1ra-2065/2018 — art.201/1 alin.4 CP

1ra-2065/2018 — art.201/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-2065/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Gîtlan Liviu și de către avocatul Onică Boris în numele acestuia, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Central din 11 mai 2018 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 august 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Gîtlan Liviu xxxx, născut la xx xx xxxx, originar și

domiciliat în s. xxxx r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.08.2017 – 11.05.2018;

Instanța de apel: 06.06.2018 – 15.08.2018;

Instanța de recurs: 08.10.2018– 15.12.2018.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(4) Cod penal la 12 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Conform art.85 alin.(4) și 87 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, a fost

adăugată la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, partea rămasă neexecutată a

pedepsei stabilită prin sentința judecătoriei Edineț sediul Dondușeni din 21.12.2017, și i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă de 12 ani 1 lună închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru

efectuarea expertizelor în mărime de 11 950 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

11.04.2017, în perioada de timp cuprinsă între ora 20:00-24:00, fiind în stare de ebrietate

1

alcoolică, aflându-se în gospodăria amplasată în satul xxxx raionul xxxx, unde locuia

împreună cu tatăl său Gîtlan Alexandru, a.n.xx xx xxxx, în urma unei cerți familiale

iscate cu ultimul, intenționat, i-a aplicat mai multe lovituri cu un obiect contondent cu

suprafața limitată de formă alungită, cauzându-i echimoze la nivelul antebrațelor,

mâinilor și coapsei drepte, după care, prin mecanism de compresie cu obiecte

contondente asupra toracelui, i-a cauzat ultimului trauma toracică-închisă, manifestată

prin echimoză pe hemitoracele drept, fractura sternului la nivelul spațiului intercostal 3,

fractura coastelor 1-8 pe dreapta și 3-6 pe stânga cu formare de volet costal, embolie

tisulară la nivelul vaselor pulmonare emfizem pulmonar acut și șoc traumatic, leziuni ce

se califică drept vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață, în rezultatul căreia,

partea vătămată a decedat.

3.1. Procurorul, solicitând casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare, invocând

că instanța neîntemeiat a respins solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale în mărime de 11 950 lei.

În motivarea apelului a invocat că prima instanță urma să încaseze cheltuielile de

judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or aceste cheltuieli au fost suportate

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în prezenta cauză.

Consideră, că ținând cont de prevederile art.art.227, 229 alin.(1) Cod de procedură

penală, cheltuielile pentru efectuarea expertizei urmau a fi încasată din contul

inculpatului, dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o, ca urmare cheltuielile sunt imputate

persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

3.2. Avocatul Onică Boris în numele inculpatului Gîtlan Alexandru, solicitând

admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei, conform procedurii stabilite

pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

În argumentarea apelului declarat, avocatul a invocat că atât la urmărirea penală cât și

în instanța de judecată martorii audiați n-au declarat că ar fi văzut ca inculpatul Gîtlan

Liviu să-l fi bătut pe tatăl său. Dimpotrivă, aceștia au indicat că Alexandru Gîtlan făcea

abuz de alcool, cădea pe jos și era însângerat. Apărarea a făcut referire la martorii S.

Medinschii, A. Gîrbu și la alți martori.

Mai indică că, prin adeverința de la medicul de familie I. Vasilachi sa stabilit un șir de

traume obținute în urma căderilor din cauza folosirii abuzive a băuturilor spirtoase de

către Alexandru Gîtlan.

Referitor la raportul de expertiză medico-legală a cadavrului din 19 iulie 2017, a

menționat că a solicitat audierea expertului și numirea unei expertize suplimentare ținând

cont de parametrii pragului și fotografiile care au fost anexate la dosar, însă instanța l-a

respins. Neclaritatea raportului de expertiză medico-legală este legată de faptul, că pragul

n-a fost cercetat la urmărirea penală și n-a fost prezentat expertului. Consideră, că în

2

acțiunile lui Gîtlan Liviu lipsesc indicii infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(4) Cod

penal, aceste acțiuni au fost cauzate din imprudență la art.157 Cod penal.

declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

corect a stabilit circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Gîtlan Liviu, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(4) Cod penal,

ceea ce rezultă din totalitatea de probe acumulate în cauză, cu respectarea prevederile

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității

și veridicității lor.

