1ra-1124/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1124/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1124/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție

Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 12

octombrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie

2018, în privința inculpatului

Stipan Constantin Xxxxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxx în s. Xxxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxx, locuitor

al mun. Xxxxxxxx str. Xxxxxxx xxx ap. xxx, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.07.2017 – 12.10.2017,

instanța de apel: 01.11.2017 – 20.03.2018,

instanța de recurs: 11.05.2018 – 13.06.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Stipan

Constantin a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 1 an

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita orice activitate în

circulația medicamentelor pe un termen de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 3 ani.

Instanța a constatat că, la 23 mai 2017, în timpul zilei, inculpatul Stipan

Constantin, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul păstrării ilegale a

analogilor drogurilor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu

intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, a păstrat asupra sa masa vegetală

uscată și mărunțită de culoare violetă cu nuanțe roșii cu greutatea de 1,745 gr.,

1

ambalată într-un pachet din polimer transparent, până la ora 18.00, când, fiind reținut

de colaboratorii de poliție pe str. Ion Creangă 78, mun. Chișinău, a fost escortat în

Inspectoratul de Poliție Buiucani din str. Calea Ieșilor 12, mun. Chișinău unde,

pachetul respectiv a fost ridicat și sigilat de colaboratorii de poliție ai Inspectoratului

de Poliție Buiucani, mun. Chișinău.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3029 din

06.06.2017, s-a stabilit că masa vegetală uscată și mărunțită de culoare violet cu

nuanțe roșii (1,745 gr.), ridicată de la cet. Stipan C. la 23.05.2017 pe str. Calea Ieșilor

12, mun. Chișinău, este îmbibată cu cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care în

Hotărârea Guvernului R. M. nr. 1088 din 05.10.2004, cu privire la aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora,

supuse controlului, nu este inclus. În contextul scrisorii nr. 4976 din 14.04.2017

parvenite de la I.M.S.P. Dispensarul Republican de Narcologie de comun cu

Comitetul Permanent de Control asupra drogurilor, substanța MDMB(N)-2201 este

analog al substanței AB-PINACA-CHM, care, cel din urmă, reprezintă substanță

psihotropă (în lista nr. 2. Substanțe psihotrope. Tabelul I. Substanțe stupefiante și

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale, Hotărârea Guvernului R. M.

nr.1088 din 05.10.2004).

Potrivit pct. 193 al Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cu privire la

lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, AB-PINACA-CHM de la 0,25

gr., constituie proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina și faptele indicate

în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Deoarece aceste probe i-au confirmat integral vinovăția, instanța a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ca păstrarea de

substanțe psihotrope, săvârșite în proporții deosebit de mari și fără scop de

înstrăinare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75-77 Cod

penal, 3641 Cod de procedură penală, că inculpatul are o vârstă fragedă, a comis o

infracțiune gravă, nu are antecedente penale, că circumstanțe agravante și atenuante

nu sunt stabilite, că el a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată conform

art. 3641 Cod de procedură penală și, astfel, beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, că art. 217

alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2

la 5 ani, ținând cont de noile limite minime și maxime ale pedepsei cu închisoarea –

de la 8 luni până la 4 ani, stabilite conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, concluzionând că pentru corectarea și reeducarea inculpatului nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa aplicată, aceasta urmând a fi suspendată condiționat

conform prevederilor art. 90 Cod penal.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 1 an

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

2

ocupa orice funcții și de a exercita orice activitate în circulația medicamentelor pe un

termen de 5 ani.

Apelantul a invocat, că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite

careva motive care ar indica că nu este rațional ca inculpatul să nu execute pedepasa

cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru fapta săvârșită.

Pedepasa stabilită inculpatului, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, care este

o infracțiune din categoria celor grave, este una prea blândă și contrară prevederilor

art. 61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și din partea altor

persoane.

În ultima perioadă, s-a atestat o creștere alarmantă a infracțiunilor ce țin de

circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, a numărului

persoanelor care consumă astfel de substanțe, însă instanța nu a ținut cont de scopul

pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane.

Aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, în context va duce la

încurajarea pe viitor a comiterii infracțiunilor similare de către alte persoane.

2018, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, că este prerogativa instanței de judecată să aprecieze

dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de

a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără

executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-

a întemeiat concluzia ei.

Instanța de fond a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața

socială, la locul de muncă, precum și cel dinainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Alegațiile apelantului în partea excluderii art. 90 Cod penal, sunt neîntemeiate,

iar concluzia instanței inferioare precum că corijarea inculpatului este posibilă și prin

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, este una corectă, motivată și

întemeiată.

