1ra-2056/2019 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-2056/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-2056/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
06 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 mai 2019 și sentinței Judecătoriei
Soroca, sediul Central din 06 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe
Preida Ghenrih, născut la xxxxx, originar din orașul
Xxxxx, domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 18.07.2017-06.03.2018
instanța de apel: 06.11.2018-15.05.2019
instanța de recurs: 11.09.2019 - 06.11.2019
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 06 martie 2018, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Preida
Ghenrih, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,
la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, i-a fost adăugată
parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, partea rămasă neexecutată a
pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Soroca din 19 aprilie 2017, stabilindu-i
definitiv, 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Preida Ghenrih, la începutul lunii mai 2017,
pe malul râului Nistru a depistat o sacoșă cu o masă vegetală uscată, mărunțită, de
culoare verde, cu miros specific de cânepă pe care în scop de consum personal fără
scop de înstrăinare, conștientizând că aceasta reprezintă substanță narcotică -
marijuana a luat-o și a adus-o la domiciliul său situat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, unde
păstrând-o ilegal, după aceasta, prin metoda fumatului a consumat masa vegetală
depistată cu ajutorul unei sticle din masă plastică și folii de staniol, pe care le-a
păstrat la domiciliul său în or. Xxxxx str. Xxxxx, până la 10.05.2017, când la orele
18.45 în timpul efectuării cercetării la fața locului de către colaboratorii de poliție a IP
Soroca, sticla din plastic și fragmentele din folie de staniol, pe care se aflau depuneri
de impurități de culoare cafenie au fost ridicate, împachetate într-un pachet de
polietilenă, sigilat și întărit cu semnăturile participanților la cercetarea la fața locului.
1
Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/2-R-
574 din 29 mai 2017, pe suprafața internă a fragmentului de butelie din plastic
(obiectul nr.1), fragmentele din folie de staniol (obiectele nr.2-nr.3), care au fost
depistate și ridicate la data de 10.05.2016 în urma cercetării la fața locului la
domiciliu lui Preida Ghenrih, situată în or. Xxxxx str. Xxxxx, s-a depistat rășină de
canabis. Rășina de canabis se atribuie la substanțe stupefiante - droguri de origine
vegetală, neutilizată în scopuri medicale, obținută artizanal în rezultatul
întrebuințării produselor din plante de cânepă. Masa substanței stupefiante - rășina
din canabis (recalculată la masa uscată), conținută pe obiectele descrise mai sus
constituie în total 0,63 grame (0,48gr+0,08+0,07).
Potrivit „Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin
astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cu modificările și completările
ulterioare, rășină de canabis în cantitate de la 0.05 grame până la 10 grame constituie
proporții mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Preida Ghenrih, care în
motivare invocă că nu este deacord cu sentința instanței de fond, solicitând
reexaminarea cauzei penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 mai 2019, a fost
respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța de
fond la stabilirea pedepsei anume sub formă de închisoare inculpatului Preida
Ghenrih a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a
pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și s-a condus de criteriile
generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ținînd cont de
totalitatea circumstanțelor cauzei și de personalitatea inculpatului, în vederea
atingerii scopului primordial al pedepsei penale, ținând cont de circumstanțele reale
și personale a inculpatului, just stabilindu-i inculpatului pedeapsă sub formă de
închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.
Totodată, instanța de apel a constatat, că instanța de fond, deși a numit față de
inculpat pedeapsa potrivit prevederilor art. 85 alin.(1) Cod penal privind aplicarea
pedepsei pentru cumul de infracțiuni, ținînd cont de faptul că Preida Ghenrih a fost
condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca din 19.04.2017 în baza art. 186 alin.(2)
lit. b), c), d) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90
Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 3 ani, în
același timp instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 85 alin.(3) Cod penal,
care reglementează, că pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie
să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît
partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de
judecată.
