1ra-1354/2017 — art. 190 alin. 4, 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1354/2017 — art. 190 alin. 4, 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1354/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tudor

Cojocaru, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 iulie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, în

privința inculpatului

Cecan Marcel XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în or. XXXX, locuitor al s. XXXXX, r-

nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 13.03.2014 – 08.07.2016,

instanța de apel: 29.07.2016 – 11.05.2017,

instanța de recurs: 31.07.2017 – 10.10.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

Marcel a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 1 an

închisoare, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de 2 ani, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

1

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 2 ani, în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 2 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a deține o anumită funcție și de a desfășura o

anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un

termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Acțiunile civile înaintate de Ciocanari M., Vizir V., Dimitriu A. și INBR

„Lombard” au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Bahmacenco D., însă în privința lui

hotărârile judecătorești nu se contestă.

aflându-se în apartamentul nr. X din str. X. XXXX XXX, mun. XXXXX, urmărind

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras un lănțișor

bărbătesc din aur cu greutatea de 12 gr., proba 750, la preț de 6000 lei, un inel

pentru bărbați cu greutatea de 3-4 gr., proba 750 - 2000 lei, ce aparțin lui Ciocanari

D. și au fost transmise spre păstrare părții vătămate și un inel pentru dame cu

greutatea de 2-3gr. - 1500 lei, cauzându-i părții vătămate Ciocanari M. o daună în

proporții considerabile, în sumă totală de 9500 lei.

Acțiunile inculpatului sunt încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal.

Tot el, în perioada 25 mai - 10 septembrie 2013, aflându-se în concubinaj cu

Ciocanari M., locuind cu ea împreună în apartamentul nr. X din str. X. XXX XXX,

mun. XXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul unei datorii și asigurării

automobilului său, a dobândit ilicit de la ultima în luna mai 350 euro, urmând să-i

întoarcă până la sfârșitul lunii iunie, acțiuni care nu au fost efectuate de către

acesta, banii folosindu-i în scopuri personale. Continuându-și acțiunile

intenționate, inculpatul, urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz

de încredere a bunurilor altei persoane, a dobândit ilicit de la Ciocanari M. pe

parcursul lunii iunie, bani în sumă de 100 euro sub pretextul deplasării la vamă

pentru ca să ia un automobil, ulterior 100 euro și 200 lei, iar mai târziu suma de

1100 lei, sub pretextul de a perfecta careva documente. Continuându-și acțiunile

sale intenționate, acesta, urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz

de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul perfectării actelor pentru

automobil, a dobândit ilicit de la Ciocanari M. pe parcursul lunii iulie, în diferite

perioade de timp, bani în sumă de 250 euro, 150 euro și 400 lei. La fel, inculpatul,

urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor

altei persoane, sub pretextul întoarcerii unei datorii de către mama sa unui agent

economic, a dobândit ilicit de la Ciocanari M. pe parcursul lunii septembrie bani în

sumă de 500 euro.

2

Tot el, în perioada 25 mai - 10 septembrie 2013, urmărind scopul dobândirii

ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, a dobândit

ilicit de la Ciocanari M. un lănțișor pentru dame din aur, cu greutatea aproximativ

3 gr., proba 585, la preț de 1000 lei, un lănțișor pentru dame din aur cu pandantiv

cu proba 585 - 1000 lei, un lănțișor pentru dame din aur, proba 750 - 1000 lei, o

verighetă din aur, cu greutatea aproximativ 2 gr., proba 585 - 600 lei, ce aparțin lui

Ciocanari I. și care au fost transmise spre păstrare părții vătămate, o monedă din

aur, cu greutatea aproximativ 10 gr., proba 750 - 4000 lei, un lănțișor pentru

bărbați, cu greutatea de 9-10 gr., proba 750 - 4000 lei, ce aparține lui Ciocănari D.,

care au fost transmise spre păstrare părții vătămate. Astfel, inculpatul i-a cauzat

părții vătămate Ciocanari M. daune materiale în proporții considerabile în sumă de

1450 euro, care conform cursului oficial al BNM pentru perioada 25 mai - 10

septembrie 2013 constituie suma de 24.139,02 lei, 1700 lei și obiecte din aur în

sumă de 11.600 lei, în total suma prejudiciului fiind de 37.439,02 lei.

Acțiunile inculpatului sunt încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

Tot el, la începutul lunii octombrie 2013, aflându-se în căminul nr. X din str.

