1ra-2019/2018 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Temei legal
- art. 427 ali. 1 pct.8 CPP
1ra-2019/2018 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-2019/2018
Curtea Supremă de Justiție
DECIZIE
21 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpatul Roman Marin și de către inculpatul Gheorghelaș Marcel, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni din 26 decembrie
2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 iulie 2018, în cauza
penală privindu-i pe
Gheorghelaș Marcel Xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx;
Roman Marin Xxxxx, născut la xxxxx, originar
și domiciliat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 05.07.2017 - 26.12.2017;
Instanța de apel : 29.01.2018 - 04.07.2018;
Instanța de recurs ordinar : 21.09.2018 - 21.11.2018.
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni din 26 decembrie 2017,
Gheorghelaș Marcel și Roman Marin au fost recunoscuți vinovați de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal și a fost încetat
procesul penal în privința acestora, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la
răspundere penală.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Sîrbu Mihail a fost admisă, fiind
dispusă încasarea în mod solidar de la Gheorghelaș Marcel și Roman Marin
prejudiciul în sumă de 9500 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că, Gheorghelaș Marcel în urma unei înțelegeri
prealabile și acționând de comun acord cu Roman Marin, având scopul sustragerii
pe ascuns a bunurilor altei persoane, în luna martie-aprilie 2010, în perioada de timp
1
cuprinsă între 21:00 - 23:00, au pătruns pe teritoriul fabricii avicole „Roman-Cris”
SRL, situată în satul Tîrnova, r-nul Dondușeni, de unde pe ascuns au sustras 5 stupi
de albini și 20 rame cu miere de albini, după care cu bunurile sustrase, au părăsit
locul comiterii infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate Sîrbu Mihail un
prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă totală de 9 500 lei.
Acțiunile lui Roman Marin și Gheorghelaș Marcel au fost încadrate conform
prevederilor art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal.
Împotriva sentinței au declarat apeluri :
- inculpatul Gheorghelaș Marcel, prin care a solicitat admiterea apelului,
casarea sentinței cu emiterea unei noi hotărârii prin care să fie achitat pe faptul
învinuirii comiterii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) Cod penal.
În argumentarea cererii de apel, inculpatul a indicat asupra ilegalității și
incorectitudinii sentinței pronunțate în privința acestuia. Motivele suplimentare
menționând că le va depune suplimentar.
- inculpatul Roman Marin, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea
sentinței cu pronunțarea unei decizii noi prin care să fie achitat. Motivele
suplimentare le va indica în cererea de apel suplimentar.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 iulie 2018, au fost
respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații Gheorghelaș Marcel și Roman
Marin, și menținută sentința fără modificări.
4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a constatat că argumentele
invocate de apelant în favoarea achitării inculpatului sunt lipsite de suport probant,
venind în contradicție cu starea de fapt reținută pe caz.
Astfel, vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate și-a găsit
deplină confirmare prin declarațiile depuse în instanța de fond de către partea
vătămată Sîrbu Mihail și martorul Starii Constantin audiați.
Pe lângă probele verbale expuse mai sus, vinovăția inculpaților în comiterea
faptelor prejudiciabile și-a găsit deplină confirmare și prin probele material-scrise
administrate pe caz, cum sunt:
- plângere primită de la Sîrbu Mihail de către șeful sectorului nr.3 a IP
Dondușeni prin care Sîrbu Mihail solicită de a lua măsuri cu persoanele pe nume
Constantin, Marcel și Marin care în primăvara anului 2010 au sustras cinci stupi cu
albini și 20 rame cu albini (f. d. 8) care coroborează cu declarațiile lui Starii
Constantin.
- proces-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea
infracțiunii (f. d. 23) în care se indică la fel despre persoanele pe nume Constantin,
Marcel și Marin drept persoane implicate în acțiunile de furt, conținut care
coroborează la fel cu declarațiile lui Starii Constantin și declarațiile inculpaților;
- proces-verbal de ridicare cu tabel fotografic din data 10.08.2016 prin care se
confirmă stupul de albini în gospodăria lui Starii Constantin menționat atât de Starii
Constantin precum și inculpații Roman Marin cu Gheorghelaș Marcel (f.d.32-33);
2
- proces-verbal de confruntare din data de 13.12.2016 dintre Starii Constantin
și Roman Marin (f.d.71-72) care confirmă declarațiile părții vătămate Sîrbu Mihail
privind numărul de stupi sustrași de pe teritoriul fabricii avicola;
- proces-verbal de confruntare din data de 13.12.2016 dintre Starii Constantin
și Gheorghelaș Marcel (f.d.84-85).
