1ra-18/2018 — art. 42 alin. 5, 324 alin. 2 lit. b, c , 42 alin. 2, 326 alin. 3lit. a CP

1ra-18/2018 — art. 42 alin. 5, 324 alin. 2 lit. b, c , 42 alin. 2, 326 alin. 3lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-18/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

23 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie

Țurcan

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Dumneanu Radu în numele inculpaților Caruntu Oleg și Luchian Sergiu, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Caruntu Oleg XXXXX,

născut la XXXXXXX, originar și domiciliat în mun. XXXXX,

XXXXXXXXX, nr. XXXX, ap. XX

și

Luchian Sergiu XXXXX,

născut la XXXXXX, originar și domiciliat în mun. XXXXXX,

șos. XXXXXX, nr. XX, ap. XXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 02 aprilie 2015 - până la 21 martie 2016 (instanța de fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

au fost condamnați:

- Caruntu Oleg în baza art. 42 alin. (5) 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal,

la 5 ani închisoare și amendă în mărime de 2000 unități convenționale,

echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice

în organele statului pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 42 alin. (2) și 326

alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, pentru concurs de infracțiuni, definitiv i-a fost stabilită

pedeapsa 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 2000 unități

convenționale, echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice în organele statului pe un termen de 5 ani;

1

- Luchian Sergiu în baza art. 42 alin. (5) 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal,

la 5 ani închisoare și amendă în mărime de 2000 unități convenționale,

echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice

în organele statului pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 42 alin. (2) și 326

alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, pentru concurs de infracțiuni, definitiv i-a fost stabilită

pedeapsa 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 2000 unități

convenționale, echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice în organele statului pe un termen de 5 ani.

prin ordinul nr. XXXX din XXXXX în funcția de inspector al poliției criminale al

sectorului de poliție nr. 2 din cadrul C.P. s.Rîșcani mun.Chișinău și Luchian

Sergiu, care activa prin ordinul nr. XXXXX din XXXXX în funcția de inspector

superior al poliției criminale al sectorului de poliție nr. 4 din cadrul

Comisariatului de Poliție s. Râșcani mun. Chișinău, fiind persoane publice cu

statut special, având în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în

vederea exercitării funcțiilor autorității publice, iar în conformitate cu Legea

privind combaterea corupției și protecționismului nr. 900-XIII din 27.06.1996,

acceptând benevol restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise

acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale, în

interese personale, de grup și în alte interese decât cele de serviciu, contrar

obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcțiile deținute, au pretins, acceptat și

primit, personal mijloace bănești, ce nu li se cuvin, pentru sine și pentru o altă

persoană, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, în următoarele

circumstanțe:

În perioada septembrie – octombrie 2011, în urma unei înțelegeri prealabile

au extorcat de la cet. Parenco A. și Dobrescu V., mijloace bănești în sumă de 2000

Euro, pentru a nu-i trage la răspundere penală conform art.217 din Codul Penal–

circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără

scop de înstrăinare, acțiuni ce intră în obligațiunile lor de serviciu.

Astfel, la 25.09.2011 Parenco A. și Dobrescu V. au fost conduși în CP

s.Rîșcani, mun. Chișinău de către polițiștii Luchian Sergiu și Caruntu Oleg, unde

s-au aflat pe parcursul nopții, fiind suspectați de comercializarea substanțelor

narcotice.

2

Totodată, în cadrul discuțiilor purtate, Luchian S. și Caruntu O. au extorcat

de la Parenco A. și Dobrescu V. mijloace bănești în sumă de 1000 Euro, pentru a

nu acumula și examina în ordinea stabilită de Codul de procedură penală și

Instrucțiunea cu privire la modul și ordinea de înregistrare și examinare a

sesizărilor despre infracțiuni, aprobată prin Ordinul comun nr. 121/254/286-0/95

din 18.07.2008, materiale privind comiterea infracțiunii de comercializare a

substanțelor narcotice de către ultimii.

Manifestând dorința de a nu fi subiecți ai urmăririi penale, Parenco A. și

Dobrescu V. și-au exprimat acordul de a achita colaboratorilor menționați suma

estorcată.

