1ra-2062/2018 — art.155 CP

Dosarul nr.1ra-2062/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Cotovei Gheorghii, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Cotovei Gheorghii xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar din r-nul xxxx s. xxxx, fără loc

permanent de trai.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.03.2017 – 14.04.2017;

Instanța de apel: 15.05.2017 – 14.12.2017;

Instanța de recurs: 08.10.2018– 15.12.2018.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Cotovei Gheorghii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.155 Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

De asemenea, s-a dispus încasarea de la Cotovei Gheorghii, în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată în mărime de 1 212 lei.

21.01.2017, în jurul orei 23.00, aflându-se pe adresa str. Calea Ieșilor 167 mun. Chișinău,

în prezența mai multor persoane, înțelegând că se află în loc public, manifestând lipsă de

1

cultură și comportându-se violent, în mod grosolan a inițiat un conflict cu Hariuc Igor,

amenințîndu-1 că îl va omorî, prin ce i-a tulburat liniștea, inspirându-i sentimentul de

teamă pentru viață și sănătate.

În circumstanțele nominalizate, Cotovei Gheorghii, nedorind să aplaneze conflictul

apărut și nefiind de acord cu poziția lui Hariuc Igor pe marginea situației create, urmărind

scopul amenințării cu moarte a acestuia din motivul relațiilor ostile apărute între ei,

acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora,

conștientizând că ultimul se află în imposibilitate de a se apăra, precum și a opune

rezistență, în vederea realizării scopului său infracțional, cu o tonalitate ridicată și

înfiorătoare 1-a amenințat că îl va lipsi de viață, amenințându-1 astfel cu moartea și cu

vătămarea gravă a integrității corporale, după care s-a apropiat de Hariuc Igor și avînd în

mâna sa un cuțit, intenționat cu obiectul dat i-a aplicat o lovitură puternică în cutia

toracică, provocându-i astfel suferințe fizice insuportabile, creînd pericolul realizării

amenințărilor sale, acțiuni care au fost percepute ca reale de către Hariuc Igor. Ca urmare

a acțiunilor intenționate comise de Cotovei Gheorghii, părții vătămate Hariuc Igor i-a fost

cauzată o plagă înțepat-tăiată a semitoracelui stîng.

sentinței cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă,

deoarece consideră că instanța incorect a individualizat pedeapsa.

În argumentarea soluției s-a invocat că prima instanță, la stabilirea categoriei

pedepsei, nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și anume, că a recunoscut vina, s-

a căit de cele comise, solicitând ca în privința sa să fie aplicată o pedeapsă sub jurisdicția

căreia ar pune să facă tratament, or suferă de o boală gravă, iar aflarea acestuia în

penitenciar îi limitează posibilitatea de a beneficia de tratament adecvat.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel legalitatea

sentinței atacate a fost verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și

dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

Instanța de apel a concluzionat că, starea de fapt și de drept reținută, este în

concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, analizate în

cuprinsul sentinței.

În continuare instanța de apel a relevat că la stabilirea pedepsei, prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de

2

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale

acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare, în limitele prevăzute de art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

cauza penală dată nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei penale cu închisoare.

neinvocând nici un temei de drept prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i

fie aplicată о pedeapsă mai blândă, considerând că instanțele de judecată eronat i-au

individualizat pedeapsa contrar prevederilor legale.

Consideră că temei pentru aplicarea unei pedepse mai blânde servesc următoarele

circumstanțe a recunoscut vina, în instanța de judecată a solicitat examinarea cauzei în

temeiul art.3641 Cod de procedură penală, recunoscând toate probele acumulate în faza

de urmărire penală, solicitând ca în privința sa să fie aplicată o pedeapsă sub jurisdicția

căreia ar putea să facă tratament, or suferă de o boală gravă, iar aflarea acestuia în

penitenciar îi limitează posibilitatea de a beneficia de tratament adecvat.

procurorul a depus referință, menționând că recursul ordinar urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că acesta este

întemeiat exclusiv pe critica modului în care instanțele de judecată au dispus executarea

pedepsei inculpatului.

Colegiul conchide că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Analizând recursul declarat, instanța de recurs constată că autorul este de acord cu

starea de fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor pentru care Cotovei Gheorghii a fost condamnat, însă critică hotărârea

contestată doar în partea stabilirii pedepsei, considerând-o prea aspră, solicitând aplicarea

unei pedepse mai blânde.

Colegiul penal consideră, că instanța de apel corect și motivat i-a stabilit inculpatului

Cotovei Gheorghii categoria și măsura de pedeapsă. Astfel, relevând în cuprinsul deciziei

circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor comise, persoana celui

3

vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală, examinarea cauzei în

ordinea procedurii prevăzute de art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, instanța de

apel just a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin stabilirea

acesteia sub formă de închisoare.

Pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe

lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul penal menționează că reieșind din criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art.75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia.

De asemenea, Colegiul penal menționează că la stabilirea pedepsei, instanța de apel

a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.7, 61,

75, 76, 79 Cod penal, iar pedeapsa stabilită inculpatului Cotovei Gheorghii este una

echitabilă și proporțională faptei comise.

Mai mult, Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit alin.(8) al aceleiași

norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă.

Cât privește argumentul recurentului că în privința sa urmează a fi aplicată o

pedeapsă mai blândă, acesta nu poate fi reținut, deoarece la judecarea cauzei careva

circumstanțe excepționale care ar permite aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, atât

prima instanță, cât instanța de apel nu au constatat.

Totodată, Colegiul reține că nu poate fi neglijat faptul că inculpatul nu este la prima

abatere de la lege, acesta aflându-se repetat pe banca acuzaților, instanța de apel just a

concluzionat că este necesară condamnarea inculpatului potrivit legislației, cu dispunerea

executării reale a pedepsei închisorii.

Astfel, instanța de recurs menționează că argumentele menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită

inculpatului, just ajungând la concluzia privind executarea reală a pedepsei stabilite celui

din urmă, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea pe viitor a săvârșirii unor fapte infracționale.

4

În temeiul celor expuse, instanța de recurs conchide că în speța dată, n-a fost

constatată prezența unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei atacate, în consecință impunându-se declararea

inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Cotovei

Gheorghii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Cotovei Gheorghii xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 14 ianuarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5