1ra-1758/2018 — art. 145 alin. 2 lit. i, j; art. 172 alin. 2 lit. c, g CP

1ra-1758/2018 — art. 145 alin. 2 lit. i, j; art. 172 alin. 2 lit. c, g CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1758/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Bordian Radion în numele inculpatului Cucuta Serghei, de către avocatul Raciula

Alexandru în numele inculpatului Cucuta Serghei, de către avocatul Janu Anatolie în

numele inculpatului Răileanu Radu și de către inculpatul Răileanu Radu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2018, în

cauza penală privindu-i pe

Cucuta Serghei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx,

Răileanu Radu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx,

Rusu Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

recunoscuți vinovați și condamnați:

Cucuta Serghei Xxxxx, în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 18 ani închisoare;

- art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, la 10 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de

19 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Răileanu Radu Xxxxx, în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 20 ani închisoare;

1

- art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, la 10 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de

21 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Rusu Ion Xxxxx, în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 16 ani închisoare;

- art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, la 10 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de

17 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

la data de 03 august 2016, în jurul orei 17.00, au mers cu prietenii lor Xxxxx și

Culimatițcaia Alina în prima fâșie forestieră, lângă a IV gunoiște de pe str. Xxxxx,

mun. Xxxxx, unde au consumat băuturi alcoolice. Ca rezultat, între Culmatițcaia Alina

și Xxxxxa început un conflict, atunci Rusu Ion a intervenit în conflictul verbal, care

ulterior a trecut în altercație, la care s-a asociat și Răileanu Radu care i-a aplicat lui

Xxxxxo lovitură cu pumnul în regiunea feței, lovitură de la care ultimul a căzut pe

pământ, după care, puțin s-au calmat și au continuat să servească băuturi spirtoase. În

scurt timp, aproximativ în jurul orei 19.00, ei au trecut din prima fâșie forestieră în a

doua fâșie forestieră de pe str. Xxxxx, mun. Xxxxx, unde cearta dintre Xxxxx și Rusu

Ion a luat amploare, ca urmare Rusu Ion i-a aplicat lui Xxxxx, cu un furtun de fier 3-4

lovituri în regiunea capului, apoi, s-a alăturat Cucuta Serghei și Răileanu Radu, care i-

au aplicat lui Xxxxx mai multe lovituri cu pumnii în coaste și cu picioarele pe întreg

corpul. În scurt timp, Răileanu Radu a venit cu propunerea de a-l dezbrăca pe Xxxxx

și de a face haz pe seama lui, apoi tot Răileanu Radu a venit cu propunerea către Rusu

Ion și Cucuta Serghei, de a-l ucide pe Xxxxx, în caz contrar a doua zi, Xxxxx îi v-a

denunța la poliție, ca urmare Răileanu Radu cu mâinile, l-a strangulat puțin pe Xxxxx,

care stătea deja culcat pe pământ, ca urmare a loviturilor aplicate de Răileanu Radu,

Rusu Ion și Cucuta Serghei, dar era încă viu. În același timp, Cucuta Serghei, având

asupra sa un cuțit de bucătărie, care folosit de ei pentru curățatul nucilor, i-a aplicat

lui Xxxxxo lovitură cu cuțitul în regiunea inimii. În continuare, la aplicarea leziunilor

corporale s-a alăturat și Rusu Ion, care cu ajutorul aceluiași cuțit i-a aplicat două

lovituri lui Xxxxxîn regiunea inimii. Apoi, ca nimeni să nu-l găsească pe Xxxxx, ei au

hotărât să-l arunce în lanul de porumb. Astfel, Rusu Ion l-a apucat de o mână,

Răileanu Radu de un picior și l-au târât de pe marginea lanului de porumb în lanul de

porumb, unde l-au aruncat, în rezultatul leziunilor primite, Xxxxxa decedat, fiind

abandonat în câmp.

Tot Cucuta S., la data de 03 august 2016, aproximativ după orele 19.00,

acționând în baza unei intenții comune cu Rusu Ion și Răileanu Radu, aflându-se în a

doua fâșie forestieră de pe str. Xxxxx, mun. Xxxxx, împreună cu Rusu Ion și Răileanu

Radu au consumat băuturi spirtoase, l-au torturat pe Xxxxx, și continuându-și

acțiunile lor criminale, urmărind scopul de satisfacere a poftei sexuale, profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra și de a - și exprima voința, întrucât Xxxxx se afla

în stare de ebrietate alcoolică și a fost torturat inițial de ei în aceeași fâșie forestieră, au

2

comis pe rând, Cucuta Serghei împreună cu Rusu Ion și Răileanu Radu în privința lui

Xxxxx, acțiuni de homosexualitate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 494 din 25.08.2016 s-a constatat

că, la examinarea cadavrului Xxxxx., s-au depistat trei plăgi tăiat-înțepate a

hemitoracelui stâng, dintre care, plaga descrisă simbolic cu N. 1, se califică ca

vătămare corporală ușoară; plăgile Nr. 2 și 3 sunt vitale, fapt ce confirmă prezența

hemoragiilor de-a lungul canalelor, au apărut în urma acțiunii nu mai puțin de 3 ori a

unui corp tăios-înțepător cum putea fi un cuțit, inclusiv cu, sau asemănător celui

prezentat la expertiză. Prezența complexului lezional masiv descris la plăgile Nr. 2 și

3, cu implicarea țesuturilor moi a hemitoracelui stâng, arteriilor intercostale pleurei

parietale și a pulmonului stâng, soldat cu hemoragie masivă, în hemitoracele stâng,

nu exclude faptul că decesul a survenit în rezultatul vătămărilor corporale grave,

periculoase pentru viață, descrise mai sus. Astfel, ca leziuni corporale ce au dus la

deces (mortale), pot fi considerate separate și împreună plăgile N. 2 și 3. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat un traumatism cranio - cerebral

închis, iar după criteriul de lungă durată a sănătății (la persoanele vii) vătămările

corporale descrise în regiunea capului, pot fi calificate ca vătămări medii, fără

legătură cauzală cu decesul.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de

respingerea solicitării de a încasa din contul inculpaților a cheltuielilor în sumă de

12.406 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor, totodată a considerat corectă

încadrarea juridică și pedeapsa aplicată inculpaților și în acest aspect nu a contestat

sentința.

3.2 Inculpatul Răileanu Radu, care a solicitat casarea acesteia, invocând că nu

este vinovat de cele întâmplate, Xxxxx nu a fost violat, el a decedat din motivul că nu

i-a fost acordat ajutorul medical la timp.

3.3 Avocatul Raciula Alexandru în numele inculpatului Cucuta Serghei, care a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care Cucuta Serghei să

fie achitat, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea apelului a indicat:

- instanța de fond a ignorat declarațiile inculpatului, care a comunicat instanței că

nu a cauzat victimei leziunile corporale grave care au dus la deces, iar pe de altă parte

au fost ignorate declarațiile inculpatului Rusu Ion, care a recunoscut faptul cauzării

victimei de unul singur, a loviturilor cu cuțitul;

- instanța de fond nu a stabilit gradul de participație a fiecărui inculpat la

comiterea celor două fapte distincte;

- toți inculpații, cât și martorul Culmatițcaia Alina în ședința de judecată au

negat faptul săvârșirii acțiunilor de homosexualitate, față de victimă;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.494 din 25.08.2016, la

Xxxxxnu s-au depistat careva vătămări corporale caracteristice unui raport sexual

forțat;

- concluziile primei instanțe privind vinovăția inculpatului s-au întemeiat pe

autodenunțul inculpatului și ulterioara verificare a declarațiilor la fața locului,

3

acțiunile, care au fost efectuate cu încălcări, or, inculpatul nu poate scrie și citi,

precum și suferă de maladie psihică, însă, participarea a unui specialist o apărătorului

nu a fost asigurată.

