul Bodrug Alexandru în numele părții vătămate și partea vătămată și

avocatul Dodon Victor în numele inculpatului și inculpatul în raport cu materialele

dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

prin care se solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Dodon Victor în

numele inculpatului și inculpatul.

Recurenții în recurs au invocat drept temeiuri de casare a deciziei instanței de

apel art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 9), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției este expusă

neclar, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, inculpatul a fost condamnat pentru

o faptă care nu este prevăzută de legea penală, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Raportând respectiva normă la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de recurent.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorii acestuia nu sunt de acord

cu condamnarea lui Dedu Nicolae în baza art.287 alin.(3) Cod penal, pe motiv că în

acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, că a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, precum și că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, și în susținerea acestei idei invocă,

precum că instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, la materialele

cauzei penale lipsind probe care să demonstreze vinovăția lui în săvârșirea

infracțiunii imputate și nu a avut în vedere relațiile ostile dintre inculpat și partea

5

vătămată, acțiunile celui dintâi urmând a fi calificate drept faptă contravențională și

nu penală.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de

,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui Dedu Nicolae de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.287 alin.(3) Cod penal - huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică și care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvârșită cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății, să fie indibitabilă.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele au conchis că vinovăția lui

Dedu Nicolae se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul urmăririi

penale și cercetate nemijlocit în instanțele de judecată, și anume prin declarațiile:

- părții vătămate, potrivit cărora, inculpatul, fiind informat printr-un preaviz de

avertizare de debranșare de la rețeaua electrică pentru acumularea datoriilor, a

adoptat un comportament agresiv și amenințător, iar la data de 29 februarie 2016, în

jurul orei 15:00, aflându-se la fântână, l-a văzut pe acesta apropiindu-se strigând și

învinuindu-1 de lipsa luminii, aplicând-i o lovitură în regiunea feței cu un obiect

metalic pe care-1 ținea la spate (f.d. 110-113 v.1);

- martorului Zavadovschii Grigorii, potrivit cărora, după trei zile de la

debranșarea lui Dedu Nicolae de la energia electrica, Agachi Nicolae a venit la el cu

capul spart și i-a comunicat despre conflictul inițiat de Dedu Nicolae (f.d. 116-117

v.1);

- martorului Zdebscaia Nadejda, potrivit cărora, la data de 29 februarie 2016, a

fost contactată telefonic de către Agachi Nicolae care a rugat-o să cheme poliția

deoarece a fost lovit în cap de către Dedu Nicolae, în timp ce lua apă de la fântână,

pentru că a fost debranșat de la rețeaua electrică pentru acumularea datoriilor la plata

pentru energia electrică. Tot atunci a fost telefonată și de către Zavadovschii Grigorii

care i-a cerut să anunțe și urgența, iar cînd a ajuns la Agachi Nicolae, acesta avea fața

însângerată (f.d. 118-119 v.1);

- martorului Agachi Maria – soția părții vătămate, potrivit cărora, la data de 29

februarie 2016, soțul ei a mers la fântână după apa, iar la un moment dat a auzit

gălăgie și l-a telefonat. Acesta i-a comunicat că a fost lovit de către Dedu Nicolae cu

un obiect metalic în regiunea capului și a rugat-o să cheme poliția. Soțul ei avea fața

însângerată (f.d. 114, 115 v.1);

- martorului Mereacre Ion, care a menționat că despre conflictul dintre Dedu

Nicolae și Agachi Nicolae știe din auzite, dar că în anul 2014, între aceștia a mai avut

loc un conflict (f.d. 124 v.1)

și actele cauzei:

- procesele-verbale de cercetare la fața locului și tabelul fotografic din

24.03.2016, potrivit căruia, pe suprafața capacului de la fântână, pe căldare și la o

distanță de aproximativ 6 m de la fântână, pe drum, au fost depistate pete brune care

6

au asemănare exterioară cu sângele uman (f.d. 9-11 v.1),

- raportul de expertiză medico-legală nr.782/D din 28.03.2016, potrivit căruia,

la Agachi Nicolae au fost constatate vătămări corporale ușoare sub formă de plagă

contuză la nivelul capului, produsă în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur (f.d. 29 v.1).

