1ra-2056/2019 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-2056/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2056/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 mai 2019 și sentinței Judecătoriei

Soroca, sediul Central din 06 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Preida Ghenrih, născut la xxxxx, originar din orașul

Xxxxx, domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Preida

Ghenrih, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,

la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, i-a fost adăugată

parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, partea rămasă neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Soroca din 19 aprilie 2017, stabilindu-i

definitiv, 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

pe malul râului Nistru a depistat o sacoșă cu o masă vegetală uscată, mărunțită, de

culoare verde, cu miros specific de cânepă pe care în scop de consum personal fără

scop de înstrăinare, conștientizând că aceasta reprezintă substanță narcotică -

marijuana a luat-o și a adus-o la domiciliul său situat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, unde

păstrând-o ilegal, după aceasta, prin metoda fumatului a consumat masa vegetală

depistată cu ajutorul unei sticle din masă plastică și folii de staniol, pe care le-a

păstrat la domiciliul său în or. Xxxxx str. Xxxxx, până la 10.05.2017, când la orele

18.45 în timpul efectuării cercetării la fața locului de către colaboratorii de poliție a IP

Soroca, sticla din plastic și fragmentele din folie de staniol, pe care se aflau depuneri

de impurități de culoare cafenie au fost ridicate, împachetate într-un pachet de

polietilenă, sigilat și întărit cu semnăturile participanților la cercetarea la fața locului.

1

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/2-R-

574 din 29 mai 2017, pe suprafața internă a fragmentului de butelie din plastic

(obiectul nr.1), fragmentele din folie de staniol (obiectele nr.2-nr.3), care au fost

depistate și ridicate la data de 10.05.2016 în urma cercetării la fața locului la

domiciliu lui Preida Ghenrih, situată în or. Xxxxx str. Xxxxx, s-a depistat rășină de

canabis. Rășina de canabis se atribuie la substanțe stupefiante - droguri de origine

vegetală, neutilizată în scopuri medicale, obținută artizanal în rezultatul

întrebuințării produselor din plante de cânepă. Masa substanței stupefiante - rășina

din canabis (recalculată la masa uscată), conținută pe obiectele descrise mai sus

constituie în total 0,63 grame (0,48gr+0,08+0,07).

Potrivit „Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cu modificările și completările

ulterioare, rășină de canabis în cantitate de la 0.05 grame până la 10 grame constituie

proporții mari.

motivare invocă că nu este deacord cu sentința instanței de fond, solicitând

reexaminarea cauzei penale.

respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

fond la stabilirea pedepsei anume sub formă de închisoare inculpatului Preida

Ghenrih a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a

pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și s-a condus de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ținînd cont de

totalitatea circumstanțelor cauzei și de personalitatea inculpatului, în vederea

atingerii scopului primordial al pedepsei penale, ținând cont de circumstanțele reale

și personale a inculpatului, just stabilindu-i inculpatului pedeapsă sub formă de

închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a constatat, că instanța de fond, deși a numit față de

inculpat pedeapsa potrivit prevederilor art. 85 alin.(1) Cod penal privind aplicarea

pedepsei pentru cumul de infracțiuni, ținînd cont de faptul că Preida Ghenrih a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca din 19.04.2017 în baza art. 186 alin.(2)

lit. b), c), d) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 3 ani, în

același timp instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 85 alin.(3) Cod penal,

care reglementează, că pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie

să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît

partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de

judecată.

În aspectul dat, instanța de fond nu a stabilit pedeapsa definitivă inculpatului

mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît

partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de

2

judecată, stabilind definitiv lui Preida Ghenrih pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de doar 2 ani cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, deși

urma să adauge întregul termen de pedeapsă stabilit anterior.

Însă în sensul dat, sentința nu a fost atacată de procuror, fiind declarat apel

doar de inculpat, astfel că potrivit art. 410 alin.(1) Cod de procedură penală, care

indică, că instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă

pentru persoana care a declarat apel, instanța de apel în situația stabilită nu a putut

agrava situația inculpatului în propriul apel, astfel că nu a intervenit.

În rest, instanța de fond a motivat, că la stabilirea felului și cuantumului

pedepsei, în conformitate cu art. 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite (face parte din categoria infracțiunilor ușoare), de persoana inculpatului

Preida Ghenrih (la locul de trai se caracterizează satisfăcător), de circumstanțele

atenuante (recunoașterea vinovăției și căința sinceră), circumstanțe agravante

(săvârșirea infracțiunilor de către o persoană care anterior a fost condamnată (la data

de 19.04.2017 prin sentința Judecătoriei Soroca în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d)

Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani

6 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 3 ani).