3.4 Avocatul Dragan Natalia în numele inculpatului Rusu I., care a solicitat

casarea acesteia, pronunțarea unei hotărâri prin care acțiunile inculpatului să fie

recalificate din art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, în baza art. 151 Cod penal, iar în

baza art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, să fie achitat.

În motivarea apelului a indicat:

- prima instanță nu a luat în considerare cele invocate de inculpat, de martori, de

apărare;

- toți inculpații au declarat că, după aplicarea leziunilor, partea vătămată era în

viață și a fost abandonată, a doua zi, anume pentru a verifica starea părții vătămate,

Rusu I. cu Culmatițcaia A. au mers în fâșia forestieră, unde l-au văzut mort pe Xxxxx.;

- în acțiunile lui Rusu I. lipsește intenția de a omorî partea vătămată. Mai mult,

nu există nici o probă pe capătul de învinuire calificat în baza art. 172 alin. (2) lit. c), g)

Cod penal.

3.5 Avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Răileanu Radu, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare în privința lui Răileanu Radu.

În motivarea apelului a indicat:

- Răileanu R. vina în comiterea infracțiunilor nu a recunoscut-o, a declarat că l-a

lovit pe Xxxxx doar cu scopul de a despărți de la bătaie, a mai servit două pahare de

vin și aproximativ la ora 21.00 a plecat de la fața locului, la fel, menționând că careva

acțiuni perverse nu a săvârșit față de partea vătămată;

- despre faptul plecării lui Răileanu R. au declarat Cucuta S. și Rusu I., însă,

instanța nu a luat în considerație motivele invocate de apărare;

- inculpatul a declarat că, a fost presat de nenumărate ori de colaboratorii

poliției, faptul amenințării din partea acestora a fost confirmat și de ceilalți inculpați

pe cauza penală, de martorul Culmatițcaia A.;

- în afară de declarațiile inculpatului date la etapa urmăririi penale în condiții

dubioase, careva alte probe privind săvârșirea acțiunilor violente cu caracter sexual

nu au fost administrate.

3.6 Inculpatul Rusu Ion, care a solicitat casarea acesteia, motivând prin faptul

că nu este vinovat cu nimic și a fost forțat psihic de către ofițerul de urmărire penală

să dea declarații în privința lui Răileanu R. și Cucuta S., el l-a ucis pe Xxxxx.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută sentința.

conformitate cu prevederile art. 101 Codul de procedură penală, a verificat complet,

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților,

care se confirmă prin probele acumulate pe dosar, cercetate în instanța de fond și apel,

4

acțiunile inculpaților Cucuta S., Răileanu R. și Rusu I. fiind corect calificate în baza art.

145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal și în baza art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal.

În opinia instanței de apel, instanța de fond întemeiat a apreciat critic

declarațiile inculpaților privind nevinovăția în comiterea infracțiunilor imputate,

acestea fiind combătute prin totalitatea probelor cercetate, iar argumentele apelanților

privind influențarea din partea anchetatorului pentru a da astfel de declarații au fost

apreciate ca un mijloc de apărare în scopul evitării răspunderii.

Instanța de apel a stabilit că, vina inculpaților în faptele incriminate rezultă din

ansamblul probelor prezentate în instanță, inclusiv procesul-verbal de autosesizare

despre săvârșirea infracțiunii din 05.08.2016 (v. I f.d. 7); raportul de autosesizare

despre săvârșirea infracțiunii din 05.08.2016 (v. I f.d. 8); informație telefonică

parvenită prin intermediul serviciului „112”, la data de 05.08.2016, privind depistarea

unui cadavru (v. I f.d. 10); procesul-verbal de cercetare la fața locului și Tabelul foto

din 05.08.2016 (v. I f.d. 11-12, 14-24); procesul-verbal de audiere a martorului

Culmatițcaia A. din 05.08.2016 (v. I f.d. 26-27); raportul de expertiză medico-legală nr.

494 din 25.08.2016 (v. I f.d. 33-37); proces-verbal de audiere a expertului Macrițchi S.

din 14.09.2016 ( v. I f.d. 38); raportul de expertiză medico-legală nr. 548 din 11.08.2016

(v. I f.d. 49-50); procesul-verbal de autodenunțare a lui Rusu I. din 05.08.2016 (v. I f.d.

57); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 06.08.2016 (v. I

f.d. 58-59); procesul-verbal de audiere a bănuitului Rusu I. din 05.08.2016 (v. I f.d. 66);

procesul-verbal de autodenunțare din 05.08.2016 (v. I f.d. 77); procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 06.08.2016 (v. I f.d. 82-84); procesul-

verbal de audiere a bănuitului Cucuta S. din 05.08.2016 (v. I f.d. 89); copia sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22.05.2002, în privința lui Răileanu R. (v. I f.d.

113-118); procesul-verbal de audiere a învinuitului Rusu I. din 07.08.2016 (v. I f.d.

133); procesul-verbal de audiere a învinuitului Răileanu R. din 07.08.2016 (v. I f.d.

139); procesul-verbal de confruntare între Cucuta S. și Răileanu R. din 09.08.2016 (v. I

f.d. 149-151); procesul-verbal de confruntare între Rusu I. și Culmatițcaia A. din

10.08.2016 (v. I f.d. 154-167); raport de expertiză medico-legală nr. 520 din 07.09.2016

(v. I f.d. 201-204); actele de expertiză psihiatrico-legală nr. 383 A-2016 din 30.08.2016

(v. I f.d. 214-215, 222-223, 230-231); raportul de autosesizare despre constatarea

săvârșirii infracțiunii din 12.08.2016 (v. I f.d. 235-236); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 08.09.2016 (v. II f.d. 17); ordonanță de recunoaștere și de anexare a

obiectului în calitate de corp delict la cauza penală din 08.09.2016 (v. II f.d. 18);

procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.09.2016 (v. II f.d. 21); ordonanță de

recunoaștere și de anexare a obiectului în calitate de corp delict la cauza penală din

09.09.2016 (v. II f.d. 22); procesul-verbal de audiere a martorului Pădurea Igor din

22.12.2016 (v. III f.d. 26-27); cerere de la Culmatițcaia Tatiana din 23.12.2016 (v. III f.d.

28); proces-verbal de interogare a martorului Culmatițcaia Alina din 28.02.2017 (v. III

f.d. 203-205); proces-verbal de interogare a specialistului Macrițchi Serghei din

28.04.2017 (v. IV f.d. 68-69); proces-verbal de interogare a succesorului părții vătămate

Catlabuga Olga din 05.05.2017 (v. IV f.d. 100-101); copia deciziei Curții de Apel

Chișinău din 29.04.2011 cu referire la Răileanu R. (v. IV f.d. 154-156); copia încheierii

Judecătoriei Hîncești din 20.12.2012 (v. IV f.d. 157-158); copia sentinței Judecătoriei

5

Hîncești din 11.01.2003 (v. IV f.d. 160); ordonanță privind refuzul în pornirea

urmăririi penale din 29.05.2017 (v. IV f.d. 161), probe care au fost prezentate de partea

acuzării în cadrul ședinței instanței de apel în respingerea argumentelor din apelurile

declarate.

În viziunea instanței de apel, argumentul inculpatului Rusu I., precum că doar el

este vinovat în comiterea omorului, precum și argumentele avocaților Răcilă A. și

Janu A. de neimplicare a inculpaților Cucuta S. și Răileanu R. în negarea comiterii

omorului și negarea de către toți inculpații a săvârșirii acțiunilor violente cu caracter

sexual, instanța de apel le-a apreciat critic, fiind făcute în scop de apărare pentru a

evita sau atenua răspunderea penală, or, acestea fiind combătute printr-un întreg

ansamblu de probe.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, martorul Culmatițcaia A. atât în cadrul

urmăririi penale, cât și în ședința instanței de fond a descris acțiunile fiecărui inculpat

atât în comiterea omorului, cât și a acțiunilor perverse cu caracter sexual, respectivele

declarații corespund declarațiilor făcute de către inculpați inițial, în cadrul urmăririi

penale.

