1ra-1660/2018 — art. 190 alin. 2 CP

1ra-1660/2018 — art. 190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1660/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători - Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

judecând în ședință, fără citarea părților recursul ordinar declarat de către

avocatul Vitalie Rotaru în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, în cauza penală privindu-

l pe

Burian Iurie XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 27.01.2017 - 28.03.2018;

instanța de apel: 26.04.2018 - 22.05.2018;

instanța de recurs: 20.07.2018 - 27.11.2018.

a c o n s t a t a t :

Burian a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

1 000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

A fost admisă parțial acțiunea înaintată de către partea vătămată Alexandru

Rotari, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Iurie Burian în beneficiul lui

Alexandru Rotari cu titlu de prejudiciu moral suma de 2 500 lei și cu titlu de cheltuieli

de judecată suma de 5 000 lei.

În rest a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de către Alexandru Rotari, totodată

a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de către Margareta Răileanu.

Iurie Burian a fost deferit justiției faptul că, activând în funcția de șef de post, ofițer

superior de sector al postului de poliție XXXXX, numit în funcția respectivă în baza

ordinului nr. 623 ef. din 21 august 2015 al Șefului Inspectoratului General de Poliție

1

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în perioada lunilor august-septembrie

2016, data și ora concretă nu a fost posibil de stabilit, aflându-se în satul Pohoarna, r-

nul Șoldănești, știind cu certitudine că cet. Alexandru Rotari, locuitor al aceluiași sat,

prin încheierea Inspectoratului de poliție Șoldănești din 16 aprilie 2014, a fost

suspendat de dreptul de deținere, port și folosire a armelor pe un termen de 5 ani, cu

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, folosindu-se de situația de serviciu, sub pretextul că îi va restitui cet.

Alexandru Rotari, armele de vânătoare cu țeava lisă de model TOZ-63, calibrul 16 mm

și de modelul MP-27EM, calibrul 12 mm, care au fost ridicate de la ultimul, a solicitat

de la ultimul suma de 4 500 lei, asumându-și obligațiunea de a-i restitui armele

nominalizate, iar după ce ultimul, având încredere, i-a transmis benevol suma

solicitată, iar Iurie Burian a primit acești banii, ultimul, obligațiunea asumată nu și-a

îndeplinit-o și în mod ilegal, a însușit mijloacele financiare în sumă de 4 500 lei, astfel

cauzându-i cet. Alexandru Burian o daună materială în proporții considerabile în

sumă de 4 500 lei.

Tot el, activând în funcția de șef de post, ofițer superior de sector al postului de

poliție XXXXX al Inspectoratului de poliție Șoldănești, numit în funcția respectivă în

baza ordinului nr. 623ef. din 21 august 2015 al Șefului Inspectoratului General de

Poliție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se de situația

de serviciu, la 02 noiembrie 2016, ora 14:00, aflându-se în casa amplasată în XXXXX,

ce aparține cet. Margareta Răileanu, sub pretextul că intenționează să procure un

sector de teren plantat cu copaci de nuci, a solicitat de la Margareta Răileanu suma de

980 Euro, care la 02 noiembrie 2016, conform cursului valutar oficial stabilit de Banca

Națională a Moldovei, constituiau 21 658 lei, și informând-o pe cet. Margareta

Răileanu, că mama sa este plecată de 13 ani la muncă în Italia și că ea îi va transmite

suma de bani solicitată, astfel, asumându-și obligațiunea de a-i restitui mijloacele

financiare către 09 noiembrie 2016, iar după ce ultima, având încredere, i-a transmis

benevol suma de 1 000 Euro, care la 02 noiembrie 2016, conform cursului valutar

oficial stabilit de Banca Națională a Moldovei, constituiau 22 100, iar Iurie Burian a

primit acești banii, ultimul, în mod ilegal, i-a însușit, iar la multiplele solicitări ale cet.

