1ra-2058/18 — art. 187 CP

Dosarul nr. 1ra-2058/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Ciuru Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2018, în cauza penală în privința lui

Pogorelovschi Andrei xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.07.2017 - 26.12.2017;

Instanța de apel: 18.01.2018 - 11.07.2018;

Instanța de recurs: 04.10.2018 - 05.12.2018,

C O N S T A T Ă :

Pogorelovschi Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit.

e) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită, s-

a adăugat parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Fălești din

28.10.2016 și în baza art. 87 alin. (1) Cod penal, inculpatului i s-a stabilit pedeapsă

definitivă de 5 (cinci) ani 1 (una) lună, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Pogorelovschi Andrei în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 114 lei, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

jurul orelor 18.00, Pogorelovschi Andrei aflându-se în s. xxxx, r-nul xxxx, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aplicând violența

nepericuloasă pentru viața și sănătatea acesteia, manifestată prin aplicarea loviturilor cu

pumnii și cu un obiect dur din metal în regiunea capului lui Holban Ion, cauzându-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 06-D din 11.01.2017 leziuni corporale

ușoare cu dereglarea sănătăți de scurtă durată sub formă de plăgi și echimoze la cap și

față, care au fost produse prin acțiunea traumatică repetată a unui corp dur contondent

(rangă din metal), ulterior, sustrăgând de la Holban Ion o scurtă de iarnă la preț de 300

1

lei, cu mijloace bănești în sumă de 4 000 lei, un telefon mobil de model ”Samsung

GTEI200R”, la prețul de 500 lei și un chipiu de culoare neagră la prețul de 150 lei,

cauzându-i prejudiciu material în mărime de 4950 lei.

402 Cod de procedură penală, a declarat apel avocatul Culicov Serghei în numele

inculpatului, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare, pe motivul neprezentării de către procuror a probelor pertinente și

concludente ce ar demonstra incontestabil vinovăția inculpatului în fapta imputată, or,

prin plângerea inițială depusă OUP, victima I. Holban a menționat, că a fost atacată de o

persoană necunoscută, iar inculpatul i-a acordat ajutor, apelând ambulanța.

respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Dispunând cercetarea suplimentară, multilaterală, completă și obiectivă a

bazei probante administrate pe caz, Colegiul a conchis asupra corectitudinii soluției

privind condamnarea lui Pogorelovschi Andrei pe art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal.

În raport cu fapta corect constatată de către instanță ca fiind dovedită, Colegiul a

reținut caracterul neobiectiv al afirmațiilor inculpatului cu privire la lipsa bazei probante

ce i-ar demonstra vinovăția, or, probele confirmă integral, excluzând orice îndoieli

referitor la veridicitatea declarațiilor depuse de partea vătămată Holban Ion și martorilor

audiați pe caz, ținându-se cont de consecutivitatea lor și coroborarea cu restul probelor

dobândite, nefiind invocate temeiuri de inadmisibilitate a lor în ordinea art. 94-95 și art.

230 alin. (2) Cod de procedură penală, nerecunoașterea faptei imputate sub pretextul, că

ar fi fost comisă de o altă persoană, ne fiind altceva decât o tentativă de evitare a

răspunderii și pedepsei penale, prin încercarea inducerii instanțelor în eroare despre

adevăratele împrejurări a cauzei.

Cât privește plângerea inițială în care victima Holban Ion a indicat o persoană

necunoscută ce l-a atacat, presupunând, că-i oarecare Vasile, instanța de apel a menționat

că, această indicare nu este pe măsură să răstoarne întregul probatoriu administrat pe caz,

în care atât el, cât și martorii audiați, au confirmat acțiunile de jaf comise de inculpat în

seara de 30.11.2016 prin maltratarea părții vătămate, insuflându-i frică cu scop de a-l

impune să-și retragă cerințele de recuperare a datoriei.

În contextul celor expuse, instanța de apel a apreciat ca fiind corect reținută situația

de fapt, precum și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului conform art. 187 alin. (2)

lit. e) Cod penal, la fel ca și latura pedepsei penale, unde la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de fond a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75

Cod penal.

declarat recurs ordinar, în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, în alt complet de judecată, deoarece instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și

nu a apreciat la justa valoare probele administrate la dosar și în special, asupra

2

divergențelor din declarațiile părții vătămate, din care reiese că acesta nu l-a văzut pe

Pogorelovschi Andrei și totodată, instanța a omis faptul că, obiectul contondent care

chipurile este obiectul infracțiunii nu a fost găsit de către organul de urmărire penală.

5.1. Asupra recursului a depus referință procurorul, pledând întru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat se constată că recurentul invocă drept temei de drept

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că hotărârea instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul constată că temeiul invocat pentru declararea recursului ordinar nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de recurent.

Astfel, instanța de recurs reiterează că motivarea hotărârii este un proces de analiză

și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor de amănunt, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante

din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în speță. Investită cu o situație

de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de

fapt reținută și a concluzionat corect de a menține soluția de condamnare a instanței de

fond.

În conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor cauzei penale și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, aceasta

3

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului declarat de

avocat, cu menținerea sentinței primei instanțe, adică corespunde tuturor prevederilor

legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei

a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.27, 99-101 Cod de procedură penală,

cercetând sub toate aspectele probele administrate și invocate la pct.4.1 a prezentei

decizii, verificându-le minuțios, iar în final le-a dat o apreciere corespunzătoare prin

prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu,

confirmă vinovăția inculpatului Pogorelovschi Andrei în săvârșirea infracțiunii imputate.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

În speță, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor

invocate de recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește prin probele acumulate și

că nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea

cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte soluții.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și multi-

aspectual în textul sentinței și deciziei, iar careva temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea

normelor de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de către

instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat,

corect instanța de apel ajungând la concluzia de a menține sentința de condamnare a

primei instanțe.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal reține că motivele invocate în

recurs sunt neîntemeiate și constituie o interpretare subiectivă a recurentului, iar instanța

de apel corect s-a expus asupra fiecărui argument din apelul declarat de procuror,

motivare pe care instanța de recurs o acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi

afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport

4

probatoriu și contravin probelor administrate în cauză și prin urmare, soluția adoptată de

către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2018,

în cauza penală în privința lui Pogorelovschi Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2018.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5