1ra-1453/2018 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1453/2018 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1453/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Beleciuc Ion și de către

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 mai 2018, emisă în cauza penală în privința lui

Beleciuc Ion XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 06.03.2017 - până la 19.12.2017.

instanța de apel:

de la 08.02.2018 - până la 10.05.2018.

instanța de recurs ordinar:

de la 22.06.2018 – până la 20.11.2018

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

C O N S T A T Ă :

decembrie 2017, Beleciuc Ion învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, a fost achitat, pe motiv că fapta nu a

fost comisă de către inculpat.

Ion este învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

f) Cod penal, în următoarele circumstanțe: la data de 05 aprilie 2016, în

intervalul orelor 19:00-22:00, aflându-se la volanul automobilului de model

„XXXXX”, de culoare gri, în timp ce presta servicii de taxi cetățeanului

Toma Gheorghi, după ce a stopat automobilul în fața magazinului

alimentar amplasat pe str. XXXXX, urmărind scopul sustragerii în mod

deschis a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul

1

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

conștient survenirea lor, în timp ce clientul Toma Gheorghe, ieșea din

magazin, a pornit automobilul pe al cărui torpedou, acesta din urmă lăsa-

se un portmoneu la prețul de 70 de lei, în care se aflau un card bancar emis

de BC „Moldova Agroindbank” SA, împreună cu codul PIN secret,

buletinul de identitate pe numele Toma Gheorghi, cărți de vizită și cheia de

la casa acestuia, părăsind cu bunurile sustrase locul comiterii infracțiunii și

extrăgând la 05 aprilie 2016, de pe cardul bancar sus menționat, suma de

5000 lei, cauzând astfel părții vătămate un prejudiciu material considerabil,

în sumă totală de 5070 lei.

Astfel, prima instanță a constatat că lui Beleciuc Ion, i s-a incriminat

că, prin acțiunile sale intenționate, a comis infracțiunea prevăzută de art.

187 alin. (2), lit. f) Cod penal, individualizată prin „jaf, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, Ruslan

Perevozniuc, solicitând casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Beleciuc Ion să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, cu numirea

pedepsei de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis

iar, în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, a-i adăuga partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 martie 2017, stabilindu-i

pedeapsa definitiva sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea pe un

termen de 3 ani de dreptul de a exercita activitate ce ține de primirea în

gestiune a bunurilor materiale.

3.1. În susținerea apelului, procurorul a expus următoarele:

- partea vătămată, Toma Gheorghe, la urmărirea penală a declarat că,

vizionând imaginile video prezentate de BC „Moldova Agroindbank” SA,

a recunoscut în persoana care extrage mijloacele bănești de pe cardul său

bancar, drept persoana care i-a prestat servicii de taxi, tot acesta fiind și cel

care a fost adus la Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun. Chișinău, unde a

fost stabilită identitatea lui, și anume Beleciuc Ion. La fel și martorul, Bîrsan

Veaceslav, a declarat că persoana din imaginile video și foto prezentate de

către ofițerul de urmărire penală într-adevăr seamănă cu Beleciuc Ion. Prin

2

urmare, procesul-verbal de examinare a obiectului din 24 aprilie 2016, în

care se consemnează examinarea informației foto și video de la Serviciul

Securitate al BC „Moldova Agroindbank” SA, constituie o probă directă

care demonstrează vinovăția incriminată inculpatului Beleciuc Ion, fără

echivoc și urma a fi pusă la baza condamnării acestuia;

- prezența inculpatului în raza unde a fost comisă fapta, de rând cu

înregistrările video și declarațiile părții vătămate întăresc probatoriul

acumulat de către organul de urmărire penală;

- în ședința de judecată inculpatul a menționat că în perioada când a

fost comisă infracțiunea, el împreună cu soția sa, Beleciuc Elena, s-ar fi aflat

în vizită la mama acestuia, Beleciuc Valentina, în s.Lozova, r-ul Strășeni,

unde a ajuns în jurul orei 19:00, aflându-se până în dimineața zilei

următoare. Declarațiile respective, se diferă de cele date în calitate de

învinuit de la urmărirea penală, or, acolo Beleciuc Ion invoca că, din mun.

Chișinău ar fi ieșit în jurul orei 16:00 iar în satul Lozova a ajuns la ora 18:00.

Asemenea divergențe există și între declarațiile martorului apărării,

Beleciuc Elena, cu cele date de inculpat, prima indicând că din mun.

Chișinău, spre or. Lozova s-au pornit aproximativ la ora 20:30 - 21:00. Cu

toate acestea, instanța de fond nu a constatat existența divergențelor

respective, ci din contra a apreciat drept veridice declarațiile date de

martorul apărării, iar versiunea înaintată de Beleciuc Ion a considerat-o

plauzibilă, ambele declarații fiind puse la baza sentinței de achitare.

- aprecierea primei instanțe a probelor cercetate, este una părtinitoare

și subiectivă, or, nu s-a luat în considerație că ambele declarații de fapt

intră în contradicții cu proba prezentată de acuzare și anume procesul-

verbal de examinare a obiectului din 21 iunie 2016, în care se consemnează

examinarea informației cu privire la apelurile efectuate prin intermediul

telefonului mobil cu nr. SIM XXXXX ridicate de la SA „Moldcell”, din

analiza căruia se observă că inculpatul pe parcursul urmăririi penale, dar și

în instanța de judecată a încercat să-și creeze un alibi, comunicând că nu s-

ar fi aflat la locul săvârșirii faptei în perioada când a avut loc infracțiunea,

cu toate că, examinările descifrărilor indică exact contrariul.

