BEKMEZCI c. TÜRKİYE

Publicat pe 27 februarie 2023 SECȚIUNEA 2 Cererea nr. 6603/22 Yusuf BEKMEZC Electrolux împotriva Türkiye introdusă la 21 ianuarie 2022, comunicată la 10 februarie 2023. Cererea se referă la detenția reclamantului, arestată la 19 ianuarie 2020 și aflată în detenție la 23 ianuarie 2020 la casa de rejudecare a societății d mail-zmir pentru presupusa sa apartenență la o organizație numită FETÖ/PDY (organizație desemnată de autoritățile turce aflate sub jurisdicția statului membru în cauză), organizație teroristă Fetullahistă / Structură de stat paralelă A se vedea, de exemplu, hotărârea Curții a Uniunii Europene din 15 iulie 2016 (denumită în continuare "hotărârea din 15 iulie 2016") și hotărârea Curții a Uniunii Europene din 15 iulie 2016 (denumită în continuare "hotărârea din 15 iulie 2016"), care a stat la baza tentativei de lovitură din 15 iulie 2016, reclamantul suferea de diferite probleme de sănătate, cum ar fi pierderea memoriei, pierderea audiției, apneea de somn, probleme de prostată. În vârstă de 81 de ani, când a fost reținut și care se confruntau cu dificultăți în a - și întreține singur necesitățile, colegii de celulă ai reclamantului au trebuit să - i ajute să se hrănească, să se îmbrace, să se plimbe sau să se spele. La 16 iulie 2021, Curtea Constituțională a respins, pentru lipsa vădită a temeiului juridic, afirmația reclamantului potrivit căreia menținerea sa în detenție ca urmare a stării sale de sănătate ar fi contrară articolului 3 din convenție. Reclamantul susține o încălcare a articolului 3 din Convecție, susținând că detenția sa la domiciliu nu era adecvată din cauza vârstei sale și a problemelor legate de starea sa de sănătate. De asemenea, susține că detenția sa nu era adecvată pentru a primi un tratament medical adecvat în legătură cu problemele sale de sănătate. Având în vedere decizia Tribunalului de Mare Instanță din Karș Având în vedere vârsta înaintată și diferitele probleme de sănătate ale reclamantului, punerea sa în detenție la domiciliu în mod oficial în perioada 23 ianuarie 2020-16 iulie 2021, în sensul articolului 3 din convenție (compararea Mouisel c. Franța, nr. 67263/01, §§ 38-40, CEDH 2002 IX, Farbtuhs c. Letonia, nr. 46722/02, § 53 și 56, 2 decembrie 2004, În special, autoritățile naționale competente și-au îndeplinit obligațiile de a proteja sănătatea reclamantului privat de libertate și de a-i administra asistența medicală corespunzătoare (Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 94, CEDH 2000 XI, Valašinas c. Lituania, n 44558/98, § 102, CEDO 2001 VIII și pentru legislația națională relevantă, precum și textele Consiliului Europei a se vedea Gömi c. Turcia, nr 38704/11, §§ 40-49, 19 februarie 2019), în sensul articolului 3 din convenție

Publié le 27 février 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

6603/22

Yusuf BEKMEZCİ

contre la Türkiye

introduite le 21 janvier 2022

communiquée le 10 février 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la détention du requérant, arrêté le 19 janvier 2020 et placé en détention le 23 janvier 2020 à la maison d’arrêt d’İzmir pour sa prétendue appartenance à l’organisation appelée FETÖ/PDY (organisation désignée par les autorités turques sous l’appellation «

Organisation terroriste Fetullahiste / Structure d’État parallèle

»), considérée par les autorités d’être à l’origine de la tentative du coup d’état du 15 juillet 2016. Le requérant souffrait, selon ses dires, de différents problèmes de santé tels que perte de mémoire, perte d’audition, apnée du sommeil, problème de la prostate. Âgé de 81 ans au moment de sa mise en détention et rencontrant des difficultés à subvenir seul à ses besoins, les codétenus du requérant ont dû l’aider pour se nourrir, s’habiller, se promener ou se laver.

Le 16 juillet 2021, la Cour constitutionnelle rejeta pour défaut manifeste de fondement l’allégation du requérant selon laquelle son maintien en détention en raison de son état de santé serait contraire l’article 3 de la Convention.

Le requérant allègue une violation de l’article 3 de la Convection en faisant valoir que sa détention en maison d’arrêt n’était pas adéquate en raison de son âge et des problèmes liés à son état de santé. Il soutient en outre que sa détention n’était pas appropriée pour recevoir un traitement médical adéquat en relation avec ses problèmes de santé.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Tenant compte de la décision du tribunal de grande instance de Karșıyaka (İzmir) en date du 5 mai 2022 indiquant que seule Hanife

Bekmezci, fille du défunt, accepta la succession du requérant, les autres héritiers du requérant en l’espèce peuvent-ils avoir un intérêt légitime à poursuivre la requête introduite par l’intéressé, au sens de l’article

34 de la Convention

?

2.

Eu égard au grand âge et aux différents problèmes de santé du requérant, sa mise en détention à la maison d’arrêt d’İzmir du 23 janvier 2020 au 16 juillet 2021 s’analyse-telle en un traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3 de la Convention (comparer

Mouisel c.

France

, n

o

67263/01, §§ 38-40, CEDH 2002

‑

IX,

Farbtuhs c. Lettonie

, n

o

4672/02, §§

53 et 56, 2 décembre 2004,

Tekin Yıldız c. Turquie

, n

o

22913/04, §§

70-73, 10 novembre 2005, et

Erdem Onur Yıldız c. Turquie

, n

o

49655/07, §§

30-31, 27

octobre 2009)

?

3.

En particulier, les autorités nationales compétentes ont-elles remplies leurs obligations de protéger la santé du requérant privé de liberté et de lui administrer les soins médicaux appropriés (

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, §

94, CEDH 2000

‑

XI,

Valašinas c. Lituanie

, n

o

44558/98, §

102, CEDH

2001

‑

VIII, et pour le droit national pertinent ainsi que les textes du Conseil de l’Europe voir

Gömi c. Turquie

, n

o

38704/11, §§

40-49, 19

février 2019), au sens de l’article 3 de la Convention

?