1ra-622/2019 — art. 192-1 al. 2 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-622/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Elena Lisnic, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2018, în

cauza penală în privința lui

Ghețivu Vasile XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 30.03.2018 pînă la 17.09.2018;

Instanța de apel de la 09.10.2018 pînă la 21.11.2018;

Instanța de recurs de la 07.02.2019 pînă la 03.04.2019.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Ghețivu Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 2 ani.

În temeiul art. 85 Cod penal, la respectiva pedeapsă a fost adăugată parțial partea

neexecutată a pedepsei stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 06.07.2016,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 1

lună, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

1.1. Prin aceiași sentință, a fost condamnat și Cebotari Nicolae, însă în privința

lui hotărârea nu se contestă cu recurs.

împreună cu Cebotari Nicolae, la 12.03.2018, în jurul orei 23.40, în urma înțelegerii

prealabile, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, având năzuința

de a se plimba cu mijlocul de transport, de comun acord, intenționat, fiind convinși că

cele comise rămân neobservate, fără scop de însușire, au răpit automobilul de model

,,Volkswagen Caddy” cu n/î XXX de culoare albă, ce aparține lui Morari Petru,

domiciliat în XXX, care se afla parcat în fața blocului locativ, după ce deplasându-se

pe XXX, au comis un accident rutier în urma căruia automobilul dat a fost parțial

deteriorat.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care Ghețivu

Vasile să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.1921 alin. (2)

lit. a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 2 ani 2

luni și 20 zile, iar în temeiul art. 85 Cod penal, să-i fie adăugat la această pedeapsă

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia din 06.06.2016, cu stabilirea

pedepsei definitive de 2 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

1

În argumentarea cerințelor formulate în apel procurorul a criticat soluția instanței

în ce privește stabilirea tipului penitenciarului în care inculpatul Ghețivu Vasile

urmează să execute pedeapsa stabilită, or, infracțiunea comisă este mai puțin gravă,

fapt ce în corespundere cu prevederile art.72 alin. (3) Cod penal, relevă că executarea

pedepsei în cazul lui Ghețivu Vasile urmează a fi dispusă în penitenciar de tip

semiînchis.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre,

după cum urmează:

Lui Ghețivu Vasile XXX i s-a stabilit executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței instanței de fond referitor la condamnarea lui Ghețivu

Vasile, s-a menținut.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința a fost criticată

în latura stabilirii tipului de penitenciar în care Ghețivu Vasile urmează să execute

pedeapsa aplicată prin sentință, considerând că este neîntemeiată dispunerea executării

pedepsei de către ultimul în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a menționat că, după intervenirea unor modificări în legea penală

care vizează inclusiv art. 72 Cod penal, instanța de fond greșit a stabilit tipul

penitenciarului în care urmează să-și execute pedeapsa inculpatul Ghețivu Vasile, or,

potrivit Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.163 din

20.07.2017, publicată în Monitorul Oficial nr.364-370/616 din 20.10.2017, care au

intrat în vigoare la 20.12.2017, au fost efectuate modificări inclusiv în art.34 și 72 Cod

penal, fiind revizuit cadrul legal ce ține de instituția recidivei.

Respectiv, în art. 72 alin. (4) Cod penal, după modificări, textul ”... precum și

pentru persoanele care au săvârșit infracțiuni ce constituie recidivă” s-a exclus.

Opinând în această direcție, legislatorul și-a propus de a modifica cadrul legal în

vederea excluderii situațiilor când condamnările anterioare sunt folosite automat

împotriva inculpatului, întrucât o asemenea abordare, este inacceptabilă din punct de

vedere al principiului umanismului aplicabil, inclusiv, în privința condamnaților.

În redacția veche a art.72 alin. (4) Cod penal era stipulat că, persoanele care se

aflau în stare de recidivă, chiar și pentru infracțiuni minore, erau trimise să-și

ispășească pedeapsa în penitenciare de tip închis.