XXXX XX, mun. XXXXX, și urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și

abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul unui împrumut, a

dobândit de la Dimitriu A. bani în sumă de 1000 lei, urmând să-i restituie în câteva

zile, acțiuni care nu au fost efectuate de către acesta, banii folosindu-i în scopuri

personale.

La fel, în perioada lunii octombrie 2013, inculpatul, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Bahmacenco D., urmărind scopul dobândirii ilicite prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, a telefonat-o pe

Dimitriu A. și comunicându-i că este reținut de organele de drept, a dobândit prin

intermediul lui Bahmacenco D., care s-a deplasat în căminul nr. X, din str. XXXX

XX, mun. XXXXX, suma de 7000 lei, urmând să restituie banii în câteva zile,

acțiuni care nu au fost efectuate de către aceștia, banii folosindu-i în scopuri

personale.

Tot el, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Bahmacenco D., la 11

octombrie 2013, urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul de a pune bani la nuntă, au

dobândit de la Dimitriu A. bani în sumă de 150 euro, care conform cursului oficial

al BNM la acea dată constituiau 2669,96 lei, urmând să restituie banii în dimineața

următoare, acțiuni care nu au fost efectuate de către aceștia, banii folosindu-i în

scopuri personale.

Tot el, la 11 octombrie 2013, urmărind scopul dobândirii ilicite prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, a dobândit de la

Dimitriu A. un lănțișor pentru dame din aur, proba 585, cu greutatea de 7 gr., la

prețul de 6000 lei, pe care l-a pus în gaj la INBR „Lombard”, situat în str.

Albișoara 4, mun. Chișinău. Ulterior, inculpatul deplasându-se împreună cu

Dimitriu A. la INBR ”Lombard” au stabilit că lănțișorul a fost ridicat de poliție, iar

inculpatul, sub pretextul de a ridica lănțișorul de la INBR „Lombard”, a dobândit

de la Dimitriu A. bani în sumă de 2060 lei și 100 lei pentru a-i achita unei persoane

care l-ar ajuta în aceasta.

3

Continuându-și acțiunile sale intenționate, inculpatul în perioada lunii

octombrie 2013, urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor altei persoane, a dobândit de la Dimitriu A. două inele din

aur, pe care le-a pus în gaj la casa de amanet, de unde ulterior Dimitriu A. le-a

ridicat, achitând suma de 2000 lei.

Continuându-și acțiunile sale intenționate, inculpatul împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Bahmacenco D., în octombrie 2013, aflându-se în căminul

nr. X din str. XXXXX XX și urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și

abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul restituirii sumei de bani

luate anterior de la Dimitriu A., au dobândit de la ultima două inele din aur, pe care

le-a pus în gaj la casa de amanet INBR „Lombard”, situat în str. Albișoara 4, mun.

Chișinău, ulterior aceasta achitând suma de 495 lei pentru a scoate unul dintre ele,

iar inelul pentru dame, cu proba 585, cu greutatea de 1,47 gr., gajat pe numele lui

Bahmacenco D., evaluat de partea vătămată la prețul de 1000 lei a fost dat la topit

din cauza neachitării ratelor.

Prin acțiunile sale, inculpatul i-a cauzat părții vătămate Dimitriu A. un

prejudiciu material considerabil, în mărime de 23.224,96 lei.

Acțiunile inculpatului sunt încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal.

Tot el, la 29 octombrie 2013, aproximativ orele 10.00, aflându-se în odaia

nr. XX, blocul XX din str. XXXXX X, mun. XXXX, având scopul obținerii ilicite

prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul efectuării unor lucrări de

reparație, a însușit de la Vizir V. laptopul de model „HP635” la prețul de 500

dolari SUA, care conform cursului BNM la acea zi, constituiau suma de 6694,95

lei și bani în sumă de 2000 lei, după care, neefectuând cele promise, s-a eschivat cu

bunurile dobândite, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă, în

sumă totală de 8694, 95 lei.

Acțiunile inculpatului sunt încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

Prin ordonanța din 23.02.2015 a fost modificată învinuirea înaintată

inculpatului, în sensul agravării, cu încadrarea acțiunilor lui în baza art. 190 alin.

(4) Cod penal, fiind stabilit că prin acțiuni prelungite, el a dobândit de la părțile

vătămate Ciocanari M., Dimitriu A., Vizir V. bani și bunuri în sumă totală de

87.742,93 lei.