Margareta Răileanu, de a-i restitui mijloacele financiare, Iurie Burian de fiecare dată

inventa unele argumente, astfel nerestituindu-i banii, prin care fapte cet. Margareta

Răileanu i-a fost cauzată o daună materială în proporții considerabile în sumă de 22

100 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, după semnele calificative:

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

2

încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cu folosirea situației de

serviciu.

numele acestuia, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea și adoptarea unei noi

hotărâri, prin care Iurie Burian să fie achitat întrucât fapta nu a fost săvârșită de către

acesta.

În motivarea apelului declarat, au indicat că instanța incorect a ajuns la

concluzia că cet. Iurie Burian se face vinovat de infracțiunea incriminată, or în acțiunile

acestuia lipsesc elementele infracțiunii imputate.

Totodată, apelanții au indicat dezacordul cu aprecierea probelor de către

instanța de fond, deoarece toate probele dovedesc existența unor relații civile.

Mai mult, apelanții au susținut că, învinuirea înaintată este neclară, superficială

nefiind indicat prin care acțiuni concrete Iurie Burian a săvârșit infracțiunea imputată.

fost a admis apelul declarat de către inculpat și avocatul Vitalie Rotaru în numele

acestuia, casată sentința parțial în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit de prima instanță prin care, inculpatul Iurie Burian recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cu

aplicarea art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, i-a stabilit pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 900 unități convenționale, cu privarea dreptului de a ocupa

funcții și a exercita activitatea ce ține de gestionare a bunurilor materiale pe un termen

de 2 ani.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că, instanța de fond

examinând cauza penală a admis o eroare de drept material și procesual penal, și

anume, deși în partea dispozitivă a sentinței recunoaște vinovăția lui Iurie Burian în

infracțiunea incriminată pe epizodul privind partea vătămată Alexandru Rotari, în

partea descriptivă a sentinței a omis să constate fapta în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, astfel încălcând prevederile art. 394

alin. (1) Cod de procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a indicat necesitatea de a casa sentința instanței de fond,

necesitate ce derivă din nerespectarea de către ultima a cerințelor de drept vizând

descrierea și constatarea faptelor infracționale comise de către inculpat, or instanța de

fond eronat a indicat în partea descriptivă a sentinței că „Iurie Burian a fost deferit

justiției pe faptul că ..." în concluzie recunoscându-l vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, epizodul privind partea vătămată

3

Alexandru Rotari, totodată ce ține de epizodul privind partea vătămată Margareta

Răileanu, instanța de fond constată fapta comisă, însă nu indică în partea descriptivă

a sentinței că „Iurie Burian a fost deferit justiției pe faptul că ..." în concluzie achitându-l

pe acest epizod, în continuare indicând faptele imputate inculpatului.

Subsecvent, instanța de apel a subliniat că norma prevăzută de art. 385 alin. (1)

Cod procedură penală, prevede că „la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate:1) dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; și 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat".

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Respectiv, în speță, instanța de apel a conchis că, instanța de fond urma să indice

faptele infracționale pe capetele de învinuire constatate în ședința de judecată în baza

art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe epizodul privind partea vătămată Alexandru

Rotari, să descrie fapta clar și concret, potrivit formulării din rechizitoriu, la caz însă

prima instanță a încălcat prevederile art. 384 alin. (3), art. 385 alin. (1), pct. 1-4, 394 alin.

(1), pct. 2, 4, 5 Cod de procedură penală, conform cărora sentința instanței de judecată

trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, motiv pentru care instanța de apel a admis

apelul apărării și a casat parțial sentința inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2)

Cod penal.

Rejudecând cauza penală, cercetând probele pertinente și concludente, instanța

de apel a constatat cu certitudine că, Iurie Burian activând în funcția de șef de post,

ofițer superior de sector al postului de poliție XXXXX al Inspectoratului de poliție

