1ra-373/2019 — art.187 alin.2 CP

1ra-373/2019 — art.187 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-373/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 05

septembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17

octombrie 2018, în privința inculpatului

Rotari Ion.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 01.03.2018 – 05.09.2018,

instanța de apel: 13.09.2018 – 07.11.2018,

instanța de recurs: 20.12.2018 – 30.01.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 187 alin. 2 lit. b), d), e), f) Cod penal la 5 ani

închisoare, fără aplicarea amenzii.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

Totodată, a fost încetat procesul penal în privința lui Rotari Ion, învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe motivul

împăcării părților.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

noiembrie 2013, inculpatul Rotari Ion, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, pe ascuns a pătruns în gospodăria lui Vatamaniuc xx, din s. xx, r-nul xx,

de unde a sustras un televizor de model ”xx” la prețul de 7000 lei, un monitor de

model ”xx” la prețul de 3000 lei, un procesor de calculator cu prețul de 2000 lei,

un maus pentru un calculator la prețul de 70 lei, o cameră video de model ”xx” la

prețul de 4000 lei, un telefon mobil de model ”xx” la prețul de 2000 lei, un polizor

unghiular, cauzându-i o daună considerabilă în valoare totală de 18.070 lei.

1

Tot el, la 22 septembrie 2014, aproximativ ora 14.30, împreună cu Filip Ion

și Filip Alexei, care au fost condamnați prin sentința Judecătoriei Drochia din 14

martie 2016, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei personae, au

pătruns în gospodăria lui Balan xx din s. xx r-nul xx, de unde au sustras 6 pui de

rasă ”xx”, cu prețul de 250 lei fiecare, în valoare totală de 1500 lei și 6 hulubi de

rasă ”xx” la prețul de 200 lei fiecare, în sumă totală de 1200 lei, cauzându-i părții

vătămate o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 2700 lei. Fiind

depistați de Balan xx, la solicitarea ultimului de a renunța la sustragerea dată, Rorai

Ion, l-a lovit cu o lopată peste mîna stângă, prin ce i-a cauzat leziuni corporale

neînsemnate.

Instanța a reținut că inculpatul și-a recunoscut vina parțial, însă din

ansamblul de probe cercetate în cadrul ședinței de judecată, vina acestuia a fost

dovedită integral și i-a încadrat acțiunile în baza art.186 alin. (2) lit. c) și d) din

Codul penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, și în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, ca jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe

persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață, cu cauzarea de daune în proporții considerabile

Ținând cont că la 03.08.2018, partea vătămată Grădinari V. a înaintat o

cerere instanței de judecată, prin care a solicitat încetarea procedurii pe caz,

deoarece s-au împăcat și careva pretenții de ordin material, moral față de inculpat

nu are, precum și de prevederile art. 109 alin. (1), (2) Cod penal, 391 alin. (1) pct.

1) Cod de procedură penală, pe episodul de învinuire a inculpatului în baza art.186

alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, urmează a fi încetat procesul penal în legătură cu

împăcarea părților.

La stabilirea pedepsei pe art. 187 alin. 2 lit. b), d), e), f) Cod penal, instanța a

ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care se califică ca gravă, de persoana celui

vinovat, care se căiește sincer de cele comise, este holtei, locuiește împreună cu

buneii, fiind orfan din copilărie, că se caracterizează negativ la locul de trai, se află

la evidența specială la Inspectoratul de Poliție Drochia, fiind depistat în consum de

băuturi alcoolice și substanțe narcotice, de lipsa circumstanțelor agravante, de

faptul că nu are antecedente penale, că prejudiciul material a fost recuperat părții

vătămate, care prin cererea din 03.08.2018, a menționat că nu are careva pretenții

materiale ori morale față de inculpat, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, concluzionând că inculpatului urmează a-i fi

aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare, însă fără izolare de societate.

Pe lângă aceasta, instanța a invocat respingerea cererii procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, în sumă de 35.664,72 lei,

suportate la extrădarea lui din Franța.

Or, potrivit art.227 alin.1) și 3), 535 Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal și care urmează a fi plătite pentru acordarea

2

asistenței juridice garantate de stat, cheltuielile legate de acordarea asistenței

juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării sale dacă nu este stabilit un

mod de acoperire a cheltuielilor în condiții de reciprocitate sau prin tratat

international. Conform art.11 din Legea cu privire la asistența juridică

internațională în materie penală nr. 371 din 01.12.2006, statul solicitant suportă

următoarele cheltuieli de îndeplinire a cererii de asistență juridică: c) cheltuielile de

transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant. Statul solicitant suportă: c)

cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant; d) cheltuielile

de tranzit al persoanelor de pe teritoriul unui stat terț. În corespundere cu art. 24

din Convenția europeană de extrădare din 13.12.1957, cheltuielile ocazionate de

extrădare pe teritoriul părții solicitate vor fi în sarcina acestei părți. Cheltuielile

ocazionate de tranzit prin teritoriul părții solicitate pentru tranzit vorfi în sarcina

părții solicitante. În caz de extrădare, provenind de pe un teritoriu nemetropolitan

al părții solicitate, cheltuielile ocazionate de transportul între acest teritoriu și

teritoriul metropolitan al părții solicitante vor fi în sarcina acesteia din urmă.

