1ra-1229/18 — art. 172 al. 3 Cod penal

1ra-1229/18 — art. 172 al. 3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1229/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând, admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

acuzatorul de stat, procuror în procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu și

avocatul Chisnencu Alexandru în numele inculpatului Cotovici Gheorghe, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni sediul Central din 01 decembrie

2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Cotovici Gheorghe xxxxx , născut la xxxxxx,

originar și domiciliat în raionul xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Cotovici Gheorghe a fost recunoscut culpabil în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.172, alin.(3) lit. a) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase)

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori.

de art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală a constatat că, Cotovici Gheorghe la 05 mai 2016, ora exactă nu a

fost posibil de stabilit, aflându-se în stradă în s. xxxxx, cu scopul satisfacerii poftei

sexuale în formă perversă cu minorii xxxxx și xxxxx, aplicând în privința acestora

constrângerea fizică și profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra, și-a

satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu ultimii.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal,

conform semnelor calificative: acțiuni violente cu caracter sexual, adică,

homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin

constrângere fizică și profitând de imposibilitatea acesteia de ase apăra, acțiuni

săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta

de 14 ani.

raionului Criuleni, Cazacu Ruslan și avocatului Chisnencu Alexandru, în numele

inculpatului.

3.1. În cererea de apel procurorul a solicitat admiterea apelului cu casarea

parțială a sentinței, în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, și

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care să fie încasat în bugetul de stat de la inculpatul Cotovici Gheorghe

cheltuielile de judecată și anume 11 054 lei, invocând prevederile art. 227 CPP și art.

229 CPP.

3.2. Avocatul în cererea sa de apel a solicitat admiterea apelului cu casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Cotovici Gheorghe să fie achitat dat fiind faptul, că nu s-

a constatat existența faptei infracțiunii.

În susținerea apelului, avocatul invocă că, inculpatul Gheorghe Cotovici, fiind

retard mintal și influențat, la etapa urmăririi penale și a examinării cauzei în instanța

de judecată, de către organul de urmărire penală, procuror și avocatul din oficiu, pe

care l-a avut, nefiind în stare de conștientiza și de a-și aprecia acțiunile, gravitatea

infracțiunii și urmările ce derivă din asta, și-a recunoscut vina în cele incriminate,

fiind de acord cu examinarea cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală

și incluse în rechizitoriu (art. 364/1 Cod procedură penală), fiindu-i făcută

promisiunea, că îi va fi stabilită o pedeapsă blândă și non-privativă de libertate.

Indică apelantul că, în materialele cauzei în calitate de probe și probatoriu, în

afară de declarațiile lui și ale părților vătămate, care iarăși, la rândul lor sunt retarzi

mintal, nu există nici o probă ce ar dovedi comiterea infracțiunii imputate de către

inculpat, nu există nici un martor sau probe de ordin material, biologic, etc.

Din cele descrise, apărarea consideră sentința fiind bazată pe concluzia eronată a

instanței de judecată, care reiese din presupuneri și nu din probe reale, veridice și

pertinente, comiterea infracțiunii de către apelant nu este dovedită conform normelor

materiale și procedurale penale în vigoare, chestiune ce denotă necesitatea

reexaminării cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță pentru elucidarea

și stabilirea judicioasă a tuturor circumstanțelor enunțate.

Menționează apărarea că, instrumentarea cauzei în cadrul urmăririi penale

denotă faptul, că ea a fost efectuată sub aspect unilateral, cu caracter de învinuire, ce

multilaterală, ce n-a servit la examinarea detailată, multilaterală și obiectivă a cauzei,

care s-ar fi soldat cu stabilirea transparenței și veridicității circumstanțelor faptei.

Conform al. (2) art. 389 Cod procedură penală, instanța de judecată nu putea și

nu era în drept de a pronunța o sentință de acuzare a inculpatului numai în baza unor

pretinse presupuneri, atestate în dosarul în cauză, care nu au suport faptic și juridic.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procurorul în Procuratura

raionului Criuleni – Cazacu Ruslan și avocatul Chisnencu Alexandru, în numele

inculpatului și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Criuleni (sediul

Central) din 01 decembrie 2017 în cauza penală privindu-l pe Cotovici Gheorghe.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată nu a admis derogări de la procedura penală, soluția

instanței de fond de respingere a cererii procurorului fiind una întemeiată și corectă,

temei de casare a sentinței instanței de fond din motivele invocate de procuror și

avocat nefiind stabilite.

Totodată, instanța de apel a menționat, că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii încriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, precum și alte

acțiuni procesuale, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

Colegiul penal a apreciat critic argumentul invocat de procuror privind încasarea

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli

ce sunt trecute în contul statului.

În atare situație, instanța de apel a constatat că, prima instanță, în conformitate

cu prevederile articolului 229 alin. (3) Cod de procedură penală, corect l-a eliberat pe

inculpat de plata cheltuielilor judiciare, motivul din care a fost respins argumentul

procurorului ce vizează încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat.

