SEGUNDA DECIZIE PRIVIND DECIZIE Nr. 16181/20 Murat ERDEM împotriva Türkiye Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 7 februarie 2023 în calitate de comitet compus din: Jovan Ilievski, Președintele Lorraine Schembri Orland, Diana Sârcu, judecători și Dorothee von Arnim, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nu. 16181/20) împotriva Republicii Türkiye a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 13 martie 2020 de către un național turc, dl Murat Erdem, care s-a născut în 1973 și locuiește în Adana („reclamantul”); hotărârea de a anunța plângerea referitoare la art. 10 din Convenția guvernului turc („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Hacı Ali Açıkgül, șef al Departamentului Drepturilor Omului Ministerului Justiției din Republica Türkiye, și de a declara inadmisibil restul cererii; observațiile părților; După deliberare, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la compatibilitatea cu art. 10 din Convenția autorităților închisoare refuzul cererii reclamantului de a primi ziarul zilnic „Yeni Asya (Noua Asia)” în închisoare. Reclamantul a fost condamnat pentru aderarea la organizația descrisă de autoritățile turce ca FETÖ/PDY – („Fetullahist Terror Organization/Parallel State Structure”) și își îndeplinește termenul de închisoare în Instituția Penitenciară de tip Osmaniye 1 T (Instituția Penitenciară) la momentul material. La 20 aprilie 2017, în conformitate cu art. 62 din Legea nr. 5275 privind executarea condamnărilor și a măsurilor preventive, Consiliul de formare al instituției penitenciare (Consiliu de formare) a decis să nu furnizeze prizonierilor legat de FETÖ/PDY ziarul zilnic Yeni Asya pe baza faptului că s-a stabilit că scopul de a primi acest ziar a fost de a menține motivația acestor prizonieri ridicat prin asigurarea comunicării între ei. La 9 iulie 2018, reclamantul a prezentat o opoziție judecătorului de aplicare a obligațiilor Osmaniye care a declarat că ziarul în cauză nu i-a fost acordat și a solicitat rectificarea acestei practici. La 18 iulie 2018, judecătorul de aplicare a obligațiilor Osmaniye a hotărât să respingă obiecția reclamantului. La 22 octombrie 2018 reclamantul a depus o cerere individuală la Curtea Constituțională. Potrivit informațiilor prezentate de părți, în special în observațiile lor, această cerere individuală a fost încă în așteptare în fața Curții Constituționale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție cu privire la refuzul depus de administrația închisoare a cererii sale de a primi ziarul zilnic Yeni Asya . Având în vedere formularea și substanța plângerii reclamantului, Curtea va examina această plângere în temeiul articolului 10 din Convenție (Radomilja și alții c. Croația [GC], nr. 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018 Guvernul a susținut că cererea a fost prematura, deoarece cererea individuală a reclamantului la Curtea Constituțională era încă în așteptare și decizia Curții Constituționale din 30 septembrie 2019, indicată de reclamant ca hotărârea dictată de instanța respectivă cu privire la cererea sa individuală, nu era relevantă pentru cererea actuală a reclamantului la Curtea. În consecință, ei au invitat Curtea să declare cererea inadmisibilă din cauza neepuizării recoursurilor interne. 10. Reclamantul nu a răspuns la argumentele formulate de Guvern cu privire la epuizarea recourslor interne. El doar a afirmat în general că observațiile guvernului sunt irezonabile și nu se bazează pe lege. 11. Curtea reamintește că a remarcat deja în decizia sa în Uzun c. Turcia ((dec.), nr. 10755/13, § 52, 62-64 și 68-69, 30 aprilie 2013) pe care legislatorul turc le-a dat competența specifică Curții Constituționale de a revizui compatibilitatea cu dispozițiile Convenției cu toate deciziile judiciare care au devenit finale după 23 septembrie 2012 și de a acorda un recurs adecvat în caz de încălcare a drepturilor garantate de acest instrument. Prin urmare, pentru a epuiza căile de recurs interne, reclamanții trebuie să depună o cerere individuală la Curtea Constituțională și să obțină o hotărâre de către Curtea Constituțională înainte de a-și prezenta plângerile la Curtea Constituțională. 12. Potrivit informațiilor și documentelor prezentate de părți, cererea individuală a reclamantului este încă pe calea Curții Constituționale. 13. Prin urmare, cererea este prematură și trebuie respinsă pentru epuizare a căilor de recurs interne în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în engleză și notificată în scris la 9 martie 2023. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Președintele adjunct al grefierului
Application no. 16181/20
Murat ERDEM
against Türkiye
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 7
February 2023 as a Committee composed of:
Jovan Ilievski,
President
,
Lorraine Schembri Orland,
Diana Sârcu,
judges
,
and Dorothee von Arnim,
Deputy
Section Registrar,
Having regard to:
the application (no.