De altfel, conducându-se de prevederile legale la momentul judecării cauzei,

instanța de fond reținând în sarcina lui Ghețivu Vasile starea de recidivă, eronat a

statuat că acesta urmează să-și execute pedeapsa în penitenciar de tip închis, or, în

momentul comiterii faptei, precum și la momentul judecării cauzei aplicabile au fost

prevederile legii în vigoare din 20.12.2017.

În acest aspect, s-a reținut că, potrivit art.72 alin. (3) Cod penal, în penitenciare de

tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru

infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție, iar redacția actuală a

alin. (4) din același articol prevede, că în penitenciare de tip închis execută pedeapsa

persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional

de grave, adică ultima categorie de penitenciar nu mai poate fi stabilită în privința

inculpatului.

Prin urmare, ținând cont de cele menționate instanța de apel a considerat că, în

cauza instanța eronat a conchis dispunerea executării de către Ghețivu Vasile a

pedepsei aplicate în penitenciar de tip închis, or, pentru infracțiunea comisă în baza

2

art.1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, care este o infracțiune mai puțin gravă inculpatul în

temeiul art.72 alin.(3) Cod penal, urmează să fie deținut în penitenciar de tip

semiînchis.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10 Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță de apel în alt complet de judecată. Recurentul invocă dezacordul cu stabilirea

pedepsei inculpatului, ori, instanța de apel nu a individualizat pedeapsa potrivit art. 61,

75 Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate

Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că acesta este

întemeiat, în mare parte, pe critica modului în care instanțele de judecată au dispus

executarea pedepsei inculpatului.

Colegiul conchide că, motivul invocat de recurent nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Analizând recursul declarat, instanța de recurs constată că, autorul este de acord

cu starea de fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor pentru care Ghețivu Vasile a fost condamnat, însă critică hotărârea

contestată doar în partea stabilirii pedepsei, considerând-o prea blîndă, solicitând

aplicarea unei pedepse mai aspre.

Colegiul penal menționează că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Colegiul penal consideră, că instanța de apel corect și motivat i-a stabilit

inculpatului Ghețivu Vasile categoria și măsura de pedeapsă. Astfel, relevând în

cuprinsul deciziei circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor

comise, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea

penală, examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzute de art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la locul de trai se caracterizează din punct de vedere satisfăcător, a

reparat paguba pricinuită, circumstanțe care ar agrava răspunderea inculpatului, nu este

prezente, instanța de apel just a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a

asigura prin stabilirea acesteia sub formă de închisoare, în temeiul art. 85 Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 1

lună.

3

Astfel, pedeapsa stabilită lui Ghețivu Vasile de către instanța de apel, se

încadrează în limitele legale prevăzute de legea penală.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Or, ca măsură de constrângere,

pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Colegiul penal menționează că, reieșind din criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art.75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Mai mult, Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut

loc în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit

alin.(8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă.

Cât privește argumentul recurentului că, în privința lui Ghețivu Vasile urmează a

fi aplicată o pedeapsă mai aspră, acesta nu poate fi reținut, deoarece la judecarea

cauzei, atât prima instanță, cât instanța de apel just au stabilit perioada executării

pedepsei.

Totodată, Colegiul reține că, s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu este la prima

abatere de la lege și a comis o infracțiune cu intenție în cursul eliberării sale înainte de

termen de la executarea pedepsei cu închisoarea.

Astfel, instanța de recurs menționează că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită

inculpatului, just ajungând la concluzia privind executarea reală a pedepsei stabilite

celui din urmă, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea pe viitor a săvârșirii unor fapte infracționale, iar stabilirea unei

pedepse mai aspre, ar duce la sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, or,

pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un avertisment sever pentru

inculpat.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs conchide că, în speța dată, nu s-a

constatat prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârilor atacate sub aspectul

invocat, impunându-se în consecință declararea inadmisibilității recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat, or, tipul și mărimea pedepsei stabilite inculpatului, este echitabil

pentru corijarea și reeducarea acestuia și atingerea scopului pedepsei.

Colegiul penal,

D E C I D E:

4

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Elena Lisnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 21 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Ghețivu Vasile

XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 26 aprilie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5