2018, a fost admis apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău,

Oficiul Buiucani, Ruslan Perevozniuc, casată total sentința și pronunțată o

hotărâre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Beleciuc Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, la

3

pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 5 (cinci) ani, fără

amendă.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Beleciuc

Ion, a fost adăugat parțial, prin cumularea pedepselor, pedeapsa aplicată

prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 martie 2017,

stabilindu-i pedeapsa definitivă de 6 (șase) ani închisoare, fără amendă, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate ce ține de primirea în

gestiune a bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel, a constatat că prima

instanță a stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din

dosar, care au fost apreciate incorect, astfel ajungând eronat la concluzia de

achitare a lui Beleciuc Ion, pe motiv că fapta incriminată, nu a fost comisă

de către inculpat, cât și a interpretat eronat starea de fapt constatată pe

parcursul cercetării judecătorești. De asemenea instanța de apel a stabilit

că, instanța de fond la adoptarea sentinței a încălcat prevederile art.101

alin.(1), art.384 alin.(3), art. 385 alin.(1) Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de apel a atestat că, potrivit art. 394 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, „partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca

fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii”. În acest sens, au

fost invocate și prevederile pct. 2 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție cu privire la sentința judecătorească, în care se atrage atenția că

„sentința trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, bazându-se pe

principiile generale ale efectuării justiției”.

Instanța de apel a susținut că prima instanță nu a dat o apreciere

cuvenită normelor citate mai sus, or, concluziile primei instanțe cu privire

la achitarea inculpatului, Beleciuc Ion, în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, sunt pripite, nu corespund

materialelor dosarului fără ca probele administrate în cauză să fie apreciate

fiecare în parte și în ansamblu din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și coroborării lor, respectiv prematur instanța a ajuns

la concluzia că fapta de jaf, nu a fost comisă de către inculpat. Astfel, prima

instanță la adoptarea sentinței în privința inculpatului, Beleciuc Ion, urma a

soluționa chestiunile prevăzute la art. 385 alin. (1) Cod de procedură

penală, luând în considerație toate mijloacele de probă administrate.

4

Instanța de apel, a constat următoarea situație de fapt: Inculpatul,

Beleciuc Ion, la data de 05 aprilie 2016, în intervalul orelor 20:00-22:00 fiind

la volanul automobilului de modelul „XXXXX”, de culoare albastră, în

timp ce presta servicii de taxi lui Toma Gheorghi, după ce a stopat

automobilul în fața magazinului alimentar amplasat pe str. XXXXX,

urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, în timp ce Toma

Gheorghe ieșea din magazin, a pornit automobilul pe al cărui torpedou,

acesta din urmă, a lăsat un portmoneu la prețul de 70 de lei, în care se aflau

un card bancar emis de BC „Moldova Agroindbank” SA, împreună cu

codul PIN secret, buletinul de identitate pe numele Toma Gheorghi, cărți

de vizită și cheia de la casa acestuia, părăsind cu bunurile sustrase locul

comiterii infracțiunii și extrăgând la data de 05 aprilie 2016, de pe cardul

bancar sus menționat, suma de 5000 lei, cauzând astfel părții vătămate un

prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 5070 lei. Prin acțiunile

sale intenționate, inculpatul Beleciuc Ion a comis infracțiunea prevăzută de

art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, individualizată prin „jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”.

În pofida faptului că inculpatul Beleciuc Ion nu și-a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii din speță, instanța de apel a constatat că vinovăția

acestuia în comiterea faptei reținute, este dovedită prin următoarele probe

administrate, cercetate în instanța de fond și verificate în ședința instanței

de apel, și anume: declarațiile martorului Bîrsan Veaceslav, declarațiile

martorului Beleciuc Elena, procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea

infracțiunii din 15 aprilie 2016, procesul-verbal de ridicare din 21 aprilie

2016, procesul-verbal de examinare a obiectului din 24 aprilie 2016,

procesul-verbal de examinare a obiectului din 21 iunie 2016, declarațiile

părții vătămate Toma Gheorghe.

Instanța de apel, enunțând că a ținut cont de prevederile art. 27, art.

99 – art. 101 Cod de procedură penală, și cercetând sub toate aspectele

probele administrate, verificându-le minuțios, prin prisma admisibilității,

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, a conchis că din

probele administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția

inculpatului, Beleciuc Ion, în comiterea componenței de infracțiune

prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, individualizată prin „jaf,

5

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile”.

Instanța de apel a determinat că soluția primei instanțe privind

achitarea inculpatului Beleciuc Ion, din motiv că fapta nu ar fi fost comisă

de către acesta, este una contradictorie însuși probatoriului administrat în

situația în care instanța de fond a redat selectiv aceste probe și nu le-a

analizat prin prisma concludenții și pertinenței lor.

Deși în cadrul ședinței instanței de fond, și în instanța de apel, nu a

fost posibil de a fi audiat pătimitul, Toma Gheorghe, procurorul a solicitat

cercetarea acestei probe în cadrul ședinței instanței de apel, astfel că

instanța de apel a reținut în acest sens și declarațiile pătimitului, Toma

Gheorghe.