Astfel, Parenco A., în perioada septembrie – octombrie 2011, a primit de la

cet. Ursachi A. mijloacele bănești în sumă de 1000 Euro, pe care i-a transmis

polițiștilor Luchian S. și Caruntu O.

Ulterior Caruntu O. și Luchian S. , în perioada septembrie – octombrie 2011

au mai estorcat de la Parenco A. și Dobrescu V. încă 1000 Euro, pentru a înainta

procurorului propunere de neîncepere a urmăririi penale.

În acest context, Caruntu O. și Luchian S., au extorcat mijloace bănești în

sumă de 2000 Euro și au primit mijloace bănești în sumă de 1000 Euro de la cet.

Parenco A. și Dobrescu V., sumă care conform cursului valutar al BNM pentru

perioada septembrie – octombrie 2011, constituia 16 248,6 lei.

Tot ei, Caruntu O. și Luchian S. în perioada mai 2012 – iulie 2012, fiind

colaboratori de poliție a Comisariatului de Poliție al sect. Rîșcani, în comun acord

și prin înțelegere prealabilă, susținând că au influență asupra unor persoane

publice din cadrul Centrului Național Anticorupție și a Procuraturii Anticorupție

cu autoritate decizională, au promis lui Arsenii Tamara și Arsenii Ion că în

schimbul unei remunerări bănești în sumă de 7500 Euro, vor interveni față de

ultimii pentru a adopta o decizie favorabilă în privința lui Arsenii Ion, care la acel

moment era cercetat penal de către Centrul Național Anticorupție în cauza

penală nr.2012036404.

În sensul îndeplinirii promisiunii realizate, Căruntu O. și Luchian S., au

primit personal, în perioada mai 2012 – iulie 2012, în două tranșe, de la cet.

Arsenii T. și Arsenii I., per total, mijloace bănești în sumă de 7500 Euro, care

conform cursului oficial al BNM, pentru anul 2012, echivalau cu suma de 116.850

lei, adică mijloace bănești în proporții deosebit de mari, în scopul de a determina

persoane publice din cadrul CNA și Procuraturii anticorupție să îndeplinească

o acțiune în exercitarea funcției lor și anume emiterea unei decizii favorabile în

3

cauza penală de acuzare a cet. Arsenii I.

în numele inculpaților Caruntu O. și Luchian S., care a solicitat, casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, argumentând următoarele:

- în acțiunile lui Caruntu O. și Luchian S. lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal;

- actele cauzei nu conțin careva probe pertinente care să confirme

presupusele fapte de estorcare a unor sume bănești de către inculpați

de la Parenco A., or Caruntu O. la 25.09.2011 a înregistrat în modul

corespunzător informația referitor la fapta lui Parenco A. și a transmis-o

spre examinare reprezentantului organului de urmărire penală;

- discuțiile au fost purtate de către Caruntu O. cu Parenco A. în

scopul de a descoperi sursa de proveniență a substanțelor narcotice și în

vederea efectuării achizițiilor de control de la persoana respectivă;

- acuzarea nu a prezentat absolut nici o probă care ar confirma învinuirea

pe capătul de acuzare de estorcare în privința lui Luchian S. acuzarea în speță

fiind bazată exclusiv pe declarațiile unei persoane cu reputație dubioasă;

- declarațiile presupusei părți vătămate Arseni T. urmau a fi apreciate critic,

acestea fiind făcute în scop de răzbunare pentru faptul că Caruntu O. a scris o

plângere la organele de drept unde a solicitat atragerea lui Arseni T. la

răspundere penală pentru escrocherie;

- depozițiile martorilor Capcelea Iu. și Știrbu A. nu pot fi luate în

considerație, deoarece aceștia fiind colaboratori de poliție în cazul în care ar fi

asistat la transmiterea unor sume bănești pentru favorizarea soluționării

problemelor lui Arseni I., urmau să se autosesizeze și să înregistreze informația

respectivă în modul cuvenit, fapt care nu a avut loc.

apelul declarat a fost respins ca nefondat.

probelor și circumstanțelor cauzei, apreciindu-le din punct de vedere a utilității și

veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpaților în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5) 324 alin. (2) lit. b), c) și art.

