Publicat la 10 iulie 2023 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 41412/21 Mevlüt GÖZÜTOK împotriva Türkiye introdusă la 5 august 2021, comunicată la 20 iunie 2023 Cererea se referă la acuzațiile reclamantului conform cărora ar fi fost transferat de la casa din oraș la spital pentru a consulta un cardiolog care l-a examinat, stând la o anumită distanță de el și fără ca cătușele sale să fi fost luate. Reclamantul susține, de asemenea, că, la întoarcerea sa la casa de detenție a fost plasat în carantină, din cauza pandemiei de COVID-19, într-o celulă cu alte deținute între șase și unsprezece, după spusele sale mai mult de cincizeci de zile și în condiții materiale dăunătoare pentru sănătatea sa. Reclamantul a fost pus în detenție la data de 28 septembrie 2016 la casa din Kocaeli, ca urmare a loviturii de stat ratate din 15 iulie 2016, pentru presupusa sa apartenență la organizația numită FETÖ/PDY (organizație desemnată de autoritățile turce sub jurisdicția La 12 octombrie 2020, judecătorul de executare al Kocaeli a respins plângerea reclamantului cu privire la caracterul adecvat al măsurilor preventive luate în cadrul luptei împotriva pandemiei COVID-19 în vederea protejării sănătății sale și a condițiilor de aplicare a carantinei în celula dedicată acestui scop. La 26 octombrie 2020, Tribunalul Corecțional din Kocaeli a confirmat decizia judecătorului de executare. La 5 februarie 2021, o comisie a Curții Constituționale, formată din doi judecători, a respins într-o hotărâre succintă acțiunea individuală a reclamantului pentru nefondare vădită a motivului pe care nu l-a justificat. Invocând articolele 2, 3 și 18 din convenție, reclamantul susține că nerespectarea de către autoritățile interne competente a unor măsuri sanitare adecvate pentru sănătatea sa în timpul pandemiei de COVID-19 în casa înțărcată Kocaeli constituie un tratament inuman. În acest sens, se plânge de condițiile materiale ale carantinei, susținând că nu putea ieși la plimbare în curte; lipsa spațiului individual de viață; lipsa paturilor pentru a dormi; promiscuitatea între el și ceilalți deținuți aflați în carantină ; precum și absența testului COVID-19 în timpul întoarcerii sale la domiciliu în stare de arest. El a declarat, printre altele, că a fost plasat în carantină cu deținuți care erau fumători. În cele din urmă, el susține că a fost examinat de către un medic fără ca cătușele sale să fi fost luate. Întrebări cu privire la părți Portarea cătușelor de către reclamant în timpul examinării sale de către un medic cardiolog în cadrul unui spital în cauză se analizează într-un tratament inuman, în sensul articolului 3 din Convenție (Henaf c. Franța, n 65436/01, § 47-60, CEDH 2003-XI, și Tararieva c. Rusia, n 4353/03, §§ 109-111, CEDH 2006-XV (extracții)) Circumstanțele și modalitățile de deținere a reclamantului, un refuz fumatul, împreună cu deținuți fumători, în timp ce a fost plasat în carantină din cauza pandemiei de COVID-19, § 47-55, 25 ianuarie 2011 Autoritățile naționale competente și-au îndeplinit obligațiile de a proteja sănătatea reclamantului privat de libertate din cauza diferitelor măsuri luate pentru a-și proteja sănătatea în timpul pandemiei de COVID-19 (Fenech c. Malta, n 19090/20, §§ 125-143, 1 martie 2022)
Publié le 10 juillet 2023
Requête n
o
41412/21
Mevlüt GÖZÜTOK
contre la Türkiye
introduite le 5 août 2021
communiquée le 20 juin 2023
La requête concerne les allégations du requérant selon lesquelles il aurait été transféré de la maison d’arrêt à l’hôpital pour consulter un cardiologue qui l’examina en se tenant à une certaine distance de lui et sans que ses menottes aient été enlevées. Le requérant allègue en outre qu’à son retour à la maison d’arrêt il fut placé en quarantaine, en raison de la pandémie de COVID-19, dans une cellule avec d’autres détenus –
entre six et onze selon ses dires
– dont certains étaient fumeurs, pendant plus de cinquante jours et dans des conditions matérielles nocives pour sa santé.
Le requérant fut placé en détention le 28 septembre 2016 à la maison d’arrêt de Kocaeli, à la suite du coup d’état manqué du 15
juillet 2016, pour sa prétendue
appartenance à l’organisation appelée FETÖ/PDY (organisation désignée par les autorités turques sous l’appellation «
Organisation terroriste Fetullahiste / Structure d’État parallèle
»)
.
Le 12 octobre 2020, le juge de l’exécution de Kocaeli rejeta la plainte du requérant concernant l’adéquation des mesures préventives prises dans le cadre de la lutte contre la pandémie de COVID-19 visant à protéger sa santé ainsi que les conditions d’application de la quarantaine dans la cellule dédiée à cet effet. Il jugea que les mesures prises par la maison d’arrêt étaient conformes au droit.
Le 26 octobre 2020, le tribunal correctionnel de Kocaeli confirma la décision du juge de l’exécution.
Le 5 février 2021, une commission de la Cour constitutionnelle, formée de deux juges, rejeta dans une décision succincte le recours individuel du requérant pour défaut manifeste de fondement au motif qu’il n’avait pas étayé ses allégations.
Invoquant les articles 2, 3 et 18 de la Convention, le requérant allègue que le manquement des autorités internes compétentes à prendre des mesures sanitaires adéquates pour sa santé lors de la pandémie de COVID-19 dans la maison d’arrêt de Kocaeli constitue un traitement inhumain. À cet égard, il se plaint des conditions matérielles de la quarantaine en faisant valoir qu’il ne pouvait pas sortir en promenade dans la cour
; l’insuffisance de l’espace individuel de vie
; l’insuffisance de lits pour dormir
; la promiscuité entre lui et les autres détenus placés en quarantaine
; ainsi que l’absence de test COVID-19 lors de son retour à la maison d’arrêt. Il allègue notamment qu’il était placé en quarantaine avec des détenus qui étaient fumeurs. Enfin, il soutient qu’il a été examiné par un médecin sans que ses menottes aient été enlevées.
1.
Le port des menottes par le requérant pendant son examen par un médecin cardiologue à l’hôpital concerné s’analyse-t-il en un traitement inhumain, au sens de l’article
3 de la Convention (
Henaf c.
France
, n
o
65436/01, §§ 47-60, CEDH 2003-XI, et
Tararieva c. Russie
, n
o
4353/03, §§
109-111, CEDH 2006-XV (extraits))
?
2.
Les circonstances et les modalités de la détention du requérant, un non
‑
fumeur, avec des détenus fumeurs alors qu’il était placé en quarantaine en raison de la pandémie de COVID-19 s’analysent-elles en un traitement inhumain, au sens de l’article 3 de la Convention (
Elefteriadis c.
Roumanie
, n
o
38427/05, §§ 47-55, 25 janvier 2011)
?
3.
Les autorités nationales compétentes ont-elles remplies leurs obligations de protéger la santé du requérant privé de liberté en raison des différentes mesures prises pour protéger sa santé durant la pandémie de COVID-19 (
Fenech c. Malte
, n
o
19090/20, §§ 125-143, 1
er
mars 2022)
?