În aspectul dat, instanța de fond nu a stabilit pedeapsa definitivă inculpatului
mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît
partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de
2
judecată, stabilind definitiv lui Preida Ghenrih pedeapsă sub formă de închisoare pe
un termen de doar 2 ani cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, deși
urma să adauge întregul termen de pedeapsă stabilit anterior.
Însă în sensul dat, sentința nu a fost atacată de procuror, fiind declarat apel
doar de inculpat, astfel că potrivit art. 410 alin.(1) Cod de procedură penală, care
indică, că instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă
pentru persoana care a declarat apel, instanța de apel în situația stabilită nu a putut
agrava situația inculpatului în propriul apel, astfel că nu a intervenit.
În rest, instanța de fond a motivat, că la stabilirea felului și cuantumului
pedepsei, în conformitate cu art. 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite (face parte din categoria infracțiunilor ușoare), de persoana inculpatului
Preida Ghenrih (la locul de trai se caracterizează satisfăcător), de circumstanțele
atenuante (recunoașterea vinovăției și căința sinceră), circumstanțe agravante
(săvârșirea infracțiunilor de către o persoană care anterior a fost condamnată (la data
de 19.04.2017 prin sentința Judecătoriei Soroca în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d)
Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani
6 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 3 ani).
Ținând cont de persoana inculpatului Preida Ghenrih, de atitudinea lui față de
cele săvârșite, de circumstanțele stabilite pe dosar, de comportamentul acestuia pe
parcursul examinării cauzei, precum și faptul că infracțiunea comisă de inculpat este
una frecventă în rândul tinerilor, luând amploare, în vederea atingerii scopului
scontat al pedepsei penale și descurajarea comiterii infracțiunilor similare de către
alte persoane, instanța de fond a considerat necesar de a aplica în privința lui Preida
Ghenrih o pedeapsă sub formă de închisoare potrivit art. 217 alin. (2) Cod penal
coroborat cu art. 3641 Cod de procedură penală și art. 84 alin. (1) Cod penal.
În aspectul constatat, instanța de apel a reținut că, pedeapsa aplicată
inculpatului este echitabilă faptei infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu
împrejurările cauzei, normele legale și instanța a considerat că va atinge scopul de
corectare și reeducare a inculpatului, careva abateri de lege la aplicarea pedepsei
date care pot fi înlăturate la examinarea apelului declarat de inculpat nefiind
stabilite, la fel nefiind constatate temeiuri de aplicare a unei pedepse mai blânde,
după cum solicită inculpatul, în legătură cu ce apelul declarat de inculpat a fost
respins ca nefondat.
Totodată, instanța de apel a respins solicitarea inculpatului privind aplicarea
unei pedepse mai blânde, deoarece nu s-a stabilit temei de atenuare a pedepsei
inculpatului, care a comis crima în cazul dat în termenul de probă stabilit anterior,
fapt ce denotă că pedeapsa stabilită anterior nu a fost suficientă pentru
conștientizarea de către inculpat a faptelor comise și ultimul nu a dat dovadă de
corectare, în aspectul dat fiind aplicate prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal.
Cît privește solicitarea inculpatului privind aplicarea prevederilor art. 385 alin.
(5) Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat că nu poate admisă,
nefiind posibilă expunerea instanței de apel în sensul dat din lipsa descrierii
detaliate a condițiilor materiale care afectează grav drepturile persoanei, și respectiv
3
neprezentării dovezilor privind încălcările drepturilor privind condițiile de detenție,
garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
În același timp, în aspectul dat, Preida Ghenrih, nu este lipsit de dreptul de a se
adresa, potrivit prevederilor art. 4732 Cod de procedură penală, cu plîngere
împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție
care îi afectează grav drepturile, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care trebuie să conțină datele
privind perioada și locul detenției, precum și descrierea detaliată a condițiilor
materiale care afectează grav drepturile persoanei, cu solicitarea de a obliga
administrația instituției penitenciare să înlăture condițiile materiale contestate. La
plîngere pot fi anexate explicațiile altor condamnați sau preveniți, copiile plîngerilor
anterioare, adresate administrației instituției penitenciare sau autorităților de
supraveghere, și răspunsurile lor, alte probe relevante. Concomitent cu depunerea
plîngerii, se expediază o copie a acesteia, cu anexarea materialelor respective, către
organul care pune în executare sentința sau încheierea.
Hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar
declarat de către avocatul, Cojocar R. în numele inculpatului, prin care solicită
casarea acestora, în partea gravității pedepsei și emiterea unei noi hotărâri prin care
inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate și
prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.
În motivarea recursului ordinar invocă:
- instanțele de fond, nu au ținut cont în mod obiectiv de faptul individualizării
pedepsei inculpatului, de prevederile art. 75 Cod penal, de faptul că inculpatul a
recunoscut vina, pledând pentru o pedeapsă mai blândă, astfel consideră posibilă
reeducarea făptuitorului prin metode neprivative de libertate;
- în rapoartele sale pentru anii 2013, 2014, 2015, privind condițiile de detenție ca
urmare a mai multor vizite la Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, Centrul pentru
Drepturile Omului din Moldova, a constatat probleme serioase, în special privind
supraaglomerarea, calitatea mâncării, ventilarea și accesul la lumina solară. În
lumina constatărilor sale din rapoartele pentru anii 2014 și 2015 s-a recomandat
închiderea Penitenciarului nr. 13, sau în cazul în care nu este posibil, în mod urgent
îmbunătățirea condițiilor de detenție;
- prin raportul privind vizita preventivă efectuată la Penitenciarul nr. 11 Bălți,
pe data de 31.10.2017, Consiliul pentru prevenirea Torturii a constatat faptul că
deținuții sunt supuși unor condiții inumane și degradante;
- încălcarea condițiilor de detenție față de Preida G., deținut în arest, duce la
admiterea cererii privind reducerea pedepsei.
În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod
de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
4
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod
penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în
partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de toate circumstanțele reale și
personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă,
echitabilă și legală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul, invocă ca temeiuri de
casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură
penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse
individualizate, contrar prevederilor legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei
reale cu închisoare, în privința inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse mai
blânde, neprivative de libertate și a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură
penală.
În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.
Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just
soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința
inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (2) lit. b) Cod penal, ținând
cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunii contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzută de
art. 217 alin. (2) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.
3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură
persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și
dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul
5
justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.
Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza
probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către
instanță prin încheiere protocolară (f.d. 88), beneficiază de reducerea cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu
muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsă cu 400 la 700 unități
convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de
ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca
infracțiune ușoară.
Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului în temeiul art.
217 alin. (2) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin
cumul de sentințe, i-a fost adăugată parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta
sentință, partea rămasă neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei
Soroca din 19 aprilie 2017, stabilindu-i definitiv, 2 ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, soluție ce a fost menținută și de către instanța de apel.
Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții
Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de
procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Reieșind din textul hotărârilor instanțelor de fond, se reține că aceste instanțe
just au reținut faptul, că la stabilirea felului și cuantumului pedepsei, în conformitate
cu art. 75 Cod penal, au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite (face parte din
categoria infracțiunilor ușoare), de persoana inculpatului Preida Ghenrih (la locul de
trai se caracterizează satisfăcător), de circumstanțele atenuante (recunoașterea
vinovăției și căința sinceră), de faptul că anterior a fost condamnat (la data de
19.04.2017 prin sentința Judecătoriei Soroca în baza art. 186 alin. (2) lit.b), c) și d) Cod
penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 6
luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 3 ani).
Totodată, instanța de apel a ținut cont și de persoana inculpatului Preida
Ghenrih, de atitudinea lui față de cele săvârșite, de circumstanțele stabilite pe dosar,
de comportamentul acestuia pe parcursul examinării cauzei, precum și faptul că
infracțiunea comisă de inculpat este una frecventă în rândul tinerilor, luând
6
amploare, în vederea atingerii scopului scontat al pedepsei penale și descurajarea
comiterii infracțiunilor similare de către alte persoane.
