SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 43387/20 43387/20 împotriva Republicii Türkiye și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Cererea se referă la acuzațiile reclamantului potrivit cărora faptul că autoritățile din casa în care a fost arestat nu i-au furnizat o pernă ortopedică adecvată pentru hernie discală lombară a încălcat în special art. 3 din convenție. La 2 august 2016, reclamantul a fost pus în detenție la casa în arest a lui Șanlurga, în urma loviturii de stat ratate din 15 august 2016. În iulie 2016, pentru așa-numita sa apartenență la organizație numită FETÖ/PDY (organizație desemnată de autoritățile turce sub jurisdicția statului membru Fetullahist/Oficiul de Terorism Fetullahist/Oficiul de Stat paralel (FETÖ/PDY). La o dată nespecificată, acesta a fost transferat la casa din Menemen. Acesta indică faptul că, în aceste două case aflate în arest el a avut o pernă ortopedică. La 26 februarie 2020, reclamantul a fost transferat la casa din stație Tokat unde a cerut conducerii casei din stație să poată beneficia de o pernă ortopedică. La 9 martie 2020, conducerea casei din stație a constatat că a fost un raport medical întocmit la 1 februarie 2019 de către institutul medico-legal din Șanlulfa data la care el a fost în detenție în această casă din stație Aceasta a indicat că starea de sănătate a reclamantului ar trebui să fie revizuită de către o instituție de sănătate specializată pentru a stabili dacă starea sa de sănătate actuală necesită încă utilizarea unei perne ortopedice. Aceasta concluzionează că cererea reclamantului va fi examinată în lumina raportului medical care va fi întocmit de acest spital. Constatând că raportul medical nu a fost prezentat încă de către departamentul competent al spitalului Tokat, conducerea casei de încetare a activității a respins cererea de pernă ortopedică prezentată de solicitant. La 18 martie 2020, pe baza motivelor prezentate de către conducerea casei de judecată, judecătorul de executare din Tokat a respins cererea reclamantului, considerând că hotărârea fusese pronunțată în conformitate cu legea și procedura. La 13 aprilie 2020, instanța corecțională din Tokat a respins recursul prezentat de reclamant și a confirmat hotărârea pronunțată de instanța de executare. La 22 iulie 2020, o comisie a Curții Constituționale, formată din doi judecători, a respins într-o decizie succintă acțiunea individuală a reclamantului formulată în temeiul articolului 3 din convenție pentru lipsa vădită de temei. EVALUARE A CURȚII Reclamantul susține că faptul că autoritățile penitenciare competente nu i-au furnizat ortopedice adecvate pentru starea sa de sănătate constituie un tratament contrar articolelor 3, 6, 13 și 17 din convenție. Având în vedere formularea și substanța obiecțiunilor prezentate de reclamant (Radomilja și alții c. Croația [GC], n 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018), Curtea va examina aceste principii numai sub aspectul articolului 3 din Convenție. 10. Curtea reamintește că principiile generale privind obligațiile autorităților naționale de a proteja sănătatea persoanelor private de libertate, precum și monitorizarea și administrarea asistenței medicale adecvate au fost rezumate, printre altele, în Hotărârile Kudła c. Polonia ([GC], n 30210/96, § 91 și 94, CEDO 2000 XI și Valašinas c. Lituania 44558/98, § 102, CEDH 2001 VIII). 11. Curtea reieșise mai întâi din informațiile furnizate de solicitant, precum și din documentele depuse la dosar pe care le-a primit de la o pernă ortopedică în cele două case anterioare în care a fost arestat. În acest scop, diferitele autorități ale caselor de reținere în cauză au primit cererea reclamantului pe baza unui raport medical care îi prescriea reclamantului o pernă ortopedică. 