Astfel, instanța de apel, a recunoscut drept confirmative comiterii

anume de către inculpatul Beleciuc Ion, relatările părții vătămate Toma

Gheorghe, or, ultimul a confirmat cert și fără echivoc faptul că urcând în

automobilul condus de către inculpat, care nu avea careva inscripții de taxi,

automobilul era de modelul „XXXXX”, de culoare gri-închisă, s-au

deplasat spre XXXXX, iar în fața unui magazin din XXXXX a rugat șoferul

să se oprească, totodată Toma Gheorghe a concretizat că a pus portmoneul

pe torpedoul automobilului, iar inculpatul a văzut acest fapt, ulterior la

ieșire din magazin, inculpatul brusc a pornit automobilul și s-a deplasat

într-o direcție necunoscută, deși dânsul a strigat și a fluierat.

Tot aici, a fost notat că, pătimitul a mai relatat că dânsul a mers la BC

„Moldova-Agroindbank” SA, de unde a ridicat înregistrările de la

bancomatul aflat alături de Universitatea de Medicină, astfel că este

combătută integral alegația instanței de fond, precum că organul de

urmărire penală nu ar fi stabilit locul amplasării acestui bancomat, în

contextul în care acest fapt este menționat și în procesul-verbal de

examinare a înregistrărilor video din data de 25 aprilie 2016.

Așa dar, pătimitul, Toma Gheorghe, a confirmat faptul că persoana

care l-a transportat în XXXXX și persoana care este în imaginile anexate la

materialele cauzei este anume inculpatul Beleciuc Ion, l-a recunoscut după

constituția corpului, fiind slab și puțin ghebos, fața alungită, uscățivă și din

profil i-a reținut nasul ascuțit, totodată pătimitul a susținut că l-ar fi

recunoscut în orice circumstanțe.

La fel, conform procesului-verbal de ridicare din 21 aprilie 2016, în

care este consemnată ridicarea informației foto și video de la Serviciul

Securitate al BC „Moldova Agroindbank’' SA, unde sunt indicate semnele

6

persoanei vizibile pe înregistrarea video de la bancomatul de unde

inculpatul Beleciuc Ion, a scos suma de 5000 lei, de pe cardul părții

vătămate, Toma Gheorghe.

Așa dar, conform procesului-verbal de sesizare despre săvârșirea

infracțiunii din 15 aprilie 2016 de către partea vătămată, Toma Gheorghe, s-

a reclamat sustragerea deschisă a portmoneului în care se aflau cardul

bancar BC „Moldova Agroindbank” SA cu PIN-ul secret, cu cauzarea unui

prejudiciu material în sumă de 5070 lei. Totodată pătimitul, Toma

Gheorghe, a susținut că imediat după ce a văzut că inculpatul, Beleciuc Ion,

a părăsit locul infracțiunii l-a sunat pe fratele său ca să caute numărul

operatorului BC „Moldova-Agroindbank” SA, i-a spus parola, însă

operatorul i-a comunicat că pe cont nu mai sunt careva mijloace financiare

și că acestea au fost extrase la data de 05 aprilie 2016, ora 21.56.

În contextul dat, instanța de apel a reținut drept declarative, formale

și convenționale alegațiile inculpatului Beleciuc Ion și ale martorului

Beleciuc Elena, care este soția inculpatului, precum că s-ar fi deplasat spre

s. Lozova, r. Strășeni, or, conform procesului-verbal de examinare a

obiectului din 21 iunie 2016, în care este consemnată examinarea

informației cu privire la apelurile efectuate prin intermediul telefonului

mobil cu nr. SIM XXXXX ridicate de la SA „Moldcell”, la data de 05 aprilie

2016 prin care se confirmă aflarea abonatului respectiv în celula care

corespunde itinerarului parcurs de partea vătămată, fapt care denotă

evident că inculpatul, Beleciuc Ion, s-a aflat în apropierea bancomatului de

unde s-au sustras banii de pe contul părții vătămate, Toma Gheorghe. Mai

mult ca atât, conform acelorași informații, se atestă cert că la ora 19.52, oră

aproximativă indicată și de către pătimitul, Toma Gheorghe, când a luat

taxiul de la „Flacăra”, inculpatul s-a aflat anume în Raza Antenei „Str. Alba

Iulia, 7”, care a deservit numărul de telefon XXXXX, fapt care exclude

careva dubii. Astfel, instanța de apel, a reținut drept formale și

convenționale declarațiile inculpatului cu referire la faptul că ar fi ajuns în

s. Lozova, r. Strășeni, la ora 19.00, or, acestea contravin declarațiilor părții

vătămate, Toma Gheorghe, dar și informației cu privire la apelurile

efectuate prin intermediul telefonului mobil cu nr. SIM XXXXX ridicate de

la SA „Moldcell” la data de 05 aprilie 2016, conform căreia inculpatul s-a

aflat anume în Raza Antenei „Str. Alba Iulia, 7”, care a deservit numărul de

telefon XXXXX la ora 19.52 și că a stat acolo până în dimineața zilei de 06

aprilie 2016, acestea constituind o metodă de apărare inventată de către

inculpat și susținută de către martorul Beleciuc Elena, care este soția

7

inculpatului, fiind o persoană interesată în crearea unei versiuni de

dezvinovățire a inculpatului.

