1ra-547/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-547/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-547/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
11 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019 și a sentinței
Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești din 14 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe
Gujesco Stanislav Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.
Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat în or. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 02.10.2018-14.06.2019
instanța de apel: 22.08.2019-08.10.2019
instanța de recurs: 06.12.2019- 11.03.2020
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești din 14 iunie 2019, Gujesco
Stanislav Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d)
Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin noua sentință i s-a
adăugat în întregime partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința din
15.02.2019, iar definitiv i-a fost stabilită pedeapsă de 9 (nouă) ani 6 (șase) luni
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Din contul lui Gujesco Stanislav s-a încasat în beneficiul lui Sapaniuc Alexandru
cu titlu de prejudiciu material, suma de 20000 lei.
Cererea procurorului aferent încasării din contul inculpatului a sumei de 38,15
lei cu titlu de cheltuieli judiciare, s-a respins ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, potrivit
rechizitoriului Gujesco Stanislav se învinuiește în aceea că, el la 09 august 2018, în
jurul orei 09.10 min, intenționat, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, avînd
acces liber, în timp ce efectua lucrări de reparație în încăperea fostului cinematograf
din or. Xxxxx str. 27 august 34, a sustras pe ascuns un ciocan electric de model
„Makita H-R5212C”, cu costul de 20000 lei, care îi aparținea lui Sapaniuc Alexandru,
domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx, prin ce a cauzat proprietarului prejudiciu material
considerabil în sumă de 20000 lei.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Gujesco Stanislav se învinuiește de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, după indicii,
„furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzare de daune în
proporții considerabile”.
1
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie
2019, a fost respins ca depus peste termen apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, potrivit procesului-verbal
al ședinței de judecată din 14 iunie 2019, inculpatul a fost prezent la ședința de
judecată în cadrul căreia a fost deliberată și pronunțată sentința (f. d. 160).
De asemenea, potrivit recipisei anexate la dosar (f. d. 206), inculpatului, la data
de 14 iunie 2019 i-a fost înmânată copia sentinței motivate din 14 iunie 2019 și i s-a
adus la cunoștință despre termenul de atac cu apel de 15 zile.
Astfel, instanța de apel a reținut că, termenul de atac al sentinței sus-indicate
decurge din momentul pronunțării ei integrale, de pe data de 14 iunie 2019, iar
inculpatul a depus acest apel la data de 05 iulie 2019 (f. d. 211, 212, vol. II), adică
peste 21 zile.
În viziunea instanței de apel, acest apel este depus peste termen cu omiterea
termenului de depunere a apelului, fără motive întemeiate, nefiind stabilite careva
temeiuri de repunere a apelului declarat or, conform art. 402 alin. (1) Cod de
procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței
integrale, dacă legea nu dispune altfel.
Instanța de apel a reținut că, inculpatul Gujesco Stanislav a fost prezent la
ședința de judecată din 14 iunie 2019, ședința în cadrul căreia a fost deliberată și
pronunțată sentința, dânsul a primit sub recipisă copia sentinței motivate și
redactate, a cunoscut termenul de atac, de 15 zile, fapt confirmat prin recipisa
anexată la dosar (f. d. 206), însă inculpatul a depus acest apel peste termen, fără
motive întemeiate.
Astfel, dânsul a omis termenul de depunere a apelului fără careva motive
întemeiate, motiv din care apelul inculpatului nu poate fi repus în termen, întrucât
nu sunt motive întemeiate prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură
penală, de repunere în termen a lor.
Deci, în contextul celor statuate, instanța de apel a menționat că, termenul de
apel este un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege,
acesta fiind absolut și având un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage
decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.
Așadar, raportând cauzei, textele de procedură penală indicate și statuările din
jurisprudența constantă a Curții Europene, instanța de apel a stabilit că în speța
discutată termenul de declarare a apelului a fost omis de către inculpatul Gujesco
Stanislav, din circumstanțe care sunt imputabile părții și nicidecum instanței de
judecată.
Hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar de
către avocatul Bîrcă L. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora, cu
dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de
judecată.
În motivarea recursului invocă:
2
- cu sentința, inculpatul a făcut cunoștință mai tîrziu, iar avocatul care a
participat în prima instanță urma să atace sentința cu apel, dar după o perioadă de
timp văzând că nu este invitat la Curtea de Apel Chișinău în ședință de judecată a
înțeles că, urmează să depună personal o cerere de apel, motiv din care instanța de
apel urma să repună în termen cererea de apel declarată de inculpat la 04.07.2019;
- nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul cercetării judecătorești acuzatorul
de stat nu a adus probe ce ar confirma prezența elementelor ce sînt caracteristice
potrivit normei materiale prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal;
- acuzatorul nu a specificat prin ce s-a exprimat intenția pe care ar fi manifestat-
o inculpatul, care este motivul comiterii infracțiunii imputate, scopul urmărit, astfel
se impune concluzia certă că, inculpatul urmează a fi achitat din motiv că, fapta nu
întrunește elementele infracțiunii, datorită lipsei obiectului material al infracțiunii și
anume absența proporțiilor;
- nu poate fi reținută versiunea acuzatorului de stat privind comiterea
infracțiunii imputate, iar vinovăția inculpatului rămîne a fi una echivocă, lăsată la
discreția aprecierilor subiective și unilaterale ale organului de urmărire penală;
- poziția acuzării referitor la existența în intenția inculpatului a scopului și
motivului comiterii infracțiunii ce i se încriminează este combătut, de probele din
dosar, aceasta deoarece conform legislației penale dacă în acțiunile acestuia sunt
constatate toate 4 elemente obligatorii: obiectul infracțiunii, latura obiectivă,
subiectul infracțiunii și latura subiectivă. Lipsa cel puțin a unui element indică la
inexistența componenței de infracțiune. Latura subiectivă include motivul de care se
conduce persoana și scopul pe care îl urmărește pentru a comite infracțiunea;
- vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe pertinente, iar sentința
de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii
urmând a fi interpretate în favoarea inculpatului, consideră că învinuirea lui Gujesco
Stanislav nu s-a constatat și ca urmare în privința acestuia instanța de apel urma să
adopte o sentință de achitare potrivit art. 435 alin.(1) pct.2) lit. b) Cod de procedură
penală, art. 390 alin. (1) pct.1) od de procedură penală, deoarece nu s-a constatat
existența faptei infracțiunii.
