1ra-1061/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1061/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1061/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Elena Lisnic, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 28 noiembrie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie 2019, în privința

inculpatului

Dogotari Nicolai XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.10.2018 – 28.11.2018,

instanța de apel: 20.12.2018 – 23.01.2019,

instanța de recurs: 15.04.2019 – 22.05.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Dogotari

Nicolai a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

Cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului

a cheltuielilor judiciare în sumă de 448 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

inculpatul Dogotari N., acționând de comun acord cu altă persoană, aflându-se pe

XXXXXX, XXXXXX, în fața barului „La Havuz”, conștientizând faptul că

se află în loc public, ignorând normele etice și legale, fără careva motive întemeiate,

în prezența altor persoane, fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând ordinea

1

publică, manifestând o obrăznicie deosebită, exprimată prin faptul că au inițiat un

conflict cu Cotea V., în cadrul cărui l-au insultat, exprimându-se în adresa lui cu

cuvinte necenzurate, după care au aplicat violență față de acesta, prin lovirea cu

pumnii și picioarele în regiunea capului și a corpului cauzându-i, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 2018.10.D.0103 din 20.03.2018, multiple excoriații pe

frunte pe centru, pe suprafața posterioară a cotului stâng, echimoză după pavilionul

urechii stângi – procesul mastoidian, care au fost produse prin acțiunea traumatică a

unui obiect contondent dur, cum ar fi pumn sau la lovire de acesta și se califică ca

vătămare neînsemnată.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele și probele

indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată.

Deoarece probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, acțiunile lui

urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul,

adică acțiunile intenționate ce încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni care se deosebesc printr-un cinism și

obrăznicie deosebită, săvârșită de două persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

amendă de la 750 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, că

nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând asupra

stabilirii pedepsei cu închisoare, în condițiile beneficierii reducerii cu o treime a

limitelor ei, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar, luând în

considerație atitudinea și persoana inculpatului, circumstanțele cauzei, recunoașterea

faptei și, fiind constatată îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 90 Cod penal, a

conchis că corectarea acestuia este posibilă fără izolare de societate.

Or, potrivit art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii respective, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate în sancțiunea

articolului respectiv nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune.

Totodată, solicitarea acuzării și a apărării privind aplicarea unei pedepse cu

amendă în privința inculpatului este neîntemeiată, fiind stabilit că acesta a comis

anterior mai multe infracțiuni și, cu toate că antecedentele penale sunt stinse, nu s-a

corectat, săvârșind din nou o infracțiune.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14.04.2016

cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

2

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod

de procedură penală.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că inculpatul a confirmat că este angajat oficial în câmpul

muncii peste hotare și, neaflându-se în țară, nu va putea executa pedeapsa cu

suspendarea condiționată.

Totodată, în perioada anilor 2000-2001, inculpatul a săvârșit mai multe

infracțiuni și aceste condamnări îl caracterizează din punct de vedere negativ, scopul

pedepsei penale fiind posibil de atins doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoare.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă cu amendă în

mărime de 563 unități convenționale.

Apelantul a indicat că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă aspră, punându-i

în dificultate integritatea familiei și continuarea muncii or, soția și copilul se află

peste hotarele țării, executarea pedepsei condiționând pierderea locului de muncă și

imposibilitatea de a se alătura familiei, în țară neavând surse de existență.

ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde

gravității faptei comise și categoriei infracțiunii, fiind îndreptată împotriva ordinii,

securității publice, sănătății și integrității fizice a persoanei.

Astfel, cu toate că antecedentele penale ale inculpatului sunt stinse, acesta a

fost condamnat anterior de mai multe ori, împrejurare ce îl caracterizează din punct

de vedere nesatisfăcător, determinând aplicarea față de el a celei mai aspre pedepse

prevăzute la art. 287 alin. (2) Cod penal or, sancțiunea cu amendă, în acest caz, este

importună, având în vedere trecutul infracțional al acestuia, care, ispășind anterior

pedepse cu amenda, a continuat lezarea valorilor sociale, prin săvârșirea faptelor

infracționale.

Prin urmare, nu sunt credibile asigurările inculpatului referitor la corectarea sa

și promisiunile de a nu comite pe viitor alte fapte criminale.

Or, fiind stabilit că inculpatul s-a căit de cele săvârșite, a realizat consecințele

negative ale faptei comise, că partea vătămată nu are pretenții de ordin material sau

moral, că acesta are o familie și un copil minor la întreținere, că nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, este întemeiată concluzia primei instanțe privind

posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal, în perioada de probațiune stabilită inculpatul

urmând să demonstreze respectarea asigurărilor privind necomiterea faptelor

infracționale, împrejurare ce constituie condiția pentru suspendarea executării

pedepsei cu închisoare.

În același timp, poziția acuzării este contradictorie și neclară, fiind constatat că

în instanța de fond procurorul a pledat pentru aplicarea unei pedepse cu amenda față

de inculpat, iar în apelul declarat și-a exprimat dezacordul cu soluția instanței ce

3

vizează pedeapsa condiționată, solicitând aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu

executare.

Deci, soluția instanței de fond privind suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii, stabilită inculpatului este justificată, aceasta fiind aplicată cu

condiția că acesta nu va comite alte infracțiuni în perioada de probațiune de 2 ani.

Or, fiind constatat că inculpatul regretă și se căiește de cele comise, careva

pretenții materiale sau morale față de el nu au fost înaintate, are familie și un copil

minor la întreținere, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, este

irațională aplicarea pedepsei cu închisoare, cu executare, iar în circumstanțele

comiterii unei infracțiuni mai puțin grave i-a fost aplicată o pedeapsă aptă să ducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, la reeducarea acestuia și formarea unei atitudini

corespunzătoare față de ordinea de drept și principiile morale.

Ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, de gravitatea infracțiunii și motivul acesteia, de circumstanțele

cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de

comportamentul acestuia după săvârșirea faptei, pedeapsa închisorii cu suspendarea

condiționată a executării este o pedeapsă echitabilă și proporțională împrejurărilor

stabilite.

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de 6 luni închisoare,

cu executare.

Recurenta a invocat că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a omis că

inculpatul în perioada 2000-2011 a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni grave, iar pedepsele aplicate și executate sub formă de amendă, muncă

neremunerată și suspendarea condiționată a executării pedepsei nu au dus la

corectarea și reeducarea acestuia.

Totodată, împrejurările reținute de instanțele de fond și de apel, și anume că

inculpatul se căiește sincer, are la întreținere un copil minor și nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru sunt caracteristice majorității inculpaților.

Astfel, se atestă că inculpatul nu a pășit pe calea corectării, nu a înțeles

consecințele negative ale faptei sale, precum și a comis infracțiunea împreună cu o

altă persoană.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

4

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, Cod

penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Totodată, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, iar instanțele de fond și de apel just au reținut asemenea împrejurări,

acestea fiind recunoașterea vinovăției de către inculpat și căința sinceră de cele

comise, că are familie și un copil minor la întreținere, că nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, că nu au fost înaintate față de el careva pretenții

materiale sau morale, întemeiat concluzionând că corectarea și reeducarea lui este

posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate, pentru o perioadă de probațiune.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

5

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura

pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova).

În același timp, solicitarea recurentei de a casa decizia instanței de apel și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de

6 luni închisoare, cu executare, contravine prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit.

c) Cod de procedură penală, conform căror rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri poate avea loc dacă nu se agravează situația condamnatului, deci este una

absolut neîntemeiată (pct. 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Elena Lisnic, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 28

noiembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie

2019, în privința inculpatului Dogotari Nicolai XXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7