Instanța de fond a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, însă aceasta a

fost dovedită pe deplin prin probele administrate, poziția acestuia de

nerecunoaștere a vinovăției nefiind susținută prin probe concludente, fiind o

modalitate de apărare și eschivare de la răspundere pentru faptele săvârșite.

Totodată, în instanța de judecată au fost expediate 3 dosare penale în privința

inculpatului privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal și art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în privința părții vătămate Ciocanari

M., infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în privința părții

vătămate Vizir V. și infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal

în privința părții vătămate Dimitriu A., pe parcurs acuzarea înaintată acestuia fiind

modificată în sensul agravării, fiindu-i incriminat că prin acțiuni prelungite, a

dobândit ilicit de la părțile vătămate bani și bunuri în sumă totală de 87.742,93 lei,

4

ce constituie proporții mari, fapta fiindu-i încadrată în prevederile art. 190 alin. (4)

Cod penal.

Însă, învinuirea adusă inculpatului în sensul agravării conform prevederilor

art. 190 alin. (4) Cod penal este nefondată or, potrivit art. 30 Cod penal, se

consideră infracțiune prelungită fapta săvârșită cu intenție unică, caracterizată prin

două sau mai multe acțiuni infracționale identice, comise cu un singur scop,

alcătuind în ansamblu o infracțiune.

Prin urmare, săvârșirea infracțiunilor nu a avut loc prin acțiuni prelungite,

fiind efectuate față de diferite părți vătămate, în diferite perioade de timp, fiind

infracțiuni distincte și consumate.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate din prevederile art. 190

alin. (4) Cod penal în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în privința părții

vătămate Ciocanari M., în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în privința părții

vătămate Vizir V. și în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal în privința părții

vătămate Dimitriu A.

Or, probele administrate, fiind în coroborare cu circumstanțele de fapt,

dovedesc că inculpatul, prin intermediul înșelăciunii și abuzului de încredere, a

obținut banii și bunurile părților vătămate, promițându-le restituirea acestora,

Aceste circumstanțe de fapt fiind percepute ca credibile și realizabile de către

părțile vătămate, care i-au transmis sumele de bani și bunurile, confirmă prezența

laturii obiective a componenței infracțiunii prescrise la art. 190 Cod penal.

Afirmația inculpatului privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii,

este nefondată, din declarațiile părților vătămate și ale martorilor fiind evident că

inculpatul a primit bani și bunuri de la părțile vătămate, iar negarea vinovăției de

către acesta constituie o metodă de apărare.

În același timp, a fost demonstrată vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, care urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras un lănțișor bărbătesc din

aur cu greutatea de 12 gr., proba 750, la preț de 6000 lei, un inel pentru bărbați cu

greutatea aproximativ 3-4 gr., proba 750 - 2000 lei, ce aparțin lui Ciocanari D. și

au fost transmise spre păstrare părții vătămate și un inel pentru dame cu greutatea

de 2-3gr. - 1500 lei, cauzându-i părții vătămate Ciocanari M. o daună

considerabilă, în sumă totală de 9500 lei.

Aceste acțiuni urmează a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, că infracțiunile comise de acesta se atribuie la categoria celor

mai puțin grave și celor grave, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și

agravante, concluzionând că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei, ca o alternativă aptă să conducă la reeducarea

lui și să-i ofere posibilitatea de relație cu mediul social, care să determine

schimbarea atitudinii față de valorile ocrotite de legea penală, fiind posibilă

revocarea suspendării condiționate în cazul nerespectării prevederilor art. 90 alin.

(6) Cod penal.

5

Totodată, instanța de fond a stabilit că luarea bunurilor și amanetarea

acestora este un mod de viață al inculpatului, ce se confirmă prin biletele de

amanet prezentate de acuzare, acesta continuându-și activitatea infracțională

chiar și pe parcursul examinării cauzei or, acesta nu conștientizează caracterul

prejudiciabil al faptelor sale și, chiar fiind trimise spre examinare 3 dosare

penale în instanța de judecată, inculpatul continuă să săvârșească infracțiuni.

La fel, instanța de fond a reținut că părțile vătămate Ciocanari M., Vizir V.,

Dimitriu A. și INBR „Lombard” au înaintat acțiuni civile privind încasarea

prejudiciului material cauzat, iar inculpatul Bahmacenco D. i-a restituit părții

vătămate Dimitriu A. prejudiciul material cauzat, aceasta neavând pretenții față de

el.

