1ra-1560/2019 — art. 326 alin. 2 lit. b; art. 326 alin. 2 lit. b; art. 155 CP

1ra-1560/2019 — art. 326 alin. 2 lit. b; art. 326 alin. 2 lit. b; art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1343/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului și de către avocatul Ceornea

Eduard în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Jenari Denis Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s. Xxxxx

r-l Xxxxx, domiciliat r-nul Xxxxx or. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Jenari

Denis Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza:

- art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, definitiv spre executare, i-a fost stabilită pedeapsa

închisorii pe termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 4 ani, dacă nu va

săvârși o nouă infracțiune îndreptățind prin comportare exemplară încrederea ce i s-

a acordat, obligându-l în temeiul alin. (6) lit. a) art. 90 Cod penal, să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent, cu aplicarea în privința lui a

măsurii preventive - obligațiunea de nepărăsire a țării până la definitivarea sentinței.

Procesul penal în baza art. 155 Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 109 Cod

penal și art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în legătură cu împăcarea părților.

aflându-se în orașul Xxxxx, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor,

intenționat, acționând în scopul amenințării cu omor sau cu vătămarea intenționată

1

gravă a integrității corporale sau a sănătății, prin acces liber, a pătruns în sediul

întreprinderii SRL „Orhideia Nord”, amplasată pe str. Independenței, 11 din orașul

Xxxxx, având asupra sa o butelie de plastic cu capacitatea de 5 litri cu benzină și o

brichetă. Intrând în clădirea SRL „Orhideia Nord”, l-a stropit cu benzină pe

Postovan Mihail și a aruncat butelia la picioarele acestuia, amenințându-l că-l va

incendia.

În aceste circumstanțe, prin acțiunile sale, Jenari D. a trezit apariția la Postovan

M. a temerii pentru viața sa, circumstanță în virtutea căreia a existat pericolul

realizării amenințărilor cu omor ori a vătămării intenționate grave a integrității

corporale sau a sănătății, respectivele acțiuni fiindu-i încadrate în baza art. 155 Cod

penal în prezența calificativelor: amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

Tot el, acționând intenționat și din interes material, în luna decembrie a anului

2016, susținând împreună cu Roșca Dmitri, că are influență asupra angajaților din

cadrul Secției de înmatriculare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto

din or. Edineț, care în conformitate cu prevederile art. 123 Cod penal, întrunesc

calitățile de persoane publice, în atribuțiile de serviciu ale cărora intră obligația de

calificare a conducătorilor auto, de examinare a cunoștințelor teoretice și practice în

domeniul circulației rutiere în cadrul examenelor pentru obținerea permisului de

conducere auto și, respectiv eliberarea permiselor de conducere auto, în scopul de a-i

determina pe aceștia să evalueze pozitiv cunoștințele în cadrul examenelor practice

ce urmează să le susțină Lungu Dorin și respectiv să-i elibereze permis de conducere

auto de categoria „B”, personal a pretins, pentru sine și pentru Roșca Dmitri de la

Lungu Dorin mijloace bănești ce nu i se cuvin în sumă de 500 euro echivalentul a 10

633 lei, iar ulterior în luna aprilie anul 2017, urmărind același scop, a mai pretins de

la acesta încă 1000 lei sub pretextul ca, ultimul să nu participe la examenele teoretice

și practice, în total suma de 11 633 lei.

Astfel, în scopul realizării intențiilor sale criminale, în una din zilele lunii

decembrie a anului 2016, Jenari Denis fiind împreună cu complicele său Roșca

Dmitri, susținând în continuare că are influență asupra angajaților din Cadrul Secției

de înmatriculare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din orașul

Edineț, care urmează să aprecieze cunoștințele teoretice și practice ale lui Lungu

Dorin în cadrul examenului pe urmează să-l susțină ultimul, pentru obținerea

permisului de conducere, a pretins și a primit personal de la acesta, în orașul Xxxxx,

în apropiere de autogara orașului Xxxxx suma de 500 euro, echivalent a 10 633 lei, iar

ulterior în luna aprilie 2017, prin intermediul lui Ursachi V. a mai primit de la Lungu

