ÇELIK c. TÜRKİYE

Publicat pe 3 iulie 2023 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI NR. 12249/19 Niyazi CAEL Cererea se referă la afirmațiile reclamantului potrivit cărora a trebuit să poarte cătușe atunci când a fost internat în spital în aprilie 2017 Reclamantul a fost pus în detenție începând din octombrie 2016 la casa din țarcul de tip T din Osmaniye, ca urmare a loviturii de stat nerealizate din 15 iulie 2016, pentru presupusa sa apartenență la organizația numită FETÖ/PDY (organizație desemnată de autoritățile turce sub numele de Organizație Teroristă Fetullahistă Structura de stat paralel La 23 ianuarie 2018, în urma unei plângeri depuse de solicitant, judecătorul de executare din Osmaniye și-a respins afirmațiile, susținând că faptul de a purta sau nu cătușe în timpul tratamentului medical administrat la adresa persoanei în cauză era de competența medicului însărcinat să îl trateze.

În cazul în care medicul cere dezlegarea cătușele pacientului, jandarmii trebuie să ia măsurile de siguranță necesare. În consecință, el a considerat că purtarea cătușelor de pe piele în timpul transportului la spital și a îngrijirilor medicale acordate a fost în conformitate cu reglementările și legile în vigoare. La 9 noiembrie 2018, o comisie a Curții Constituționale, formată din doi judecători, a respins, printr-o decizie succintă, recursul individual al reclamantului întemeiat pe articolele 3 și 14 din convenție pentru neatenție vădită de temei. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul declară că purtarea cătușelor în timpul tratamentului medical acordat spitalului său în cadrul unui tratament inuman.

ÎNTREBARE ÎN părți Portul cătușelor de către reclamant în timpul tratamentului său medical la spitalul în cauză se analizează într-un tratament inuman, în sensul art. 3 din Convenție (Henaf c. Franța) , nr. 65436/01, § 47-60, CEDO 2003-XI, Avc

Publié le 3 juillet 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 12249/19 Niyazi ÇELİK contre la Türkiye introduite le 20 février 2019 communiquée le 12 juin 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les allégations du requérant selon lesquelles il a dû porter des menottes lorsqu’il a été hospitalisé en avril 2017 – pendant sept jours – et en mai 2018 – pendant dix jours – pour être soigné pour une hernie discale. Il allègue également avoir été menotté à son lit durant ces deux hospitalisations lorsque les soins lui étaient prodigués.

Le requérant était placé en détention depuis octobre 2016 à la maison d’arrêt de type T d’Osmaniye, à la suite du coup d’état manqué du 15 juillet 2016, pour sa prétendue appartenance à l’organisation appelée FETÖ/PDY (organisation désignée par les autorités turques sous l’appellation « Organisation terroriste Fetullahiste / Structure d’État parallèle »). Le 23 janvier 2018, à la suite d’une plainte déposée par le requérant, le juge de l’exécution d’Osmaniye rejeta ses allégations en faisant valoir que le fait de porter ou pas des menottes lors du traitement médical administré à l’intéressé relevait de la compétence du médecin chargé de le soigner. Si le médecin demande d’enlever les menottes du patient, les gendarmes doivent prendre les mesures de sécurité nécessaires.

Il jugea en conséquence que le port des menottes par l’intéressé lors de son transport à l’hôpital et des soins médicaux prodigués était conforme aux règlements et lois en vigueur. Le 12 mars 2018, le tribunal correctionnel d’Osmaniye confirma la décision du juge de l’exécution au motif qu’elle était conforme à la procédure et à la loi. Le 9 novembre 2018, une commission de la Cour constitutionnelle, formée de deux juges, rejeta dans une décision succincte le recours individuel du requérant tiré des articles 3 et 14 de la Convention pour défaut manifeste de fondement. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant allègue que le port des menottes pendant le traitement médical qui lui était prodigué à l’hôpital s’analyse en un traitement inhumain.

QUESTION AUX PARTIES

Le port des menottes par le requérant pendant son traitement médical à l’hôpital concerné s’analyse-t-il en un traitement inhumain, au sens de l’article 3 de la Convention ( Henaf c. France , n o 65436/01, §§ 47-60, CEDH 2003-XI, Avcı et autres c. Turquie , n o 70417/01, §§ 35-45, 27 juin 2006, Tararieva c. Russie , n o 4353/03, §§ 109-111, CEDH 2006-XV (extraits), et Filiz Uyan c. Turquie , n o 7496/03, §§ 30-35, 8 janvier 2009) ?