1ra-1518/2017 — art. 90, 190 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 ianuarie 2017, Rotaru Ruslan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 1 an. În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an, obligându-1 pe Rotaru Ruslan ca în termenul stabilit, să nu săvârșească alte infracțiuni și să nu-și schimbe domiciliul fără învoirea organului de stat specializat care exercită controlul asupra comportamentului condamnatului.

Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a reținut că, inculpatul Rotaru Ruslan în perioada anului 2013 urmărind scopul de a dobândi bunurile altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, a vândut cet. Lăzărescu Anton, fără a perfecta careva acte, automobilul de model Opel Vectra cu n/î xxxxx și VIN WOL008087NV245143, ce aparține cet. Iudin Rudolf, indicat în certificatul de înmatriculare, care nu corespunde cu cel aplicat pe caroserie și anume WOL008087NV236576. Fiind prezentat spre constatare tehnico - științifică, potrivit raportului IA 0000664 din 18.03.2015 semnele marcajului de uzină, la fel ca și marcajul motorului C18NZ14282340, cod VIN WOL008087NV245143 indicat pe plăcuțele de identificare ce aparține automobilului Opel Vectra cu n/î xxxxx. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Rotaru Ruslan a cauzat părții vătămate daune în proporții considerabile în sumă de 28 880 lei. 1 Acțiunile inculpatului Rotaru Ruslan de către prima instanță au fost calificate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului Rotaru Ruslan, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 ianuarie 2017, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea inculpatului Rotaru Ruslan din motiv că fapta nu a fost săvârșită de ultimul. Apelantul a considerat că instanța de fond, a concluzionat greșit, punând declarațiile părții vătămate Lăzărescu Inna și a martorului Iudin Rudolf, ca probe ce demonstrează vinovăția inculpatului or, sentința nu poate fi bazată doar pe presupuneri și conform principiului nevinovăției, toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate, se vor interpreta în favoarea inculpatului, conform art. 8 Cod procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, a fost admis apelul declarat de către avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului Rotaru Ruslan, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 ianuarie 2017, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Rotaru Ruslan Xxxxx învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către acesta. 4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că, instanța de fond, la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală, conform cărora, 1) Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. (2) Reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. (3) Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată, și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l recunoaște vinovat pe inculpatul Rotaru Ruslan de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal. Astfel, instanța de apel a constatat următoarele: Prin rechizitoriu, Rotaru Ruslan a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și anume în aceia că, în perioada anului 2013 urmărind scopul de a dobândi bunurile altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, a vândut cet. Lăzărescu Anton, fără a perfecta careva acte, automobilul de model Opel Vectra cu n/î xxxxx și VIN WOL008087NV245143, ce aparține cet. Iudin Rudolf indicat în certificatul de înmatriculare, care nu corespunde cu cel aplicat pe caroserie și anume WOL008087NV236576. Fiind prezentat spre constatare tehnico - științifică, potrivit raportului IA 0000664 din 18.03.2015 semnele marcajului de uzină, la fel ca și marcajul motorului C18NZ14282340, cod 2 VIN WOL008087NV245143 indicat pe plăcuțele de identificare ce aparține automobilului Opel Vectra cu n/î xxxxxx. Atât acuzarea, cât și instanța de fond, au considerat că prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Rotaru Ruslan a cauzat părții vătămate daune în proporții considerabile în sumă de 28 880 lei. Acțiunile inculpatului Rotaru Ruslan de către organul de urmărire penală și prima instanță au fost calificate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi: adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Instanța de apel, ținând cont de prevederile legale, a constatat cu certitudine că escrocheria încriminată nu a fost săvârșită de inculpatul Rotaru Ruslan. Aceste concluzii se confirmă prin întreaga sistemă de probe analizată și apreciată de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală. Declarațiile inculpatului Rotaru Ruslan, instanța de apel le-a considerat corespunzătoare adevărului, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanței de fond și acelei de apel dânsul a dat declarații consecvente, concludente, coroborează cu celelalte probe. Instanța de apel a constatat că, pe parcursul judecării cauzei n-au fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra vinovăția lui Rotaru Ruslan în aceea că dânsul ar fi urmărit scopul de a dobândi bunurile altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, or după cum s-a constatat, organul de urmărire penală nu a prezentat careva probe care ar demonstra că Iudin Rudolf i-a înstrăinat automobilul de model Opel Vectra xxxxx lui Rotaru Ruslan. De asemenea, la materialele cauzei lipsesc careva probe incontestabile care ar demonstra că Rotaru Ruslan i-a vândut automobilul de model Opel Vectra xxxxx, părții vătămate Lăzărescu Inna. Organul de urmărire penală și instanța de fond a pus la baza învinuirii: - declarațiile părții vătămate Lăzărescu Inna (f.d. 164); - declarațiile martorului Iudin Rudolf (f.d. 165). Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate Lăzărescu Inna și a martorului Iudin Rudolf, a conchis că ele nu confirmă faptul comiterii de către Rotaru Ruslan a escrocheriei încriminate și a considerat că această acuzare este bazată pe niște presupuneri ale organului de urmărire penală și trezesc anumite dubii. Astfel, nu există nici o probă obiectivă, care ar confirma declarațiile martorului Iudin Rudolf precum că dânsul a vândut iar inculpatul Rotaru Ruslan ar fi procurat automobilul susindicat, or, în afară de cuvintele lui Iudin Rudolf, aceasta nu se confirmă nici printr-un document sau recipisă, ori alt înscris, pe când contractul de vânzare-cumpărare a automobilului poate fi făcut doar în formă scrisă. Astfel, nu există nici un document sau înscris care ar demonstra că a fost întocmit un asemenea contract. Mai mult ca atât, nu există nici o probă, cu excepția declarațiilor lui Iudin Rudolf, că automobilul în cauză s-ar fi aflat la inculpatul Rotaru Ruslan. Tot așa, instanța de apel a constatat că nu există nici o probă obiectivă, care ar confirma declarațiile martorului Lăzărescu Inna, precum că inculpatul Rotaru Ruslan a 3 vândut, iar dânsa, sau soțul ei, ar fi procurat automobilul sus-indicat, or, în afară de cuvintele acestui martor, aceasta nu se confirmă nici printr-un document sau recipisă, ori alt înscris, pe când contractul de vânzare-cumpărare a automobilului poate fi făcut doar în formă scrisă. Astfel, nu există nici un document sau înscris care ar demonstra că a fost întocmit un asemenea contract, că au fost transmiși careva bani în vederea cumpărării acestui automobil, etc. Dimpotrivă, există doar procura întocmită de către martorul Rudolf Iudin (f.d. 209), prin care dânsul încredințează lui Lăzărescu Inna automobilul de model OPEL VECTRA , anul producerii 1992, nr. de înmatriculare xxxxxx. Atât organul de urmărire penală, cât și instanța de fond, a considerat că vinovăția inculpatului Rotaru Ruslan se mai dovedește și prin următoarele probe scrise, cum ar fi: - raportul de verificare a semnelor de marcare autovehiculelor seria IA 0000664 din 18.03.2015 conform căreia sa stabilit că semnele marcajului de uzină a caroseriei "W0L000087NV236576" este inițial și corespunde standardelor de uzină , iar codul VIN "W0L000087NV245143", indicat pe plăcuța de identitate, aparține altui automobil decât, automobilului de model „Opel Vectra” cu n/î xxxxxx (f.d. 35-36); - procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 21.08.2015, în cadrul căreia partea vătămată Lăzărescu Inna l-a recunoscut pe Rotaru Ruslan ca fiind acea persoană de la care ea împreună cu soțul au procurat în luna decembrie 2013 automobilul de model „Opel Vectra” cu n/î xxxxxx (f.d. 68). Instanța de apel a considerat că, nici aceste probe scrise nu demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea escrocheriei încriminate lui or, aceste probe coroborează cu declarațiile lui Rotaru Ruslan, cât și celelalte probe analizate și apreciate de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală. Deasemenea a considerat ca fiind contradictorii declarațiile martorului Iudin Rudolf, date la urmărirea penală și în cadrul ședințelor de judecată și urmează a fi apreciate critic, or martorul Iudin Rudolf a declarat că a vândut automobilul lui Rotaru Ruslan, iar procura generală după vânzare a fost perfectată pe cet. Lăzărescu Inna (f. d. 20). Totodată martorul Iudin Rudolf nu are nici o dovadă (document, act) că automobilul Opel Vectra cu n/î xxxxxx, a fost înstrăinat lui Rotaru Ruslan, motiv din care declarațiile martorul Iudin Rudolf sunt apreciate critic și fără careva suport probant. Astfel, instanța de apel a considerat că, instanța de fond greșit a concluzionat că anume Rotaru Ruslan ar fi urmărit scopul de a dobândi bunurile altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, punând la baza sentinței de condamnare declarațiile părții vătămate Lăzărescu Inna și a martorului Iudin Rudolf, ca probe ce demonstrează vinovăția inculpatului or, partea vătămată Lăzărescu Inna nici nu poate spune cu certitudine că automobilul de model „Opel Vectra” a fost procurat anume de la Rotaru Ruslan. Mai mult ca atât, potrivit procesului-verbal de percheziție din 24 iunie 2015 (f.d. 67), la domiciliul lui Rotaru Ruslan de pe Xxxxxx, ap. xxx, mun. Chișinău, nu au fost depistate careva urme ale săvârșirii infracțiunii, obiecte sau documente care ar putea 4 avea importanță pentru cauza penală. Instanța de apel a constatat că instanța de fond, în prezența circumstanțelor analizate mai sus, nefondat a concluzionat vinovăția lui Rotaru Ruslan pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și a concluzionat necesitatea achitării lui pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, împotriva acesteia a declarat recurs ordinar procurorul, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței fără modificări. În motivarea recursului menționează următoarele: - instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia de achitare a lui Rotaru Ruslan de comiterea infracțiunii incriminate, dat fiind faptul că de către acuzare au fost prezentate suficiente probe pertinente și concludente care confirmă vinovăția inculpatului; - consideră că instanța de fond corect a motivat sentința indicând că acțiunile inculpatului Rotaru R. constituie escrocherie. Probele care confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate sunt următoarele: declarațiile părții vătămate Lăzărescu Inna și ale martorului Iudin Rudolf; raportul de verificare a semnelor de marcare a autovehiculelor din 18.03.2015; procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 21.08.2015. Instanța de apel a ignorat aceste probe, iar careva argumente care ar confirma declarațiile inculpatului, care nu-și recunoaște vina, instanța de asemenea nu a adus la pronunțarea deciziei de achitare.