În viziunea instanței de apel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de fond a ținut seama de scopul pedepsei întru restabilirea echității

sociale, corectarea condamnaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de

criteriile generale de individualizare, de gravitatea faptei, urmările prejudiciabile,

motivul săvârșirii infracțiunilor, atitudinea societății față de pedeapsa, persoana

inculpaților, ajungând la concluzie privind necesitatea aplicării unei pedepse

privative de liberate.

Instanța de apel, a mai reținut că argumentele procurorul invocate în apel,

precum că instanța nu s-a expus asupra cheltuielilor de judecată au fost declarate

nefondate, or, raportul de expertiza medico-legală este o probă de rând cu celelalte

probe acumulate pe parcursul urmăririi penale de către partea acuzării, ceea ce este

obligația acuzării.

6.1 Avocatul Bordian Radion în numele inculpatului Cucuta Serghei, care

invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care Cucuta S. să fie achitat de

învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j), art. 172

alin. (2) lit. c), g) Cod penal, din motiv că faptele nu au fost comise de către acesta.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel a dat o apreciere unilaterală probelor, fără a aprecia just toate

probele prezentate de apărare, neobiectiv și neîntemeiat menținând sentința, fără a se

expune asupra unui șir de argumente invocate de către partea apărării și fără a acorda

posibilitatea de a prezenta probele de apărare, respingând toate cererile privind

audierea martorilor;

- au fost ignorate declarațiile inculpatului Cucuta S., cu privire la faptul că el nu

a cauzat victimei vătămări corporale grave ce au condus la deces, totodată, fiind

ignorate și declarațiile inculpatului Rusu I., care a recunoscut faptul cauzării victimei

de unul singur a loviturilor cu cuțitul;

6

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 494 din 25.08.2016, la victima

Xxxxxnu s-au depistat careva vătămări corporale caracteristice unui raport sexual

forțat sau în genere a vreunui raport sexual;

- toți inculpații au negat săvârșirea față de victimă a acțiunilor de

homosexualitate, iar martorul Culmatițcaia A., în ședința de judecată nu a confirmat

acest fapt;

- concluziile despre vinovăția inculpatului s-au întemeiat pe autodenunțul

inculpatului și ulterioară verificare a declarațiilor la fața locului, care au fost efectuate

de către organul de urmărire penală cu derogări ale procedurii penale;

- reținerea inculpatului Cucuta S. a fost efectuată cu încălcări procedurale, or,

acesta a fost reținut fără participarea specialistului și apărătorului, ținând cont că

Cucuta S. suferă de maladie psihică, mai mult, autodenunțul a fost făcut sub

presiunile psihice ale colaboratorilor de poliție;

- instanțele de fond au neglijat că din declarațiile inculpatului Cucuta S., el în

genere nu s-a aflat la locul comiterii crimei, fiind toată ziua împreună cu tatăl său, iar

martorii Comendant F., Cucuta O., Cosiuc A., au confirmat că Cucuta S. s-a aflat la

domiciliu, totodată martorii Buga G., Comendant F., Cucuta O., Cosiuc A. nu au fost

audiați în instanța de judecată;

- instanța de apel a admis erori de drept constatând că, în acțiunile inculpatului

Cucuta S. se întrunesc elementele infracțiunilor imputate;

- instanța de apel nu a explicat de ce a dat prioritate declarațiilor martorului

Culmatițcaia A., date la urmărirea penală;

- nu există nici o probă directă, care ar dovedi că victima Xxxxx., ar fi fost supusă

unui raport sexual în formă perversă, astfel inculpații urmau a fi achitați de învinuirea

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal;

- instanța de fond a constatat vinovăția pe acest capăt de acuzare doar bazându-

se pe circumstanțele arătate în autodenunțul făcut de inculpați și din declarațiile

martorului Culmatițcaia A., date la urmărirea penală, or toate aceste declarații au fost

date de persoanele menționate la poliție, sub influența presiunilor psihice ale acestora;

- instanța de apel urma să constate că acuzarea nu a prezentat probatoriu

suficient, astfel concluzia de vinovăție a lui Cucuta S. în comiterea infracțiunilor

incriminate să fie întemeiată și obiectivă.

6.2 Avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Răileanu Radu, care invocând

prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- motivarea soluției instanței de apel este expusă neclar, or, instanța de apel la

general a atins motivele care au fost invocate de inculpat și avocatul acestuia în

cererile de apel, nu a oferit posibilitatea părții apărării de a se apăra eficient, inclusiv

prin audierea suplimentară a medicului expert, precum și martorului Culmatițcaia A.,

declarațiile căreia au fost preluate de la urmărirea penală, când ultima a fost audiată

în condiții suspicioase;

- martorul Culmatițcaia A. a confirmat faptul amenințării din partea

colaboratorilor de poliție - poziția expusă și de ceilalți inculpați pe cauza;

7

- nu este de acord cu încadrarea acțiunilor inculpatului Răileanu R. în baza art.

172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, totodată nefiind de acord cu aprecierea din partea

instanței a declarațiilor inculpaților, or, nici o probă administrată în cadrul urmăririi

penale și cercetată în cadrul examinării cauzei nu a dovedit faptul că Răileanu R. a

avut careva intenții de a omorî pe partea vătămată. Aceeași situație este și cu

învinuirea de comiterea acțiunilor violente cu caracter sexual.

6.3 Avocatul Raciula Alexandru în numele inculpatului Cucuta S., care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel a evocat probele cercetate, fără a fi relevate și raționamentele

utilizate în cadrul aprecierii lor. Instanța de apel nu a asigurat un proces echitabil și o

examinare completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei;

- instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat adusă de participanții în

proces și nu s-a pronunțat în mod convingător asupra acestora. Deși, martorul

Culmatițcaia A. a precizat clar, că inculpații nu au comis față de victimă careva acțiuni

de homosexualitate, cu toate acestea instanța de fond a considerat probat acest fapt,

cu toate că la materialele dosarului lipsesc careva indici obiectivi privind comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 172 Cod penal. Mai mult, martorul a declarat că a fost

supus influenței și presiunii de către reprezentanții organului de urmărire penală,

însă demersul părții apărării privind audierea suplimentară a martorului dat a fost

respins;

- inculpatul Rusu I. a recunoscut că loviturile cu cuțitul victimei au fost aplicate

doar de el, iar faptul că inculpatul Cucuta S. nu a fost la fața locului în momentul

aplicării acestor lovituri se confirmă și prin declarațiile martorilor Comendant F.,

Cucuta O. Cu toate acestea, demersul privind audierea martorilor Cucuta V., Cucuta

A. a fost respins la toate etapele examinării cauzei;

- instanța de fond, cât și instanța de apel au respins orice cerere formulată de

partea apărării în vederea susținerii poziției sale, inclusiv în ceea ce privește stabilirea

responsabilității psihice a inculpatului Cucuta S., or, acesta din copilărie se află la

evidența medicului psihiatru, suferind de encefalopatie reziduală. Cu toate acestea,

demersul privind dispunerea efectuării unei expertizei suplimentare psihiatrice în

comisie, în condiții de staționar a fost respins, deși, în asemenea cazuri, dispunerea

expertizei era obligatorie;

- concluzia instanței de apel despre vinovăția inculpatului Cucuta S. s-a

întemeiat pe autodenunțul inculpatului și ulterioară verificare a declarațiilor la fața

locului. Însă, aceste acțiuni au fost efectuate cu derogări de la procedura penală,

respectiv, nu puteau a fi admise drept probe;

- reținerea inculpatului a avut loc cu încălcări procedurale, or, reprezentanții

organului de urmărire penală fiind informați de rudele inculpatului despre starea

sănătății mintale ale acestuia, nu au întreprins careva măsuri, nici participarea

avocatului nu a fost asigurată, iar instanța de apel nici nu s-a pronunțat asupra acestui

aspect.