42 alin. (2) 326 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele apelantului

referitor la lipsa în acțiunile inculpaților a elementelor constitutive a

infracțiunilor în baza cărora aceștia au fost condamnați, deoarece prin depozițiile

4

martorului Parenco A. în coroborare cu stenogramele convorbirilor telefonice se

confirmă cu certitudine că aceștia au manifestat un comportament corupțional,

inclusiv în scop de obținere a unor mijloace bănești, or inculpații au acționat

determinat și cu tentă de provocare fiind însăși inițiatorii actului de corupere sub

pretextul adoptării unei decizii favorabile lui Parenco A. în schimbul unor

mijloace bănești, iar în acest sens martorii au indicat că solicitarea de transmitere

a sumei de 2000 Euro a fost una inițiată de inculpați, ca fiind „modalitatea de

hotărâre a problemei”- frază care în opinia Colegiului este utilizată indirect

pentru a sugera martorilor devierea de la norma legală în schimbul unei

remunerări financiare.

În consecință instanța de apel a conchis că Caruntu O. și Luchian S. l-au

asigurat pe Parenco A. despre faptul că este cercetat pentru circulația

substanțelor narcotice și va fi tras la răspundere penală, iar remunerarea este o

condiție de ameliorare a sancțiunii impuse, inclusiv cu dispunerea clasării

cazului.

numele inculpaților, care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- acțiunile lui Caruntu O. au fost eronat încadrate în baza art. 324 Cod

penal, în speță lipsind careva act normativ, care poate fi invocat pentru a justifica

afirmația precum că atribuțiile acestuia de serviciu ar fi ținut de obligația sau de

dreptul de a atrage la răspundere penală a cet. Parenco A., iar în asemenea

situație ținând cont de Hotărârea Plenului CSJ nr. 11 din 22.12.2014 acțiunile

acestuia urmau a fi încadrate în baza art. 190 Cod penal;

-speța dată este afectată de un viciu fundamental exprimat prin aprecierea

arbitrară a probelor, deoarece instanțele de fond s-au pronunțat asupra

argumentelor apărării cu privire la avantajarea vădită a cet. Arseni T. și a

pretinșilor martori Capcelea Iu. și Știrbu A. într-un mod nepermis de lege, or

ultimii reieșind din declarațiile lor urmau a avea calitatea de complici, deoarece

au contribuit prin oferirea informațiilor și nedenunțarea acțiunilor care cunoșteau

că reprezintă o încălcare de lege;

- declarațiile lui Arseni T. se contrazic inclusiv și cu cele ale lui Arseni I.,

prin urmare instanțele de fond au apreciat probele contrar prevederilor art. 101

Cod de procedură penală;

5

- instanța nu s-a pronunțat asupra argumentelor și probelor prezentate de

apărare și anume informația care se referă la atribuțiile de serviciu a inculpaților

și răspunsul parvenit de la IP Rîșcani, prin care se confirmă că dosarul de

urmărire informativă nr. 201002017 conținea inclusiv informația referitoare la

realizarea substanțelor narcotice parvenită de la inspectorul Caruntu O., care a

declarat că la momentul respectiv au fost făcute tentative de a-l face pe Parenco

A. să colaboreze în vederea achiziționării substanțelor narcotice de la persoanele

de la care acesta anterior ar fi procurat substanțe narcotice;

- probele apărării care se regăsesc la f.d.234-250 vol. II, nu au fost analizate

și examinate în decizia contestată pentru a permite părților în proces să

concluzioneze că partea în proces a fost auzită de către judecătorii care au

examinat cauza;

- la examinarea cauzei instanța de apel nu a ținut cont de modificările

intervenite în art. 126 Cod penal, or inculpaților le-a fost incrimină fapta de trafic

de influență cu primirea de bunuri sau avantaje în proporții deosebit de mari;

- prin rechizitoriu inculpaților le-a fost incriminat încălcarea prevederilor

Legii nr. 900 din 27.06.1996, Curtea de apel constatând că Caruntu O. a încălcat

art. 25,26 al Legii cu privire la activitatea poliției și Statutului polițistului precum

și reglementările prescrise în instrucțiunea nr. 121/254/286-0/95 din 18.07.2008 a

depășit limitele învinuirii.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționând că recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu

aprecierea probelor, însă criticile formulate nu sunt motivate sub aspectul casării

hotărârii recurate ca fiind ilegale, or reaprecierea probelor, în modul propus de

autor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, prin

urmare, consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu

se agravează situația condamnatului.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

6

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor

prevăzute de art.427 Cod de procedură penală și formulate în cererea de recurs.