În același timp, au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale,

întrucât inculpatul a comis cu vinovăție faptele ilicite, cauzând părților vătămate

prejudicii materiale considerabile, iar între faptele ilicite și prejudicii există raport

de cauzalitate.

Astfel, acțiunile civile necesită a fi admise în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile,

deoarece partea vătămată Ciocanari M. nu este de acord cu suma solicitată inițial în

acțiunea civilă înaintată, partea vătămată Vizir V. în cadrul ședinței de judecată a

solicitat o sumă mai mică față de cea indicată în acțiunea civilă, părții vătămate

Dimitriu A. i-a fost restituită o parte din suma prejudiciului, iar INBR „Lombard”

solicită și încasarea venitului ratat care urmează a fi probat.

procurorul în Procuratura sectorului Rîșcani, Alina Nicolaev, au declarat apel,

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Cecan M. să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) la 3 ani

închisoare și în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate ce ține de administrarea bunurilor altei persoane pe

un termen de 5 ani. Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsă

definitivă de 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține

de administrarea bunurilor altei persoane pe un termen de 5 ani.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Ciocanari M. și INBR

„Lombard” să fie admise integral, iar acțiunile civile ale părților vătămate Vizir V.

și Dimitriu A. să fie admise parțial.

Apelantele au invocat că instanța de fond just a stabilit circumstanțele cauzei

și corect a concluzionat că acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive

ale componenței de infracțiune de escrocherie, însă neîntemeiat și ilegal a

recalificat acțiunile lui Cecan M., constatând că acesta nu a săvârșit o infracțiune

prelungită.

Or, necătând că acesta a acționat față de diferite părți vătămate și în timp

diferit, totuși acțiunile lui au fost comise prin același modus operandi, care denotă

caracterul prelungit al acțiunilor sale și reprezintă, în principiu, modul său de viață

care îl predispune la comiterea infracțiunilor, acesta nefiind angajat în câmpul

muncii, obținând venit doar din comiterea infracțiunilor de escrocherie, aceasta

fiind deja o obișnuință, un mod de viață normal și o sursă de venit stabilă.

6

Aceste afirmații sunt confirmate prin sentințele și ordonanțele de încetare pe

temeiuri de nereabilitare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.

(1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, emise anterior în privința acestuia

și prin sentința Judecătoriei Rezina din 03.12.2009, conform căreia el a fost

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la amendă în mărime de 200

unități convenționale.

Astfel, la moment, acțiunile criminale ale inculpatului pot fi curmate doar

prin izolarea acestuia de societate, aceasta fiind unica modalitate de a proteja

eventualele părți vătămate care ar avea de suferit de pe urma acțiunilor acestuia.

Instanța a neglijat și faptul că potrivit ordonanței de modificare a învinuirii

în sensul agravării, doar pe episodul părții vătămate Ciocanari M. prejudiciul

constituie 55.823,02 lei, ceea ce reprezintă proporții mari, adică infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (4) Cod penal. Învinuirea a fost modificată în baza

probelor legal administrate în ședința de judecată - răspunsurile de la Camera de

Stat pentru Supravegherea Marcării, cu privire la prețul per un gram de aur, pe care

instanța le-a acceptat însă nu s-a expus și nu le-a apreciat în niciun mod.

Mai mult, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod

penal, instanța a omis că acesta a abuzat de încrederea acordată de către părțile

vătămate și a însușit ilegal, în repetate rânduri, bunuri și mijloace bănești ale

acestora, că inculpatul nu recunoaște vinovăția și nu a restituit prejudiciul cauzat

părților vătămate, iar, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilirea unei astfel de pedepse

poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte persoane a

altor infracțiuni.

3.1. A declarat apel și partea vătămată Ciocanari M., solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

nonprivative de libertate, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate.

Apelanta a indicat că instanța de fond neîntemeiat a recalificat acțiunile

inculpatului, în scopul facilitării aplicării unei pedepse condiționate și mai blânde

or, art. 190 alin. (4) Cod penal nu prevede asemenea facilitate.

La stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont că inculpatul nu și-a

recunoscut vinovăția în comiterea faptelor incriminate, nu a dat dovadă de căință

sinceră și adevărată, nu a reparat prejudiciul material cauzat, anterior a fost

condamnat pentru fapte similare, la moment fiind pornite și alte cauze de acest gen,

existând riscul de continuare a comiterii infracțiunilor asemănătoare, precum și

personalitatea acestuia.