Instanța de fond, corect a constatat că inculpatul a comis o infracțiune care face

parte din categoria celor grave, nefiind stabilite circumstanțe agravante, ținând cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatului,

de influența pedepsei aplicate în privința sa.

Fapta prevăzută la art. 217 alin. (1) lit. b) Cod penal se pedepsește cu închisoare

de la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Instanța de apel, ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii,

conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei consfințite de art. 61

alin. (2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art.

3

16 alin. (4) Cod penal este una gravă, ținând cont de noile limite minime și maxime

ale pedepsei cu închisoarea prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, a

concluzionat, că o pedeapsă cu închisoarea pentru un termen de 1 an în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa orice funcții și de a exercita orice

activitate în circulația medicamentelor pe un termen de 5 ani, cu suspendarea

executării ei pe un termen de probațiune de 3 ani, dacă, în perioada de probațiune pe

care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, este una

corectă.

Or, potrivit prevederilor art. 90 alin. (l) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu

închisoarea de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, ținând seama de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, a concluzionat că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Instanța de fond a dispus neexecutarea pedepsei aplicate, ținând cont de faptul

că acesta se căiește sincer de cele comise și le regretă, are o vârstă fragedă, nu are

antecedente penale, iar suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea

posibilității acestuia, ca în termenul de probă, prin comportare exemplară și muncă

cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție

intereselor societății decât izolarea lui de societate.

Astfel, executarea pedepsei stabilite inculpatului nu este rațională, motiv pentru

care, potrivit prevederilor art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (l) Cod penal, este corectă

dispunerea suspendării executării pedepsei cu închisoarea, stabilite în prezenta

sentință, pe o perioadă de probațiune de trei ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a

acestuia, cu condiția că acesta, în termenul de probă nu va săvârși alte infracțiuni și

prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Totodată, prima instanță întemeiat a conchis că în coraport cu fapta comisă,

urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea

acestuia este posibilă fără izolarea acestuia de societate, aplicând pedeapsa cu

închisoarea, instanța de fond corect a ajuns la concluzia că scopul pedepsei penale

poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă conform prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-i inculpatului șansa de a-și

corecta comportamentul în sensul respectării legii.

Or, au fost constate un șir de circumstanțe atenuante, precum săvârșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni, recunoașterea vinovăției, căința sinceră, că inculpatul

este angajat în câmpul muncii, iar careva circumstanțe agravante procurorul nu a

prezentat, atât în rechizitoriu, cât și în instanța de judecată, fapt ce indică la lipsa de

careva temei de aplicare în privința inculpatului a unei pedepse reale cu închisoare.

Astfel, temeiul invocat de apelant nu este relevant cauzei, iar prima instanța și-a

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 90

Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

4

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat acestuia prin

rechizitoriu.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a invocat, că prima instanță, pronunțând o decizie de condamnare

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni

cu un grad de prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost

atins scopul criminal și anume, prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către

inculpat, precum și de către alte persoane.

Totodată, instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76

Cod penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilire a duratei și

cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit

căror, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată,

prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

Decizia adoptată contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de

procedură penală, în partea stabilirii pedepsei penale, deoarece nu cuprinde motivele

de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

În cazul infracțiunilor de circulație ilegală a drogurilor, prin gravitatea

infracțiunii săvârșite se are în vedere, că aceste infracțiuni comparativ cu alte

categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate,

deoarece sunt îndreptate contra sănătății publice.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, just luând în considerare că inculpatul se căiește sincer de cele

comise, are o vârstă fragedă, nu are antecedente penale, este angajat în câmpul

muncii, că pe caz lipsesc circumstanțe agravante, ținând corect cont de prevederile

5

art. 61, 75, 90 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Instanța de judecată, poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare aplicate vinovatului

doar dacă, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să o execute, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei, iar

instanțele de fond și de apel au reținut asemenea împrejurări, precum vârsta fragedă a

inculpatului, caracterizarea pozitivă, că inculpatul anterior nu a fost condamnat,

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate,

just concluzionând asupra suspendării condiționate a pedepsei cu închisoarea, pe o

perioadă de probațiune (pct. 2., 4. din decizie).

Totodată, soluția instanțelor de fond și de apel coroborează cu noile prevederi

ale art. 75 alin. (2) Cod penal, în vigoare din 20.12.2017, conform căror, în cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și

personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă

pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Or, potrivit art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care ușurează pedeapsa,

ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect

retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până

la intrarea în vigoare a acestei legi.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

6

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe

care îl propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. –

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au

aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul menționat este vădit neîntemeiat, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 12 octombrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 martie 2018, în privința inculpatului Stipan Constantin Xxxxxxxxxx,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7