Totodată, instanța de apel a notat că însuși declarațiile inculpatului

Beleciuc Ion, contravin declarațiilor martorului Beleciuc Elena, or,

inculpatul a relatat că a plecat împreună cu soția sa, Beleciuc Elena, în s.

Lozova, la ora 18.00, cu automobilul de model „XXXXX”, cu n/î XXXXX și

s-au deplasat direct spre s. Lozova, dar nu a menționat că s-ar fi oprit pe

drum, pe când însă martorul Beleciuc Elena, a susținut unele circumstanțe

contrare și anume aceasta a menționat că la data de 05 aprilie 2016, au mers

la mama soțului său, împreună cu copilul și s-au pornit la ora 17.00,

ulterior dânsa se contrazice și declară că s-au pornit aproximativ la ora

20.30-21.00 și că afară deja era întuneric. La fel, în contradicție cu

declarațiile inculpatului Beleciuc Ion, martorul Beleciuc Elena, a susținut că

pe drum, s-au oprit la o frizerie din str. Alba Iulia, unde feciorul său și

inculpatul Beleciuc Ion, s-au frezat, ulterior s-au mai oprit la un magazin

tot amplasat pe str. Alba Iulia, iar pe traseu, Beleciuc Ion s-a oprit la o

benzinărie. Într-un mod neclar însă, martorul, Beleciuc Elena, a susținut că

în drum nu au staționat la un careva bancomat, deși a menționat că s-au

oprit la un magazin, fapte infirmate de către inculpatul Beleciuc Ion, care

nu a făcut careva mențiuni de referință la faptul că s-ar fi oprit undeva în

drum spre s. Lozova, r. Strășeni.

Tot aici, instanța de apel a notat că și martorul Bîrsan Veaceslav, fiind

audiat în ședința de judecată, a relatat în ședința instanței de apel că i-a dat

soției lui Beleciuc Ion careva notițe cu datele când mașinile au fost la

inculpat, fapt ce denotă o intenție directă a inculpatului Beleciuc Ion și a

martorului Beleciuc Elena, de a ameliora situația inculpatului, în situația în

care nu este clar care a fost necesitatea ca martorul Beleciuc Elena, să afle

informații despre perioada în care inculpatului Beleciuc Ion, i s-au transmis

automobilele în chirie, or, această informație în viziunea instanței de apel, a

trebuit martorului pentru a putea confirma relatările inculpatului, care este

soțul său.

Instanța de apel a considerat că, fapta prejudiciabilă de luare gratuită

a bunurilor părții vătămate, Toma Gheorghe, s-a adeverit nu doar

relatărilor acestuia în cadrul urmăririi penale, dar și proceselor-verbale de

ridicare a înregistrărilor de la bancomat, de unde este vizibil anume

inculpatul Beleciuc Ion, care sustrage suma de 5000 de pe contul de card al

părții vătămate, Toma Gheorghe, și cu toate că inculpatul a negat acest

fapt, iar instanța de fond formal a constatat că nu inculpatul ar fi comis

8

această faptă infracțională, în acest context reținând doar declarațiile

inculpatului și ale martorului Beleciuc Elena, a omis faptul că partea

vătămată Toma Gheorghe, la urmărirea penală, a declarat că vizionând

imaginile video prezentate de BC „Moldova Agroindbank” SA, a

recunoscut în persoana care extrage mijloacele bănești de pe cardul său

bancar, drept persoana care i-a prestat servicii de taxi, tot acesta fiind și cel

care a fost adus la Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun. Chișinău, unde a

fost stabilită identitatea lui și anume Beleciuc Ion. La fel și martorul Bîrsan

Veaceslav, a declarat că persoana din imaginile video și foto, prezentate de

către ofițerul de urmărire penală, într-adevăr seamănă cu Beleciuc Ion, iar

din procesul-verbal de examinare a obiectului din 24 aprilie 2016, în care se

consemnează examinarea informației foto și video de la Serviciul Securitate

al BC „Moldova Agroindbank” SA, constituie o probă directă care

demonstrează vinovăția incriminată inculpatului Beleciuc Ion, fără echivoc

și urma a fi pusă la baza condamnării inculpatului. Astfel, a fost reținut că

prezența inculpatului în raza unde a fost comisă fapta, de rând cu

înregistrările video și declarațiile părții vătămate, întăresc probatoriul

acumulat de către organul de urmărire penală. Mai mult ca atât, că, în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, inculpatul a menționat că în

perioada când a fost comisă infracțiunea, el împreună cu soția sa, Beleciuc

Elena, s-ar fi aflat în vizită la mama acestuia, Beleciuc Valentina, în s.

Lozova, r. Strășeni, unde a ajuns în jurul orei 19:00, aflându-se până în

dimineața zilei următoare, însă declarațiile respective sunt contradictorii

relatărilor făcute de către Beleciuc Ion în calitate de învinuit unde ultimul a

susținut că din mun. Chișinău ar fi ieșit în jurul orei 16:00 iar în satul

Lozova a ajuns la ora 18:00. Infracțiunea de jaf, s-a consumat imediat din

momentul în care inculpatul Beleciuc Ion, fiind la volanul automobilului de

modelul „Kia Rio”, a părăsit locul în care l-a lăsat pe pătimitul, Toma

Gheorghe, adică la magazinul din XXXXX.

