1ra-1353/20 — Art.217 al.2 Cp

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 12 decembrie 2018, Sustavov Evghenii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an. Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1 680 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de 08 martie 2018, aproximativ la ora 15.00, din incinta domiciliului cet. Sustavov Evghenii a.n.1987, amplasat pe adresa xxx, în cadrul procesului verbal de cercetare la fața locului, au fost depistate și ridicate trei borcane și două pachete din polimer de culoare neagră cu masă vegetală uscată cu miros specific, care conform Raportului de Expertiză Judiciară nr. 34/12/DR-1325 din 10.04.2018 constituie marijuană, cantitatea totală a acesteia fiind de 67,56 g., care prezintă proporții mari.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat casarea parțială a 1 acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În argumentarea apelului a invocat că prima instanță neîntemeiat a respins demersul acuzatorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru efectuarea expertizei judiciare. Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora este suportată de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, în cazul dat suma de 1 680 lei, costul raportului de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-1325 din 10.04.2018.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2019, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea soluționării chestiunii cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Sustavov Evghenii în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 1 680 lei, pentru efectuarea expertizei judiciare. În rest, sentința a fost menținută fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Sustavov Evghenii de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal. La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal, și întemeiat a aplicat prevederile art.90 Cod penal, considerând că, corectarea și reeducarea inculpatului, este posibilă fără izolarea acestuia de societate. Cu privire la motivele invocate de procuror, având în susținere prevederile art.art.227, 228, 3 229, 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-1325 din 10.04.2018, în mărime de 1 680 lei, urmează a fi suportate de inculpat.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către avocatul Găină Natalia în numele inculpatului, care fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, concretizând că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea încasării în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, fapt ce denotă că soluția adoptată este una vădit neîntemeiată. În motivarea recursului declarat recurentul susține că instanța de apel a încasat ilegal cheltuielile judiciare, suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară, or, acesta au fost solicitat de organul de urmărire penală în vederea administrării probelor, iar ca urmare cheltuielile de efectuare a expertizei urmează să fie achitate din bugetul de stat. Din aceste raționamente, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea efectuării 2 raportului de expertiză judiciară, reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat se constată că recurentul nu invocă nici un temei de drept, din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, exprimând convingerea că, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că motivul de recurs invocat de către recurent, nu și-a găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate. Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondată critica recurentului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, precum că, nemotivat s- a dispus încasarea de la Sustavov Evghenii în beneficiul statului a sumei de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în procesul penal, Colegiul penal remarcă faptul, că prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40- 47 art.108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Potrivit prevederilor art.229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă 4 asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Având în vedere că raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-1325 din 10.04.2018, a 3 fost efectuat după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.316 din 22 decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost constatate careva impedimente privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, se ajunge la concluzia că soluția instanței de apel raportată la prevederile art.art.227, 229 alin.(1)-(3), 143 Cod de procedură penală, este corectă. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal a ajuns la concluzia că, temeiul invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală, fapt ce impune și inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Găină Natalia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Sustavov Evghenii xxx, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 12 noiembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Cobzac Elena 4