Așa dar, analizând textul recursului declarat, Colegiul reține, că acesta se

întemeiază pe prevederile pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

care stipulează, că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau s-a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; sau faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, în sensul că probele au fost apreciate arbitrar, fapt care a dus la

condamnarea nefondată și ilegală a inculpaților, Colegiul o consideră

neîntemeiată.

Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art.

414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Verificând lucrările dosarului, Colegiul reține, că instanța de apel

examinând apelul declarat în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele

administrate la dosar, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de

judecată (f.d.178-182, 221-239, vol. III), astfel ținând cont de prevederile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a evaluat just probele în

corespundere cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect

ajungând la concluzia, că vina inculpaților Caruntu O. și Luchian S. în comiterea

infracțiunilor imputate și-a găsit confirmarea.

Având ca suport prevederile legale sus enunțate și analizând textul deciziei

instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în apelul declarat referitor la

netemeinicia încadrării acțiunilor lui Caruntu O. în baza art. 42 alin. (5) 324 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal, pe motiv că potrivit atribuțiilor de serviciu Caruntu O. nu

7

avea obligația sau dreptul de a atrage la răspundere penală pe cet. Parenco A.,

precum și la netemeinicia condamnării lui Luchian S. pe acest capăt de învinuire

deoarece acuzarea nu a prezentat suficiente probe care ar confirma că acesta a

comis infracțiunea incriminată, în viziunea Colegiului lărgit, această instanță și-a

motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului

declarat, iar autorul recursului, de fapt, nu aduce careva argumente noi, ce ar

combate concluzia instanțelor de judecată privind corectitudinea încadrării

acțiunilor lui Caruntu O. și Luchian S. în baza normelor de drept pentru care au

fost condamnați. În principiu, o bună parte ale argumentelor invocate în recurs,

sunt similare celor invocate în apel, iar instanța de apel a respectat rigorile ce se

regăsesc în dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțându-se

motivat asupra argumentelor esențiale ale apelului.

Tot aici Colegiul lărgit reține că potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 6 din prezenta decizie, recursul este întemeiat pe critica

modului în care instanțele de fond și apel au apreciat probele și circumstanțele

cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate

da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

În concluzie instanța de recurs reține că vinovăția inculpaților pe fiecare

capăt de învinuire a fost confirmată prin ansamblul probelor administrate, iar

argumentele invocate de avocatul Dumneanu R. în numele inculpaților în cererea

de apel au fost minuțios analizate și combătute conform modalității descrise în

pct.5 din prezenta decizie, motiv pentru care instanța de recurs apreciază ca fiind

neîntemeiate argumentele recurentului invocate în acest sens.

8

Alegațiile recurentului prin care se indică că declarațiile părți vătămate

Arseni T. urmau a fi apreciate critic, deoarece în opinia sa, au fost făcute în scop

de răzbunare pentru faptul că Caruntu O. a scris o plângere la organele de drept

unde a solicitat atragerea lui Arseni T. la răspundere penală pentru escrocherie,

Colegiul lărgit le respinge, or depozițiile părții vătămate au fost confirmate atât

de martorul Știrbu A. care a relatat că a fost prezent la transmiterea de către

Arseni T. a sumei de 5000 Euro lui Caruntu O. și Luchian S., cât și de martorul

Capcelea Iu. din care rezultă, că Arseni T. i-a transmis în prezența sa lui Luchian

S. suma de 2500 Euro, deoarece acesta i-a promis că o să-l ajute pe Arseni I. să

rezolve problemele pe care le avea la CCCEC.