În pofida faptului că inculpatul nu și-a recunoscut vina în cele incriminate, vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită cu certitudine prin probe

acumulate de organul de urmărire penală, cercetate de către prima instanță și verificate de

către instanța de apel și anume prin: declarațiile inculpatului Gîtlan Liviu, pe care le-a

apreciat corespunzător în raport cu celelalte probe, declarațiile succesorului părții

vătămate Lisnic Iurie, declarațiile martorilor A. Pașcovschi, G. Medinschii, M. Druță, A.

Gîrbu, Iu. Ivanov, M. Colța, V. Moscaliuc, Gh. Cauș, A. Moscaliuc, S. Gîtlan, precum și

materialele cauzei, inclusiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.04.2017;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 13.04.2017; raportul

de expertiză judiciară nr.35 din 26.05.2017; raportul de expertiză judiciară în comisie

nr.186 din 19.07.2017.

Astfel, instanța de apel a considerat, că probele examinate formează un ansamblu

probator al vinovăției inculpatului și combat argumentele prezentate de inculpat și

apărătorul acestuia care este o evidentă formă de evitare de la răspunderea penală pentru

infracțiunea săvârșită, or, s-a stabilit cert și fără careva dubii, că faptele expuse în

învinuire își regăsesc în probele administrate și cercetate în ședința de judecată,

suplimentar în instanța de apel.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța a apreciat-o ca fiind o

modalitate de apărare a inculpatului și eschivarea de la răspunderea penală, or, versiunea

acestuia a fost combătută prin probele administrate.

Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat

deplină eficientă prevederilor art.art.7, 75-77 Cod penal, ținând cont de circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor deosebit de

grave, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, precum și de pericolul social al faptei și

consecințele acțiunilor inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și

atingă scopul de corectare și reeducare al acestuia.

Referitor la încasarea de la inculpatul a cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legală în mărime de 11 950 lei, instanța de

apel le-a considerat neîntemeiate, or, acestea reprezintă cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în

3

contul statului, iar normele procedurale nu prevăd de a fi încasate din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare în asemenea caz.

Astfel, instanța de apel s-a condus de prevederile art.227 Cod de procedură penală,

care expres stabilește din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și în special pct.4) alin.

(2) al respectivului articol cert stabilește, că în cazul efectuării unei expertize pot fi

atribuite la cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea contravalorii

obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei și nicidecum

însăși cheltuielile suportate integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are

statut de probă în procesul penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că, argumentele invocate în apelul părții apărării

sunt nefondate, fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul

cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare

a apelului.

În continuare, instanța de apel a remarcat că pe parcursul procesului penal inculpatul

și-a declarant nevinovăția sa, dar totuși în apel apărarea admite, că inculpatul i-ar fi

cauzat vătămările corporale din imprudență, solicitând de a recalifica acțiunile

inculpatului din art.2011 alin.(4) Cod penal, în cele ale art.157 Cod penal.

Gîtlan Liviu și avocatul Onică Boris în numele acestuia, au declarat recursuri ordinare.

6.1. Inculpatul Gîtlan Liviu, invocând temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1)

pct.8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii,

invocând în argumentarea recursului că, instanțele ierarhic inferioare au apreciat eronat

probele și circumstanțele cauzei, vinovăția sa nefiind probată, circumstanțele cauzei

contravin probelor din dosar, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost acumulate probe

pertinente, concludente și utile care ar confirma că în acțiunile sale se conțin elementele

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(4) Cod penal.