4.2.Cu privire la motivele invocate în apelul avocatului, în numele inculpatului,

precum că în cadrul procesului penal inculpatul a fost indus în eroare de către avocat

și procuror, iar probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția acestuia în

săvârșirea infracțiunii imputate, cauze ce au determinate greșit la judecarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.

364/1 Cod de procedură penală, instanța de apel le-a apreciat ca fiind nefondate. Or,

starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței. Probele prezentate în

ședința de judecată și puse la baza condamnării inculpatului minor, fiind obținute

legal, sânt admisibile conform prevederilor articolului 95 Cod de procedură penală,

astfel sânt pertinente, concludente, utile și veridice.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute la articolul 394

alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, fiind întocmită în corespundere cu

prevederile articolului 364/1 alin. (7) Cod de procedură penală.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului instanța de apel a indicat că, este

aplicată în limitele legii.

de stat, procuror în procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu și avocatul

Chisnencu Alexandru în numele inculpatului Cotovici Gheorghe.

5.1 În recursul său procurorul, a indicat ca temei de casare a deciziei art.427

alin.1) pct.6) Cod procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei în latura cheltuielilor de judecată, cu dispunerea rejudecării cauzei în această

parte, în instanța de apel, în altă componență invocând că cheltuielile de judecată

suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Cotovici Gheorghe urmează a

fi încasate din contul acestuia făcând trimitere la art.227-229 Cod procedură penală.

Avocatul Chisnencu Alexandru în recursul său, indicând temei de casare a

deciziei art. 427 alin. 1) pct.6), 8) Cod procedură penală, a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care Cotovici Gheorghe

să fie achitat din lipsa de probe.

5.2 În motivarea cererii de recurs avocatul, indicând aceleași motive din cererea

de apel consideră că decizia instanței de apel cât și sentința primei instanțe sunt

neîntemeiate, inclusiv ilegale, care necesită de a fi casate din considerentele, că

contravin adevărului, sunt bazate pe presupuneri, argumente dubioase și probe

inexistente, pe concluzii fără suport faptic și legal, dat fiind faptul, că condamnatul, în

afara altor probe pertinente, fiind influențat de către organul de urmărire penală,

procuror și avocatul din oficiu, nefiind în stare de a conștientiza ce i se incriminează

și impută, și-a recunoscut vina, chestiuni invocate și susținute și în apel, argumente

care au fost ignorate de către instanța de apel și asupra cărora instanța nu s-a expus.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în

cazul în care se constată că sunt vădit neîntemeiate.

Recurenții atât procurorul cât și avocatul în recursurile ordinare declarate, indică

temeiul de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind

legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

6.1. Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurenți prin prisma pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, Colegiul penal constată că temeiurile menționate nu și-au găsit confirmare

la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. 1), 5), 417 alin. 8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate

în apelul avocatului în numele inculpatului motivarea soluției corespunde

dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a

admis nici o eroare gravă de fapt.

În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit art. 414 alin.

1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel.

Prevederile art. 414 alin. 5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. 8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Analizând decizia instanțelor de fond, prin prisma motivelor invocate în recurs,

Colegiul penal constată, că acestea nu s-au confirmat, or, instanța de apel, întemeiat

a constatat că instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin.

(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a condiționat

concluzia că instanța de apel, nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Colegiul penal respinge argumentele apărării precum, ”că cele stabilite de

instanțele de fond contravin adevărului, sunt bazate pe presupuneri, argumente

dubioase și probe inexistente, pe concluzii fără suport faptic și legal, iar inculpatul,

fiind influențat de către organul de urmărire penală, procuror și avocatul din oficiu,

nefiind în stare de a conștientiza ce i se incriminează și impută, și-a recunoscut

vina”, deoarece acestea sunt lipsite de suport, fiind invocate și în apel, argumente

care au fost examinate și respinse prin decizia instanței de apel (pct. 12.3-12.7 a

deciziei), pe care instanța de recurs le însușește.

Mai mult, din materialele cauzei, probele administrate la urmărirea penală,

acceptate de inculpat în prezența reprezentantului său legal, pedagogului și

avocatului, dovedesc cu certitudine comitere de către acesta a infracțiunii imputate,

iar argumentele apărării precum că el a semnat cererea în baza art. 364/1 Cod

procedură penală fiind influențat și dus în eroare, că-i va fi aplicată o pedeapsă mai

blândă, sunt declarative, or, evident, că inculpatului i-au fost explicate prevederile art.

364/1 al. 8 Cod procedură penală, privind beneficierea de reducere a pedepsei, fapt

indicat și în procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.153), careva obiecții asupra

procesului-verbal al ședinței de judecată n-au fost invocate.

Totodată, conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată, reflectată în

textul sentinței (f.d.160-164), instanța de apel verificând legalitatea sentinței atacate

sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este

stabilită în limitele legii, a constatat, că lipsește careva temei de a interveni în

sentință, a constatat lipsa a careva încălcări.

