1ra-36/15 — art.217 alin.3 lit.c, art.190 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2012, Mihailov Valeriu a fost condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 2 ani, și în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 3 ani. 1 Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i- a fost stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare. Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 mai 2010, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 19 decembrie 2011. Acțiunea civilă înaintată de Valeriu Mardari a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumul prejudiciului cauzat să se pronunțe instanța civilă.

În fapt, instanța de fond a constatat că Mihailov V., în circumstanțe nestabilite, cu scopul întrebuințării personale, a procurat 20 de pastile „Meprobanat”, 10 pastile „Reladorm”, 2 pachete cu masa mărunțită și uscată de proveniență vegetală, pe care ilegal le păstra asupra sa într-un pachet din polietilenă. La 21.07.2004, ora 05.20, aflîndu-se în calitate de pasager pe scaunul din fața a automobilului de model „Opel Astra”,n/î C RR 496, al serviciului „Taxi 1400”, care se deplasa pe str. Ismail, mun. Chișinău, în momentul cînd automobilul a fost stopat de către colaboratorii de poliție, inculpatul a ascuns pachetul de polietilenă menționat în portbagajul de bord al automobilului, unde ulterior a fost depistat de către colaboratorii de poliție. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 628 din 27.07.2004, în pachetul de polietilenă se aflau: în două pachețele din hîrtie - substanța narcotică marijuană, obținută în mod artizanal din plante cînepă cu masa totală de 5,97 gr., ceea ce, conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, constituie cantități mari și conform tabelului nr. 1 din Tabelele, și listei substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004, se atribuie la substanțe narcotice neutilizate în scopuri medicale, 10 pastile „Reladorm” care conțin substanțele psihotrope diazepam 0,10 gr. și ciclobarbetal cu masa de 1,00 gr., ceea ce conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, în ambele cazuri constituie cantități mari. Tot el, la 02.06.2009, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționînd împreună și prin înțelegerea prealabilă cu o altă persoană, aflîndu-se lîngă magazinul „Aureola” amplasat pe bd. Ștefan cel Mare 132, mun. Chișinău, prin înșelăciune, sub pretextul efectuării reparației, a primit de la cet. V. Mardari un lanț de aur cu masa de 130 gr. în valoare de 55.000 lei, după ce cu bunul sustras s-a eschivat, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții mari. Instanța a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. c) CP este dovedită prin probele administrate. Astfel, martorul A. Tihoglaz a explicat că în timpul verificării în automobil au fost depistate două pachețele de masă vegetală farîmițată și multe pastile „Reladorm” și „Meprobanat”, aparținînd pasagerului V. Mihailov. După aceasta împreună cu șoferul, cu inculpatul și alt pasager s-au deplasat la CPs Centru. Martorul V. Guțan a declarat că a observat cum inculpatul a băgat o sacoșă mică 2 în portbagajul de bord a taxiului. Verificînd automobilul, a deschis portbagajul de bord și a găsit un pachet de polietilenă cu două pachețele de masă vegetală verde, 10 pastile „Reladorm”, 20 de pastile „Meprobanat” și 3 flaconașe de „Naftizin”. Inculpatul a recunoscut că sunt ale lui. Martorul S. Șpac a relatat că lucra taximetrist. Fiind stopat de poliție, inculpatul a pus în portbagajul de bord ceva. Un colaborator a scos din portbagaj o sacoșă, ce aparținea inculpatului, pe care el a pus-o acolo puțin mai înainte, cînd au fost stopați. După aceasta au fost conduși la CPs Centru. Martorul O. Godorojina a declarat că în timpul percheziției, în portbagajul de bord a mașinii a fost găsită o sacoșă, pe care n-o văzuse mai înainte. Apoi au fost duși la CPs Centru. Ea se afla pe bancheta din spate și nu a văzut că cineva a pus ceva în portbagajul automobilului. Conform raportului de expertiză chimică nr. 198 din 08.12.2010, substanțele ridicate de la inculpat sînt narcotice. Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal este dovedită prin următoarele probe. Părea vătămată V. Mardari în ședința judiciară a declarat că avea un lanț din aur, proba 583, cu masa de 130 grame, la prețul de 55.000 lei, dar un inel al lanțului era rupt. Inculpatul l-a examinat, a zis că nu vede mari dificultăți și o să-l repare. După ce-l va repara, inculpatul urma să-l telefoneze, dar a dispărut. Martorului O. Iasinovscaia a declarat că a avut o motocicletă de model „Yamaha Lagher”, anul fabricării 1996. Pe 16 iunie 2009 inculpatul a dorit să procure motocicleta. Dat fiind că nu avea în acel moment toți banii, a scos de la gît un lanț de aur și a declarat că ea poate să facă cu lanțul ce dorește. Lanțul era fără cruce și cîntărea 103 grame. Peste cîteva zile a auzit că Valeriu a accidentat motocicleta, de aceea a vîndut lanțul unei doamne necunoscute, lîngă magazinul „Aureola”, contra 1300 dolari SUA. Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca procurarea și păstrarea substanțelor psihotrope și narcotice, săvîrșite în proporții mari, cu utilizarea substanțelor narcotice, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, fără scop de înstrăinare, și în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, ca escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune în proporții mari. La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpatul anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară, concluzionînd că corectarea lui este posibilă doar în condiții izolate de societate.

Inculpatul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat. Apelantul a indicat că nu a avut nici o atribuție la procurarea substanțelor psihotrope. Asta este doar o versiune a acuzatorului. El nu a primit nici un fel de bijuterii și obiecte de aur de la V. Mardari. În cazul dat declarațiile martorilor nu pot fi luate în considerație. Însă instanța le-a luat în considerație și a adoptat o sentință nelegitimă și nefondată. De asemenea, martori pe cazul dat sunt și colaboratorii de poliție V. Guțan și A. Tihoglaz, care conform legislației nu pot fi ca martori. Sentința a fost emisă în lipsa complicelui, ce a adus la încălcarea dreptului la apărare. 3

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvîrșit infracțiunile imputate. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe corect apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual- penale privind administrarea probelor. Necătînd la faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită integral prin probele cercetate în instanța de fond și verificate în instanța de apel, cum ar fi declarațiile părții vătămate V. Mardari, martorilor A. Tihoglaz, V.Guțan, S. Șpac, O. Godorojina și O. Iasinovscaia. Potrivit raportului de expertiză chimică nr. 198 din 08.12.2010, substanțele ridicate de la inculpat sînt substanțe narcotice. Instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (3) lit. c) și art.190 alin. (4) Cod penal. Argumentul apelantului de nerecunoaștere a vinovăției urmează a fi respins. Or, prin declarațiile martorilor A. Tihoglaz, V. Guțan și S. Șpac este demonstrat contrariul. Mai mult, la întrebarea martorului V. Guțan adresată inculpatului despre faptul a cui este sacoșa mică în portbagajul de bord a mașinii, inculpatul a răspuns că este a sa. Nu poate fi reținută nici alegația apelantului că A. Tihoglaz și V. Guțan nu pot fi martori în prezentul proces-penal. Or, în virtutea prevederilor art. 90 Cod de procedură penală, ei pot dispune de o atare calitate procesuală. Este nefondată și poziția inculpatului despre necomiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (4) Cod penal, întrucît declarațiile lui V. Mardari și O. Iasinovscaia, coroborează între ele și întregesc latura obiectivă a componenței date, manifestată prin dobîndirea ilicită a lanțului de aur de la V. Mardari și acțiunea adiacentă – înșelăciunea, utilizată de inculpat, urmările prejudiciabile – 55.000 lei și a legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul ce i-a fost cauzat părții vătămate. Nu poate fi reținut nici argumentul apelantului despre încălcarea dreptului la apărare prin lipsa în prezentul proces penal al lui V. Sarîcev, în condițiile în care acesta a decedat. În acest context nu este clară poziția inculpatului în a-l numi ca complice odată ce pretinde că nu este vinovat în comiterea infracțiunilor ce i s-au incriminat. La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele privind individualizarea pedepsei prevăzute la art. 61 Cod penal, aplicîndu-i inculpatului o pedeapsă corectă, echitabilă și legală și anume, luînd în considerare caracterul prejudiciabil al infracțiunilor - una fiind mai puțin gravă iar alta gravă, că anterior inculpatul a fost condamnat de multiple ori, din toate acestea concluzionînd că el într-un mod obraznic, prin comportamentul său dar și prin nenumăratele sale refuzuri de a se prezenta în instanța de judecată, pune piedici în calea stabilirii adevărului și că reeducarea și corectarea lui nu este posibilă fără izolare de societate.