Scopul de cupiditate, în viziunea instanței de apel, și-a găsit relevanță

nemijlocit în modalitatea în care a acționat inculpatul, or, dânsul a văzut

momentul în care partea vătămată Toma Gheorghe, a lăsat portmoneul său

pe torpedoul automobilului, și tot atunci, în momentul în care pătimitul a

coborât din automobil, la ieșirea ultimului din magazin și în timpul când a

vrut să intre în automobil, inculpatul intenționat a plecat de la fața locului,

anume cu scopul de sustragere a bunurilor pătimitului, intenție care de

asemenea și-a găsit confirmarea și prin procesul-verbal de examinare a

înregistrărilor video de la bancomatul BC „Moldova-Agroindbank” SA din

9

data de 21 iunie 2016, care constituie o probă directă ce confirmă extragerea

sumei de 5000 de lei de la contul de card al părții vătămate, Toma

Gheorghe.

Rezumând totalitatea circumstanțelor privind descrierea faptei

infracționale, instanța de apel ajunge la ferma convingere că fapta

infracțională de jaf, a fost comisă anume de către inculpatul Beleciuc Ion și

vina inculpatului și-a găsit confirmare deplină, fiind întrunite toate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f)

Cod penal, fiind întrunite integral.

Referitor la alegațiile inculpatului și ale apărătorului acestuia,

instanța de apel a considerat că motivele invocate poartă un caracter

declarativ care nu au vre-un suport probatoriu sau factologic, or, din

totalitatea probatoriului administrat pe parcursul examinării prezentei

cauze penale s-a stabilit cu certitudine comiterea faptei de jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Cu referire la pedeapsa penală ce a fost aplicată inculpatului Beleciuc

Ion, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod

penal, prin prisma prevederilor art. 7, art. 61 și art. 75 Cod penal, la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a susținut că a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celei vinovate, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acesteia, precum

și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării persoanei

recunoscute vinovată.

În concluzie, asupra celor relatate, instanța de apel a remarcat că la

individualizarea pedepsei, aținut cont de cele principiile care stau la baza

individualizării pedepsei, aplicând inculpatului, sancțiunea penală în

formă de închisoare, această pedeapsă fiind legală, echitabilă și

individualizată, în limitele normei legale.

În continuare, nu a stabilit careva circumstanțe atenuante din rândul

celor expuse la art. 76 alin. (1) Cod penal, iar în calitate de circumstanțe

agravante din categoria celor vizate la art. 77 alin. (1), lit. a) Cod penal, în

privința inculpatului, Beleciuc Ion, s-a constatat săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară.

Prin sentința judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 16

martie 2017, Beleciuc Ion, a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2), lit. d),

10

art. 186 alin. (2), lit. d), art. 190 alin. (2), lit. c), art. 186 alin. (2), lit. c), d), art.

190 alin. (2), lit. c), art. 190 alin. (2), lit. c), art. 190 alin. (2), lit. c) Cod Penal,

cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod Penal i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

în formă de închisoare, pe un termen de 4 ani, 6 luni, cu privarea de

dreptul de a exercita activități legate de primirea în gestiune a bunurilor

materiale, pe un termen de 3 ani.

Astfel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma

scopului pedepsei penale, instanța de apel a considerat echitabil și legal a

numi inculpatului, Beleciuc Ion, pedeapsa în baza art. 187 alin. (2), lit. f)

Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen minim de 5 ani, fără

aplicarea sancțiunii complementare, amenda, sancțiunea închisorii în

temeiul art. 72 alin. (3) Cod Penal al RM, urmează a fi executată în

penitenciar de tip semiînchis, având în vedre circumstanțele cauzei,

persoana inculpatului care, anterior a fost condamnat, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, acesta a comis o infracțiune cu

intenție care face parte din categoria celor grave, astfel că atingerea

scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea în privința inculpatului a

unei pedepse privative de libertate

În sensul dat, instanța de apel a notat că în cazul de față inculpatul

Beleciuc Ion, a fost condamnat anterior prin sentința judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din data de 16 martie 2017, cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod

Penal, fiind-ui stabilită pedeapsa definitivă în formă de închisoare, pe un

termen de 4 ani, 6 luni, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate

de primirea în gestiune a bunurilor materiale, pe un termen de 3 ani,

respectiv, ținând cont de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 187 alin.

(2), lit. f) Cod, a fost comisă la data de 05 aprilie 2016, până la pronunțarea

sentinței judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 16 martie 2017.,

astfel că la pedeapsa de 5 ani, fără amendă, numită prin prezenta decizie a

fost adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința din data

de 16 martie 2017, aplicând în acest sens metoda cumulării parțiale a

pedepselor, iar în cele din urmă, i sa stabilit inculpatului Beleciuc Ion,

definitiv, sancțiunea privativă de libertate pe un termen de 6 ani, fără

amendă, pedeapsa închisorii urmând a fi dispusă spre executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a susținut că atingerea scopului pedepsei penale se

v-a asigura prin aplicarea pedepsei prevăzute de sancțiunea componenței

infracțiunii comise de inculpatul Beleciuc Ion, cu izolarea acestuia de

11

societate, care v-a asigura scopul prestabilit al legii penale privind

corectarea și reeducarea inculpatului.