Totodată, fiind prezentate suficiente probe întru confirmarea cuantumului

pretențiilor materiale, acțiunea civilă înaintată urmează a fi admisă integral.

3.2. Reprezentantul părții civile INBR „Lombard”, Negara I., la fel a

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie admisă acțiunea civilă înaintată și încasat prejudiciul material în

mărime de 20.400 lei.

7

Apelantul a indicat că instanța de fond a dispus de suficiente probe pentru a

se expune asupra acțiunii civile, fiind prezentate Biletul de amanet seria AC nr.

176936 și Biletul de amanet seria AC nr. 176932 din 07.07.2013.

3.3. A declarat apel și inculpatul Cecan M., solicitând casarea sentinței, a

încheierilor de respingere a cererilor de recuzare din 18.05.2016, a încheierilor de

respingere a cererilor de conexare a cauzelor penale și a încheierilor de respingere

a cererilor de numire a expertizelor tehnice a înregistrărilor audio și metalelor

prețioase, și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Apelantul a invocat că sentința este neîntemeiată, nemotivată, fiind emisă de

un judecător care nu avea dreptul să judece cauza penală. Or, de către judecătorul

V. Ciumac neîntemeiat a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului V.

Gîrleanu.

Instanța de fond nu a apreciat probele și nu s-a expus asupra admisibilității și

inadmisibilității probelor.

În acțiunile sale nu persistă elementele componenței de infracțiune prevăzută

la art. 186 Cod penal, nefiind demonstrat scopul de acaparare.

La fel, nu constituie infracțiune nici faptul primirii banilor de la Ciocanari

M., urmând a fi apreciat ca raport civil de împrumut, iar nerestituirea banilor în

termen nu constituie temei de condamnare.

Or, lipsește componența infracțiunii de escrocherie, nefiind stabilit

angajamentul neîndeplinit față de partea vătămată cu care au convenit că vor scoate

aurul de la lombard atunci când vor avea bani.

A restituit laptopul părții vătămate Vizir V., iar faptul că nu l-a întors în

termen nu poate fi apreciat drept săvârșirea unei infracțiuni de escrocherie.

Nu poate fi calificat drept infracțiune de escrocherie împrumutul banilor de

la Dimitriu A., nefiind dovedit nici faptul primirii acestor bani.

Totodată, Dimitriu A. figurează în calitate de martor în dosarul în care Vizir

V. este parte vătămată și invers, ele fiind cointeresate în învinuirea lui de comiterea

infracțiunii.

Nu poate fi învinuit de comiterea infracțiunii de escrocherie nici în cazul

banilor împrumutați pentru a fi puși cadou la o nuntă, în cazul dat existând un

raport juridic civil.

Astfel, nu au fost administrate probe care să confirme vinovăția lui în

săvârșirea infracțiunii de escrocherie, nefiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, mai mult, lipsind chiar fapta infracțiunii.

2017, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

Apelurile procurorilor, ale părții vătămate Ciocanari M. și părții civile INBR

„Lombard” au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre în

latura civilă.

De la Cecan M. s-a încasat în beneficiul părții civile INBR „Lombard”

prejudiciul material în mărime de 3200 lei. A fost admisă în principiu pretenția

părții civile INBR „Lombard” privind încasarea venitului ratat din procentul pentru

folosirea sumei de bani alocate și a cheltuielilor de judecată, urmând ca asupra

cuantumului acestora să se pronunțe instanța civilă.

8

De la Cecan M. s-a încasat în beneficiul părții vătămate Ciocanari M.

prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Ciocanari M., Vizir V. și

Dimitriu A. privind încasarea prejudiciului material au fost admise în principiu,

urmând ca în privința cuantumului acestora să se pronunțe instanța civilă.

Cererea inculpatului Bahmacenco D. privind aplicarea în privința sa a

prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova a fost

respinsă ca neîntemeiată.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a conchis referitor la

recalificarea învinuirii adusă inculpatului din art. 190 alin. (4) Cod penal.

Or, infracțiunea prelungită se consumă din momentul săvârșirii ultimei

acțiuni infracționale iar, acțiunile infracționale ale inculpatului s-au consumat

separat în fiecare episod aparte, fără a constitui o infracțiune prelungită.