Respectiv, în baza probelor administrate pe caz, ce au servit obiect de cercetare
judecătorească, instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpaților Gheorghelaș
Marcel și Roman Marin în conformitate cu art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal,
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane săvârșit de două persoane prin
pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare cu cauzare de daune în proporții
considerabile.
Ajungând la această concluzie, instanța de apel a reținut interpretarea corectă de
către instanța de fond a normelor de drept penal, aplicabile cazului din speță, fiind
dată o apreciere obiectivă a împrejurărilor faptice a cauzei în raport cu aspectele de
drept penal ce reflectă elementele caracteristice a laturii obiective și celei subiective
a componențelor de infracțiune menționate mai sus, a căreia partea apărării solicită
achitarea.
Referitor la solicitarea apelanților Gheorghelaș Marcel și Roman Marin cu
privire la achitarea acestora de sub învinuirea adusă, a fost respinsă ca neîntemeiată
deoarece în susținerea acestei poziții apelanții atât în cererea de apel cât și în ședința
instanței de apel, nu au invocat careva temeiuri veridice ce ar sta la baza anulării
sentinței pronunțate pe cauză.
De către acestea n-au fost invocate temeiuri de casare a sentinței și nici obiecții
față de probele examinate în prima instanță, care urmau a fi verificate de instanța de
apel.
Unica poziție a inculpaților care a fost menționată de instanța de apel este legată
de faptul, că aceștia invocă procurarea stupilor și nu sustragerea lor. Însă această
poziție nu poate fi susținută de instanță pe motiv, că contravine circumstanțelor și
anume declarațiilor martorului Starii Constantin, declarațiilor date de inculpați și
Starii Constantin în procesul de confruntare a lor, precum și declarațiilor date de
Sîrbu Mihail.
Ca urmare, Colegiul penal a conchis netemeinicia afirmaților inculpaților și
părții apărării, pe motiv, că atât la urmărirea penală cât și în instanța de apel aceștia
nu au menționat despre circumstanțele procurării stupilor, persoana care a vândut
acești stupi și modalitatea de achitarea a serviciilor prestate de Starii Constantin în
situația în care, acesta stupul de albini l-a procurat și nu l-a primit drept recompensă
pentru serviciile de transport.
Totodată, instanța de apel a reținut aplicarea corectă a prevederilor art. 60 alin.(l)
lit. a) Cod penal, potrivit căreia persoana se eliberează de răspundere penală dacă în
ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiunii mai puțin
grave.
3
Dat fiind faptul că infracțiunea comisă de inculpații Gheorghelaș Marcel și
Roman Marin a fost comisă în primăvara anului 2010, termenul de tragere la
răspundere penală a intervenit în anul 2015, din care motiv corect a fost încetată
cauza penală, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală.
Împotriva hotărîrilor judecătorești au declarat recursuri ordinare inculpații
Roman Marin și Gheorghelaș Marcel în termen, prin care fără a indica vreun temei
prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, au solicitat casarea integrală a
sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu prununțarea unei noi
hotărîri prin care inculpații Roman Marin și Gheorghelaș Marcel să fie achitați în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal.