Probele indicate sunt detaliat descrise în hotărârea recurată, fiind pertinente și

concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială,

astfel fiind indubitabil dovedită prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate, fapta acestuia fiind corect încadrată în

prevederile art.287 alin.(3) Cod penal.

Mai mult, Colegiul penal constată că recurenții își întemeiază recursul în

principal pe aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, considerând că instanțele

de fond și-au întemeiat hotărârile pe presupuneri, or, probe care să dovedească

vinovăția inculpatului de comiterea faptei incriminate, nu sunt.

În acest sens, instanța de recurs menționează că solicitările recurenților bazate

pe astfel de argumente nu constituie temei pentru reexaminarea cauzei. Or, modul de

apreciere a probelor și circumstanțelor cauzei, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, aprecierea probelor fiind

obiectul examinării cauzei în fapt și în drept fie în prima instanță, fie în instanța de

apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei

de casare a unei hotărâri legale și întemeiate.

Cu referire la criticile aduse față de decizia instanței de apel în partea în care

instanța a respins apelul suplimentar ca fiind depus tardiv, instanța de recurs constată

că instanța de apel corect a ajuns la această concluzie având în vedere următoarele.

Potrivit art. 402 Cod de procedură penală, (1) termenul de apel este de 15 zile

de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. (5) Dacă

inculpatul declară apel în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen

de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara

apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel.

Conform materialelor cauzei, sentința a fost pronunțată la data de 18 mai

2017, atât inculpatul, cât și avocatul acestuia Dodon Victor, fiind prezenți la

momentul citirii sentinței și primind copia de pe act în aceeași zi (f.d. 138, 147 v.1).

Reieșind din prevederile normei precitate, termenul de declarare a sentinței a

devenit scadent la 05 iunie 2017.

Avocatul Dodon Victor în numele inculpatului și inculpatul au declarat apel la

data de 30 mai 2017, încadrându-se în termenul prevăzut de legislația procesual

penală citată supra (f.d. 149 v.1).

La data de 20 iulie 2017, peste termenul de declarare a apelului și fără o cerere

de repunere în termen, inculpatul a mai depus un apel (f.d. 165 v.1), care a fost

considerat de către instanța de apel ca fiind tardiv.

Recurenții invocă precum că instanța nu a ținut cont de faptul că apelul

suplimentar este parte a apelului declarat inițial și care a fost depus în interiorul

termenului legal.

Contrar însă criticilor aduse, Colegiul penal precizează că având în vedere

prevederile alin. (5) al art. 402 Cod de procedură penală, apel suplimentar este în

drept să declare avocatul inculpatului în cazul în care precedentul avocat a fost

7

substituit cu acesta din urmă și doar în cazul în care inculpatul deja declarase un apel

în termen.

În speță însă, o astfel de situație nu se constată, or, al doilea apel a fost declarat

de către inculpat și nu de către avocat, precum și în lipsa unei situații de substituire a

avocatului care a declarat primul apel, acesta rămânând același pe parcursul judecării

cauzei în apel. Respectiv, nu au existat circumstanțele prevăzute de lege pentru

declararea apelului suplimentar, apelul declarat de către inculpat la data de 20 iulie

2017, neîncadrându-se în prevederile alin. (5) al art. 402 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a conchis că

apelul declarat de către Dedu Nicolae la data de 20 iulie 2017 nu poate fi apreciat ca

fiind unul suplimentar la cel declarat la data de 30 mai 2017 și că urmează a fi

respins ca fiind declarat peste termen.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Bodrug Alexandru

în numele părții vătămate și partea vătămată.

Recurenții nu au invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură

penală, dar din conținutul recursului reiese că aceștia consideră că instanța nu a dat

deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă prea blândă, temei prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură

penală.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când au fost aplicate pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului.

Colegiul reține că autorii recursului sunt de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și

critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa stabilită lui Dedu

Nicolae, și anume în partea aplicării față de acesta a prevederilor art.90 Cod penal,

or, așa cum reiese din textul recursului și solicitările acestora, recurenții sunt de

acord cu categoria și termenul pedepsei aplicate inculpatului, dar nu sunt de acord cu

suspendarea condiționată a executării ei.

Respectiv, examinând argumentele recursului prin prisma circumstanțelor

cauzei și prevederilor legale pertinente, instanța de recurs le consideră drept lipsite

de temei.