2018, pronunțată integral la 11 iunie 2018, a fost atacată cu recursuri

ordinare de către:

- inculpatul Beleciuc Ion la 28 mai 2018;

- avocatul Aurelia Mîrzîncu în numele inculpatului la 16 iunie 2018.

5.1 Inculpatul Beleciuc Ion, fără a indicat temeiul concret din cele

prevăzute de art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat achitarea

deoarece nu dorește să stea la închisoare plus 1 an și 6 luni pentru ceia ce

nu a săvârșit.

În motivarea recursului, inculpatul a expus următoarele:

- a avut loc o eroare la cumularea pedepselor aplicate prin decizia

instanței de apel;

- procurorul a dus instanța de apel în eroare prin faptul că a susținut

că telefonul inculpatului se afla în raza locului comiterii infracțiunii, fapt

care nu a fost verificat de instanța de apel;

- în ziua infracțiuni era nu cu automobilul Dacia logan de culoare

albastră dar nu cu automobilul Kia Rio de culoare argintie, fapt care poate

fi confirmat de martorul Bîrsan Veaceslav de la care a închiriat

automobilul;

- nu este inculpatul Beleciuc Ion, acea persoană de pe înregistrările

foto și video care extrage bani de la bancomat;

- solicită în mod urgent numirea unei expertize a înregistrărilor foto

și video;

- a se lua în considerație că are la întreținere un copil minor;

- când a fost judecat anterior a recunoscut integral vinovăția.

5.2 Avocatul Aurelia Mîrzîncu în numele inculpatului Beleciuc Ion,

invocând temeiul art. 427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19.12.2017, prin care Beleciuc

Ion a fost achitat din motiv că fapta nu este comise de acesta.

În motivarea recursului, avocatul a considerat că:

- în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii

incriminate.

- decizia este neîntemeiată, bazată pe aprecierea eronată a probelor,

instanța de apel a examinat cauza unilateral.

12

- instanța de apel nu sa expus motivat supra argumentelor

inculpatului și nu a respectat principiile generale ce reglementează

desfășurarea procesului penal la capitolul administrării și prezentării

probelor de către părți.

- acuzarea nu a prezentat probe suplimentare și partea vătămată nu a

fost audiată în instanța de apel.

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate nu a fost

demonstrată prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

- instanța de apel nu a respectat în tocmai principiile de bază care

reglementează desfășurarea unui proces penal echitabil, nu a fost dată o

apreciere justă a probelor, formată în urma examinării multe aspectuale și

în mod obiectiv.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Sergiu Crijanovschi, prin care a susținut dispunerea inadmisibilității

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal lărgit consideră că recursurile declarate urmează a fi

respinse din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

7.1 Potrivit conținutului recursului declarat de către inculpatul

Beleciuc Ion, acesta nu a indicat temeiul concret din cele prevăzute de art.

427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă a solicitat achitarea deoarece nu

dorește să stea la închisoare plus 1 an și 6 luni pentru ceia ce nu a săvârșit.

Analizând poziția inculpatului în raport cu motivele invocate în

recurs, Colegiul penal lărgit constată că nici unul din ele nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, în acest sens evidențiind

următoarele raționamente.

Cu referire la invocările recurentului precum că: „procurorul a dus

instanța de apel în eroare prin faptul că a susținut că telefonul inculpatului se afla

în raza locului comiterii infracțiunii, fapt care nu a fost verificat de instanța de

13

apel; nu este el, acea persoană de pe înregistrările foto și video care extrage bani de

la bancomat în acest sens solicitând în mod urgent numirea unei expertize a

înregistrărilor foto și video”, Colegiul penal lărgit constată că respectivele

alegații în esență reprezintă dezacordul inculpatului cu privire la

aprecierea instanței de apel a procesului-verbal de examinare a obiectului

din 21 iunie 2016, în care este consemnată examinarea informației cu

privire la apelurile efectuate prin intermediul telefonului mobil cu nr. SIM

XXXXX ridicate de la SA „Moldcell”, la data de 05 aprilie 2016 prin care se

confirmă aflarea inculpatului în celula care corespunde itinerarului parcurs

de partea vătămată, în acest sens inculpatul indicând și necesitatea numirii

de urgență a unei expertize a înregistrărilor foto și video de la bancomatul

care au fost extrași banii părții vătămate.

Cercetând respectivele invocări, Colegiul penal lărgit, le apreciază ca

fiind inadmisibile de drept deoarece, manifestarea dezacordului

inculpatului Beleciuc Ion cu modalitatea de apreciere a probelor efectuată

de către instanța de apel, fiind expusă o critică asupra acestora, puse de

către instanță la baza condamnării inculpatului, critică care în opinia

recurentului este justificată și impune necesitatea casării deciziei atacate,

nu se regăsește în temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, or, articolul respectiv prevede o listă exhaustivă de

temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind

aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat.

În acest sens, este necesar de a menționa că potrivit art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Critica aprecierii

probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu

poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs

ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor și numirea expertizelor constituie

chestiuni ce pot fi soluționate la etapa judecării fondului cauzei, judecare ce

nu poate fi efectuată în ordine de recurs.