8

6.4 Inculpatul Răileanu Radu, care solicită casarea acesteia, dispunerea

rejudecării cauzei ca să fie audiați martorii apărării.

În motivarea recursului invocă:

- martorul Culmatițcaia A. a menționat că a fost forțat să dea mărturii false, iar

expertul judiciar în ședința de judecată a declarat că, careva acțiuni violente cu

caracter sexual în privința victimei nu au avut loc;

- nu este de acord și cu calificarea acțiunilor în baza art. 145 alin. (2) Cod penal,

or, partea vătămată a decedat deoarece nu i s-a acordat asistența medicală timp de 6-8

ore;

- a fost forțat fizic și psihic de către ofițerul de urmărire penală, totodată, declară

că poate aduce martori care pot să confirme unde s-a aflat la data de 03.07.2016.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, însă din alte motive decât

cele indicate de recurenți, din următoarele considerente.

Cu referire la argumentele invocate în recursuri.

Așadar, reieșind din textul recursurilor declarate, recurenții le întemeiază prin

prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept, atunci când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori instanța a admis o eroare gravă

de fapt care a afectat soluția instanței, totodată avocatul Bordian Radion în numele

inculpatului Cucuta Serghei și avocatul Raciula Alexandru în numele inculpatului

Cucuta S. invocă ca temei de drept și pct. 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin.

(1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

De asemenea, Colegiul menționează că, fiecare probă, cu respectarea prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, urmează a fi apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

În argumentarea temeiului pentru recurs, prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, autorii recursurilor de fapt critică vinovăția inculpaților

Cucuta S. și Răileanu R. indicând, că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor invocate în apeluri, nu a apreciat fiecare probă adusă separat de către

participanții în proces, nu a acordat posibilitate părții apărării de a prezenta probe,

respingând toate cererile de audiere a martorilor.

De menționat este și acel fapt că, din conținutul recursurilor declarate și

argumentele specificate în pct. 6 al prezentei decizii, Colegiul atestă că majoritatea

criticilor se referă la dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor administrate

9

în prezenta speță, de către prima instanță și cea de apel, considerând că acestea nu

confirmă vinovăția inculpaților, însă aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în

fapt și în drept, de către instanțele de fond, iar dezacordul părților în acest sens nu

constituie temei pentru desființarea unei hotărâri judecătorești și temei pentru recurs,

deoarece nu este prevăzut în alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

La acest capitol, Colegiul specifică și jurisprudența CtEDO, care evidențiază că,

deși articolul 6§1 CEDO obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, acest

lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument în parte (cauza Van de Hurk

versus the Netherlands, și Burg versus France). Modul în care se aplică obligația de a

motiva hotărârile judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie

apreciat în lumina circumstanțelor cauzei (cauza Ruiz Torija v. Spain și Hiro Balani v.

Spain). Situație, ce în opinia Colegiului penal este prezentă în cazul dat, iar

argumentele invocate de autorii recursurilor privind dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanțele de fond, nu sunt suficiente pentru a răsturna în prezenta

speță, hotărârea de condamnare adoptată în privința inculpatului, prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Având ca suport prevederile legale sus enunțate și analizând textul deciziei

instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în apelurile declarate, în viziunea

Colegiului lărgit, această instanță și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii

răspunsurilor la motivele apelurilor declarate, iar autorii recursurilor, de fapt, nu

aduc careva argumente noi, ce ar combate concluzia instanțelor de judecată privind

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate. În principiu, o bună parte

ale argumentelor invocate în recursuri, sunt similare celor invocate în apeluri, iar

instanța de apel, s-a pronunțat motivat asupra argumentelor esențiale ale apelurilor,

ceea ce exclude prezența temeiului pentru recurs invocat și prevăzute de pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, ce ține de stabilirea vinovăției inculpaților de

comiterea infracțiunilor imputate.

Cu privire la alegațiile recurenților invocate, precum că instanța de apel nu și-a

motivat corespunzător soluția adoptată referitor la vinovăția inculpaților Cucuta S. și

Răileanu R. și nu a dat răspuns întemeiat în condițiile legii asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri, instanța de recurs remarcă considerentele rezultate din

jurisprudența constantă a Curții Europene, potrivit cărora motivarea hotărârii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, arătând în mod concret

la împrejurările ce confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, așa cum s-a procedat, în cauza

dată. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a stabilit situația de fapt și corect a concluzionat, că aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza infracțiunilor imputate inculpaților, fiind

săvârșite anume de către inculpați.

10

Colegiul penal lărgit respinge ca neîntemeiate și argumentele recurenților,

precum că instanța de apel nu le-a acordat posibilitatea de a prezenta probele apărării,

respingând toate cererile privind audierea martorilor.

La criticile recurenților menționate supra, Colegiul penal lărgit relevă, că dreptul

la audierea martorilor se prezintă ca unul subsecvent principiului contradictorialității

procesului penal și dreptul la egalitatea armelor în cadrul procesului, fiind

reglementat de art. 6§3 lit. d) al Convenției europene, reprezentând și un aspect

special al dreptului consacrat de art. 6§1, și urmează a fi evaluat ori de câte ori se

analizează echitatea unei proceduri penale. În acest sens, statelor părți a Convenției le

revine obligația pozitivă de a crea condiții necesare ca acuzatul să poată atât prezenta

în cadrul procesului penal martorii, depozițiile cărora demonstrează nevinovăția sa,

cât și să dispună de posibilitățile egale cu partea acuzării, să ofere întrebări și să

audieze răspunsurile martorilor părții adverse.

Totodată, instanța de recurs menționează că prevederile art. 6 §3 lit. d) al

Convenției Europene cu privire la drepturile omului, care constă în posibilitatea ce

trebuie să-i fie acordată acuzatului, de a contesta o mărturie făcută în defavoarea sa,

de a putea cere să fie audiați martori care să-l disculpe, în aceleași condiții în care sunt

audiați și interogați martorii acuzării. Acest drept constituie o aplicație a principiului

contradictorialității în procesul penal și, în același timp, o componentă importantă a

dreptului la un proces echitabil.

Tot la acest capitol, Colegiul penal lărgit reține și faptul că, potrivit jurisprudenței

CtEDO, nu este suficient ca „acuzatul” să arate că nu a fost în măsură să interogheze

un anumit martor în apărarea sa, spre a ajunge la concluzia încălcării sus-citate, dar

este necesar ca cel interesat să probeze în mod verosimil că ascultarea acestui martor era utilă

aflării adevărului în cauza dată și că refuzul jurisdicției naționale de a asculta acest martor a

condus la prejudicierea dreptului la apărare al reclamantului (CEDH dec. din 5 aprilie 2001

Erich Priebke vs Italia, 13 aprilie 2006 Vaturi vs France ).

Astfel, în jurisprudența sa, atât Comisia, cât și Curtea Europeană au stabilit că

revine, în primul rând, jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele de probă pe

care le administrează într-un proces și pertinența celor pe care acuzatul ar vrea să le

mai producă, în special cu privire la numărul de martori propuși de el. Articolul 6

parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană nu recunoaște acuzatului un drept nelimitat

de a obține convocarea de martori în fața instanței de judecată (cauza Remer v.