La fel, Colegiul penal reține, că și în ședința instanței de apel din 23.01.2018

(f.d.187), inculpatul a recunoscut vina și a declarat, că în ședința instanței de fond a

spus adevărul.

6.2.Cu referire la criticele invocate de Chisnencu Alexandru în numele

inculpatului Cotovici Gheorghe sub aspectul pct. 8 alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de drept prescris supra,

prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art.113 alin. (1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu au săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează

între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Colegiul penal reține, că instanța de fond și-a motivat detaliat și clar soluția

adoptată, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție

a inculpatului Cotovici Gh. în comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 172 alin.(3)

lit. a) Cod penal, punând la baza acesteia probele administrate la faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, în temeiul art. 364/1 Cod procedură penală și anume:

declarațiile părții vătămate minore, xxxxx, date în condiții speciale, conform art.110-

1 Cod procedură penală, a martorilor xxxxx, xxxxx,rapoartele de expertiză

psihiatrico-psihologică legală (f.d.97-102, 113-118), care și-au găsit reflectare în

sentința adoptată, fiind apreciate, conform art.101 Cod procedură penală.

Totodată, instanța de apel menținând sentința primei instanțe și-a argumentat

soluția prin faptul că, urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat cu

respectarea procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care

atrag nulitatea actelor procedurale efectuate, iar starea de fapt și de drept constatată

de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

relevate în cuprinsul sentinței. Probele prezentate în ședința de judecată și puse la

baza condamnării inculpatului minor, fiind obținute legal, admisibile conform

prevederilor articolului 95 Cod de procedură penală, astfel sânt pertinente,

concludente, utile și veridice, iar sentința cuprinde elementele definitorii condamnării

prevăzute la articolul 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, fiind întocmită în

corespundere cu prevederile articolului 364/1 alin. (7) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția acestuia, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de fond,

asupra cărora instanța de apel s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le

însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din

16.02.2010.

Instanța de recurs conchide că toate probele materiale administrate în cauză

coroborează între ele și indică direct că Cotovici Gheorghe a comis infracțiunea

prevăzute de art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal.

La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a

probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărârilor judecătorești atacate nu sunt

motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea

probelor, în modul propus de către apărătorul inculpaților, nu se încadrează în

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor

nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai

chestiunile de drept.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei

instanțe și instanței de apel.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și semnalate de

apărătorul inculpaților, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel n-a comis eroarea de drept

invocată de către recurent, careva temei legal de a interveni în soluția instanțelor de

fond, după cum solicită acesta la caz nu se regăsește.

6.2. Cu referire la argumentele din recursul declarat de acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu Colegiul penal

constată, că sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate

nu pot fi reținute, hotărârile instanțelor corespunzând tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legale și întemeiate.

Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că cheltuielile de

judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Cotovici Gheorghe

urmează să fie încasate din contul acestuia or, acestea sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli

ce sunt trecute în contul statului.

Astfel, Colegiul penal reține că, normele procedural penale nu prevăd expres

achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli

pentru efectuarea expertizei, iar prevederile legale la care face trimitere acuzatorul de

stat, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul inculpatului.

Aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat și menținute de prima

instanță și instanța de apel nu reglementează încasarea din contul inculpatului a

mijloacelor bănești, cu titlul de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, care sunt

achitate din bugetul de stat.

Procurorul solicită în baza art. 227-229 Cod de procedură penală, încasarea

cheltuielilor suportate, în mărime de 11054 lei, pentru efectuarea expertizelor

psihiatrico - psihologice legale ambulatorii: nr. 956a-2016 din 27 octombrie 2016 și

nr. 955a-2016 din 27 octombrie 2016 (f. d. 97-99, 100-102) și raportului de expertiză

judiciară nr. 3sn din 27 martie 2017 (f.d.113-118).

Colegiul penal reține că potrivit prevederilor art.143 alin. (1) Cod de procedură

penală, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, totodată

fiind relevante prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală (red. Legii Nr.66

din 05.04.2012), care stipulau că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar modificările

la norma dată din 09.02.2018, nu au efect retroactiv.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că cerințele procurorului

în acest sens sunt neîntemeiate, deoarece art.143 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art.143 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală).

Astfel, se reține că efectuarea expertizelor psihiatrico - psihologice legale

ambulatorii: nr. 956a-2016 din 27 octombrie 2016 și nr. 955a-2016 din 27 octombrie

2016 (f. d. 97-99, 100-102) și raportului de expertiză judiciară nr. 3sn din 27 martie

2017, au fost ordonate de către organul de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce

țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina

părții acuzării. În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a

respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, ca fiind nefondată.

Prin urmare, argumentele recurenților sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod de

procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de

recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către acuzatorul de stat,

procuror în procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu și avocatul Chisnencu

Alexandru în numele inculpatului Cotovici Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018 , în cauza penală privindu-l pe

Cotovici Gheorghe xxxxx ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie