Publicat la 10 iulie 2023 A DOUA RĂSPUNSIUNE NR. 44512/19 Kaz Electroluxm AVCI împotriva Türkiye introdusă la 20 august 2019, comunicată la 19 iunie 2023 OBIECTUL L Acestea se referă la o sancțiune disciplinară aplicată reclamantului la 18 ianuarie 2018 de către consiliul de disciplină al casei de arestare de tip F de Sincan (Ankara) unde a fost pus în detenție. Reclamantul a fost pus în detenție la 14 decembrie 2016 la casa din Sincan pentru presupusa sa apartenență la organizația numită FETÖ/PDY (organizație desemnată de autoritățile turce sub mai multe limbi) A se vedea nota de subsol 1. În ianuarie 2018, consiliul de disciplină l-a condamnat pe reclamant la o sancțiune disciplinară de cinci zile de izolare, în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera (j) din Legea nr. 5275 privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive, pentru insultarea și sfidarea supraveghetorilor casei de judecată. La 21 martie 2018, instanța de executare din Ankara a confirmat sancțiunea disciplinară pronunțată împotriva reclamantului. La 16 mai 2018, instanța de corecție din Ankara a confirmat această decizie pe motiv că era conformă cu procedura și cu legea. La 18 februarie 2019, o comisie a Curții Constituționale, formată din doi judecători, a respins într-o decizie succintă acțiunea individuală a reclamantului formulată în temeiul articolului 3 din Convenție pentru lipsa vădită de temei. Reclamantul nu a prezentat în fața Curții Constituționale un motiv întemeiat pe art. 10 din Convenție. Invocând articolele 2, 3 și 6 din convenție, reclamantul susține că plasarea sa timp de cinci zile într-o celulă de izolare ca urmare a unei sancțiuni disciplinare constituie un tratament inuman și degradant din cauza vârstei și stării sale de sănătate. Având în vedere vârsta, infirmitatea și diferitele probleme de sănătate ale reclamantului, punerea sa în celulă de izolare timp de cinci zile la casa de reținere de tip F a Sincan s mail într-un tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 din Convenție (comparat cu Price c. Regatul Unit, n 33394/96, § 30 CEDH 2001 VII, Farbtuhs c. Letonia, n 46722/02, §§ 53 și 56, 2 decembrie 2004, și Jasinskis c. Letonia, n 45744/08, § 59, 21 decembrie 2010) În special, autoritățile naționale competente și-au îndeplinit obligațiile de a proteja sănătatea reclamantului privat de libertate și de a-i administra asistența medicală corespunzătoare (Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 94, CEDO 2000 XI, Valašinas c. Lituania, n 45558/98, § 102, CEDO 2001 VIII și, pentru legislația națională relevantă, precum și textele Consiliului Europei, a se vedea Gömi c. Turcia, nr. 3874/11, §§ 42-49, 19 februarie 2019), în sensul articolului 3 din convenție, având în vedere că este vorba despre reclamant, se poate spune că deținerea sa, în absența măsurilor necesare într-un termen rezonabil, a constituit un tratament inuman sau degradant (compararea Z.H.c. Ungaria, 28973/11, § 30-33, 8 noiembrie 2012), în sensul articolului 3 din Convenție
Publié le 10 juillet 2023
Requête n
o
44512/19
Kazım AVCI
contre la Türkiye
introduite le 20 août 2019
communiquée le 19 juin 2023
La requête concerne une sanction disciplinaire infligée au requérant le 18
janvier 2018 par le conseil de discipline de la maison d’arrêt de type de F de Sincan (Ankara) où il était placé en détention.
Le requérant fut placé en détention le 14 décembre 2016 à la maison d’arrêt de Sincan pour sa prétendue appartenance à l’organisation appelée FETÖ/PDY (organisation désignée par les autorités turques sous l’appellation «
Organisation terroriste Fetullahiste / Structure d’État parallèle
»), considérée par les autorités d’être à l’origine de la tentative du coup d’état du 15 juillet 2016. Le requérant, âgé de plus de soixante ans au moment des faits, était amputé de la jambe gauche. Selon ses dires, il souffrait de différents problèmes de santé tels que diabète, hypertension et hernie discale lombaire.
Le 18
janvier 2018, le conseil de discipline condamna le requérant à une sanction disciplinaire de cinq jours d’isolement, sur le fondement de l’article
44 § 2 j) de la loi n
o
5275 sur l’exécution des peines et des mesures préventives, pour injure et outrage aux surveillants de la maison d’arrêt.
Le 21 mars 2018, le juge de l’exécution d’Ankara confirma la sanction disciplinaire prononcée contre le requérant. Le 16 mai 2018, le tribunal correctionnel d’Ankara confirma cette décision au motif qu’elle était conforme à la procédure et à la loi.
Le 18 février 2019, une commission de la Cour constitutionnelle, formée de deux juges, rejeta dans une décision succincte le recours individuel du requérant tiré de l’article 3 de la Convention pour défaut manifeste de fondement. Le requérant ne présenta pas devant la Cour constitutionnelle un grief tiré de l’article 10 de la Convention.
Invoquant les articles 2, 3 et 6 de la Convention, le requérant allègue que son placement pendant cinq jours dans une cellule d’isolement suite à une sanction disciplinaire constitue un traitement inhumain et dégradant en raison de son âge et de son état de santé.
1.
Eu égard à l’âge, à son infirmité et aux différents problèmes de santé du requérant, sa mise en cellule d’isolement pendant cinq jours à la maison d’arrêt de type F de Sincan s’analyse-telle en un traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3 de la Convention (comparer avec
Price c.
Royaume-Uni
, n
o
‑
VII,
Farbtuhs c.
Lettonie
, n
o
4672/02, §§
53 et 56, 2 décembre 2004, et
Jasinskis c.
Lettonie
, n
o
45744/08, § 59, 21 décembre 2010)
?
2.
En particulier, les autorités nationales compétentes ont-elles remplies leurs obligations de protéger la santé du requérant privé de liberté et de lui administrer les soins médicaux appropriés (
Kudła c. Pologne
[GC], n
o
30210/96, §
‑
XI,
Valašinas c. Lituanie
, n
o
44558/98, §
2001
‑
VIII, et pour le droit national pertinent ainsi que les textes du Conseil de l’Europe voir
Gömi c. Turquie
, n
o
38704/11, §§
42-49, 19
février 2019), au sens de l’article 3 de la Convention
?
3.
Eu égard à l’infirmité du requérant, peut-on dire que sa détention, en l’absence des mesures requises dans un délai raisonnable, a constitué un traitement inhumain ou dégradant (comparer
Z.H. c.
Hongrie
, n
o
28973/11, §§
30 à 33, 8 novembre 2012), au sens de l’article 3 de la Convention
?