Dorin suma de 1000 lei, în satul Xxxxx r-nul Xxxxx, astfel în total primind de la

ultimul suma de 11 633 lei, sub pretextul de a-i transmite în scopul realizării

influenței promise, angajaților Secției de înmatriculare a Transportului și Calificare a

Conducătorilor Auto din orașul Edineț, pentru ca aceștia să îndeplinească acțiuni în

exercitarea funcției sale și în rezultat să evalueze pozitiv cunoștințele în cadrul

examinării practice ce urmează să le susțină Lungu Dorin și respectiv să-i elibereze

permisul conducere auto solicitat, acțiuni încadrate la art. 326 alin. (2) lit. b) Cod

2

penal în prezența calificativelor trafic de influență, cu semnele de calificare:

pretinderea, acceptarea și primirea personală de bani, pentru sine sau pentru altă persoană

care susține, că are influență asupra unei persoanei publice, pentru a-l face să îndeplinească

acțiuni în exercitarea funcției sale indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite,

acțiuni săvârșite de două persoane.

Tot el acționând intenționat și din interes material, în luna decembrie 2016

susținând împreună cu Roșca Dmitri, că are influență asupra angajaților din cadrul

Secției de înmatriculare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din or

Edineț, care în conformitate cu prevederile art. 123 Cod penal, întrunesc calitățile de

persoane publice, în atribuțiile de serviciu ale cărora intră obligația de calificare a

conducătorilor auto, de examinare a cunoștințelor teoretice și practice în domeniul

circulației rutiere în cadrul examenelor pentru obținerea permisului de conducere

auto și respectiv, eliberarea permiselor de conducere auto, în scopul de a-i determina

pe aceștia să evalueze pozitiv cunoștințele în cadrul examenelor practice ce urmează

să le susțină Spinei Gheorghe și respectiv să-i elibereze permis de conducere auto de

categoria „B” , personal a pretins pentru sine, în prezența și fiind ajutat de către

Roșca Dmitri, de la Spinei G. mijloace bănești ce nu i se cuvine în sumă de 500 euro,

echivalentul a 10 633 lei, iar ulterior, în luna aprilie anul 2017, urmărind același scop,

a mai pretins de la acesta încă 1000 lei, sub pretextul ca ultimul să nu participe la

examenele teoretice și practice, în total suma de 11 633 lei.

Astfel, în scopul realizării intențiilor sale criminale, în una din zilele lunii

decembrie a anului 2016, Jenari D. fiind împreună cu complicele său Roșca D.,

susținând în continuare că are influență asupra angajaților din cadrul Secției de

Înmatriculare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din orașul Edineț,

care urmează să aprecieze cunoștințele teoretice și practice ale lui Spinei G. în cadrul

examenului care urmează să-l susțină ultimul, pentru obținerea permisului de

conducere, a pretins și a primit personal de la acesta, la domiciliu său din satul

Xxxxx raionul Xxxxx suma de 500 euro, echivalent a 10 633 lei, iar ulterior în luna

aprilie 2017, prin intermediul lui Ursachi V. a mai primit de la Spinei G. suma de

1000 lei, în satul Xxxxx raionul Xxxxx, astfel în total primind de la ultimul suma de

11 633 lei, sub pretextul de a-i transmite în scopul realizării influenței primise,

angajaților Secției de Înmatriculare a Transportului și Calificare a Conducătorilor

Auto din orașul Edineț, pentru ca aceștia să îndeplinească acțiuni în exercitarea

funcției sale și în rezultat să evalueze pozitiv cunoștințele în cadrul examenelor

practice ce urmează să le susțină Spinei G. și respectiv să-i elibereze permisul

conducere auto solicitat, acțiuni încadrate în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal în

prezența calificativelor trafic de influență, cu semnele de calificare: pretinderea,

acceptarea și primirea personală de bani, pentru sine sau pentru altă persoană care susține, că

are influență asupra unei persoanei publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în

exercitarea funcției sale indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, acțiuni

săvârșite de două persoane.