Șoldănești, numit în funcția respectivă în baza ordinului nr. 623ef. din 21 august 2015

al Șefului Inspectoratului General de Poliție din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, în perioada lunilor august-septembrie 2016, data și ora concretă nu a fost

posibil de stabilit, aflându-se în satul Pohoarna, r-nul Șoldănești, știind cu certitudine

că cet. Alexandru Rotari, locuitor al aceluiași sat, prin încheierea Inspectoratului de

poliție Șoldănești din 16 aprilie 2014, a fost suspendat de dreptul de deținere, port și

folosire a armelor pe un termen de 5 ani, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se de situația de serviciu,

sub pretextul că îi va restitui armele de vânătoare cu țeava lisă de model TOZ-63,

calibrul 16 mm și de modelul MP-27EM, calibrul 12 mm, care au fost ridicate de la

ultimul, a solicitat de la Alexandru Rotari suma de 4 500 lei, asumându-și obligațiunea

de a-i restitui armele nominalizate, iar după ce ultimul, având încredere, i-a transmis

benevol suma solicitată, iar Iurie Burian a primit acești banii, ultimul, obligațiunea

asumată nu și-a îndeplinit-o și în mod ilegal, a însușit mijloacele financiare în sumă

4

de 4 500 lei, astfel cauzându-i cet. Alexandru Burian o daună materială în proporții

considerabile în sumă de 4 500 lei.

Totodată, instanța de apel a constatat că, Iurie Burian se învinuiește că activând

în funcția de șef de post, ofițer superior de sector al postului de poliție XXXXX al

Inspectoratului de poliție Șoldănești, numit în funcția respectivă în baza ordinului nr.

623ef. din 21 august 2015 al Șefului Inspectoratului General de Poliție din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

prin înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se de situația de serviciu, la 02

noiembrie 2016, la ora 14:00, aflându-se în casa amplasată în XXXXX, ce aparține cet.

Margareta Răileanu, sub pretextul că intenționează să procure un sector de teren

plantat cu copaci de nuci, a solicitat de la ultima suma de 980 Euro, care la 02

noiembrie 2016, conform cursului valutar oficial stabilit de Banca Națională a

Moldovei, constituiau 21 658 lei, și informând-o pe cet. Margareta Răileanu, că mama

sa este plecată de 13 ani la muncă în Italia și că ea îi va transmite suma de bani

solicitată, astfel asumându-și obligațiunea de a-i restitui mijloacele financiare către 09

noiembrie 2016, iar după ce ultima, având încredere, i-a transmis benevol suma de 1

000 Euro, care la 02 noiembrie 2016, conform cursului valutar oficial stabilit de Banca

Națională a Moldovei, constituiau 22 100, iar Iurie Burian a primit acești banii, ultimul,

în mod ilegal, i-a însușit, iar la multiplele solicitările cet. Margareta Răileanu, de a-i

restitui mijloacele financiare, acesta de fiecare dată inventa unele argumente, astfel

nerestituindu-i banii, prin care fapte cet. Margareta Răileanu i-a fost cauzată o daună

materială în proporții considerabile în sumă de 22 100 lei.

Astfel, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate a fost dovedită cu certitudine, indiferent de faptul că inculpatul

nu și-a recunoscut vina în cele incriminate, or probele cercetate în instanța de fond și

verificate în instanța de apel demonstrează indubitabil vina acestuia și anume:

declarațiile părților vătămate Alexandru Rotari, Margareta Răileanu, declarațiile

martorilor Marin Bou (f.d. 39, f.d.179), Petru Saramaniuc (f.d.37, f.d.178), Alexandru

Dudnic (f.d.39, f.d.180); procesul-verbal de examinare a obiectului din 19.12.2016

(f.d.33-34).

Instanța de apel a menționat că, cu referire la epizodul privind partea vătămată

Alexandru Rotari, în urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și

argumentele apelantului, a concluzionat că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar

putea pune la îndoială vinovăția inculpatului, în comiterea faptelor incriminate

epizodul privind partea vătămată Alexandru Rotari, astfel că la acest capitol se rețin

drept declarative argumentele atât ale inculpatului, cât și ale apărătorului acestuia cu

referire la faptul că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

5

Totodată, instanța de apel a menționat că declarațiile inculpatului privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de

probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și

anume prin declarațiile părții vătămate, martorilor și probele scrise cercetate în

ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de escrocherie.

Cu referire la alegațiile invocate de apelant, precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a inculpatului, or acesta urma să fie achitat de sub

învinuirea adusă, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori

de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției

inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, deoarece aceste afirmații reprezintă

opinia subiectivă a părții apărării.

Mai mult, instanța de apel a însușit argumentele expuse de instanța de fond în

sentință referitor la recunoașterea vinovăției inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal, pentru a evita repetări inutile, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că, analizând solicitarea apărării de

achitare a inculpatului, nu și-a găsit confirmarea la judecarea apelurilor declarate,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate

în partea constatării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii.

Instanța de apel a reținut în acțiunile inculpatului elementele infracțiunii

imputate, indicând că inculpat a cauzat un prejudiciu material părții vătămate

Alexandru Rotari în cuantum de 4 500 lei, or inculpatul a obținut banii nominalizați,

ducându-l în eroare pe ultimul, folosindu-se de situația de serviciu, că inculpatul este

în stare și în drept de a-i restitui lui Alexandru Rotari armele de vânătoare confiscate,

astfel ultimul cu bună știință l-a înșelat și a abuzat de încredere că fiind șeful de post

al localității în care domiciliază partea vătămată și a obținut de la acesta suma de 4 500

lei, care i-a fost transmisă în câteva tranșe, cunoscând cu certitudine că, nu va putea

să-și onoreze obligația asumată și nu va putea să-i restituie lui Alexandru Rotari

armele de vânătoare, care au fost ridicate legal în temeiul încheierii privind

suspendarea dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale din 16.04.2014.

Astfel, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele apărării

precum că între inculpat și Alexandru Rotari au existat relații civile, iar raporturile

juridice civile dintre părți urmează a fi reglementate de Legea civilă și nu cad sub

incidența Legii penale, or instanța de fond corect a remarcat că, limita între un acord

civil și escrocherie este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este

caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei, prin abuz de

încredere și înșelăciune.

6

Totodată, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie

făcută luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea

făptuitorului de faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a

făptuitorului de a-și executa angajamentele. Lipsa intenției infracționale la momentul

intrării în raporturi juridice civile nu presupune excluderea trecerii pe parcurs a

raporturilor civile în sfera penalului.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, în speța data intenția inculpatului în

comiterea infracțiunii de escrocherie se prefigurează încă în momentul când

inculpatul cunoscând cu certitudine că Alexandru Rotari a fost sancționat la 23.03.2014

în temeiul art. 360 alin. (2) Cod Contravențional, la amendă în mărime de 50 unități

convenționale și potrivit încheierii privind suspendarea dreptului de deținere, port și

folosire a armelor letale, suspendat pe un termen de 5 ani și că în temeiul acestei

încheieri lui Alexandru Rotari i-au fost ridicate armele de vânătoare, știind că nu va

putea și nici nu are nici un temei legal de a interveni întru restituirea armelor de

vânătoare confiscate și totuși a însușit în câteva tranșe suma de 4 500 lei, folosind

diferite metode, cum ar fi achitarea unei amenzi la bancă, achitarea altor taxe etc.

Astfel, instanța de apel a relatat că, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii

unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă

la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le

sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat. Alături de alte

circumstanțe, intenția cu privire la sustragere este demonstrată prin: situația financiară

precară extrem de neprielnică a persoanei care își asumă angajamentul la momentul încheierii

tranzacției; lipsa de fundamentare economică și caracterul irealizabil al angajamentului

asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii, îndreptate spre încasarea mijloacelor

bănești necesare onorării angajamentului etc. În acest mod, se confirmă și latura subiectivă

a infracțiunii de escrocherie manifestată prin intenția directă a inculpatului, care dorea

și admitea obținerea mijloacelor bănești prin înșelăciune și abuz de încredere de la

partea vătămată cunoscând cu certitudine că nu poate și nu este în atribuțiile sale și în

competența sa să-i restituie lui Alexandru Rotari armele de vânătoare confiscate.