Astfel a menționat că, vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate nu o recunoaște,

mai mult ca atât, el a fost judecat ilegal, instanțele de judecată eronat au apreciat probele

administrate în speța dată. Consideră că, în acțiunile sale lipsesc indicii infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(4) Cod penal, leziunile au fost cauzate din imprudență, prin

urmare fapta urma a fi calificată în baza art.157 Cod penal.

6.3. Avocatul Onică Boris în recursul declarat în numele inculpatului, fără a invoca

vreun temei pentru recurs din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

solicită casarea sentinței și deciziei, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului recurentul a invocat aceleași motive care anterior le-a

menționat în cererea de apel.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate,

solicitând respingerea acestora, deoarece sânt motivate prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă este corectă

concluzia instanțelor de fond privind vinovăția acestuia, iar motivele invocate de

4

recurenți au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora le-a

fost dată o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, potrivit căreia

instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit

neîntemeiate.

Precum a fost menționat supra, inculpatul, invocă drept temei pentru recurs

prevederile art.427 alin.(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, își exprimă

convingerea că instanțele de judecată au încadrat greșit acțiunile în baza art.2011 alin.(4)

Cod penal, dat fiind faptul că, acțiunile inculpatului nu au avut un caracter intenționat, iar

cauzarea leziunilor corporale părții vătămate au fost din imprudență, prin urmare fapta

urma a fi calificată în baza art.157 Cod penal, iar avocatul Onică Boris semnalează pct.8)

a aceleiași norme procesual penale, Colegiul penal constată că, de fapt, recurenții

contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare,

considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că fapta incriminată

în actul de învinuire a fost comisă de către inculpat.

Având în vedere că, din cuprinsul recursurilor declarate se reține, că recurenții au

invocat temeiuri similare de casare a deciziei instanței de apel, Colegiul penal se va

expune în cumul asupra soluției de inadmisibilitate adoptate în privința acestora.

Sub aspectul argumentelor invocate prin prisma temeiului de casare prevăzut la

art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, instanța de recurs conchide că acestea nu

și-au găsit confirmare la examinarea recursului în cauză, din următoarele considerente.

Colegiul penal reține că, recurenții consideră că, instanța de apel, care a menținut

soluția primei instanțe, a ajuns la o concluzie greșită în ce privește condamnarea

inculpatului în baza art.2011 alin.(4) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar

confirma vinovăția acestuia în comiterea infracțiuni incriminate.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ”neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei,

însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă,

sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de procedură

penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de

părți, a audiat inculpatul, martorii, a cercetat materialele cauzei și apreciindu-le în mod

obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului Gîtlan Liviu a

fost dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

verificării declarațiile inculpatului, a martorilor și probele materiale administrate, prin

5

citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în procesul-verbal, în urma

căreia a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță referitor la

vinovăția inculpatului Gîtlan Liviu, menționând că argumentele recurenților cu privire la

nevinovăția inculpatului nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, argumentele invocate de către recurenți referitor la nevinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, sânt neîntemeiate și se resping, deoarece atât instanța

de fond, cât și instanța de apel au motivat condamnarea inculpatului Gîtlan Liviu prin

faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(4) Cod penal și anume:

declarațiile succesorului părții vătămate Lisnic Iurie, declarațiile martorilor A.

Pașcovschi, G. Medinschii, M. Druță, A. Gîrbu, Iu. Ivanov, M. Colța, V. Moscaliuc, Gh.

Cauș, A. Moscaliuc, S. Gîtlan, cât și prin materialele cauzei: procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 12.04.2017; procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul

infracțiunii din 13.04.2017; raportul de expertiză judiciară nr.35 din 26.05.2017; raportul

de expertiză judiciară în comisie nr.186 din 19.07.2017.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că, Gîtlan Liviu nu ar fi săvârșit

infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(4) Cod penal, contravin materialelor cauzei,

deoarece, atât instanța de fond, cât și cea de apel corect a menționat că vinovăția

inculpatului se dovedește prin probele enumerate mai sus și care sunt afirmațiile invocate