La acest capitol Colegiul relevă că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

8

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește

scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Închisoarea este

una dintre cele mai severe pedepse și se aplică doar în cazurile când corectarea și

reeducarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui de societate.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Dedu Nicolae, instanțele de

fond au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de

art.7, 61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod

penal, de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii, care face parte din

categoria celor grave, de persoana inculpatului și de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea penală, că anterior nu a fost judecat și are o

vârsta înaintată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, și corect au conchis că stabilirea față de acesta a pedepsei sub

formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei este echitabilă, și că

aceasta poate să își atingă scopul de restabilire a echității sociale, corijare și

reeducare a inculpatului.

Consecvent, Colegiul penal atestă că suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei

prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de către ea este un incident în viața

ei.

În concluzie, Colegiul conchide că pedeapsa fixată inculpatului de prima

instanță și menținută de instanța de apel este în corespundere cu prevederile art.7, 61,

75 Cod penal, fiind în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale de care a fost

recunoscut vinovat, iar aplicarea art.90 Cod penal în privința lui Dedu Nicolae s-a

efectuat în limitele legii, considerând că stabilirea pedepsei condiționate acestuia va

atinge scopul pedepsei penale de corijare și reeducare.

Astfel, instanțele de fond au respectat principiile generale de stabilire a

pedepsei, concluziile cărora corespund circumstanțelor cauzei și criteriilor de

stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii și individualizată conform

prevederilor legale.

Cu refere la prejudiciul moral, instanța de recurs sesizează că instanța de apel

a menținut sentința prin care acțiunea civilă în această parte a fost admisă parțial,

fiind dispusă încasarea din contul lui Dedu Nicolae în beneficiul lui Agachi Nicolae

a prejudiciului moral în mărime de 3500 lei.

Totodată, Colegiul penal reține că partea vătămată a solicitat încasarea

prejudiciului moral în mărime de 10000 lei (f.d. 68 v.1), cuantum pe care, instanța l-a

considerat exagerat.

În context, instanța de recurs precizează că, în virtutea art.1422 alin.(1) Cod

civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau

9

fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în

alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Potrivit art.1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Prejudiciul moral se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în

considerare argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretențiile excesive

și vădit exagerate.

Complementar, potrivit jurisprudenței CtEDO, o satisfacție echitabilă în sine

poate constitui și simpla recunoaștere a încălcării (cauza Nikolova vs Bulgaria din

25.03.1999). Recunoașterea încălcării se consideră a constitui o satisfacție echitabilă

în situația în care, aceasta este suficientă pentru a aplana suferințele morale ale

victimei. Doar în cazul în care Curtea constată că încălcarea este atât de gravă, încât

printr-o simplă recunoaștere situația morală a victimei nu se va revendica, aceasta

oferă o reparație echitabilă în formă bănească.

Astfel, ținând cont de circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea,

precum și că prin infracțiune părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale

ușoare, suportând anumite suferințe fizice și psihice, având în vedere normele de

procedură penală și civilă pertinente, instanțele de fond just au conchis că prejudiciul

moral în mărime de 3500 lei va constitui o satisfacție echitabilă în coraport cu

suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate.

Complementar, Colegiul penal sesizează că argumentele invocate în

recursurile ordinare declarate de către avocatul Dodon Victor în numele inculpatului

și inculpatul și avocatul Bodrug Alexandru în numele părții vătămate și partea

vătămată au fost invocate și în apel, instanța de apel examinându-le în ansamblu și

dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură

penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și

de drept care au dus la respingerea lor, precum și motivele adoptării soluției, pe care

Colegiul penal și-o asumă în totalitate.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

alegațiile instanței de apel, redate succint la pct.7 al prezentei decizii și consideră că

o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu

jurisprudența și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Albert

vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din

Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva

Țărilor de Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real

chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19.12.1997).

10

Prin urmare, argumentele recurenților expuse în recursurile ordinare declarate

în respectiva cauză penală sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Bodrug

Alexandru în numele părții vătămate Agachi Nicolae și partea vătămată, și avocatul

Dodon Victor în numele inculpatului Dedu Nicolae și inculpatul, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2018, în cauza penală

în privința lui Dedu Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Victor Boico

Ion Guzun

11