Germania, nr. 25096/94 din 06 septembrie 1995, Honsik v. Austria, nr. 25062/94 din 18

octombrie 1995). Sub această rezervă, textul lasă autorităților naționale competente

facultatea de a aprecia pertinența unei „oferte de probă” făcute de acuzat, în măsura

compatibilității ei cu noțiunea de „proces echitabil”.

Colegiul penal lărgit analizând conținutul procesului-verbal al ședințelor de

judecată a primei instanțe, din data de 26 mai 2017 (f.d. 141 verso v. IV), de către

avocatul Raciula Alexandru în numele inculpatului Cucuta S. s-a solicitat audierea în

calitate de martori a tatălui și mamei inculpatului, la fel audierea lui Comendant F.,

astfel prima instanță a admis parțial demersul, fiind admisă audierea în calitate de

martori a lui Comendant F. și a mamei inculpatului Cucuta S., care au fost audiați în

ședința de judecată din data de 29.05.2017 (f.d. 171-175, v. IV).

11

Ulterior, în ședința de judecată a instanței de apel avocatul Raciula Alexandru în

numele inculpatului Cucuta S. a solicitat reluarea cercetării judecătorești, cu audierea

martorilor Cucuta Veaceslav, Cucuta Andrei și audierea repetată a martorilor

Culmatițcaia A. și Cucuta O., însă instanța de apel întemeiat a respins demersul în

cauză pe motiv că, apărătorii Raciula A. și Janu A. au participat la etapa cercetării

judecătorești în prima instanță, inclusiv la audierea martorilor Culmatițcaia A. și

Cucuta O., având deplina posibilitate să adreseze întrebările apărute pe parcursul

judecării cauzei, inclusiv și în instanța de apel beneficiază de dreptul de a da citire

declarațiilor care au fost audiate, și a se expune referitor la acestea. Referitor la

audierea martorilor Cucuta Veaceslav și Cucuta Andrei, instanța de apel a reținut că,

prima instanță just a respins demersul de audiere a martorilor menționați, deoarece

sunt rude apropiate cu inculpatul Cucuta S., ceea ce ar putea pune la îndoială

veridicitatea declarațiilor depuse de aceștia.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit concluzionează că instanța de apel

a motivat din care considerent a respins solicitarea de audiere a martorilor menționați,

prin încheiere protocolară, nefiind încălcate prevederile art. 6 §3 lit. d) al Convenției

Europene.

Nu pot fi reținute de către Colegiul penal lărgit nici argumentele avocatului

Raciula A. în numele inculpatului Cucuta S. precum că, instanța de apel neîntemeiat a

respins cererea privind stabilirea responsabilității psihice a inculpatului Cucuta S.,

astfel a fost respins și demersul privind dispunerea efectuării expertizei suplimentare

psihiatrice în comisie.

Asupra considerentelor invocate de recurent, Colegiul menționează, că prima

instanță s-a expus motivat și la acest aspect, prin încheierea din 30.05.2017 (f.d. 202-

203 v. IV), indicând just că „la data de 30.08.2016 a fost întocmit raportul de expertiză

psihiatrico-legală de ambulator nr. 382a-2016, în privința inculpatului Cucuta S., potrivit

căruia acesta a fost recunoscut responsabil, nu necesită tratament de careva maladii psihice, nu

se află la evidența medicului psihiatru (f.d. 230-231 v. I). Astfel, instanța de judecată a

constatat că la faza cercetării probelor în ședința de judecată și anume a raportului de expertiză

psihiatrico-legală, în privința inculpatului Cucuta S., de către partea apărării nu au fost

înaintate careva cereri, demersuri privind faptul neclarităților apărute, inclusiv de audiere a

expertului, care a efectuat expertiza și a întocmit raportul. Totodată, instanța constată că

solicitarea apărătorului de a dispune expertiza suplimentară nu este întemeiată pe careva

circumstanțe noi, or fiind prezentate instanței fișa medicală a bolnavului Cucuta S. și

procesul-verbal nr. 4 din 28.05.2008, care au fost anexate anterior la materialele cauzei. ...

Astfel, se constată că pe caz careva circumstanțe noi nu au apărut, concluziile expertului sunt

clare, nu există îndoieli în privința lor, ordinea procesuală de efectuare a expertizei nu a fost

încălcată, proba dată a fost fără prezumții și invocări din partea participanților, în acest sens.”

Totodată, fiind înaintat demersul în cauză și în instanța de apel, această instanță

corect a menționat că, expertiza psihiatrică în cauza dată a fost efectuată cu

respectarea normelor procesuale, nefiind necesară reluarea cercetării judecătorești, în

acest sens.

Cât privește motivele invocate de recurenți, precum că inculpații Cucuta S. și

Răileanu R. nu sunt vinovați în comiterea faptelor imputate în baza art. art. 145

12

alin.(2) lit. i), j); art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, precum și argumentele invocate

în acest sens, Colegiul penal lărgit se va expune asupra acestora cercetând incidența

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele

de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel

reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o evaluare justă și obiectivă, prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților, în

săvârșirea infracțiunilor imputate.

Totodată, nu este fondată nici critica recurenților, în sensul pretinderii că faptele

nu au fost săvârșite de către Cucuta S. și Răileanu R. Dimpotrivă, instanța de recurs

atestă că faptul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. i), j), art. 172

alin. (2) lit. c), g) Cod penal, inclusiv de către inculpații Cucuta S. și Răileanu R., se

confirmă prin probele cercetate și verificate de instanțele de fond, și anume:

- declarațiile martorului ocular Culmatițcaia A., date în cadrul urmăririi penale și

care au fost susținute în cadrul ședinței de judecată, menționând că declarațiile citite

de procuror sunt adevărate – (procesul-verbal de audiere a martorului Culmatițcaia

A. f.d. 26 v. I, în care a descris acțiunile fiecărui inculpat, atât în comiterea omorului,

cât și a acțiunilor perverse cu caracter sexual), indicând că la data de 03.08.2016, se

aflau împreună cu Rusu I., Cucuta S., Răileanu R. și Xxxxx în fâșia forestieră de lângă

blocul locativ nr. 156 din str. Xxxxx, mun. Xxxxx. După ora 21.00, Rusu I., Cucuta S.,

Răileanu R. l-au maltratat pe Xxxxx., aplicându-i lovituri cu un furtun, peste diferite

părți ale corpului, iar apoi i-au aplicat lovituri cu un cuțit, ulterior l-au dezbrăcat,

satisfăcându-și poftele sexuale în formă perversă;

- procesele-verbale de autodenunțare a lui Rusu I. și Cucuta S., unde aceștia au

recunoscut integral vina și au descris circumstanțele comiterii infracțiunilor, că

Xxxxxa decedat după ce ei și Răileanu R. l-au bătut și i-au aplicat lovituri, ulterior toți

trei și-au satisfăcut pofta sexuală în formă perversă;

- procesele-verbale de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 06.08.2016,

potrivit căruia, Cucuta S., Rusu I. și Răileanu R. au confirmat declarațiile și au arătat

la locul comiterii infracțiunii, au descris circumstanțele comiterii faptelor

infracționale. Acțiuni de urmărire penală, care au fost înregistrate video și vizionate în

ședința de judecată.

13

Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct, inclusiv la Cucuta S. și Răileanu R. că au comis infracțiunile prevăzute de art.

145 alin.(2) lit. i), j); art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal.