Inculpații declară 2 cereri de recurs în care indică motive similare, și anume :
- recurenții consideră că instanța de apel și instanța de fond au ignorat prevederile
art.414 și 417 Cod de procedură penală, pronunțînd în privința lor hotărîri de
condamnare care contravin circumstanțelor de fapt ale cauzei;
- instanțele la examinarea acestei cauze penale unilateral în sensul învinuirii și
neobiectiv a examinat cauza în urmă la ce au ajuns la concluzia greșită despre
vinovăția lor;
- recurenții consideră că instanța de fond și instanța de apel au ignorat prevederile
legale, greșit au apreciat probele pe cauză, pronunțînd în privința lor hotărîri de
condamnare care contravin atît circumstanțelor de fapt ale cauzei, cît și normelor
legii procesual penale;
- concluzia despre vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii nu poate fi
întemeiată pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi
înlăturate în condițiile Codului de procedură penală se interpretează în favoarea
bănuitului, învinuitului, inculpatului;
- recunoașterea de către învinuit a vinovăției sale ca și orice altă probă necesită
să fie supusă unui control multilateral și poate fi pusă în baza sentinței de
condamnare, dacă ea a fost confirmată prin alte probe;
- în cadrul examinării cauzei de partea acuzării nu au fost prezentate probe prin
care se demonstrează faptul că inculpații Roman Marin și Gheorghelaș Marcel au
sustras de pe teritoriul „Roman- Cris” SRL stupuri cu albini și rame cu miere de
albini;
- recurenții consideră că instanța de fond și instanța de apel nemotivat i-a
recunoscut vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod
penal;
- recurenții consideră că instanța de apel și instanța de fond neobiectiv au
examinat cauza și hotărîrile emise urmează a fi casate.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare
declarate de inculpați, considerându-le inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate,
4
menționând că recurenții nu sunt de acord cu modalitatea de apreciere a probelor,
temei ce nu este prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din
următoarele considerente.
În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art.422 Cod de
procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal menționează că inculpații declară 2 cereri de recurs în care indică
motive identice și pentru a exclude repetarea inutilă se va expune concomitent asupra
ambelor.
Din conținutul recursurilor ordinare declarate de inculpații Roman Marin și
Gheorghelaș Marcel se constată că aceștia, nu invocă nici un temei de casare din
cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă solicită să fie
achitați, întrucât în opinia lor instanțele de judecată eronat au apreciat probele
administrate în speța dată. Colegiul penal constată că, de fapt, recurenții contestă
modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare,
considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că fapta
incriminată în actul de învinuire a fost comisă de către aceștia.
Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate de recurenți în
recursurile declarate, Colegiul penal ajunge la concluzia că la judecarea apelului
instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție
corectă în partea menținerii condamnării lui Roman Marin și Gheorghelaș Marcel în
baza 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare
circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.
La fel, Colegiul penal menționează că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate,
instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1)
pct.8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile ce au dus la adoptarea
soluției expuse în pct.4.1. din prezenta decizie.
Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în conformitate
cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a examinat obiectiv probele
administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât cele
ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui
Roman Marin și Gheorghelaș Marcel de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186
alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal să fie una legală și întemeiată, care se menține și de
instanța de recurs.
Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în
ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.
5
Prin urmare, Colegiul penal conchide că criticile recurenților nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel
la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de
procedură penală.
În continuare, revenind la conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal reține
că, autorii acestuia consideră că, instanța de apel, care a menținut soluția primei
instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea inculpaților Roman
Marin și Gheorghelaș Marcel în baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal,
considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestora în comiterea
acestei infracțiuni.
La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire
a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea
persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă
sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Colegiul penal constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de
procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele
prezentate de părți, a audiat inculpații, partea vătămată, martorul, a cercetat
materialele cauzei și apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea
instanței că vinovăția inculpaților a fost dovedită.
Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus
verificării declarațiile inculpaților, a părții vătămate Sîrbu Mihail, a martorului Starii
Constantin și probele materiale administrate, în urma căreia a conchis asupra
temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță referitor la vinovăția inculpaților
Roman Marin și Gheorghelaș Marcel, considerând că argumentele recurenților cu
privire la nevinovăția acestora nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării
judecătorești.
