1ra-930/2018 — Art. 187 alin. 2 lit. d, e, f, art. 155 alin. 1 CP

1ra-930/2018 — Art. 187 alin. 2 lit. d, e, f, art. 155 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-930/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Toma Nadejda,

judecători: Cobzac Elena, Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Lefter Stela în numele inculpatului Muștuc Vasile, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Muștuc Vasile XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat or.

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.08.2013 – 28.01.2016;

Instanța de apel: 17.02.2016 – 28.09.2016;

Instanța de recurs: 07.12.2016 – 07.02.2017;

Instanța de apel: 13.03.2017 – 09.02.2018;

Instanța de recurs: 17.04.2018 – 13.06.2018.

A C O N S T A T AT :

Grigore, a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal și art. 155 alin. (1) Cod penal.

Procesul penal în baza art. 287 alin. (1) Cod penal a fost încetat pe motiv,

că fapta persoanei constituie o contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod

contravențional.

Procesul contravențional în privința lui Muștuc V. prevăzut de art. 78

alin. (3) Cod contravențional a fost încetat în legătură cu prescripția tragerii la

răspundere contravențională în conformitate cu art. 30 Cod contravențional.

învinuit de către organul de urmărire penală, că la data de 07 martie 2013, în

jurul orelor 17:30, aflându-se la ieșirea din s. Șestaci, r-nul Șoldănești, spre s.

Cușmirca, intenționat, din interes material, cu scop de profit și de a sustrage

1

bunurile altei persoane, prin amenințarea cu aplicarea armei, a blocat

microbuzul de model „Mercedes Benz Sprinter”, cu n/î XXXXX, condus de

Pascari G., ce se deplasa regulamentar pe ruta Chișinău- Socol, cu 27 de

pasageri, punând automobilul de model „Volvo XC 90” cu n/î XXXXX în fată,

generând astfel pericolul unui accident de circulație, ulterior a pătruns în

microbuz, prin ușa șoferului, aplicând violență nepericuloasa pentru viață și

amenințând cu o arma de foc de model nestabilit de organul de urmărire penala,

l-a dat jos din microbuz pe Pascaru G. și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii

și picioarele pe diferite părți ale corpului, a amenințat cu aplicarea armei

pasagerii, apoi în mod deschis aa sustras din microbuz suma de 2.400 lei și

pașaportul tehnic al microbuzului, după ce au plecat într-o direcție

necunoscută, prin ce au cauzat o daună în proporții considerabile victimei

Pascaru G.

Tot el, Muștuc V., la data de 07 martie 2013, în jurul orelor 17:30, din

interes material, intenționat, cu scopul de amenințare cu omor cu aplicarea

armei, a blocat pe segmentul de traseu Șestaci – Cușmirca, (la ieșirea din s.

Șestaci) microbuzul de pe ruta Chișinău – Socol, de model „Mercedes Benz

Sprinter” cu n/î XXXXX, condus de Pascaru G., care se deplasa regulamentar cu

27 de pasageri, punând automobilul de model „Volvo XC 90” cu n/î XXXXX în

față, generând pericolul unui accident de circulație rutieră, a pătruns în

microbuz, prin ușa șoferului, l-a dat jos din microbuz și l-a amenințat pe șoferul

Pascaru G. și pasagerii din microbuz cu omor, îndreptând arma de foc de model

nestabilit spre aceștia, care au sesizat că a existat pericol real realizării acestei

amenințări, după ce a plecat într-o direcție necunoscută.

Tot el, Muștuc V., la data de 2 februarie 2013, în jurul orelor 20:30, aflându-

se în incinta localului „Pizza Brus Alina” din str. Prieteniei 1/A, or. Șoldănești,

fără nici un motiv, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publica, în

prezența clienților, a insultat-o cu cuvinte necenzurate și intenționat i-a aplicat

mai multe lovituri cu palma peste față proprietarei Pleșca O., cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 159/D din 17 aprilie 2013

leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, înjosindu-i

premeditat onoarea și demnitatea.