16181/20) against the Republic of Türkiye lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 13 March 2020 by a Turkish national, Mr Murat Erdem, who was born in 1973 and lives in Adana (“the applicant”);
the decision to give notice of the complaint concerning Article 10 of the Convention to the Turkish Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Hacı Ali Açıkgül, Head of the Department of Human Rights of the Ministry of Justice of the Republic of Türkiye, and to declare inadmissible the remainder of the application;
the parties’ observations;
Having deliberated, decides as follows:
1.
The application concerns the compatibility with Article 10 of the Convention of the prison authorities’ refusal of the applicant’s request to receive the daily newspaper “
Yeni Asya (New Asia)”
in prison.
2.
The applicant was convicted of membership of the organisation described by the Turkish authorities as FETÖ/PDY – (“Fetullahist Terror Organisation/Parallel State Structure”) and was serving his prison term in the Osmaniye 1
st
T Type Penitentiary Institution (Penitentiary Institution) at the material time.
3.
On 20 April 2017, pursuant to Article 62 of Law no. 5275 on the Enforcement of Sentences and Preventive Measures, the Training Board of the Penitentiary Institution (Training Board) decided not to provide the prisoners linked to FETÖ/PDY the daily newspaper
Yeni Asya
on the grounds that it was established that the aim of receiving this newspaper was to keep the motivation of these prisoners high by ensuring communication among them.
4.
On 9 July 2018 the applicant submitted an objection to the Osmaniye Enforcement Judge stating that the newspaper in question was not given to him and requesting the rectification of this practice. On 18 July 2018 the Osmaniye Enforcement Judge decided to dismiss the applicant’s objection.
5.
The applicant’s appeal dated 17 August 2018 was rejected by the Osmaniye 1
st
Assize Court on 9 October 2018.
6.
On 22 October 2018 the applicant lodged an individual application with the Constitutional Court.
7.
According to the information submitted by the parties notably in their observations, this individual application was still pending before the Constitutional Court.
8.
The applicant complained under Article 6 § 2 of the Convention about the refusal by the prison administration of his request to receive the daily newspaper
Yeni Asya
. Having regard to the wording and substance of the applicant’s complaint, the Court will examine this complaint under Article
10 of the Convention (
Radomilja and Others v. Croatia
[GC], nos.
37685/10
and
22768/12, § 126, 20 March 2018
).
9.
The Government argued that the application was premature since the applicant’s individual application to the Constitutional Court was still pending and the Constitutional Court’s decision of 30 September 2019, indicated by the applicant as the decision rendered by that court regarding his individual application, was not relevant to the applicant’s present application to the Court. Accordingly, they invited the Court to declare the application inadmissible due to non-exhaustion of domestic remedies.
10.
The applicant did not respond to the arguments put forward by the Government concerning the exhaustion of domestic remedies. He merely stated in general that the observations of the Government were unreasonable and not based on law.
11.
The Court recalls that it has already noted in its decision in
Uzun v.
Turkey
((dec.), no. 10755/13, §§ 52, 62-64 and 68-69, 30 April 2013) that the Turkish legislature has given the Constitutional Court specific jurisdiction to review the compatibility with the provisions of the Convention of all court decisions that became final after 23 September 2012 and to grant appropriate redress in the event of a violation of the rights guaranteed by that instrument. Therefore, in order to exhaust domestic remedies, applicants must lodge an individual application with, and obtain a decision by, the Constitutional Court prior to bringing their complaints before this Court.
12.
According to the information and documents submitted by the parties, the applicant’s individual application is still pending before the Constitutional Court.
13.
Therefore, the application is premature and must be rejected for non
‑
exhaustion of domestic remedies pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 9 March 2023.
Dorothee von Arnim
Jovan Ilievski
Deputy Registrar
President