Astfel, argumentele invocate de recurenți referitor la nevinovăția inculpaților în
comiterea sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită de două
persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în
proporții considerabile, sînt neîntemeiate și se resping, deoarece atât instanța de
fond, cât și instanța de apel au motivat condamnarea inculpaților prin faptul, că
învinuirea a prezentat suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția
acestora de comiterea infracțiunii imputate și anume: declarațiile părții vătămate
Sîrbu Mihail, date în conformitate cu prevederile art.312-313 Cod penal, care a
confirmat, că ” în anul 2010, primăvara de pe teritoriul unde ținea stupii au dispărut
5 stupi cu albini și din celelalte s-au sustras ramele cu albini și miere. Atunci nu s-
a adresat la organele de poliție din considerentul că nu credea că cineva va găsi
făptașii. Ulterior, peste șase ani, 1-a telefonat Gheorghelaș Marcel și a declarat că
stupii și albinele le-a furat Starii Constantin… atunci a decis de a anunța poliția
pentru a comunica cele întâmplate și a clarifica situația creată. Susține acțiunea
6
civilă înaintată, solicită încasarea de la Gheorghelaș Marcel și Roman Marin în
mod solidar suma prejudiciului cauzat în mărime de 9 500 lei” (f.d.29, 150-151);
declarațiile martorului Starii Constantin date în conformitate cu prevederile art.312-
313 Cod penal, care a declarat că „pe inculpații Gheorghelaș Marcel și Roman
Marcel îi cunoaște, sunt vecini. Aproximativ cu 6-7 ani în urmă de acesta s-a
apropiat Gheorghelaș Marcel și 1-a rugat să plece cu automobilul personal de
model „Opel Movano”, pentru a-i aduce niște stupi cu albini pe care le-a cumpărat
din sat Tîrnova, r-nul Dondușeni, de la un cetățean care lucrează paznic la fabrica
avicolă din sat. Tîrnova, r-nul Dondușeni. Nu a suspectat nimic, deoarece cunoaște
că albinele se transportă noaptea, el singur fiind prisăcar. Ajungând în sat. Tîrnova,
r-nul Dondușeni ei au rămas la fabrică, el nici nu a ieșit din mașină și a mers mai
departe punând mașina la vale. Ei i-au sunat peste jumătate de oră și i-au spus să
vină la fabrică. Mergând spre fabrică i-a văzut pe ambii lângă traseu, având cu sine
cinci stupi cu tot rame și cu albini, patru stupi erau mari, iar unul era mic. Au
încărcat stupii în mașină. Ajungând în sat. Drochia, r-nul Drochia, i-a dus pe la
casele lor, a luat stupul cel mic și s-a deplasat acasă.” (f.d.40, 153-155), confirmate
și prin probele material scrise administrate pe caz, legalitatea cărora nu se contestă.
Concomitent, vinovăția inculpaților, în comiterea infracțiunii imputate, a fost
dovedită și prin materialele cauzei indicate în pct.4 al prezentei decizii.
Prin urmare, argumentele recurenților, precum că învinuirea se bazează doar pe
presupuneri și că nu au fost prezentate probe prin care se demonstrează faptul că ei
au comis infracțiunea incriminată, contravin materialelor cauzei, deoarece, atât
instanța de fond, cât și cea de apel corect au concluzionat că vinovăția inculpaților
se dovedește prin probele enumerate mai sus și care combat efectiv cele relatate de
către recurenți în scop de apărare a inculpaților.
Colegiul penal constată că afirmațiile recurenților, precum că instanțele de fond
inferioare incorect au apreciat probele cauzei punându-le la baza sentinței de
condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe,
acestea sânt administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de
instanțele de fond conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la
procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost
efectuată de ambele instanțe și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.427
Cod de procedură penală.
Instanța de recurs ordinar apreciază că instanța de apel și-a motivat decizia în
conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală și aceasta
cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelurilor
depuse de inculpați, ca fiind nefondate.
Din alt punct de vedere, Colegiul face trimitere la jurisprudența constantă a
Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești
trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.6§1 al Convenției (a se vedea în acest
sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt
7
obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă
dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație
de a prezenta motive poate să varieze în dependentă de caracterul deciziei și
circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză
să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această
cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.6 din Convenție (a se
vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).
Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând
situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a
respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură
penală, iar criticele invocate de inculpați în cererile de recurs, nu și-au găsit
confirmarea, fapt ce condiționează inadmisibilitatea acestora.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Roman
Marin și de către inculpatul Gheorghelaș Marcel, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 04 iulie 2018, în cauza penală privindu-i pe Gheorghelaș
Marcel Xxxxx și Roman Marin Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 20 decembrie 2018.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
8