Ținând cont de persoana inculpatului Preida Ghenrih, de atitudinea lui față de

cele săvârșite, de circumstanțele stabilite pe dosar, de comportamentul acestuia pe

parcursul examinării cauzei, precum și faptul că infracțiunea comisă de inculpat este

una frecventă în rândul tinerilor, luând amploare, în vederea atingerii scopului

scontat al pedepsei penale și descurajarea comiterii infracțiunilor similare de către

alte persoane, instanța de fond a considerat necesar de a aplica în privința lui Preida

Ghenrih o pedeapsă sub formă de închisoare potrivit art. 217 alin. (2) Cod penal

coroborat cu art. 3641 Cod de procedură penală și art. 84 alin. (1) Cod penal.

În aspectul constatat, instanța de apel a reținut că, pedeapsa aplicată

inculpatului este echitabilă faptei infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și instanța a considerat că va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, careva abateri de lege la aplicarea pedepsei

date care pot fi înlăturate la examinarea apelului declarat de inculpat nefiind

stabilite, la fel nefiind constatate temeiuri de aplicare a unei pedepse mai blânde,

după cum solicită inculpatul, în legătură cu ce apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat.

Totodată, instanța de apel a respins solicitarea inculpatului privind aplicarea

unei pedepse mai blânde, deoarece nu s-a stabilit temei de atenuare a pedepsei

inculpatului, care a comis crima în cazul dat în termenul de probă stabilit anterior,

fapt ce denotă că pedeapsa stabilită anterior nu a fost suficientă pentru

conștientizarea de către inculpat a faptelor comise și ultimul nu a dat dovadă de

corectare, în aspectul dat fiind aplicate prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal.

Cît privește solicitarea inculpatului privind aplicarea prevederilor art. 385 alin.

(5) Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat că nu poate admisă,

nefiind posibilă expunerea instanței de apel în sensul dat din lipsa descrierii

detaliate a condițiilor materiale care afectează grav drepturile persoanei, și respectiv

3

neprezentării dovezilor privind încălcările drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În același timp, în aspectul dat, Preida Ghenrih, nu este lipsit de dreptul de a se

adresa, potrivit prevederilor art. 4732 Cod de procedură penală, cu plîngere

împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție

care îi afectează grav drepturile, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care trebuie să conțină datele

privind perioada și locul detenției, precum și descrierea detaliată a condițiilor

materiale care afectează grav drepturile persoanei, cu solicitarea de a obliga

administrația instituției penitenciare să înlăture condițiile materiale contestate. La

plîngere pot fi anexate explicațiile altor condamnați sau preveniți, copiile plîngerilor

anterioare, adresate administrației instituției penitenciare sau autorităților de

supraveghere, și răspunsurile lor, alte probe relevante. Concomitent cu depunerea

plîngerii, se expediază o copie a acesteia, cu anexarea materialelor respective, către

organul care pune în executare sentința sau încheierea.

declarat de către avocatul, Cojocar R. în numele inculpatului, prin care solicită

casarea acestora, în partea gravității pedepsei și emiterea unei noi hotărâri prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate și

prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanțele de fond, nu au ținut cont în mod obiectiv de faptul individualizării

pedepsei inculpatului, de prevederile art. 75 Cod penal, de faptul că inculpatul a

recunoscut vina, pledând pentru o pedeapsă mai blândă, astfel consideră posibilă

reeducarea făptuitorului prin metode neprivative de libertate;

- în rapoartele sale pentru anii 2013, 2014, 2015, privind condițiile de detenție ca

urmare a mai multor vizite la Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, Centrul pentru

Drepturile Omului din Moldova, a constatat probleme serioase, în special privind

supraaglomerarea, calitatea mâncării, ventilarea și accesul la lumina solară. În

lumina constatărilor sale din rapoartele pentru anii 2014 și 2015 s-a recomandat

închiderea Penitenciarului nr. 13, sau în cazul în care nu este posibil, în mod urgent

îmbunătățirea condițiilor de detenție;

- prin raportul privind vizita preventivă efectuată la Penitenciarul nr. 11 Bălți,

pe data de 31.10.2017, Consiliul pentru prevenirea Torturii a constatat faptul că

deținuții sunt supuși unor condiții inumane și degradante;

- încălcarea condițiilor de detenție față de Preida G., deținut în arest, duce la

admiterea cererii privind reducerea pedepsei.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

4

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în

partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul, invocă ca temeiuri de

casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse

individualizate, contrar prevederilor legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei

reale cu închisoare, în privința inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse mai

blânde, neprivative de libertate și a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură

penală.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (2) lit. b) Cod penal, ținând

cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzută de

art. 217 alin. (2) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură

persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și

dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul

5

justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 88), beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsă cu 400 la 700 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca

infracțiune ușoară.

Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului în temeiul art.