Temei de a aprecia critic declarațiile martorului Știrbu A. și Capcelea Iu. nu

sunt, or în speță s-a constatat că martorii erau în relații bune cu inculpații, care

anterior au fost colegi de facultate și de serviciu, careva conflicte nu au avut și

deci nu au avut nici un motiv de a depune declarații false.

Tot aici, se reține, că în cazul în care Arseni T. ar fi urmărit scopul de a se

răzbuna pe Caruntu O. aceasta l-ar fi învinuit doar pe ultimul pentru faptul că a

primit suma de 7500 Euro, dar nu și pe Luchian S. cu care anterior nu era

cunoscută și cu care nu a avut relații ostile.

De rând cu cele menționate Colegiul lărgit constată, că sunt întemeiate

argumentele recurentului referitor la faptul că instanța de apel menținând

condamnarea inculpaților în baza art. 42 alin. (2) art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal

nu a ținut cont de modificările intervenite în art. 126 Cod penal.

La acest capitol se reține, că inculpații au fost recunoscuți vinovați de

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență cu primirea de bunuri în proporții

deosebit de mari. Astfel, aceasta este o infracțiune materială și este condiționată

de mărimea prejudiciului cauzat, care se determină conform art.126 Cod penal.

În speță, Caruntu O. și Luchian S., au fost condamnați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2) art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, aceștia

cauzând părții vătămate Arseni T. un prejudiciu material în sumă de 116850 lei și,

reieșind din valoarea prejudiciului cauzat la momentul săvârșirii faptei, acțiunile

lor corect au fost încadrate, deoarece persista semnul calificativ „cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari”, dat fiind că valoarea prejudiciului cauzat

depășea 5000 unități convenționale.

Ulterior, însă, pronunțând decizia la 20.06.2017 instanța de apel, contrar

prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, nu a examinat cauza sub

toate aspectele, și fără a ține cont de modificările operate prin Legea nr.207 din

9

29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, la art. 126 alin. (1) Cod penal, a menținut

sentința primei instanțe și pe acest capăt de învinuire.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit reține, că instanța de apel era obligată,

conducându-se de prevederile art. 10 Cod penal, art. 409 alin. (2) Cod de

procedură penală să țină cont de modificările intervenite la art. 126 alin. (1) Cod

de procedură penală (care sunt mai favorabile inculpaților), și să reîncadreze

acțiunile lui Caruntu O. și Luchian S. din prevederile art. 42 alin. (2) art. 326 alin.

(3) lit. a) în cele ale art. 42 alin. (2) art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal (red. 2012), dat

fiind faptul că după moficările operate în norma de drept sus menționată,

prejudiciul cauzat lui Arseni T. (116850 lei) nu mai constituia proporții deosebit

de mari, deoarece suma dată nu depășește 40 de salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei.

Or, în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.868 din 22.11.2011, în

vigoare din 25.11.2011, salariul mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul

2012, a fost de 3550 lei. Astfel, la momentul pronunțării deciziei contestate,

prejudiciul cauzat părții vătămate nu mai era în proporții deosebit de mari, dar în

proporții mari, deoarece nu depășea suma de 142000 lei (3550 lei x 40 salarii

medii =142000 lei).

Reieșind din cele menționate mai sus, Colegiul lărgit conchide că în speță,

în conformitate cu prevederile art.10 alin.(1) Cod penal, care prevede că legea

penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori,

în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect

retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective

pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, acțiunile inculpaților Caruntu O. și

Luchian S. urmează a fi reîncadrate din prevederile art. 42 alin. (2) art. 326 alin.

(3) lit. a) în cele ale art. 42 alin. (2) art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal (red. 2012),

trafic de inluență prin înțelegere prealabilă și în complicitate, cu cauzarea de

daune în proporții mari.

În continuare, instanța de recurs reține că alegațiile recurentului referitor la

depășirea de către instanța de apel a volumului de învinuire sunt întemeiate,

or în partea motivată a decizieri instanța incorect și contrar prevederilor art.