Inculpatul, prin intermediul înșelăciunii și abuzului de încredere, a obținut

banii și bunurile părților vătămate Ciocanari M., Dimitriu A. și Vizir V.,

promițându-le restituirea acestora, circumstanțele de fapt fiind percepute ca

credibile și realizabile de către părțile vătămate, care i-au transmis sumele de bani

și bunurile, fapt care confirmă prezența laturii obiective a componenței de

infracțiune prevăzută de art. 190 Cod penal, negarea vinovăției de către inculpat

constituind o metodă de apărare.

În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal pe episodul cu partea vătămată

Ciocanari M., ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal pe

episodul cu partea vătămată Vizir V. și ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal pe episodul cu partea vătămată Dimitriu A.

Totodată, argumentele inculpatului că acțiunile sale nu întrunesc elementele

infracțiunilor de comiterea cărora a fost recunoscut vinovat, sunt neîntemeiate,

fiind stabilit că inculpatul a dezinformat conștient părțile vătămate, a obținut banii

și bunurile acestora, pe care le-a promis că le va restitui, fapt care s-a manifestat

prin prezentarea vădit falsă a realității, inculpatul urmărind dobândirea ilicită a

bunurilor acestor persoane.

Afirmațiile inculpatului că o parte din bunuri, precum și laptopul au fost

restituite părților vătămate și că acest fapt ar demonstra lipsa elementelor

infracțiunii de escrocherie în acțiunile sale sunt irelevante, latura obiectivă a

escrocheriei fiind exprimată prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere. Elementul material se realizează prin acțiunea

de dobândire ilicită a bunurilor, care s-a manifestat prin faptul că inculpatul a

obținut transmiterea voită în posesiunea și detenția sa a bunurilor care nu-i

aparțineau. Astfel, dobândirea bunurilor reprezintă momentul consumării

infracțiunii.

Alegațiile apărării că instanța de fond, în mod eronat, a respins cererile sale

privind recuzarea judecătorului, sunt nefondate, nefiind constatate temeiuri de

anulare a încheierilor respective, acestea fiind emise cu respectarea prevederilor

legale, cererile de recuzare înaintate de inculpat fiind neîntemeiate, iar la

9

respingerea demersului privind efectuarea expertizei metalelor prețioase, corect a

conchis că nu sunt întrunite temeiurile prevăzute de art. 143 alin. (1) Cod de

procedură penală.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, 84 alin. (1) Cod penal, ținând cont că inculpatul a comis

infracțiuni grave și mai puțin grave, nu și-a recunoscut vina, că nu au fost stabilite

circumstanțe agravante și atenuante, suspendarea condiționată a executării

pedepsei fiind justificată, echitabilă și rațională, pe măsură a-și atinge scopul de

constrângere, reeducare și exemplaritate, fiind și de natură de a-l face pe inculpat

să-și revizuiască atitudinea față de valorile sociale și comportamentul față de

membrii societății.

Totodată, solicitarea acuzării privind admiterea acțiunilor civile ale părților

vătămate Vizir V. și Dimitriu A. privind încasarea prejudiciului material este

întemeiată, apelul declarat urmând a fi admis în această parte.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate și

pronunțarea unei noi hotărâri, cu excluderea aplicării față de inculpatul Cecan M. a

prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în

raport cu faptele prejudiciabile comise și consecințele acestora.

Instanțele de fond și de apel au ignorat faptul că inculpatul a comis

infracțiuni cu un impact social acut în societate, comportamentul inculpatului față

de părțile vătămate, că acesta nu a recunoscut vina, nu a restituit prejudiciul

material, aplicând față de acesta neîntemeiat prevederile art. 90 Cod penal.

Potrivit prevederilor art. 410 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a

declarat apel. O asemenea prevedere se menține și la faza de judecare a recursului.

Însă, prevederea legală de neînrăutățire a situației inculpatului

(condamnatului), nu poate fi menținută atunci când soluția instanței de apel este

atacată cu recurs de către o altă parte a procesului penal - de către procuror în

partea aplicării greșite a art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de recurs, constatând ca fiind neîntemeiată măsura

suspendării condiționate a pedepsei, este în drept să o excludă, nefiind considerat

faptul că prin această soluție s-a înrăutățit situația condamnatului.