217 alin. (2) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin

cumul de sentințe, i-a fost adăugată parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta

sentință, partea rămasă neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Soroca din 19 aprilie 2017, stabilindu-i definitiv, 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, soluție ce a fost menținută și de către instanța de apel.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din textul hotărârilor instanțelor de fond, se reține că aceste instanțe

just au reținut faptul, că la stabilirea felului și cuantumului pedepsei, în conformitate

cu art. 75 Cod penal, au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite (face parte din

categoria infracțiunilor ușoare), de persoana inculpatului Preida Ghenrih (la locul de

trai se caracterizează satisfăcător), de circumstanțele atenuante (recunoașterea

vinovăției și căința sinceră), de faptul că anterior a fost condamnat (la data de

19.04.2017 prin sentința Judecătoriei Soroca în baza art. 186 alin. (2) lit.b), c) și d) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 6

luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 3 ani).

Totodată, instanța de apel a ținut cont și de persoana inculpatului Preida

Ghenrih, de atitudinea lui față de cele săvârșite, de circumstanțele stabilite pe dosar,

de comportamentul acestuia pe parcursul examinării cauzei, precum și faptul că

infracțiunea comisă de inculpat este una frecventă în rândul tinerilor, luând

6

amploare, în vederea atingerii scopului scontat al pedepsei penale și descurajarea

comiterii infracțiunilor similare de către alte persoane.

Mai mult ca atât, Colegiul penal consideră că în prezenta cauză, personalitatea

inculpatului care anterior a mai fost în conflict cu legea, nu prezintă garanțiile unei

conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență, or dânsul

nu a stat pe cale corectării și reeducării, nu a tras concluziile necesare și a continuat

să comită infracțiuni, astfel instanța de apel just a concluzionat că nu s-a stabilit

temei de atenuare a pedepsei inculpatului, care a comis crima, în cazul dat, în

termenul de probă stabilit anterior, fapt ce denotă că pedeapsa stabilită anterior nu a

fost suficientă pentru conștientizarea de către inculpat a faptelor comise și ultimul

nu a dat dovadă de corectare, în aspectul dat fiind aplicate prevederile art. 85 alin.

(1) Cod penal.

La fel, Colegiul penal relevă, că conformart. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija faptul că anterior inculpatul a

mai săvârșit o infracțiune, astfel se atestă că comiterea infracțiunilor, pentru

7

inculpatul Preida G. a devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de

libertate nu-și va produce efectul, pentru ca acesta să-și facă concluziile necesare de a

nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale. În urma celor expuse,

Colegiul penal respinge argumentul recurentului, precum că instanțele de fond, nu

au ținut cont în mod obiectiv de faptul individualizării pedepsei inculpatului, de

faptul că inculpatul a recunoscut vina, pledând pentru o pedeapsă mai blândă.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, prin care a

aplicat inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, care este în limita sancțiunii normei

penale menționate, ținându-se cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, urmare a circumstanțelor expuse mai sus. Totodată, instanțele de

fond justificat au aplicat în prezenta speță și prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal,

prin cumul de sentințe, i-a fost adăugată parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta

sentință, partea rămasă neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Soroca din 19 aprilie 2017, stabilindu-i definitiv, 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, cu referire la solicitarea

recurentului privind aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 385 alin. (5)

Cod de procedură penală, deoarece încălcarea condițiilor de detenție față de Preida

G., deținut în arest, duce la admiterea cererii privind reducerea pedepsei, instanța de

recurs reține că această solicitare, la fel, a constituit obiect de discuție în instanța de

apel care s-a expus motivat că, nu poate admisă, nefiind posibilă expunerea instanței

de apel în sensul dat din lipsa descrierii detaliate a condițiilor materiale care

afectează grav drepturile persoanei, și respectiv neprezentării dovezilor privind

încălcările drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, acestă instanță a motivat justificat că Preida Ghenrih, nu este

lipsit de dreptul de a se adresa, potrivit prevederilor art. 4732 Cod de procedură

penală, cu plîngere împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la

condițiile de detenție care îi afectează grav drepturile, garantate de art. 3 din

8

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care

trebuie să conțină datele privind perioada și locul detenției, precum și descrierea

detaliată a condițiilor materiale care afectează grav drepturile persoanei, cu

solicitarea de a obliga administrația instituției penitenciare să înlăture condițiile

materiale contestate. La plîngere pot fi anexate explicațiile altor condamnați sau

preveniți, copiile plîngerilor anterioare, adresate administrației instituției

penitenciare sau autorităților de supraveghere, și răspunsurile lor, alte probe

relevante. Concomitent cu depunerea plîngerii, se expediază o copie a acesteia, cu

anexarea materialelor respective, către organul care pune în executare sentința sau

încheierea.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Preida G., de către instanțele de fond, a fost aplicată în limitele legii, din

care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

15 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Preida Ghenrih, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 28 noiembrie 2019.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

9