325 alin. (1) Cod de procedură penală, a făcut referire la art. 25 și 26 al Legii

cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, deoarece învinuirea

formulată prin rechizitoriu se rezumă doar la încălcarea de către Caruntu O. și

Luchian S. a prevederilor Legii nr. 900 din 27.06.1996 privind combaterea corupției

10

și protecționismului și nici de cum a altor Legi.

Sub acest aspect, Colegiul reține, că prin aceste constatări instanța de apel a

încălcat dreptul inculpaților la un proces echitabil prevăzut la art. 6 CEDO, și,

deși această circumstanță nu a influențat la calificarea acțiunilor inculpaților,

totuși urmează a fi reținută la individualizarea executării pedepsei.

Soluționând chestiunea privind stabilirea pedepsei inculpaților în baza art.

42 alin. (2) art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal (red. 2012), Colegiul lărgit va ține cont

de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celor vinoveți, de

toate circumstanțele cauzei, precum și de prevederile art. 75 alin. (2) Cod penal,

care prevede că o pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Așa dar, reieșind din faptul că sancțiunea art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal

(red.2012), prevedea pedeapsa cu amendă de la 1000 până la 3000 unități

convenționale sau închisoare de la 2 la 6 ani, Colegiul penal ajunge la concluzia

că scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal, poate fi atins prin

stabilirea pe acest capăt de învinuire a unei pedepse alternative – amenda în

mărime de 2000 unități convenționale.

În continuare, Colegiul reține, că atât categoria cât și termenul de pedeapsă

numit inculpaților de instanța de fond în baza art. 42 alin. (5) 324 alin. (2) lit. b), c)

Cod penal au fost just stabilite și corect individualizate, însă, ținând cont de

persoana inculpaților, care se caracterizează pozitiv, anterior necondamnați, iar

Luchian S. are la întreținere doi copii minori, precum și de faptul că prin

constatările din decizia instanței de apel a fost depășit volumul de învinuire

incriminat prin rechizitoriu, instanța de recurs conchide, că aceasta ar fi temei de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Caruntu O. și Luchian S.

Prin urmare, reieșind din aceste împrejurări, având în vedere atât principiul

prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cât și prevederile art. 61

alin.(2) Cod penal, instanța de recurs ordinar ajunge la concluzia că nu este

rațional ca Caruntu O. și Luchian S. să execute pedeapsa închisorii stabilită

pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5) 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal

și va aplica prevederile art. 90 Cod penal, cu dispunerea suspendării condiționate

a executării pedepsei pe un termen de probațiune, or careva interdicții la

aplicarea art. 90 Cod penal, în speță nu au fost stabilite.

11

Așa dar, în temeiul împrejurărilor enunțate, se impune admiterea recursului

declarat de avocatul Dumneanu Radu în numele inculpaților Caruntu Oleg și

Luchian Sergiu, casarea parțială a deciziei instanței de apel și sentinței, cu

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în aspectul vizat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Dumneanu Radu în numele

inculpaților Caruntu Oleg și Luchian Sergiu, casează parțial sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 21 martie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o

nouă hotărâre după cum urmează.

Acțiunile lui Caruntu Oleg și Luchian Sergiu se reîncadrează din

prevederile art. 42 alin. (2) și art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, în cele ale art. 42

alin. (2) și art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal (red.2012) stabilindu-le pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 2000 unități convenționale, echivalentul a 40 000

lei, fiecare.

Menține condamnarea lui Caruntu Oleg și Luchian Sergiu în baza art. 42

alin. (5), art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare și amendă în

mărime de 2000 unități convenționale, echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice în organele statului pe un termen de 5 ani,

fiecare.

În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv li se stabilește:

Caruntu Oleg pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 2600 unități convenționale,

echivalentul a 52 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în

organele statului pe un termen de 5 ani;

Luchian Sergiu pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 2500 unități convenționale,

echivalentul a 50 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în

organele statului pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii stabilită lui Caruntu Oleg

și Luchian Sergiu se suspendă condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani,

pentru fiecare.

12

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele

stabilite urmează a fi executate de sine stătător.

Caruntu Oleg și Luchian Sergiu urmează a fi eliberați din penitenciar, dacă

în privința acestora nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu

execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

13