12. În al doilea rând, Curtea constată că: după ce a fost transferat la casa din Hotărârea din Tokat, reclamantul a solicitat conducerii casei din ś ś obținerea unei perne ortopedice pentru a-i remedia starea de sănătate. Din deciziile luate de diferitele autorități interne competente reiese că, pentru a-și examina în mod adecvat cererea, reclamantul a fost transferat la serviciul competent al spitalului din Tokat pentru o examinare a stării sale de sănătate. Într-adevăr, conducerea casei de curățenie a considerat că o astfel de cerere ar putea fi satisfăcută că, în cazul în care un raport medical a confirmat că starea de sănătate a reclamantului impunea faptul că i se dă o pernă ortopedică. Cu toate acestea, Curtea arată că, fără a aștepta eliberarea unui certificat medical, atestând că starea sa de sănătate în detenție impunea utilizarea unei perne ortopedice, reclamantul a introdus o acțiune în fața conducerii casei de detenție Tokat. Aceasta a constatat că, întrucât medicul nu a întocmit încă un raport medical, ea nu a fost în măsură să dea un răspuns favorabil cererii reclamantului. 14. Prin urmare, având în vedere documentele depuse la dosar, constatările formulate de conducerea casei de judecată Tokat, de diferitele instanțe sesizate de reclamant și de Curtea Constituțională atunci când a examinat afirmațiile reclamantului întemeiate pe art. 3 din Convenție, Curtea nu dispune de elemente de probă pentru a concluziona că sănătatea și bunăstarea reclamantului nu au fost asigurate în mod corespunzător, în special prin administrarea îngrijirilor medicale necesare. 15. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 9 martie 2023. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Asistentă Președinte
Requête n
o
43387/20
İsmail ÇİFTÇİ
contre la Türkiye
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 7 février 2023 en un comité composé de
:
Jovan Ilievski,
président
,
Lorraine Schembri Orland,
Diana Sârcu,
juges
,
et de Dorothee von Arnim,
greffière adjointe
de section
,
Vu
:
la requête n
o
43387/20 contre la République de Türkiye et dont un ressortissant de cet État, M. İsmail Çiftçi («
le requérant
»), né en 1985 et détenu à Sivas, a saisi la Cour le 15 septembre 2020
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La requête concerne les allégations du requérant selon lesquelles le fait que les autorités de la maison d’arrêt où il était en détention ne lui ont pas fourni un oreiller orthopédique adapté à sa hernie discale lombaire a violé notamment l’article 3 de la Convention.
2.
Le 2 août 2016 le requérant fut placé en détention à la maison d’arrêt de Șanlıurfa, à la suite du coup d’état manqué du 15
juillet 2016, pour sa prétendue appartenance à l’organisation appelée FETÖ/PDY (organisation désignée par les autorités turques sous l’appellation «
Organisation terroriste Fetullahiste / Structure d’État parallèle
»). À une date non précisée, il fut transféré à la maison d’arrêt de Menemen. Il indique que dans ces deux maisons d’arrêt il bénéficia d’un oreiller orthopédique.
3.
Le 26 février 2020, le requérant fut transféré à la maison d’arrêt de Tokat où il demanda à la direction de la maison d’arrêt de pouvoir bénéficier d’un oreiller orthopédique.
4.
Le 9 mars 2020, la direction de la maison d’arrêt constata qu’un rapport médical établi le 1
er
février 2019 par l’institut médicolégal de Șanlıurfa –
date à laquelle il était en détention dans cette maison d’arrêt
– préconisait l’utilisation d’un oreiller orthopédique par le requérant. Elle indiqua qu’il convenait de faire réexaminer l’état de santé du requérant par un établissement de santé spécialisé pour déterminer si son état de santé actuel nécessitait toujours l’utilisation d’un oreiller orthopédique. Elle releva que l’intéressé avait été transféré à cet effet à l’hôpital de Tokat. Elle conclut que la demande du requérant sera étudiée à la lumière du rapport médical qui sera établi par cet hôpital. Constatant que le rapport médical n’avait pas encore été rendu par le service compétent de l’hôpital de Tokat, la direction de la maison d’arrêt rejeta la demande d’oreiller orthopédique présentée par le requérant.
