1ra-2062/2018 — art.155 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 aprilie 2017, adoptată în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Cotovei Gheorghii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.155 Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. De asemenea, s-a dispus încasarea de la Cotovei Gheorghii, în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 1 212 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Cotovei Gheorghii, la 21.01.2017, în jurul orei 23.00, aflându-se pe adresa str. Calea Ieșilor 167 mun. Chișinău, în prezența mai multor persoane, înțelegând că se află în loc public, manifestând lipsă de 1 cultură și comportându-se violent, în mod grosolan a inițiat un conflict cu Hariuc Igor, amenințîndu-1 că îl va omorî, prin ce i-a tulburat liniștea, inspirându-i sentimentul de teamă pentru viață și sănătate. În circumstanțele nominalizate, Cotovei Gheorghii, nedorind să aplaneze conflictul apărut și nefiind de acord cu poziția lui Hariuc Igor pe marginea situației create, urmărind scopul amenințării cu moarte a acestuia din motivul relațiilor ostile apărute între ei, acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, conștientizând că ultimul se află în imposibilitate de a se apăra, precum și a opune rezistență, în vederea realizării scopului său infracțional, cu o tonalitate ridicată și înfiorătoare 1-a amenințat că îl va lipsi de viață, amenințându-1 astfel cu moartea și cu vătămarea gravă a integrității corporale, după care s-a apropiat de Hariuc Igor și avînd în mâna sa un cuțit, intenționat cu obiectul dat i-a aplicat o lovitură puternică în cutia toracică, provocându-i astfel suferințe fizice insuportabile, creînd pericolul realizării amenințărilor sale, acțiuni care au fost percepute ca reale de către Hariuc Igor. Ca urmare a acțiunilor intenționate comise de Cotovei Gheorghii, părții vătămate Hariuc Igor i-a fost cauzată o plagă înțepat-tăiată a semitoracelui stîng.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea parțială a sentinței cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, deoarece consideră că instanța incorect a individualizat pedeapsa. În argumentarea soluției s-a invocat că prima instanță, la stabilirea categoriei pedepsei, nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și anume, că a recunoscut vina, s- a căit de cele comise, solicitând ca în privința sa să fie aplicată o pedeapsă sub jurisdicția căreia ar pune să facă tratament, or suferă de o boală gravă, iar aflarea acestuia în penitenciar îi limitează posibilitatea de a beneficia de tratament adecvat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate. Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel legalitatea sentinței atacate a fost verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii. Instanța de apel a concluzionat că, starea de fapt și de drept reținută, este în concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, analizate în cuprinsul sentinței. În continuare instanța de apel a relevat că la stabilirea pedepsei, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de 2 gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare, în limitele prevăzute de art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală. Instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei penale cu închisoare.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul prin care, neinvocând nici un temei de drept prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată о pedeapsă mai blândă, considerând că instanțele de judecată eronat i-au individualizat pedeapsa contrar prevederilor legale. Consideră că temei pentru aplicarea unei pedepse mai blânde servesc următoarele circumstanțe a recunoscut vina, în instanța de judecată a solicitat examinarea cauzei în temeiul art.3641 Cod de procedură penală, recunoscând toate probele acumulate în faza de urmărire penală, solicitând ca în privința sa să fie aplicată o pedeapsă sub jurisdicția căreia ar putea să facă tratament, or suferă de o boală gravă, iar aflarea acestuia în penitenciar îi limitează posibilitatea de a beneficia de tratament adecvat.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință, menționând că recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că acesta este întemeiat exclusiv pe critica modului în care instanțele de judecată au dispus executarea pedepsei inculpatului. Colegiul conchide că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Analizând recursul declarat, instanța de recurs constată că autorul este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor pentru care Cotovei Gheorghii a fost condamnat, însă critică hotărârea contestată doar în partea stabilirii pedepsei, considerând-o prea aspră, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde. Colegiul penal consideră, că instanța de apel corect și motivat i-a stabilit inculpatului Cotovei Gheorghii categoria și măsura de pedeapsă. Astfel, relevând în cuprinsul deciziei circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor comise, persoana celui 3 vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală, examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzute de art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, instanța de apel just a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin stabilirea acesteia sub formă de închisoare. Pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Colegiul penal menționează că reieșind din criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art.75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. De asemenea, Colegiul penal menționează că la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.7, 61, 75, 76, 79 Cod penal, iar pedeapsa stabilită inculpatului Cotovei Gheorghii este una echitabilă și proporțională faptei comise. Mai mult, Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit alin.(8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă. Cât privește argumentul recurentului că în privința sa urmează a fi aplicată o pedeapsă mai blândă, acesta nu poate fi reținut, deoarece la judecarea cauzei careva circumstanțe excepționale care ar permite aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, atât prima instanță, cât instanța de apel nu au constatat. Totodată, Colegiul reține că nu poate fi neglijat faptul că inculpatul nu este la prima abatere de la lege, acesta aflându-se repetat pe banca acuzaților, instanța de apel just a concluzionat că este necesară condamnarea inculpatului potrivit legislației, cu dispunerea executării reale a pedepsei închisorii. Astfel, instanța de recurs menționează că argumentele menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită inculpatului, just ajungând la concluzia privind executarea reală a pedepsei stabilite celui din urmă, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea pe viitor a săvârșirii unor fapte infracționale. 4 În temeiul celor expuse, instanța de recurs conchide că în speța dată, n-a fost constatată prezența unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei atacate, în consecință impunându-se declararea inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Cotovei Gheorghii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Cotovei Gheorghii xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la 14 ianuarie 2019. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac 5