Cu referire la motivul invocat de inculpat că acesta a împrumutat aceste sume

de bani de la Alexandru Rotari pentru a procura medicamente copilului bolnav,

instanța de judecată l-a respins ca fiind neîntemeiat, or faptul că nu neagă primirea

banilor de la Alexandru Rotari, nu demonstrează lipsa intenției de escrocherie.

În același sens, cu referire la motivul invocat de către recurent, precum că

„instanța de apel a ignorat prevederile art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, și anume nimeni

nu este obligat să dovedească nevinovăția sa”, instanța de apel a indicat că aceasta

constituie o opinie subiectivă și nu se confirmă, deoarece din materialele cauzei penale

rezultă că în cadrul procesului penal în speța dată, au fost respectate toate rigorile

7

prevăzute de legea procesual penală, iar instanța de fond, a pus corect la baza

soluțiilor de condamnare a inculpatului, cumulul de probe administrat și verificat în

instanța de apel, acestea fiind verificate din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, astfel nefiind admise încălcări în privința principiului

prezumției nevinovăției prevăzut de art. 8 Cod de procedură penală.

Cu referire la epizodul privind partea vătămată Margarita Răileanu, instanța de

apel verificând probele administrate la caz, cercetându-le prin prisma prevederilor

legale, din punct de vedere al pertinenții, veridicității și coroborării lor, a constatat că

probele administrate în respectiva cauză penală nu demonstrează existența

elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate lui Iurie Burian capătul de

învinuire privind partea vătămată Margarita Răileanu.

Astfel, instanța de apel a menționat că, în cadrul cercetării judecătorești prin

cumulul de probe administrate, analizate în coroborare cu materialele cauzei penale

a fost confirmată lipsa vinovăției lui Iurie Burian în comiterea infracțiunii de

escrocheriei (epizodul cu partea vătămată Margareta Răileanu), or instanța a constatat

că în acțiunile inculpatului nu se conține latura obiectivă a escrocheriei, exprimată prin

înșelăciune și abuz de încredere, inculpatul nu a obținut cu rea-credință mijloacele

bănești transmise benevol de către Margareta Răileanu, ci prin încredere prin care s-a

obligat de a achita și a restitui suma bănească.

În acest sens, temeiul aplicării răspunderii penale pentru escrocherie apare în

cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile.

Așadar, atunci când este vorba despre două subiecte ale unui raport juridic,

trebuie verificată înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi. Și numai dacă există

indici care exced limitele încălcării normelor dreptului civil, atunci se justifică

intervenția legii penale.

Totodată, instanța de apel a menționat că, intenția cu privire la sustragere nu a

fost demonstrată, or partea vătămată cunoștea că inculpatul este angajat în câmpul

muncii, evident este remunerat cu un salariu, deci nu s-a constatat situația financiară

precară extrem de neprielnică a persoanei care își asumă încasarea mijloacelor bănești

necesare onorării angajamentului, chiar și în cadrul ședinței de judecată inculpatul a

relatat că și soția sa este angajată în câmpul muncii și ridică un salariu lunar de 5 000

lei.

În continuare, instanța de apel a constatat că, procurorul nu și-a susținut

învinuirea în sensul declarat, adică nu a acumulat și prezentat instanței careva probe

care ar fi demonstrat indubitabil vinovăția lui Iurie Burian de comiterea infracțiunii

pe epizodul privind partea vătămată Margarita Răileanu.

8

Astfel, având în vedere că organul de urmărire penală pe două capete de

învinuire a înaintat o singură calificare (încadrare juridică), precum și faptul că pe un

capăt de învinuire nu a fost demonstrată vinovăția, constatându-se existența relațiilor

civile, instanța de apel a exclus din învinuire epizodul ce ține de escrocheria față de

Margareta Răileanu.

Cu referire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului instanța de apel a

conchis că prima instanța la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, în conformitate cu art. 7, 61, 75, Cod penal, ținând cont de faptul că inculpatul

a comis o infracțiune cu intenție care face parte din categoria infracțiunilor grave,

conform prevederilor art. 16 Cod penal, de personalitatea inculpatului, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, a recuperat prejudiciu părții vătămate, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, la locul de muncă este caracterizat

pozitiv cât și faptul că inculpatul are la întreținere doi copii minori, că pentru prima

data a apărut pe banca acuzaților, în raport cu pericolul social concret al faptelor

comise și atitudinea procesuală pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării

cauzei.