Ca agravare a situației condamnatului se subînțeleg situațiile de schimbare a

soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai

gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cu măsură educativă în

pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea

cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei

complementare, de aplicare a unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial

condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în

loc de infracțiune continuă, situații de învinuire care esențial, după circumstanțele

reale, diferă de cea de la început sau orice altă modificare a învinuirii (imputarea

altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care diferă de

cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care afectează

dreptul inculpatului la apărare, situații care nu se întâlnesc în speță.

10

Or, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 7, 61 alin. (2),

75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului doar dacă va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, în virtutea

circumstanțelor cauzei și persoanei celui vinovat, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei. În acest

caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul

de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Conform art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de judecată

este obligată să motiveze în partea descriptivă a sentinței aplicarea unei

condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată, potrivit jurisprudenței naționale, instanțele urmează să asigure

aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit

infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din

11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

11

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de fond, deoarece,

potrivit părții descriptive a sentinței, la aplicarea pedepsei inculpatului (pct. 1. și 2.

din decizie):

a) nu a motivat în niciun fel oportunitatea aplicării față de inculpat a

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, inclusiv în raport cu

prescripțiile art. 90 alin. (1) Cod penal, adică nu a constatat și stabilit

circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, care ar justifica concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită;

b) ignorând invocarea din rechizitoriu a circumstanței agravante săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o

infracțiune similară și constatând în descriptivul sentinței că: „circumstanțe

atenuante și agravante nu au fost stabilite…, luarea bunurilor și amanetarea

acestora este un mod de viață al inculpatului, ce se confirmă prin biletele de

amanet prezentate de acuzare, acesta continuându-și activitatea infracțională

chiar și pe parcursul examinării cauzei or, acesta nu conștientizează caracterul

prejudiciabil al faptelor sale și, chiar fiind trimise spre examinare 3 dosare

penale în instanța de judecată, inculpatul continuă să săvârșească infracțiuni”, a

concluzionat divergent că: „scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei”, aplicând absolut neîntemeiat în privința

inculpatului prevederile art. 90 Cod penal;

c) la fel, instanța nu a ținut cont că în cazul în care inculpatul a comis mai

multe infracțiuni grave, pentru care legea prevede închisoare de la 2 la 6 ani cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de până la 3 ani, în lipsa circumstanțelor atenuante și

prezența celor agravante constatate de instanța de fond și reproduse supra,

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului,

reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

Rezultă, că instanța de fond nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei

penale în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

În același timp, potrivit art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt - în ce

împrejurări a comis fapta inculpatul, dacă normele de drept procesual și penal au

fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată parțial, cu rejudecarea cauzei. Rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

12

instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate, menținând o sentință

neîntemeiată în latura pedepsei aplicate inculpatului, nu a reacționat în modul

prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, le-a repetat

întocmai și nu a desființat sentința în partea suspendării necondiționate a pedepsei

închisorii aplicate inculpatului, cu rejudecarea cauzei în aspectul vizat (pct. 3. și 4.

din decizie).

Prin urmare, instanțele de fond și de apel, i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale enunțate, suspendându-i

necondiționat, nemotivat și inechitabil pedeapsa închisorii.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedura penală, instanța admite

recursul, casează parțial hotărârea atacata, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre, daca nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, erorile de drept nominalizate, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală și comise de instanțele de fond și de apel, impun soluția

casării parțiale a hotărârilor contestate, cu excluderea dispoziției privind aplicarea

față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal (pct. 1., 2., 4. din decizie).

Este de menționat că, în asemenea caz, principiul neagravării situației

condamnatului în recurs nu va fi afectat, deoarece o asemenea agravare se

subînțeleg în situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de

încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau la un alt aliniat nou, altă literă, de

înlocuire a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiunea legii, a amenzii

cu închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la

pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicare a unor masuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat inculpatul, de reținere în recurs a

stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuată,

situații de reținere a unei învinuiri care mod esențial diferă de cea de la început, ori

orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tudor Cojocaru, casează parțial sentința Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 08 iulie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 mai 2017, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, prin

care se exclude dispoziția privind aplicarea față de inculpatul Cecan Marcel XXXX

a prevederilor art. 90 Cod penal.

13

Cecan Marcel XXXX se consideră condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal la 1 an închisoare, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 2 ani, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal

la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani, în baza art. 190 alin. (2) lit. b),

c) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani, și conform art. 84 alin.

(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a deține o anumită funcție și de a desfășura o anumită activitate ce ține

de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un termen de 5 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

În rest, hotărârile contestate se mențin.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 31

octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

14