de către inculpat în apărarea sa.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor instanțelor,

care au constatat existența faptei și vinovăției inculpatului Gîtlan Liviu în comiterea

infracțiunii prevăzute art.2011 alin.(4) Cod penal, după semnele calificative: violența în

familie, acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru

al familiei, manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente soldate cu vătămarea gravă

a integrității corporale și a sănătății soldate cu decesul victimei, fiind stabilite în cauză

toate elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și au motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în

cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Cu referire la argumentele recurentului sub aspectul temeiului de casare prevăzut la

art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, considerând că faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită, Colegiul atestă, că o astfel de eroare în speța dată nu se

constată. Supunând verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

invocată de recurent, se apreciază ca fiind legală și întemeiată concluzia instanțelor de

fond și de apel privind constatarea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(4) Cod penal.

Reieșind din prevederile legale și practica judiciară stabilită, pentru verificarea

existenței temeiului, prevăzut în art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală instanța

de recurs trebuie să tina seama de fapta săvârșită, așa cum aceasta a fost stabilită de către

6

instanța de apel, dar va supune unui control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite,

verificând dacă acestea au fost încadrate corect potrivit normei penale.

În speța dată, inculpatul Gîtlan Liviu, a fost pus sub învinuire de către organul de

urmărire penală și condamnat de către instanțele ierarhic inferioare în baza art.2011 alin.

(4) Cod penal - „violența în familie, acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare și alte acțiuni

violente soldate cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății soldate cu

decesul victimei”.

În acest sens Colegiul atestă că, la soluționarea cauzei, instanța a ținut cont de

prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.2011 alin.(4) Cod penal, stabilind clar existența elementelor infracțiunii imputate.

Argumentul precum că instanțele de judecată au încadrat greșit acțiunile inculpatului

în baza art.2011 alin.(4) Cod penal, pe motiv că acțiunile inculpatului nu au avut un

caracter intenționat, iar cauzarea leziunilor corporale părții vătămate s-ar fi produs din

imprudență și prin urmare, inculpatul urma să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.157 Cod penal, Colegiul penal îl respinge ca fiind neîntemeiat, deoarece

instanțele corect au constatat că cumulul de probe administrat în speță confirmă, că

acțiunile inculpatului au avut un caracter intenționat. Partea vătămată s-a ales cu vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață soldate cu deces nu în urma unei atitudini

neglijente a inculpatului, dar anume datorită faptului că ultimul i-a aplicat intenționat lui

Gîtlan Alexandru mai multe lovituri cu un obiect contondent, cu suprafața limitată, de

formă alungită, astfel că inculpatul și-a dat seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, a prevăzut că acțiunile sale pot cauza urmările prejudiciabile stipulate.

Cât privește alegațiile avocatului Onică Boris precum că instanța de apel, la judecarea

cauzei a respins demersul apărării referitor la audierea expertului și dispunerea expertizei

repetate, instanța de recurs le consideră vădit neîntemeiate. Reieșind din concluziile

expertului sa constatat că, acesta s-a expus asupra circumstanțelor apariției leziunilor

corporale inclusiv și în urma căderii acestuia.

Colegiul penal de asemenea atestă că recurenții, de fapt, își exprimă dezacordul cu

aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală hotărârea

contestată.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se încadrează

în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au

fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate au primit o apreciere justă și

concluziile instanței de apel rezultă din materialul factologic acumulat la prezenta cauză.

7

Astfel, instanțele ierarhic inferioare apreciind probele în sensul art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, au ajuns

la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Gîtlan Liviu, deoarece în acțiunile

acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(4) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că nu se constată prezența în speța examinată

a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-

419 Cod de procedură penală, în consecință impunându-se declararea inadmisibilității

recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Gîtlan Liviu și de

către avocatul Onică Boris în numele acestuia, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 15 august 2018, în cauza penală privindu-l pe Gîtlan Liviu xxxx,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 14 ianuarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

8