și 75 Cod penal înăsprirea pedepsei penale, prin excluderea art. 90 Cod penal, cu

3

încasarea, în temeiul art. 106 Cod penal, în mod solidar de la Jenari D. a mijloacelor

bănești în sumă de 23 266 lei, ce constituie obiectul material al infracțiunii și

încasarea în sensul art. art. 227, 229 Cod de procedură penaă a cheltuielilor judiciare

în sumă totală de 5288, 83 lei, cerințe eronat respinse prin prisma art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală, cu trimitere la Legea nr. 316 din 22.12.2017 (în vigoare din

09.02.2018) ce a fost abrogată, în rest menținându-se dispozițiile sentinței instanței de

fond.

admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care

Jenari D. a fost considerat condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3

ani închisoare; art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare. În corespundere

cu art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor numite, definitiv spre executare fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe

termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 106

alin. (2) lit. b) Cod penal și art. 162 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, a fost

dispusă încasarea de la Jenari D. a mijloacelor bănești în valoare de 23 266 lei, ce

constituie obiectul material al infracțiunii. În rest, dispozițiile sentinței în latura

încetării procesului penal pe art. 155 Cod penal, în temeiul art. 109 Cod penal și art.

332 alin. (1) Cod de procedură penală și respingerea solicitării acuzatorului de stat

de încasare de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, a fost

menținută.

privește pedeapsa numită inculpatului, deși prima instanță corect a reținut și just a

calificat acțiunile criminale, totuși deliberând asupra cuantumului și categoriei ei, nu

a reușit să o individualizeze în măsura în care să o facă a fi una proporțională

faptelor comise cu un efect preventiv convingător, pe măsură să evite recidivarea

inculpatului, fapt pentru care împărtășind opinia părții acuzării, a dispus înăsprirea

ei, prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest sens instanța de apel a reținut, personalitatea inculpatului, ce nu este la

prima abatere de lege, anterior fiind în repetate rânduri atras la răspundere

contravențională și respectiv penală, fapt ce rezultă din cazierul contravențional

anexat la materialele cauzei (f.d. 76 vol. 3) și revendicările de la (f.d. 225, 247 vol.1, 77

vol.3), acordându-i-se posibilitatea de a-și revedea acțiunile si a-și face concluziile

necesare, întru excluderea recidivării, ceea ce însă nu s-a reușit, el continuându-și

activitatea criminală prin comiterea de noi fapte antisociale pasibile răspunderii

penale.

Fiind cea mai aspră pedeapsă din categoria celor stabilite la art. 62 Cod penal,

ea rămâne a fi în sensul art. 61 Cod penal o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a persoanelor condamnate, inclusiv pentru

comiterea infracțiunilor grave catalogate la art. 16 alin. (4) Cod penal, din categoria

căror face parte și infracțiunile prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, comise

de către inculpat, prin complicitate cu Roșca D., în privința cărui, prin încheierea

4

Judecătoriei Drochia (sediul Xxxxx) din 31.05.2018, cauza a fost disjunsă (f.d.157

vol.3).

Drept urmare, instanța de apel a stabilit că eficacitatea controlului din partea

statului, în care persoana vinovată de comiterea unei infracțiuni similare, de care

este învinuit și inculpatul se diminuează pe motiv, că funcția de prevenire a unor

asemenea fapte ilicite nu-și va atinge scopul, prin urmare întru atingerea scopului

pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea celui vinovat, precum și

prevenirea comiterii atât de către el, cât și de către alte persoane a faptei penale,

instanța de apel, prin admiterea cerințelor formulate de apelant, a dispus înăsprirea

pedepsei penale, chiar și în situația în care inculpatul își recunoaște vinovăția,

acceptând procedura simplificată de judecare a cauzei pentru a putea beneficia de

reducerea limitelor de pedeapsă, conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, împrejurări ce în sensul art. 90 Cod penal nu mai pot fi invocate și

apreciate drept circumstanțe care-i atenuează răspunderea penală.

În altă ordine de idei, instanța de apel a împărtășit opinia părții acuzării

referitor la netemeinicia soluției instanței de fond privind neîncasarea de la inculpat

a mijloacelor bănești în valoare de 23 266 lei, ce constituie obiectul material al

infracțiunii, or în conformitate cu prevederile art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal sînt

supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare rezultate din

infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor bunuri.