Mai mult ca atât, Colegiul penal consideră că în prezenta cauză, personalitatea
inculpatului care anterior a mai fost în conflict cu legea, nu prezintă garanțiile unei
conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență, or dânsul
nu a stat pe cale corectării și reeducării, nu a tras concluziile necesare și a continuat
să comită infracțiuni, astfel instanța de apel just a concluzionat că nu s-a stabilit
temei de atenuare a pedepsei inculpatului, care a comis crima, în cazul dat, în
termenul de probă stabilit anterior, fapt ce denotă că pedeapsa stabilită anterior nu a
fost suficientă pentru conștientizarea de către inculpat a faptelor comise și ultimul
nu a dat dovadă de corectare, în aspectul dat fiind aplicate prevederile art. 85 alin.
(1) Cod penal.
La fel, Colegiul penal relevă, că conformart. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la
stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite
cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada
de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune
neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare
exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi
atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de
judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în
vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării
judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,
nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această
măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au
constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu
închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă
garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de
clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija faptul că anterior inculpatul a
mai săvârșit o infracțiune, astfel se atestă că comiterea infracțiunilor, pentru
7
inculpatul Preida G. a devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de
libertate nu-și va produce efectul, pentru ca acesta să-și facă concluziile necesare de a
nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale. În urma celor expuse,
Colegiul penal respinge argumentul recurentului, precum că instanțele de fond, nu
au ținut cont în mod obiectiv de faptul individualizării pedepsei inculpatului, de
faptul că inculpatul a recunoscut vina, pledând pentru o pedeapsă mai blândă.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de
apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, prin care a
aplicat inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, 6 luni închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, care este în limita sancțiunii normei
penale menționate, ținându-se cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, urmare a circumstanțelor expuse mai sus. Totodată, instanțele de
fond justificat au aplicat în prezenta speță și prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal,
prin cumul de sentințe, i-a fost adăugată parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta
sentință, partea rămasă neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei
Soroca din 19 aprilie 2017, stabilindu-i definitiv, 2 ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont
de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și
conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de
individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina
inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, cu referire la solicitarea
recurentului privind aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 385 alin. (5)
Cod de procedură penală, deoarece încălcarea condițiilor de detenție față de Preida
G., deținut în arest, duce la admiterea cererii privind reducerea pedepsei, instanța de
recurs reține că această solicitare, la fel, a constituit obiect de discuție în instanța de
apel care s-a expus motivat că, nu poate admisă, nefiind posibilă expunerea instanței
de apel în sensul dat din lipsa descrierii detaliate a condițiilor materiale care
afectează grav drepturile persoanei, și respectiv neprezentării dovezilor privind
încălcările drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, acestă instanță a motivat justificat că Preida Ghenrih, nu este
lipsit de dreptul de a se adresa, potrivit prevederilor art. 4732 Cod de procedură
penală, cu plîngere împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la
condițiile de detenție care îi afectează grav drepturile, garantate de art. 3 din
8
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care
trebuie să conțină datele privind perioada și locul detenției, precum și descrierea
detaliată a condițiilor materiale care afectează grav drepturile persoanei, cu
solicitarea de a obliga administrația instituției penitenciare să înlăture condițiile
materiale contestate. La plîngere pot fi anexate explicațiile altor condamnați sau
preveniți, copiile plîngerilor anterioare, adresate administrației instituției
penitenciare sau autorităților de supraveghere, și răspunsurile lor, alte probe
relevante. Concomitent cu depunerea plîngerii, se expediază o copie a acesteia, cu
anexarea materialelor respective, către organul care pune în executare sentința sau
încheierea.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu
persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită
inculpatului Preida G., de către instanțele de fond, a fost aplicată în limitele legii, din
care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
15 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Preida Ghenrih, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 28 noiembrie 2019.
Președinte Timofti Vadimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
9