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a invocat că toată cauza este bazată doar pe presupunerile 4 procurorului. Lipsesc probe concludente că el a comis infracțiunile incriminate. Instanța de apel a examinat cauza timp de 2 ani. De cîteva ori a declarat greva foamei pentru încălcările comise de instanță, a solicitat ca totul sa fie conform legii și ca să se prezinte în ședința de judecată partea vătămată, care în timp de 1 an și 7 luni nu a fost nici o dată. 5.1 Avocatul Dumitru Cazacu la fel a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a invocat că instanța de apel, cît și instanța de fond nu a intrat în esența pricinii și nu s-a lămurit cu învinuirile aduse inculpatului. În ședințele judiciare inculpatul nu a recunoscut vina. Atît la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată, partea vătămată V. Mardari nu a fost interogată, declarații nu a dat, nu a avut loc nici o confruntare între inculpat și V. Mardari, care nu a fost prezent nici la o ședință de judecată nici în prima instanță și nici în instanța de apel, cauza fiind de nenumărate ori amînată și s-a aflat în procedură de la 08.02.2013 pînă la 09.07.2014. Totodată, de la partea vătămată a parvenit o cerere privind examinarea în lipsa sa din motiv că este bolnav. „Presupusa” boală a părții vătămate nu este confirmată cu un certificat de boală, concluzie medicală sau alt document confirmativ. Mai mult, la cererea avocatului în ședința instanței de apel de aduce forțat partea vătămată, procurorul T. Cojocaru a fost împotrivă, invocînd că sunt de ajuns declarațiile acestuia de la faza de urmărire penală. Cît privește probele prezentate de către procuror și anume declarațiile martorilor A. Tihoglaz și V. Guțan, care au fost date la faza de urmărire penală, nu a fost efectuată procedura confruntării cu inculpatul nici la urmărirea penală, nici în instanța de judecată, iar în hotărîrea primei instanțe, cît și în decizia instanței de apel, aceste probe au fost puse la baza învinuirii. În drept, recursul este bazat pe art. 427 Cod de procedură penală.

Judecînd recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, dar din alte motive decît cele invocate. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. În conformitate cu art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se rețin următoarele concluzii. În primul rănd, cu referire la argumente din recursurile declarate, în care nici nu se conțin referiri la erori de drept și de fapt concret definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor instanțelor de fond și de apel, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că ambele instanțe au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea 5 înaintată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi declarațiile părții vătămate V. Mardari și a martorilor A. Tihoglaz, V. Guțan, S. Șpac, O. Godorojina, O. Iasinovscaia, raportul de expertiză chimică nr. 198 din 08.12.2010, că substanțele ridicate de la inculpat sînt narcotice, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel pronunțîndu-se argumentat și întemeiat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat ( pct. 2 - 5,1 din ). decizie Mai mult, argumentele recurenților că nu au fost efectuate confruntări cu partea vătămată v. Mardari, martorii A. Tihoglaz și V. Guțan, că aceștia nu ar fi fost audiați în instanțe sunt neîntemeiate, fiind combătute de respectivele procese-verbale de la f.d. 189, 202 și 208 v. 2, și de procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel, conform cărui declarațiile acestor persoane cît și celelalte probe administrate pe caz, au fost verificate prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, în corespundere cu prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală (f.d. 113-116, v.3). Asupra procesului-verbal al ședinței instanței de apel nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu prescripțiilor din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel, informațiile inserate în acest act procedural sunt prezumate a fi veridice. Pe lîngă aceasta, recursurile declarate sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele au estimat circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de orice suport legal. Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărîrile contestate conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția de vinovăție a inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, că recursurile ordinare sunt neîntemeiate. În al doilea rînd, potrivit art. 14 alin. (1), 15, 113 alin. (1) Cod penal, infracțiunea este o faptă prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală. Gradul prejudiciabil al infracțiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Conform art. 385 alin. (1) pct. 3) 6 Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea dacă fapta săvîrșită de inculpat întrunește elementele infracțiunii. Normele de drept enunțate nu au fost respectate de către instanțele de fond și de apel. Astfel, potrivit rechizitoriului pe primul capăt de învinuire, inculpatul este învinuit că: ,,în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală intenționat, cu scopul întrebuințării personale, știind cu certitudine că circulația substanțelor narcotice și psihotrope este interzisă, a procurat 20 pastile „Meprobanat”, 10 pastile „Reladorm” și 2 pachete cu masa mărunțită, uscată de proveniență vegetală, pe care ilegal le păstra asupra sa într-un pachet din polietilenă. …Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 628 din 27.07.2004 în pachetul de polietilenă pe care cet. Mihailov V. îl păstra asupra sa se aflau: în două pachețele din hîrtie - substanța narcotică marijuană, obținută în mod artizanal din plante cînepă cu masa totală de 5,97 gr., ceea ce conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, constituie cantități mari, și conform tabelului nr. 1 din Tabelele și listele substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004 se atribuie la substanțe narcotice neutilizate în scopuri medicale; 10 pastile „Reladorm” care conțin substanțele psihotrope diazepam 0,10 gr. și ciclobarbetal cu masa de 1,00 gr., ceea ce conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, în ambele cazuri constituie cantități mari”. Fapta inculpatului pe acest capăt de învinuire a fost încadrată juridic în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca procurarea și păstrarea substanțelor psihotrope și narcotice, fără scop de înstrăinare, săvîrșite în proporții mari, cu utilizarea substanțelor narcotice, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă. Însă, Hotărîrile Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004 și nr. 79 din 23.01.2006, la care face referire acuzarea, nu prevede și lista substanțelor psihotrope sau narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, adică imputarea inculpatului acestui element calificativ nu are suport juridic. Prin urmare, acțiunile inculpatului pe acest capăt de învinuire urmează a fi reîncadrate din art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal în art. 217 alin. (2) Cod penal, ca procurarea și păstrarea substanțelor psihotrope și narcotice, fără scop de înstrăinare, săvîrșite în proporții mari. Circumstanțele enunțate relevă, astfel, că ambele instanțe nu a soluționat cauza în conformitate cu rigorile legale, privind condamnarea inculpatului în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, deoarece faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța îl admite, casează parțial hotărîrea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului În asemenea împrejurări și dat fiind că încălcările normelor specificate, comise de către instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, se impune soluția casării parțiale a sentinței și deciziei contestate și dispunerea reîncadrării acțiunilor inculpatului din art. 217 alin. (3) 7 lit. c) Cod penal în art. 217 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea pedepsei în limitele sancțiunii prevăzute de această lege și în conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal. În rest, hotărîrile contestate se vor menține.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Dumitru Cazacu și de inculpatul Mihailov Valeriu Mihail, casează parțial sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2012 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, în partea privind condamnarea lui Mihailov Valeriu Mihail în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de drept de a ocupa anumite funcții pe un termen de 2 ani, și aplicării prevederilor art. 84 alin. (1) și (4) Cod penal, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre în partea dată. Reîncadrează acțiunile lui Mihailov Valeriu Mihail din art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal în art. 217 alin. (2) Cod penal, aplicîndu-i pedeapsa de 1 an închisoare. Se menține condamnarea lui Mihailov Valeriu Mihail în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 3 ani. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Mihailov Valeriu Mihail pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 3 ani. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 mai 2010, a-i stabili lui Mihailov Valeriu Mihail pedeapsa definitivă de 9 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 19 decembrie 2011. În rest, hotărîrile contestate se mențin. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 martie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco Liliana Catan Ion Guzun 8