În ce privește solicitarea procurorului de încasare de la inculpat a cheltuielilor

judiciare în sumă de totală de 5 288,83 lei, formate din cheltuielile legate de

efectuarea expertizei medico - legală a victimei Postovan N., inclusiv în vederea

depistării urmelor papilare pe butelia din plastic, ridicată în cadrul cercetării la fața

locului, în încăperea întreprinderii SRL „Orhideia Nord” or. Rîșcani, cu întocmirea

rapoartelor în acest sens în sumă de 1808,00 lei, respectiv cheltuielile suportate la

investigarea cauzei penale în sumă de 3480, 83 lei, ce includ ( antrenarea OUP în

sumă de 2192, 63 lei, salariul procurorului, inclusiv și primele de asigurare în sumă

totală de 1247, 80 lei), instanța de apel deși a reținut eroarea de drept admisă de către

instanța de fond, ce și-a motivat soluția respingerii ei prin prisma art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală, abragat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 (în vigoare din

09.02.2018), totuși a stabilit caracterul neobiectiv, reieșind din obligația pozitivă a

statului, în sensul art. 6 par. 2 a Convenției, prin intermediul OUP de a demonstra în

sensul art. art. 24 si 56 Cod de procedură penală, vinovăția persoanei, fiindu-le

atribuită în sensul art. art. 96 - 97 Cod de procedură penală, sarcina probațiunii,

persoana acuzată de un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la

art. 8 Cod de procedură penală, fiind liberată de obligația de a-și demonstra

nevinovăția.

Astfel, ținând cont de faptul, că raportul de expertiză medico-legală a victimei

din 07.08.2017 (55-56), precum și raportul de expertiză Nr. 34/12/2-R-1238 din

25.08.2017 (f.d. 61-64), au fost utilizate în sensul art. 93 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală în calitate de probe, instanța de apel a considerat nefondată

solicitarea procurorului - apelant privind încasarea de la inculpat a costului

5

expertizelor menționate, urmând ca costul lor să fie suportat de către ordonatorul

expertizei judiciare, din mijloacele alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul

alocat.

În rest, dispozițiile sentinței în latura încetării procesului penal pe art. 155 Cod

penal, în temeiul art. 109 Cod penal și art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală

nefiind atacată, au fost menținute.

6.1 Avocatul Vlas E. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia,

cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație prevederile art.

61 alin. (2) Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, de persoana celui

vinovat, de faptul că a recunoscut vina, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are

doi copii minori la întreținere, antecedentele penale sunt stinse;

- instanța de apel nu a stabilit dacă scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea pedepsei cu închisoare;

- instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90

Cod penal, greșit a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate

avea loc numai prin izolarea de societate.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Ceornea E. în numele inculpatului, prin care solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- instanța de apel în mod pripit și nemotivat a admis cerințele apelantului în

partea ce ține de neaplicare față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal și

respectiv în mod greșit a individualizat pedeapsa inculpatului;

- instanța de apel a dat o apreciere eronată argumentelor părților, astfel în

corespundere cu prevederile art. 75, 76 Cod penal, urma să țină cont de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicare asupra corectării sau reeducării vinovatului și de

condițiile de viață ale familiei acestuia;

- instanța de apel urma să aprecieze existența circumstanțelor atenuante cum ar

fi: recunoașterea de către inculpat a vinovăției, este căsătorit, are la întreținere doi

copii minori, este angajat în cîmpul muncii, la locul de trai se caracterizează pozitiv,

care nu au fost luate în considerație;

- în partea ce ține de constatările instanței privitor la comiterea infracțiunii de

către inculpat care anterior a mai fost atras la răspundere penală, instanța de apel

urma să aplice prevederile art. 110, 111 Cod penal;

- reieșind din faptul că pedepsele cu muncă neremunerată și cu amendă aplicate

anterior inculpatului, au fost ispășite, iar răspunderea inculpatului în alte cauze a

fost înlăturată în legătură cu împăcarea părților, sentințele anterioare nu pot fi luate