La acest capitol, instanța de recurs consideră juste și concluziile primei instanțe,

precum că intenția lui Cucuta S., Rusu I. și Răileanu R., în vederea săvârșirii

omorului, reieșind din împrejurările stabilite ale faptei, cum ar fi: localizarea

leziunilor corporale pentru victima Xxxxx., or aceste vătămări au fost pricinuite

asupra organelor vitale și anume asupra inimii, în condițiile în care cuțitul cu care s-a

aplicat loviturile deține o lamă cu dimensiuni de 13x2 cm, existând posibilitatea că o

dată introdusă această lamă în interiorul corpului lui Xxxxx., ar fi putut duce la

decesul acestuia, or inima reprezintă organ vital al omului. O altă împrejurare care,

duce la aprecierea acțiunilor inculpaților drept omor, reprezintă faptul că intenția se

manifestă prin acțiunile premergătoare provocării vătămărilor lui Xxxxx., cum ar fi:

înțelegerea prealabilă între Cucuta S., Rusu I. și Răileanu R. de a-l lipsi de viață pe

Xxxxx., pe motiv că acesta să nu-i denunțe la organele de poliție pentru acțiunile

violente întreprinse față de el, anterior omorului. Aceste acțiuni au fost executate de

către inculpați cu intenție și au fost îndreptate anume spre lipsirea de viață a victimei,

fapt ce confirmă latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 145 Cod penal și din

care considerent, Colegiul penal lărgit respinge argumentele avocatului Janu A.

precum că nu a fost dovedit faptul că Răileanu R. a avut careva intenții de a omorî

partea vătămată.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursuri prin care menționează că au

fost ignorate declarațiile inculpaților Cucuta S. și Răileanu R., precum că nu au cauzat

victimei vătămări corporale grave, ce au dus la deces și că au fost ignorate declarațiile

inculpatului Rusu I., care a recunoscut faptul cauzării de unul singur a loviturilor cu

cuțitul, instanța de recurs verificând actele și lucrările dosarului constată că în

cuprinsul filei 221 verso v. IV a sentinței și la f.d. 80 v. V, a deciziei atacate se

motivează corespunzător că, nu poate fi reținută poziția inculpaților, fiind apreciată

ca o metodă aleasă de apărare, pentru evitarea răspunderii penale. Declarațiile

inculpaților fiind respinse prin rapoartele de expertiză, prin depozițiile lui Cucuta S.

și Rusu I., date în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuiți, unde aceștia recunosc

faptele incriminate celor trei inculpați, pe ambele articole, precum și prin declarațiile

martorului ocular Culmatițcaia A., care corelează cu celelalte probe.

Totodată, ce ține de faptul că martorii Cucuta O., Comendant F., au confirmat că,

Cucuta S. s-a aflat la domiciliu, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond just

au apreciat critic declarațiile martorului Cucuta O., deoarece ultima este mama

inculpatului și este persoană cointeresată, iar declarațiile martorului Comendant F.,

nu au putut fi reținute ca probă ce ar confirma nevinovăția inculpatului, fiind în

divergență cu probatoriul pe caz.

Nu pot fi reținute ca întemeiate de către Colegiul penal lărgit, nici argumentele

invocate în recursuri referitoare la faptul, că concluziile despre vinovăția inculpatului

Cucuta S. s-au întemeiat pe autodenunțul inculpatului și ulterioara verificare a

declarațiilor la fața locului, care au fost efectuate cu derogări ale procedurii penale,

14

totodată reținerea lui Cucuta S. a fost efectuată cu încălcări procedurale, autodenunțul

fiind făcut cu presiunile psihice ale colaboratorilor de poliție.

La aceste alegații, Colegiul penal lărgit notează, că atât lui Cucuta S., cât și lui

Răileanu R. le-au fost garantați apărători la toate acțiunile și actele procesuale, atât la

faza urmăririi penale, inclusiv la reținerea acestora (f.d. 87, 100 v. I), cât și în instanța

de judecată. Astfel, deși se invocă încălcări procesuale, atât la urmărire penală cât și în

ședința de judecată a primei instanțe acestea nu au fost sesizate, invocându-le doar la

finele examinării cauzei, în prima instanță.

În acest context, Colegiul penal menționează, că ilegalitatea acțiunilor organelor

de urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură

penală, atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când

partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când partea i-a cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Raportând norma dată la argumentele supuse analizei, Colegiul penal atestă că

din materialele cauzei nu rezultă că apărătorii inculpaților Cucuta S. și Răileanu R. ar fi

avut careva obiecții asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapa respectivă.

Invocarea nulității actelor procedurale la finele examinării cauzei în prima instanță,

contravine prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală. Totodată, Colegiul

penal lărgit reține că la aceste aspecte s-a expus motivat și prima instanță în sentința

adoptată (f.d. 226-227 v. IV), iar faptul că inculpații au fost presați de colaboratorii

organelor de urmărire penală, constituie o modalitate de a se eschiva de la răspundere

penală, deoarece la toate etapele procesuale aceștia au fost asistați de apărători, însă au

invocat chestiunea în cauză abia la finele examinării cauzei, în prima instanță. Mai mult

ca atât, asupra faptului supunerii presiunilor psihologice și maltratării inculpatului

Răileanu R., a fost emisă ordonanță de refuz în pornirea urmăririi penale din

29.05.2017, pe motiv că nu există faptul infracțiunii (f.d. 161-163 v. IV)

În ce privește alegațiile apărătorului Bordian R., precum că instanța de apel nu a

explicat de ce a dat prioritate declarațiilor martorului Culmatițcaia A., date la

urmărirea penală, Colegiul penal menționează că, în ședința de judecată martorul în

cauză a declarat că susține declarațiile citite de procuror (conform procesului-verbal al

ședinței de judecată f.d. 202 v. III, a fost dat citirii procesul-verbal de audiere a

martorului Culmatițcaia A. (f.d. 26 v. I)), astfel instanța de recurs concluzionează că

instanțele de fond just au pus la baza soluției, declarațiile date în cadrul urmăririi

penale de către martorul menționat, care au fost făcute mai aproape de comiterea

infracțiunii imputate inculpaților, iar evenimentele ce s-au produs au fost mai recente,

ceea ce presupune o sinceritate mai vădită în astfel de situații, în raport cu declarațiile

date ulterior de către acest martor.

Subsidiar la criticile recurenților ce se referă la faptul că, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 494 din 25.08.2016, la victimă nu s-au depistat careva

vătămări corporale caracteristice unui raport sexual forțat, în viziunea Colegiului

penal, aceste argumente reieșind din conținutul deciziei instanței de apel au constituit

obiect de discuție, fiind indicat că după cum reiese din concluziile experților, cadavrul

15

lui Xxxxx., în momentul cercetării se afla în stare avansată de putrefacție, fapt ce a

exclus identificarea a careva urme biologice sau leziuni caracteristice acțiunilor

violente cu caracter sexual. Astfel, la acest aspect, instanța de apel just a considerat

veridice declarațiile martorului Culmatițcaia A. și ale inculpaților Cucuta S. și Rusu I.,

date în calitate de bănuiți, declarații ce sunt consecutive, se completează reciproc, în

acestea fiind detalii care puteau fi cunoscute, doar de persoanele implicate direct în

aceste acțiuni.

Tot astfel, pentru stabilirea nepertinenței acestei critici, Colegiul penal are în

vedere și faptul că, probarea infracțiunii de satisfacere a poftei sexuale în forme

perverse prezintă anumite aspecte particulare, datorită specificului și modului de

desfășurare a acestei infracțiuni, care se comite pe ascuns, de aceea declarațiile

menționate combat în afara oricărui dubiu versiunea inculpaților, iar nerecunoașterea

vinovăției acestora se interpretează ca fiind o eschivare de la răspunderea penală.

Ținând cont de cele expuse, Colegiul penal consideră că instanțele de fond, în

prezența cumulului de probe administrat în prezenta cauză, întemeiat și corect au

stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2)

lit. i), j), art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, iar argumentele invocate în recursurile

ordinare declarate sânt nefondate.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit dispozițiilor art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și

în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpaților Răileanu R., Rusu I. și acțiunea

civilă.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă

nu se agravează situația condamnatului.