Aceeași regulă se va aplica pentru cheltuielile ocazionate de transportul între

teritoriul nemetropolitan al părții solicitate și teritoriul metropolitan al acesteia, a

conchis că cheltuielile suportate pentru extrădarea unei persoane urmează a fi puse

în sarcina statului și nu a inculpatului.

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasate

de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile de extrădare în sumă de 35.664,72

lei.

Apelantul a invocat că instanța de fond a ignorat prevederile art. 227-229

Cod de procedură penală și, cu toate că au fost prezentate instanței documente ce

justifică suma suportată pentru extrădare, neîntemeiat nu a dispus încasarea

cheltuielilor de judecată.

2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a conchis că prima instanță nu a admis derogări de la

procedura penală și soluția instanței în partea dată este una întemeiată și corectă.

Astfel, potrivit art. 227 alin.(1), (3) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal și se plătesc din sumele alocate, de stat dacă legea nu prevde

altă modalitate.

Prin urmare, cheltuielile respective sunt cheltuieli suportate în legătură cu

extradarea persoanei, dar nu sunt prevăzute de legislator pentru încasare de la

inculpat.

Legislația, inclusiv procesual penală, nu prevede încasarea de la inculpat a

cheltuielilor ce țin de extradarea persoanei, totodată asistența juridică

internațională în materie penală nu cade sub imperiul cheltuielilor judiciare,

deoarece dispoziția art. 535 Cod de procedură penală, indică precis, că cheltuielile

legate de acordarea asistenței juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării

3

sale dacă nu este stabilit un mod de acoperire a cheltuielilor în condiții de

reciprocitate sau prin tratat internațional.

Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea cu privire la asistența juridică

internațională în materie penală nr.371 din 01.12.2006, statul solicitant suportă

umătoarele cheltuieli de îndeplinire a cererrii de asistență juridică: c) cheltuielile de

transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel,

în latura cheltuielilor de judecată, cu dispunerea încasării în contul statului de la

inculpat a cheltuielilor pentru executarea extradării în sumă de 35664,72 lei.

Recurentul a indicat că în urma acțiunilor infracționale a inculpatului au avut

de suferit părțile vătămate, cât și statul a suportat multiple cheltuieli în vederea

extrădării ultimului din Franța.

Instanțele de fond au ignorat prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului.

Constatarea vinovăției inculpatului de către instanțele de fond cu stabilirea

pedepsei penale fără încasarea din contul lui a cheltuielilor judiciare ar atrage după

sine neasigurarea scopului pedepsei penale, și anume reeducarea inculpatului și

restabilirea ordinii de drept, ba din contra într-un mod tăcit va favoriza comiterea

în continuare a faptelor analogice pe viitor. În rezultatul unor astfel de soluții a

instanței de judecată are de suferit statul.

În cazul dat, inculpatul putea fi obligat să achite aceste cheltuieli judiciare,

deoarece dânsul a dispus de surse financiare pentru a ajunge în Franța, a fost adus

în condiții confortabile în R. Moldova, este apt de a munci, este persoana în

rezultatul acțiunilor infracțiunilor ale căruia au fost comise infracțiuni și ca urmare

fiind necesară pornirea urmării penale și necesitatea întreprinderii de către organul

de urmărire penală și necesitatea întreprinderii de către organul de urmărire penală

a măsurilor procesuale în vederea asigurării prezenței lui în fața instanțelor de

judecată, precum și satisfacerea pretențiilor materiale ale părților vătămate,

eschivându-se intenționat de răspundere penală prin părăsirea teritoriului

R.Moldova.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) și art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

4

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursul ordinar, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate

cu normele de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1)

pct. 14), 227 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie

obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate, instanțele just, argumentat și în limitele competenței

legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru extradarea inculpatului, urmează a fi

făcute din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în aspectul vizat.

Pe lângă aceasta, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei

în latura cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este

o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare la fel este lipsită de orice

temei legal.

Totodată, motivele invocate în respectivul recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

În același timp, se atestă și poziția divergentă a recurentului, care solicită

casarea deciziei instanței de apel cu încasarea cheltuielilor de judecată de la

inculpat în contul statului, dar făcând trimitere la art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod

5

de procedură penală, care prevede că, judecînd recursul, instanța îl admite,

casează, parțial sau total, hotărîrea atacată și menține hotărîrea primei instanțe. Or

prin sentința primei instanțe a fost respinsă cererea acuzării (pct. 1., 2., 5. din decizie).

Este de reținut și că, potrivit art. 435 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța îl admite, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre, doar dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, soluția solicitată de recurent: „casarea parțială a deciziei instanței

de apel, în latura cheltuielilor de judecată, cu dispunerea încasării în contul

statului de la inculpat a cheltuielilor pentru executarea extradării în sumă de

35664,72 lei”, nu cade sub incidența normei vizate, deoarece ar agrava situația

inculpatului, adică nu are niciun suport juridic (pct. 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și

că recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 05

septembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17

octombrie 2018, în privința inculpatului Rotari Ion xx, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 28 februarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6