5.
Le 18 mars 2020, en se fondant sur les motifs avancés par la direction de la maison d’arrêt, le juge de l’exécution de Tokat rejeta la demande du requérant en jugeant que la décision avait été rendue conformément à la loi et à la procédure.
6.
Le 13 avril 2020, le tribunal correctionnel de Tokat rejeta le recours présenté par le requérant. Il confirma la décision rendue par le juge de l’exécution.
7.
Le 22 juillet 2020, une commission de la Cour constitutionnelle, formée de deux juges, rejeta dans une décision succincte le recours individuel du requérant tiré de l’article 3 de la Convention pour défaut manifeste de fondement.
8.
Le requérant allègue que le fait que les autorités pénitentiaires compétentes ne lui ont pas fourni d’oreiller orthopédique adapté à son état de santé constitue un traitement contraire aux articles 3, 6, 13 et 17 de la Convention.
9.
Eu égard à la formulation et à la substance des griefs présentés par le requérant (
Radomilja et autres c. Croatie
[GC], n
os
37685/10 et
22768/12, §
126, 20 mars 2018), la Cour examinera ceux-ci uniquement sous l’angle de l’article
3 de la Convention.
10.
La Cour rappelle que les principes généraux concernant les obligations des autorités nationales de protéger la santé des personnes privés de liberté ainsi que le suivi et l’administration de soins médicaux appropriés ont été résumés, entre autres, dans les arrêts
Kudła c.
Pologne
([GC], n
o
30210/96, §§ 91 et 94, CEDH 2000
‑
XI et
Valašinas c.
Lituanie
(n
o
44558/98, §
‑
11.
La Cour relève d’abord qu’il ressort des informations données par le requérant ainsi que des documents versés au dossier qu’il bénéficia d’un oreiller orthopédique dans les deux précédentes maisons d’arrêt où il fut placé en détention. Pour cela, les différentes autorités des maisons d’arrêt concernées firent droit à la demande du requérant en se fondant sur un rapport médical qui prescrivait au requérant un oreiller orthopédique.
12.
Ensuite, la Cour constate qu’après son transfert à la maison d’arrêt de Tokat, le requérant demanda à la direction de la maison d’arrêt d’obtenir un oreiller orthopédique pour pallier son état de santé. Il ressort des décisions rendues par les différentes autorités internes compétentes que pour examiner de manière adéquate sa demande, le requérant fut transféré au service compétent de l’hôpital de Tokat pour un examen de son état de santé. En effet, la direction de la maison d’arrêt considéra qu’une telle demande pouvait être satisfaite que si un rapport médical attestait que l’état de santé du requérant exigeait qu’un oreiller orthopédique lui soit donné. C’est pourquoi le requérant fut transféré à l’hôpital de Tokat.
13.
Or, la Cour relève que sans attendre la délivrance d’un certificat médical – attestant que son état de santé en détention exigeait l’utilisation d’un oreiller orthopédique – le requérant introduisit un recours devant la direction de la maison d’arrêt de Tokat. Celle-ci constata que, le médecin n’ayant pas encore établi de rapport médical, elle n’était pas en mesure de donner une réponse favorable à la demande du requérant.
14.
Partant, au vu des documents versés au dossier, des constats établis par la direction de la maison d’arrêt de Tokat, par les différentes juridictions saisies par le requérant ainsi que par la Cour constitutionnelle lorsqu’elle examina les allégations du requérant tirées de l’article 3 de la Convention, la Cour ne dispose pas d’éléments de preuve pour conclure que la santé et le bien-être du requérant n’ont pas été assurés de manière adéquate, notamment par l’administration des soins médicaux requis.
15.
Il s’ensuit que la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article
35 §§
3
a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 9 mars 2023.
Dorothee von Arnim
Jovan Ilievski
Greffière adjointe
Président