6

în considerație, de către instanța de judecată drept circumstanță agravantă și

respectiv nu pot servi drept temei în vederea individualizării pedepsei inculpatului;

- instanța de judecată la aprecierea pedepsei inculpatului, nu numai că nu a

aplicat prevederile art. 76 alin. (2) Cod penal, dar a ignorat și prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, nereducând pedeapsa sub limita minimă și în

vederea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal;

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursurilor declarate,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în

partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a

pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursurile declarate, avocații, invocă ca temeiuri

de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor

legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în privința

inculpatului, solicitând a menține sentința, prin care lui Jenari D. i-au fost aplicate

prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În același timp, Colegiul penal constată că recurenții sunt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

7

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursurilor declarate, iar instanța de apel și-a motivat

just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal,

la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 326 alin. (2) lit. b), art. 326 alin. (2) lit. b)

Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor contra bunei desfășurări a activității în sfera publică,

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b); art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, cauza fiind

examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest

caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv,

reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și

așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o

proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 171 verso-172 v. III), beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în

mărime de la 3000 la 4000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani,

calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.

Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului în temeiul art.

84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, definitiv spre executare, pedeapsa închisorii pe termen de 4 ani, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea acesteia, pe o

perioadă de probațiune de 4 ani. Însă, instanța de apel, a casat sentința și a stabilit lui

Jenari D. în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor numite, definitiv spre executare pedeapsa închisorii pe

termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

8

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsă, a

admis apelul procurorului și a casat sentința, aplicând inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător

temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, pe o perioadă de probațiune.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, se caracterizează

satisfăcător la locul de trai, antecedentele penale sunt stinse, are la întreținere doi

copii minori, la fel a luat în considerație personalitatea inculpatului, care nu este la

prima abatere de la lege, anterior fiind în repetate rînduri atras la răspundere

contravențională și penală, fapt ce rezultă din cazierul contravențional (f.d. 76 v. III)

și revendicare (f.d. 247 v. II), acordându-i-se posibilitatea de a-și revedea acțiunile și

a-și face concluziile necesare, ceea ce însă nu a reușit, el continuându-și activitatea

criminală prin comiterea de noi fapte antisociale pasibile răspunderii penale.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Jenari D. să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Jenari D., cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunile prevăzute de art.

326 alin. (2) lit. b), art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, care fac parte din categoria celor

grave, nu-și va atinge scopul de corectare a inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

9

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija revendicarea anexată la

materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că anterior inculpatul a mai

săvârșit infracțiuni, fapt menționat și în cererea de recurs de către avocatul Ceornea

E., astfel se atestă faptul că comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Jenari D. a

devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va

produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale. În urma celor expuse, Colegiul

penal respinge argumentul recurentului, precum că sentințele anterioare nu pot fi

luate în considerație, de către instanța de judecată drept circumstanță agravantă și

respectiv nu pot servi drept temei în vederea individualizării pedepsei inculpatului,

or acestea nu au fost constatate drept circumstanță agravantă, însă au fost apreciate

din punct de vedere al personalității inculpatului, de care instanța de apel just a ținut

cont la stabilirea pedepsei acestuia.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului în baza art. 326

alin. (2) lit. b); art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, pedeapsă cu închisoare, cu

executarea reală a acesteia, care este în limita sancțiunilor normelor penale

menționate, ținându-se cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța de

recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocaților, precum că instanța de apel a

numit inculpatului o pedeapsă neechitabilă, fără o argumentare plauzibilă, privind

inoportunitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursuri, prin care menționează, că

inculpatul vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral, s-a căit sincer de

cele comise, este căsătorit, are 2 copii minori la întreținere, instanța de recurs

consideră, că împrejurările în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția

instanței de apel.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

10

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Jenari D., de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din

care considerente se dispune inadmisibilitatea recursurilor declarate.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Vlas Elena în

numele inculpatului și de către avocatul Ceornea Eduard în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2019, în

cauza penală privindu-l pe Jenari Denis Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 24 iulie 2019.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

11