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost greșit admis. Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în temeiurile prevăzute de prezentul articol. Recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluției. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că temeiurile de recurs indicate de procuror și-au găsit confirmare și din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv cu respectarea prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală și nu a făcut o analiză suficientă probelor prezentate cu expunerea argumentărilor sale, iar probele administrate în cauză, nu au fost verificate și apreciate 5 în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității lor, iar în ansamblu –în coroborare cu alte probe. Astfel, în acest context, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării, instanța de recurs reține, că Rotaru R. de către organul de urmărire penală a fost învinuit, iar de către prima instanță a fost recunoscut vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe, și a pronunțat o nouă hotărâre prin care inculpatul Rotaru R., învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către acesta. În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel greșit a admis apelul declarat de avocatul inculpatului, Șchiopu Arcadie, a casat sentința și l-a achitat pe Rotaru Ruslan de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, dând o apreciere greșită probelor examinate de prima instanță și în instanța de apel. Astfel, Colegiul penal lărgit concluzionează că, la argumentarea soluției, instanța de apel a apreciat unilateral probele administrate la dosar, acordând o valoare primară declarațiilor inculpatului Rotaru Ruslan, în detrimentul probelor administrate de partea acuzării, fără a aduce argumente plauzibile de respingere a valorii probatorii a acestor probe, achitându-l neîntemeiat pe ultimul de comiterea faptei imputate. Subsidiar, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, este incorectă poziția instanței de apel care a specificat în decizia sa că, nu există nici o probă obiectivă care ar confirma declarațiile părții vătămate Lăzărescu Ina și a martorului Iudin Rudolf care au fost puse la baza învinuirii inculpatului, or acestea în coroborare cu documentele din dosar: procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 21.08.2015 (f.d. 68) și raportul de verificare a semnelor de marcare a autovehicolului din 18.03.2015 (f.d. 35-36), dovedesc cu certitudine intenția inculpatului privind dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere. Mai mult ca atât, martorul Iudin Rudolf a indicat cert că anume inculpatul Rotaru R. a cumpărat automobilul de model ,,Opel Vectra” cu n/î xxxxx, contra sumei de 500 Euro, care era în stare avariată. Astfel, Colegiul penal lărgit analizând decizia conchide că instanța de apel a adoptat soluția în cauză, bazându-și concluzia pe aceleași probe examinate în prima instanță, enumerând aceste probe în decizia sa (f.d. 194-195), însă nejustificat a dat o valoare primordială declarațiilor inculpatului Rotaru Ruslan care și-a negat vinovăția și omite de a le corobora cu celelalte probe cercetate de prima instanță conform cerințelor prevăzute de art. 366 – 373 Cod de procedură penală, din analiza cărora prima instanță just a concluzionat că s-a confirmat cu certitudine că Rotaru Ruslan a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu indicii calificativi – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 6 La fel, Colegiul penal lărgit consideră, că prima instanță a realizat o individualizare corectă a pedepsei, în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată. Rezumând cele expuse, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocate de recurent, și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, fiind stabilite erorile de drept invocate de către procuror. În contextul celor statuate, Colegiul atestă că sentința este legală și întemeiată, motiv pentru care se apreciază, că apelul declarat de avocatul Șchiopu A. greșit a fost admis, din care considerente decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu menținerea sentinței adoptată de prima instanță, în privința lui Rotaru Ruslan.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Admite recursul ordinar declarat de către procurorul adjunct-interimar al Procurorului șef al Procuraturii de circumscripție Chișinău, Sergiu Ciobanu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Rotaru Ruslan Xxxxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 ianuarie 2017, conform căreia: Rotaru Ruslan Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 1 an. În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an, obligându-l pe Rotaru Ruslan ca în termenul stabilit, să nu săvârșească alte infracțiuni și să nu-și schimbe domiciliul fără învoirea organului de stat specializat care exercită controlul asupra comportamentului condamnatului. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 26 decembrie 2017. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Covalenco Elena Catan Liliana Diaconu Iurie 7