Colegiul penal lărgit, consideră că în prezenta speță, în privința inculpaților

Răileanu R. și Rusu I. sunt incidente temeiurile pentru recurs stipulate la pct. 10), 13)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume –s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Subsidiar la cele consemnate supra, Colegiul penal constată ca fiind racordabile

speței date, și prevederile art. 426 Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța

de recurs examinează cauza prin extindere cu privire la persoanele în privința cărora

nu s-a declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putând hotărî și în privința lor,

fără a crea acestora o situație mai gravă, dacă s-a decis admisibilitatea recursului.

Așadar, în prezenta cauză penală supusă judecării, se reține că a fost condamnat

și Rusu I., care nu a contestat hotărârile judecătorești adoptate la caz, dar ținând cont

de faptul că temeiul de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală se răsfrânge și asupra acestuia, Colegiul penal conchide că prin extindere

hotărârile adoptate urmează a fi casate parțial și în privința acestuia.

Astfel, verificând hotărârile atacate sub aspectul individualizării corecte a

pedepselor, Colegiul penal relevă, dispozițiile art. 61 Cod penal care stipulează că,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

16

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au

săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Totodată, conform prevederilor art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța urmează să ia în

considerare și prevederile art. 75-88 din Codul penal, care reglementează modalitatea

individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Instanța de recurs reține că inculpații Răileanu R. și Rusu I. au fost condamnați

de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j), art. 172 alin. (2) lit.

c), g) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunii prevăzute de art.

145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 15 la 20 ani, sau

cu detențiune pe viață, iar conform art. 16 alin. (6) Cod penal, aceasta se clasifică ca

infracțiune excepțional de gravă. La fel, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 172

alin. (2) lit. c), g) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la 12 ani, iar

conform art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.

Reieșind din conținutul rechizitoriului, se atestă că în privința lui Răileanu R. și

Rusu I. au fost constatate în calitate de circumstanțe agravante, săvârșirea infracțiunii

prin orice formă de participație și săvârșirea infracțiunii cu folosirea armei (f.d. 87-93

v. II).

Din conținutul hotărârilor judecătorești se atestă că la capitolul stabilirii

pedepsei, instanțele de fond au reținut în privința inculpatului Răileanu R., că acesta

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, se caracterizează negativ la

locul de trai, iar în privința inculpatului Rusu I. - se află la evidența medicului

narcolog și nu se află la evidența medicului psihiatru, se caracterizează pozitiv la locul

de trai, totodată circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar ca circumstanțe

agravante pe cauză instanța a considerat: săvârșirea infracțiunii de către persoane care

17

se află în stare de ebrietate, faptul că inculpații nu au recunoscut vina și nu s-au căit

de cele comise, săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, săvârșirea

infracțiunii prin acte de o deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei.

Analizând hotărârile atacate, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal lărgit constată, că soluția instanței de apel este

neîntemeiată, în partea stabilirii pedepsei, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în

deplină măsură de faptul că pot fi recunoscute drept circumstanțe agravante numai

acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilite de organele de urmărire

penală și incluse în conținutul rechizitoriului.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în situația dată

instanțele de fond injust au reținut, în calitate de circumstanțe agravante - săvârșirea

infracțiunii de către persoane care se află în stare de ebrietate, faptul că inculpații nu

au recunoscut vina și nu s-au căit de cele comise, săvârșirea infracțiunii prin acte de o

deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei, deoarece acestea nu au fost incluse

în conținutul rechizitoriului, iar circumstanța reținută precum că, inculpații nu au

recunoscut vina și nu s-au căit de cele comise, nici nu este prevăzută la art. 77 Cod

penal, ca circumstanță agravantă, totodată reținerea în calitate de circumstanță

agravantă - săvârșirea infracțiunii prin acte de o deosebită cruzime, contravine

prevederilor art. 77 alin. (2) Cod penal.

Mai mult ca atât, în prezenta speță, la determinarea categoriei de pedeapsă,

pentru infracțiunile săvârșite, prima instanță a ținut cont și de faptul că inculpatul

Răileanu R. se afla în stare de recidivă, făcând referire la prevederile art. 34 alin. (1)

Cod penal, totodată a indicat că „la stabilirea pedepsei inculpatului Răileanu R., instanța

de judecată va lua în considerație prevederile alin. (2) art. 82 Cod penal, care stipulează că

mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai spre

pedepse, prevăzute de articolul corespunzător din Partea Specială a Codului penal.”.

Instanța de apel, pronunțând decizia la data de 06.06.2018, a menținut sentința,

însă nu a ținut cont și nu s-a expus asupra modificările efectuate prin Legea nr. 163

din 20.07.2017, în vigoare la 20.12.2017, prin care alin. (2) al art. 82 Cod penal a fost

modificat, fiind prevăzută doar mărimea pedepsei pentru recidivă periculoasă și

deosebit de periculoasă, iar din alin. (1), fiind exclus cuvântul recidivă.

Colegiul penal lărgit remarcă, că în speța dată, inculpatul Răileanu R. a comis

infracțiunile aflându-se în stare de recidivă, astfel legea penală nouă, apărută până la

adoptarea hotărârii instanței de apel, este mai favorabilă pentru inculpatul Răileanu

R., deoarece îi ameliorează situația, dat fiind faptul că din art. 82 Cod penal, a fost

exclusă limita de aplicare a pedepsei, în cazul recidivei.

Astfel, analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel, la aplicarea pedepsei

inculpatului Răileanu R., nu a ținut cont de prevederile art. 10 Cod penal, care

prevede că legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are

efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective

până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută

pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

18

În urma celor expuse, Colegiul penal conchide că, pedeapsa stabilită inculpaților

Răileanu R. și Rusu I. de către instanțele de fond, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j), art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, în prezența

circumstanțelor și împrejurărilor constatate în cauza dată, nu a fost individualizată

întru totul corect, deoarece reținerea neîntemeiată a circumstanțelor agravante

menționate, a dus la aplicarea eronată a dispozițiile Părții generale a prezentului cod

și anume a prevederilor art. 78 Cod penal. Totodată, instanța de apel eronat a

menținut sentința prin care, inculpatului Răileanu R., i-a fost stabilită pedeapsă, în

conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, fără a lua în considerație

modificările efectuate la acest articol, în consecință inculpaților Răileanu R. și Rusu I.

le-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră, urmând a fi coborâtă pedeapsa cu închisoare,

astfel fiind necesar de a interveni în hotărârile judecătorești adoptate pentru a le

aplica o pedeapsă echitabilă inculpaților, pentru faptele comise.

Pe cale de consecință, Colegiul penal notează, că la stabilirea pedepsei

inculpaților Răileanu R. și Rusu I. în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j), art. 172 alin. (2) lit.

c), g) Cod penal și a pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni, se va reieși din

circumstanțele și împrejurările cauzei în modul cum au fost reținute de instanțele de

fond, doar cu excluderea circumstanțele agravante menționate, iar în privința

inculpatului Răileanu R., ținând cont și de comiterea de către acesta a infracțiunilor în

stare de recidivă, însă ținând cont de intervenirea legii penale mai favorabile, fără

aplicarea prevederilor art. 82 Cod penal.

Totodată, instanța de recurs reține că prin sentința adoptată, a fost admisă parțial

pretenția lui Catlabuga O. privind încasarea daunei morale, fiind încasat în mod

solidar de la Cucuta S., Rusu I., Răileanu R. în beneficiul lui Catlabuga O. suma de

60.000 lei, soluția care și la acest capitol a fost menținută de către instanța de apel.

