ÖZCAN c. TÜRKIYE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.06.2023

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Affaire communiquée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ÖZCAN c. TÜRKIYE (CtEDO, 2023)

HUDOC · oficial

Publicat la 10 iulie 2023 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 51439/21 Mithat ÖZCAN împotriva Türkiye introdusă la 29 septembrie 2021, comunicată la 20 iunie 2023 OBIECTUL L Cererea se referă la afirmațiile reclamantului potrivit cărora ar fi fost împiedicat să se roage (art. 9 din convenție) și ar fi fost încătușat de brațul stâng în patul său în spital, în noaptea 29-30 martie 2019 între orele 22 și 6 dimineața, pe toată durata examinării testului de somn (art. 3 din convenție). Fost judecător membru al Consiliului de Stat al statului său, reclamantul a fost pus în detenție la 29 iulie 2016 la casa de judecată a lui Sincan în urma loviturii de stat nereușite din 15 iulie 2016, pentru presupusa sa apartenență la organizația numită FETÖ/PDY (organizație desemnată de autoritățile turce sub numele de organizație teroristă Fetullahistă/structură de stat paralel. Reclamantul a fost transportat la spitalul din Ankara la 29 martie 2019 și a fost adus înapoi la casa de judecată la 30 martie 2019 după ce a fost supus unei examinări de somn. Potrivit spuselor sale, avea o fractură la brațul drept și purta ghips. La 11 septembrie 2019, în urma unei plângeri din partea reclamantului din 14 septembrie 2019 mai 2019 în care se plângea de purtarea cătușelor și că fusese împiedicat să se roage în dimineața la spital, înainte de plecarea sa la casa din custodia 30 În martie 2019, procurorul districtual al Republicii D. Ankara a luat o decizie de a nu da în judecată și, în special, a considerat că purtarea cătușelor de către deținuți a fost o măsură care le aparținea tuturor deținuților și nu numai reclamantului și a concluzionat că jandarmii au acționat în conformitate cu funcțiile lor și că restul afirmațiilor au fost abstracte. La 5 decembrie 2019, tribunalul corecțional din Ankara a infirmat decizia procurorului districtual al Republicii Dah Ankara din 11 septembrie 2019. El a constatat că a fost inițiată o anchetă penală în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală. În plus, procurorul nu a examinat dacă plângerea reclamantului ar trebui tratată în temeiul Legii nr. 4483 din 2 decembrie 1999 privind procedura de urmărire penală împotriva funcționarilor publici și a altor agenți ai funcției publice ( La 12 decembrie 2019, făcând trimitere la Legea nr. 4483, precum și la hotărârea pronunțată de Prima Cameră a Consiliului de Stat din 3 martie 2005 (E. 2004/794, K. 2005/301), procurorul din Republica Dankara a emis o decizie de a nu înregistra plângerea reclamantului. Printr-o decizie din 7 aprilie 2021, pronunțată de o comisie compusă din doi judecători, Curtea Constituțională a respins recursul individual al reclamantului întemeiat pe art. 3 din Convenție pentru neobosirea căilor de atac administrative și judiciare. Curtea a respins cauza recurentului întemeiat pe lipsa unei căi de atac interne efective pentru lipsa vădită a temeiului. Aceasta nu se pronunță asupra spătarului reclamantului întemeiat pe art. 9 din Convenție. Reclamantul susține că faptul de a purta cătușe în timp ce a fost supus unui examen de testare a somnului este un tratament contrar art. 3 din Convenție. În acest sens, el susține absența unei căi de atac interne eficiente pentru a-și exercita traheul din art. Invocând art. 9 din Convenție, el susține că ar fi fost împiedicat de autoritățile interne competente să se roage, în conformitate cu credința sa. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Portul cătușelor de către reclamant în timpul examinării sale de testare de somn la 65436/01, § 47-60, CEDO 2003-XI și Tararieva c. Rusia, n 4353/03, § 109-111, CEDH 2006-XV (extracturi) având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor care intră sub incidența articolului 3 din Convenția (Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV și Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, §§ 114-123, CEDH 2015), precum și la hotărârea pronunțată de instanța de corecție din 5 decembrie 2019 de către Ankara, ancheta desfășurată în speță de către procurorul Republicii Competente a îndeplinit cerințele articolului menționat, în special tratamentul denunțat de solicitant, în sensul articolului 3 din convenție, intră în domeniul de aplicare a legii nr. 4483 din 2 decembrie 1999 privind procedura de urmărire penală împotriva funcționarilor și a altor funcționari publici (a se vedea, printre altele, Sheri și alții c. Turcia, n 29283/07, § 42, 9 octombrie 2012) A fost afectată libertatea religioasă, în sensul articolului 9 alineatul (1) din convenție, în măsura în care reclamantul nu ar fi putut să se roage în timpul detenției sale înainte de a fi transportat la spitalul Ankara la 29 martie 2019 (a se vedea, mutatis mutandis Abdullah Yalç a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 9 §