Totodată, instanța de apel a menționat faptul că, în cursul examinării cauzei de

către prima instanță și anume la pronunțarea sentinței s-au admis încălcări a normelor

procedurale ce țin de drepturile inculpatului la un proces echitabil, și anume că prima

instanță nu a constatat fapta criminală considerată ca fiind dovedită (conform art. 394

alin. (1) pct. 1 Cod procedură penală) ci a indicat doar ce a stabilit organul de urmărire

penală (considerând că a constatat fapta) și în baza acesteia a adoptat o sentință de

condamnare, ceea ce nu poate fi admis.

Instanța de apel a aplicat prevederile art. 385 alin. (4) Cod procedură penală și

anume: „Dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale

drepturilor inculpatului, precum și s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări,

instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă pentru

aceste încălcări”, și a redus pedeapsa stabilită inculpatului, drept recompensă.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în

vigoare din 07.11.2016, au fost operate modificări la art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, pedeapsa penală sub formă de amendă a fost majorată, fiind stabilită în mărime

de la 850 la 1350 unități convenționale.

Vitalie Rotaru în numele inculpatului Iurie Burian, în temeiurile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, cu pronunțarea

unei hotărâri prin care ultimul să fie achitat de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

9

În motivarea recursului, apărătorul susține că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, a dat o încadrare juridică greșită

faptelor încriminate inculpatului, mai mult în acțiunile acestuia nu au fost întrunite

elementele infracțiunii imputate.

Totodată, inculpatul enumeră aceleași motive indicate și în cererea de apel,

susținând dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele de fond.

Mai mult, recurentul susține că instanța de apel, manifestându-se în favoarea

acuzării a completat lipsurile din rechizitoriu prin incriminarea mai precisă și mai

clară a unor capete noi de acuzare lui Iurie Burian.

De asemenea, recurentul indică că, decizia instanței de apel este contrară

prevederilor art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, a făcut trimitere la probe care

nu au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată și nu au fost consemnate în procesul-

verbal.

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal lărgit consideră că

acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Colegiul penal lărgit constată că recurentul a invocat argumente prin care critică

aprecierea probelor efectuată de către instanța de apel, or potrivit art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în

conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Cu referire la alegațiile apărătorului precum că, instanța de apel în decizia

pronunțată a făcut trimitere la probe care nu au fost cercetate în cadrul ședinței de

judecată și nu au fost consemnate în procesul-verbal, Colegiul penal lărgit le respinge

ca fiind neîntemeiate, or în partea descriptivă a deciziei instanței de apel sunt indicate

ca probe care demonstrează vinovăția inculpatului - declarațiile părților vătămate

Alexandru Rotari, Margareta Răileanu, declarațiile martorilor Marin Bou (f.d. 39, f.d.179),

10

Petru Saramaniuc (f.d.37, f.d.178), Alexandru Dudnic (f.d.39, f.d.180); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 19.12.2016 (f.d.33-34). Astfel, conform procesului-verbal al

ședinței de judecată din 22 mai 2017, în temeiul art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel a dispus examinarea probelor și înscrisurilor din materialele cauzei

cercetate în prima instanță, și anume declarațiile martorilor Marin Bou (f.d. 39, f.d.179),

Petru Saramaniuc (f.d.37, f.d.178), Alexandru Dudnic (f.d.39, f.d.180); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 19.12.2016 (f.d.33-34), cu care părțile au fost de acord.

De asemenea, Colegiul penal lărgit respinge ca fiind declarativ argumentul

apărătorului precum că, instanța de apel a depășit limitele învinuirii, încriminând

inculpatului noi capete de acuzare, or instanța de recurs analizând rechizitoriu, și

hotărârea contestată, califică această poziție drept o interpretare subiectivă, deoarece

a rămas aceiași stare de fapt conform învinuirii înaintate prin rechizitoriu, încadrate

în același articol și anume art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal (f.d. 83-87, vol. I).