La acest aspect, instanța de recurs notează că, în temeiul art. 1423 alin. (1) Cod

civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea compensației

pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce

satisfacerea persoanei vătămate.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că prejudiciul moral se stabilește reieșind

inclusiv și din gradul de vinovăție al făptuitorului, astfel prima instanță corect a

indicat că evaluarea mărimii prejudiciului moral ține în mod individual de persoana

fiecăruia, însă această instanță eronat a dispus încasarea daunei morale în sumă de

60.000 lei, în mod solidar de la toți inculpații, or fiecare inculpat este obligat să

compenseze prejudiciul moral separat și acesta nu poate fi încasat în mod solidar,

deoarece fiecare inculpat nu este dator să efectueze întreaga prestație, după cum

prevede art. 530 Cod civil.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit consideră necesar a admite

parțial acțiunea civilă înaintată de Catlabuga Olga, privind încasarea daunei morale,

cu încasarea de la Cucuta S., Răileanu R. și Rusu I., a câte 20.000 lei de la fiecare în

beneficiul lui Catlabuga Olga.

19

Generalizând cele expuse, se impune soluția de admitere a recursurilor declarate,

din alte motive, casarea parțială a deciziei instanței de apel și sentinței, în partea

aplicării pedepsei inculpaților Răileanu R., Rusu I. și a acțiunii civile, cu rejudecarea

cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în aspectul vizat.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului Cucuta S.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept și pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul,

instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură

să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință

adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele,

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății, la capitolul stabilirii pedepsei inculpatului Cucuta S., instanța de apel nu a

exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de

legislator.

Colegiul penal lărgit, consideră că în prezenta speță este incident și temeiul

pentru recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel, constată că

această instanță, la examinarea apelurilor în partea aplicării pedepsei inculpatului

Cucuta S., nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în partea aplicării pedepsei inculpatului Cucuta S.

În prezenta cauză, Colegiul evidențiază că, inculpatul Cucuta S. a săvârșit

infracțiunile prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j); art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal,

la vârsta de 19, adică vârsta acestuia fiind cuprinsă între 18 și 21 de ani.

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță, prin sentința pronunțată la

data de 02 iunie 2017, l-a fost recunoscut vinovat și l-a condamnat pe Cucuta S., în

baza: art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 18 ani închisoare; art. 172 alin. (2) lit. c), g)

Cod penal, la 10 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 19 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel, pronunțând decizia la data de 06.06.2018, a respins ca

nefondate, apelurile declarate și a menținut sentința, indicând că „la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei penale, instanța de fond, cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod

20

penal, a ținut seama de: scopul pedepsei întru restabilirea echității sociale, corectarea

condamnaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de

individualizare, de gravitatea faptei, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunilor,

atitudinea societății față de pedeapsa, persoana inculpaților, astfel just concluzionând

posibilitatea corectării inculpaților cu aplicarea unei pedepse privative de liberate, ținând cont

totodată de prevederile art. 84 Cod penal”

La acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că, la soluționarea chestiunii cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului Cucuta S., instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că:

- art. 10 alin. (1) Cod penal, prevede că „legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce

a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit

faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care

execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale”;

- prin Legea nr. 163 din 20.07.2017, în vigoare de la 20.12.2016, art. 70 Cod penal,

a fost completat cu alineatul (31), cu următorul cuprins: „La aplicarea pedepsei

persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care au săvîrșit

infracțiune la vîrsta de la 18 pînă la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În

cazul în care instanța, ținînd cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar

prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate

dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvîrșită.

Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către instanța

de judecată.”:

- prin aceeași Lege, art. 84 Cod penal a fost completat, fiind prevăzut la alin. (1):

„Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără

să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru

fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin

cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 25 de ani de

închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani și a persoanelor care

au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate

– pe un termen nu mai mare de 12 ani și 6 luni. În cazul în care persoana este declarată

vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave,

pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai

aspră.”

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că această instanță a menținut sentința

prin care inculpatului Cucuta S. i-a fost aplicată pedeapsa în limitele prevăzute de

legea penală pentru infracțiunile săvîrșite, fără a argumenta necesitatea aplicării

pedepsei în limitele generale, după cum prevede dispoziția art. 70 alin. (31) Cod penal,

dat fiind că făptuitorul la momentul săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între

18 și 21 de ani.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă, că instanțele de fond au reținut, în calitate

de circumstanțe agravante și în privința lui Cucuta S. - săvârșirea infracțiunii de către

persoane care se află în stare de ebrietate, faptul că inculpații nu au recunoscut vina și

21

nu s-au căit de cele comise, săvârșirea infracțiunii prin acte de o deosebită cruzime

sau prin batjocorirea victimei, fără a ține cont de faptul că pot fi recunoscute drept

circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege,

stabilite de organele de urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, în partea aplicării pedepsei inculpatului Cucuta S., este afectată de

insuficiență, ce ține de motivarea soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise

de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța

asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea

prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel

în cauză urmează a fi casată parțial, în partea aplicării pedepsei inculpatului Cucuta

S., cu dispunerea rejudecării în instanța de apel, într-un nou complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, cu referire la pedeapsa

aplicată inculpatului Cucuta S., să aprecieze toate circumstanțelor cauzei, să țină cont

de modificările efectuate prin Legea nr. 163 din 20.07.2017, în vigoare de la 20.12.2016,

la art. 70 alin. (31), 84 Cod penal, să emită o soluție clară și motivată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul Bordian Radion în

numele inculpatului Cucuta Serghei, de către avocatul Raciula Alexandru în numele

inculpatului Cucuta Serghei, de către avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului

Răileanu Radu și de către inculpatul Răileanu Radu.

Se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 iunie

2018 și parțial sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 02 iunie 2017, în partea

aplicării pedepsei și latura civilă, în cauza penală în privința lui Cucuta Serghei

Xxxxx, Răileanu Radu Xxxxx, prin extindere și în privința lui Rusu Ion Xxxxx,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre în această parte, după cum urmează:

lui Răileanu Radu Xxxxx, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal și art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal,

a-i stabili pedeapsă, în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal - 19 (nouăsprezece) ani închisoare,

- art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal -10 (zece) ani închisoare.

22

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate a-i stabili lui Răileanu Radu pedeapsa definitivă cu

închisoare pe un termen de 20 (douăzeci) ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Răileanu Radu Xxxxx, urmează a fi

calculat din data de 18.12.2018, cu includerea în acest termen a perioadei aflării

acestuia în arest de la data de 06 august 2016 până la data de 18 decembrie 2018,

inclusiv.

lui Rusu Ion Xxxxx, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal și art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal, a-i stabili

pedeapsă, în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal - 15 (cincisprezece) ani închisoare,

- art. 172 alin. (2) lit. c), g) Cod penal – 9 (nouă) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate a-i stabili lui Rusu Ion pedeapsă definitivă cu închisoare

pe un termen de 16 (șaisprezece) ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Rusu Ion Xxxxx, urmează a fi calculat

din data de 18.12.2018, cu includerea în acest termen a perioadei aflării acestuia în

arest de la data de 05 august 2016 până la data de 18 decembrie 2018, inclusiv.

Acțiunea civilă înaintată de Catlabuga Olga, privind încasarea daunei morale se

admite parțial și se încasează de la Cucuta Serghei Xxxxx, Răileanu Radu Xxxxx și

Rusu Ion Xxxxx, a câte 20000 (douăzeci mii) lei de la fiecare în beneficiul lui Catlabuga

Olga.

Î n privința lui Cucuta Serghei Xxxxx se dispune rejudecarea cauzei în partea

stabilirii pedepsei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, prevederile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, în partea pronunțării unei noi hotărâri și nu se supune

căilor de atac, în partea rejudecării cauzei.

Decizia motivată pronunțată la data de 31 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

23