14

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs

verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv

prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit, cercetând argumentul inculpatului, precum că:

„a avut loc o eroare la cumularea pedepselor aplicate prin decizia instanței de

apel”, consideră că acesta de asemenea este eronat, negăsindu-și

confirmarea, deoarece instanța de apel la stabilirea vinovăției și

condamnării inculpatului Beleliuc Ion, în prezenta cauză penală, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, i-a

aplicat pedeapsa minimă de 5 ani închisoare, ultimul beneficiind și de

scutirea de pedeapsa cu amendă, ne cătând la faptul că acesta a fost

condamnat anterior pentru fapte similare, regăsindu-se circumstanța

agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Așa dar, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data

de 16 martie 2017, Beleciuc Ion a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2),

lit. d), art. 186 alin. (2), lit. d), art. 190 alin. (2), lit. c), art. 186 alin. (2), lit. c),

d), art. 190 alin. (2), lit. c), art. 190 alin. (2), lit. c), art. 190 alin. (2), lit. c) Cod

penal, și cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 4 ani, 6 luni, cu

privarea de dreptul de a exercita activități legate de primirea în gestiune a

bunurilor materiale, pe un termen de 3 ani.

Conținutul art. 84 alin. (4) Cod penal, prevede că „Conform

prevederilor alin. (1)–(3) se stabilește pedeapsa și în cazul în care, după

pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și de

comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima

cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate,

complet sau parțial, în baza primei sentințe”.

Ținând cont de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2),

lit. f) Cod penal, a fost comisă la data de 05 aprilie 2016, până la

pronunțarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 16

martie 2017., astfel că la pedeapsa de 5 ani, fără amendă, numită prin

decizia atacată a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința din data de 16 martie 2017, aplicându-se în acest sens metoda

cumulării parțiale a pedepselor, fiindu-i stabilit definitiv inculpatului

Beleciuc Ion, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 6 ani, fără amendă,

or, instanța de apel la acest capitol corect a constatat că aplicarea unei altei

15

pedepse, nu v-a fi rațională și proporțională acțiunilor comise de către

inculpat.

Astfel la stabilirea pedepsei definitive inculpatului Beleciuc Ion,

instanța de apel nu a admis careva încălcări sau divergențe de la normele

legale ce guvernează identificarea pedepsei definitive, iar invocarea de

recurentului a unor erori admise de către instanța de apel la acest capitol,

este declarativă și neîntemeiată, or, inculpatul Beleciuc Ion având de

executat două pedepse cu închisoare, una de 4 ani și 6 lui și alta de 5 ani, a

beneficiat în deplină măsură de statornicirea instanței de apel la aplicarea

principiului umanismului, reducându-se pedeapsa definitivă la 6 ani

închisoare.

În rest indicările recurentului Beleciuc Ion au un caracter declarativ și

neîntemeiat, alegațiile căruia în esență prezintă o opinie proprie asupra

judecării cauzei, chestiune ce nu este susceptibilă de a impune necesitatea

casării deciziei instanței de apel care este legală și întemeiată.

7.2 Potrivit conținutului recursului declarat de către avocatul

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Beleciuc Ion, a indicat în calitate

de temeiuri de drept pentru recurs art. 427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de

procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19.12.2017, prin care Beleciuc

Ion a fost achitat din motiv că fapta nu este comise de acesta.

Analizând poziția avocatului în raport cu motivele reflectate în

recurs, Colegiul penal lărgit constată că nici unul din ele nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, în acest sens evidențiind

următoarele raționamente.

Studiind alegațiile avocatul Mîrzîncu Aurelia în susținerea solicitării

achitării inculpatului Beleciuc Ion, prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, precum că: „decizia este neîntemeiată, bazată pe

aprecierea eronată a probelor; instanța de apel nu a respectat în tocmai principiile

de bază care reglementează desfășurarea unui proces penal echitabil, nu a fost dată

o apreciere justă a probelor, formată în urma examinării multe aspectuale și în mod

obiectiv; acuzarea nu a prezentat probe suplimentare și partea vătămată nu a fost

audiată în instanța de apel; vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate nu a fost demonstrată prin prisma art. 101 Cod de procedură penală”,

Colegiul penal lărgit conchide că de fapt toate aceste argumente reprezintă

în ansamblu dezacordul cu modalitatea de aprecierea a probelor de către

16

instanța de apel, chestiune care la caz comportă o solicitare de reapreciere a

acestora.

Sub aspectul dat, Colegiul penal lărgit notează că indicarea acestui

dezacord la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar, reprezintă în

esență un argument denaturat ce nu poate servi ca temei pentru casarea

deciziei instanței de apel, or, urmează a fi reiterat că potrivit art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților, iar

chestiunea aprecierii probelor nu reprezint temei separat pentru casare,

instanța de recurs având competența de a verifica doar dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a

acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de

recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța

asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural

sau material, iar aprecierea probelor reprezintă prerogativa judecării

fondului cauzei, judecare ce nu poate fi efectuată în ordine de recurs.

În partea indicării de către avocatul Mîrzîncu Aurelia a pct. 8) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, în susținerea recursului, Colegiul

penal lărgit atestă că recurentul sub acest aspect nu a prezentat o motivare

desfășurată a considerațiunilor sale, astfel indicarea acestui temei de

asemenea este apreciată ca o chestiune formală fără a avea un suport în

esență, or, instanța de apel în pct. 40 a deciziei sale a descris procesul de

încadrare juridică a faptei inculpatului Beleciuc Ion în componența de

infracțiune incriminată, stabilind concordanța dintre fapta comisă și

încadrarea juridică.