Cu referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, invocat în recursul ordinar declarat, Colegiul penal lărgit atestă că, o astfel de

eroare în speță dată nu se constată, deoarece, supunând verificării decizia instanței de

apel prin prisma erorii de drept invocată de către recurent în baza art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit a statuat ca fiind legală și întemeiată

concluzia instanței de apel în privința vinovăției inculpatului pe epizodul privind

partea vătămată Alexandru Rotari, cât și nevinovăția acestuia în comiterea

escrocheriei pe epizodul privind partea vătămată Margarita Răileanu, or în acțiunile

acestuia lipsesc elementele infracțiunii, concluzie pe care instanța de recurs a însușit-

o și în acest sens nefiind necesară o reinterpretare (cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței,

din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Colegiul penal lărgit menționează că, prin Legea pentru modificarea unor acte

legislative, nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, în dispoziția alin. (2) al

art. 190 Cod penal, litera „c” – indicele calificativ „cu cauzare de daune considerabile”

a fost exclus.

Astfel, în legătură cu modificările legislative operate prin Legea nr.179 din

26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, în conținutul art. 190 alin. (2) Cod penal, Colegiul

penal lărgit consideră necesar de a interveni în soluția instanțelor de fond în partea

condamnării inculpatului pe capătul de învinuire privind partea vătămată Alexandru

Rotari, ținând cont de prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal, care stipulează că, legea

penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au

antecedente penale.

11

Din conținutul prevederilor legale sus-indicate, reiese că legislatorul nu a

decriminalizat dispoziția art. 190 Cod penal, astfel Colegiul penal lărgit conchide că

nu se impune recalificarea acțiunilor inculpatului.

Luând în considerație constatările instanței de apel privind individualizarea

pedepsei stabilite inculpatului și din considerentul pronunțării unei noi hotărâri în

prezenta procedură, Iurie Burian se consideră vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal (red.26.07.2018), stabilindu-i pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 850 unități convenționale, cu privarea dreptului

de a ocupa funcții și de a exercita activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale

pe un termen de 2 ani.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consemnează că, la stabilirea pedepsei

inculpatului, ține cont în deplină măsură de prevederile art. 75 Cod penal, care

stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină

cont la stabilirea felului, duratei ori cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Astfel, ținând cont prevederile art. 7, 61, 75-77 Cod penal și de faptul că inculpatul

a comis o infracțiune cu intenție care face parte din categoria infracțiunilor grave,

conform prevederilor art. 16 Cod penal, de personalitatea inculpatului care se

caracterizează pozitiv la locul de trai, a recuperat prejudiciu părții vătămate, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, la locul de muncă este caracterizat

pozitiv, are la întreținere doi copii minori, pentru prima dată a comis o faptă

infracțională, în raport cu pericolul social concret al faptelor comise și atitudinea

procesuală pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării cauzei, Colegiul penal

lărgit a ajuns la concluzia că pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 850 unități

convenționale, va asigura realizarea scopului sancțiunii, contribuind la reeducarea

inculpatului, la formarea unei noi atitudini a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră că recursul ordinar declarat

urmează a fi admis din alte motive decât cele indicate de către recurent, cu casarea

sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești din 28 martie 2018 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, cu pronunțarea unei

noi hotărâri.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

12

d e c i d e :

admite recursul ordinar declarat de către avocatul Vitalie Rotaru în numele

inculpatului, casează parțial sentința Judecătoriei mun. Orhei, sediul Șoldănești din

28 martie 2018 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018,

în cauza penală privindu-l pe Burian Iurie XXXXX, rejudecă cauza, pronunțând

următoarea hotărâre.

Burian Iurie XXXXX se consideră vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 850 unități convenționale, ceea ce constituie 17 000 lei, cu privarea

dreptului de a ocupa funcții și de a exercita activitate ce ține de gestionarea bunurilor

materiale pe un termen de 2 ani.

În rest, se mențin prevederile hotărârilor atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 decembrie 2018.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

13