- nici organul de urmărire penală nu a realizat o cercetare sub toate aspectele,
completă și obiectivă a cauzei menirea căreia ar fi aflarea adevărului și a pus la baza
învinuirii fapte și înscrisuri ce nu demonstrează vinovăția potrivit învinuirii aduse.
La baza învinuirii au fost puse presupuneri contrar prevederilor art. 8 Cod de
procedură penală.
În drept, recurentul își înaintează recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6), 8) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a menținut soluția adoptată de prima instanță, pe motiv că
inculpatul a depus peste temen cererea de apel, astfel rezultă că lipsesc temeiuri de
drept de casarea a hotărârii contestate.
3
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Colegiul penal constată că, avocatul Bîrcă L. în numele inculpatului, în recurs
contestă hotărârea instanței de apel, solicitând casarea acesteia cu dispunerea
rejudecării cauzei în alt complet de judecată, indicând temeiurile pentru recurs
prevăzute la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii
sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Analizând argumentele menționate în motivarea recursului declarat, precum că
nu au fost aduse probe ce ar confirma prezența elementelor ce sînt caracteristice
normei materiale prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal în acțiunile
inculpatului și că vinovăția inculpatului nu a fost confirmată, Colegiul penal
consideră, că instanța de apel justificat nu a pus în discuție aceste invocări, dat fiind
faptul că apelul declarat de către inculpat, a fost respins ca depus peste termen. În
cazul în care este adoptată o soluție de respingere a apelului ca depus peste termen,
faptul dat nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu
poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia, decât în cadrul unui apel
exercitat în mod legal. Respectiv, ținând cont că argumentele invocate și menționate
mai sus, nu au constituit obiect de discuție în instanța de apel, pe motiv că această
instanță nu a fost sesizată în termenul prevăzut de norma procesual-penală, Colegiul
statuează, că temeiurile de casare invocate de către avocatul Bîrcă L. în numele
inculpatului, în recursul ordinar, nu sunt incidente în cauza deferită judecării,
deoarece pretențiile privind nevinovăția inculpatului și lipsa elementelor infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în acțiunile acestuia, nu au constituit
obiect de discuție în instanța de apel, anume în cadrul apelului declarat de către
inculpat.
Totodată, Colegiul penal notează, că instanța de apel a examinat și s-a
pronunțat argumentat asupra chestiunii omiterii termenului de declarare a apelului
de către inculpat.
În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,
termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea
nu dispune altfel.
La capitolul dat, Colegiul menționează, că instanța de apel a reținut corect
starea de fapt, din care rezultă că sentința a fost pronunțată integral la data de
4
14.06.2019, inculpatul fiind prezent la pronunțarea acesteia (f.d. 160 verso v. I), mai
mult ca atât, ultimului i-a fost înmânată copia sentinței motivate, la aceeași dată, fapt
confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d.206 v. I), iar conform
amprentei ștampilei de pe plic (f.d. 212 v. I), inculpatul, a depus cerere de apel abia
la data de 05 iulie 2019, din care considerent instanța de recurs respinge critica
recurentului, precum că inculpatul a făcut cunoștință mai tîrziu cu sentința, iar
apelul urma a fi repus în termen.
Prevederile alin. (2) și (3) art. 230, alin. (3) art. 231 Cod de procedură penală
stipulează, că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut
un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și
nulitatea actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile
nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în
care acesta se împlinește.
Așadar, în prezenta speță, instanța de apel just a menționat, că termenul de
declarare a apelului, urmează a fi calculat din data de 14 iunie 2019, însă inculpatul,
a depus apel abia la data de 05 iulie 2019, fiind evident omis termenul de atac, or
termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv
prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter imperativ, în sensul că depășirea
lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.
Având ca reper considerentele expuse supra, Colegiul penal, conchide că
termenul de 15 zile pentru depunerea apelului de către inculpat, a fost depășit, iar
circumstanțele enunțate denotă, că instanța de apel, potrivit părții descriptive a
deciziei adoptate, nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de
recurentă, astfel legal și întemeiat a respins apelul inculpatului Gujesco S., ca depus
peste termen, iar decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.
Generalizând raționamentele mai sus nominalizate, Colegiul concluzionează
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 08 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Gujesco Stanislav Xxxxx, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 11 martie 2020.
Președinte Timofti Vadimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
5