În sensul dat, instanța de apel a reținut că de către partea acuzării au

fost prezente și administrate probe directe, pertinente și concludente, care

în coroborare cu alte probe cercetate în ansamblu, demonstrează vinovăția

lui Beleciuc Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că argumentele indicate de

către avocatul Mîrzîncu Aurelia în susținerea temeiurilor de drept indicate

pentru recurs, sunt declarative, parțial eronate, neregăsindu-și confirmare

în speță.

17

7.3. Studiind circumstanțele invocate în recursurile declarate, în care

nu au fost indicate careva erori de drept clar definite, Colegiul penal lărgit

conchide că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

atacate, inclusiv și cele reproduse în pct. 4.1. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului Beleciuc Ion și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, care

au fost cercetate de către instanța de apel.

De asemenea, instanța de recurs susține poziția instanței de apel care

corect a constatat că, prima instanță eronat a stabilit starea de fapt, care nu

corespunde probelor din dosar diminuând aprecierea valorii acestora, fapt

care a dus la concluzia eronată de achitare a lui Beleciuc Ion, pe motiv că

fapta incriminată, nu a fost comisă de către inculpat, cât și interpretând

eronat starea de fapt constatată pe parcursul cercetării judecătorești. De

asemenea instanța de apel corect a stabilit că, prima instanță la adoptarea

hotărârii nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 101 alin. (1), 384 alin.

(3), 385 alin.(1) Cod de procedură penală.

Prima instanță, pripit a ajuns la concluzia achitării inculpatului,

Beleciuc Ion, or, atât probatoriul cauzei cât și circumstanțele stabilite în

cadrul judecării denotă contrariul.

Colegiul penal lărgit notează și faptul că în speță sunt divergențe

clare între declarațiile inculpatului și a martorului Beleciuc Elena, care este

soția inculpatului, potrivit cărora la data comiterii faptei, inculpatul și cu

Beleciuc Elena, s-ar fi aflat în vizită la mama acestuia, Beleciuc Valentina, în

s.Lozova, r-ul Strășeni, unde a ajuns în jurul orei 19:00, aflându-se până în

dimineața zilei următoare, declarații diferite de cele date în calitate de

învinuit de la urmărirea penală, or, acolo Beleciuc Ion invoca că, din mun.

Chișinău ar fi ieșit în jurul orei 16:00 iar în satul Lozova a ajuns la ora 18:00.

Asemenea divergențe există și între declarațiile martorului apărării,

Beleciuc Elena, cu cele date de inculpat, prima indicând că din mun.

Chișinău, spre s. Lozova s-au pornit aproximativ la ora 20:30 - 21:00.

Astfel, cercetând respectivele declarații, prima instanță le-a apreciat

ca fiind veridice cu toate că acestea se combat reciproc, apreciind ca

plauzibilă versiunea înaintată de Beleciuc Ion, apoi ambele declarații fiind

puse la baza sentinței de achitare, chestiune care reprezintă o eroare

admisă de prima instanță.

18

Instanța de apel corect a determinat că soluția primei instanțe privind

achitarea inculpatului Beleciuc Ion, din motiv că fapta nu ar fi fost comisă

de către acesta, este una contradictorie însuși probatoriului administrat în

situația în care prima instanță a redat selectiv aceste probe și nu le-a

analizat prin prisma concludenții, pertinenței și coroborării lor.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți și

respectiv decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor

și exigențelor din art. 6§1 CEDO.

Instanța de apel corect a constatat că în acțiunile inculpatului Beleciuc

Ion, sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări

inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și

practica CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19.04.1994, pct.

61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal lărgit reiterează, că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO, se enumeră și faptul că orice

persoană trebuie să fie judecată în mod echitabil de un tribunal

independent și imparțial, ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză, fiind

respectate drepturile inculpatului garantate atât de Constituția R. Moldova,

CEDO, cât și de Codul de procedură penală.

În consecință, instanța de recurs conchide că totalitatea argumentelor

invocate de recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

și ca urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale

ce ar putea influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Totodată s-a constatat că instanța de apel a examinat prezenta cauza

penală fără careva abateri de la normele de procedură, a apreciat probele

cercetate sub toate aspectele, iar în hotărârea adoptată a realizat o justă

interpretare și aplicare a normelor de procedură penală, decizia adoptată

fiind legală, întemeiată și riguros argumentată, iar faptei comise de

inculpatul Beleciuc Ion i s-a dat o încadrare juridică corectă, motivarea

19

soluției fiind bazată pe probele administrate în cadrul procesului penal și

verificate în ședința de judecată a instanței de apel, pedeapsa fiind stabilită

de instanță argumentat, luându-se în considerare prevederile legale ce

reglementează acest aspect.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că argumentele

invocate de către inculpatul Beleciuc Ion și avocatul acestuia, Mîrzîncu

Aurelia, în recursurile declarate sunt neîntemeiate, fapt ce determină

incontestabil concluzia de respingere a acestora ca inadmisibile, cu

menținerea hotărârii contestate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Beleciuc Ion și de către

inculpat, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 mai 2018, emisă în cauza penală în privința lui Beleciuc Ion

XXXXX.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Ion Guzun

20