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Muștuc V., au fost încadrate în baza de art.

287 alin. (1) Cod penal și anume – huliganism agravat, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanei, și amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe; în baza

art. 155 Cod penal - amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării

acestei amenințări; precum și art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal – jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere

în alt loc pentru depozitare, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Muștuc V. să fie recunoscut culpabil de

2

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsă 5 ani închisoare, în baza art. 155 Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă 2 ani închisoare, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă 2 ani închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate a-i stabili pedeapsa

definitivă 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- vinovăția inculpatului se dovedește incontestabil prin declarațiile părții

vătămare și a martorilor Sofroni A., Ciobanu M, Lisnic D., Rabovilă V., Jurjiu A.,

Donica I., Pleșca O., Ceban E., Vidrașco D. și Todorovici N.;

- instanța de judecată nu a dat apreciere critică declarațiilor susținute de

către inculpat privitor la audierea martorilor în episodul referitor la acțiunile de

huliganism;

- instanța de judecată nu s-a referit la faptul, că partea acuzării nu a

renunțat la declarațiile părții vătămate, și a solicitat să fie date citire acestora;

- instanța de judecată nu a luat în considerație personalitatea inculpatului, care

pe parcursul examinării cauzei a mai comis o infracțiune fiind pus sub învinuire.

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută sentința fără

modificări.

instanță corect a constat lipsa elementului constitutiv al infracțiunii prevăzute

de art. 155 alin. (1) Cod penal și anume latura obiectivă a infracțiunii care

constă în fapta prejudiciabilă ce se exprimă prin acțiunea de amenințare cu

omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății și

circumstanțele săvârșirii infracțiunii care se exprimă în existența pericolului

realizării acestei amenințări.

Astfel, instanța de apel a menționat, că argumentele invocate în apelul

procurorului, privind prezența probelor ce dovedesc vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) și art. 155 alin.

(1) Cod penal, sunt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt

stabilite.

Mai mult, instanța de apel a constatat, că probele prezentate și cercetate

demonstrează faptul, că declarațiile martorilor care se aflau la data de 07 martie

2013 în microbuzul Chișinău – Socol și care au fost audiați pe parcursul

examinării cauzei penale, nu denotă faptul, că inculpatul ar fi blocat drumul

șoferului Pascaru G., că l-ar fi dat jos pe acesta sau că i-ar fi aplicat careva

lovituri, că ar fi avut la el armă cu care ar fi amenințat cu omor șoferul sau

pasagerii, sau ar fi luat bani de pe bancheta din față a mijlocului de transport. De

asemenea, nici unul din pasageri nu a sesizat organele de urmărire penală

despre existența pericolului real al realizării unei amenințări cu omor, respectiv

nu au fost recunoscute alte părți vătămate cu excepția lui Pascaru G., care nu a

fost audiat în instanța de judecată.

3

În asemenea condiții, în opinia instanței de apel, prima instanță just a

concluzionat, că din circumstanțele cauzei și probele administrate rezultă, că

probatoriul prezentat nu este suficient în condamnarea inculpatului în baza art.

187 alin. (2) lit. d), e), f) și art. 155 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a ajuns la

concluzia, că probele prezentate de partea acuzării în susținerea învinuirii

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal,

poartă un caracter de presupuneri ce nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare. Instanța de apel a reținut și faptul, că unul din elementele

constitutive ale infracțiunii de huliganism este latura subiectivă, care se

conturează prin comiterea cu intenție directă a infracțiunii respective, fapt ce

lipsește în acțiunile învinuitului, acesta nu a avut careva intenții directe de a

încălca ordinea publică și fără nici un temei de a-i aplica părții vătămate Pleșca

O. lovituri, fapt confirmat de martorii Todorovici N., Vidrașco D., Chiriac M.,

Pricop S., stabilindu-se cu certitudine că anume partea vătămată la data de 02

februarie 2013 a inițiat conflictul parvenit.

Din cele expuse, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 113 Cod

penal, noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii, astfel prima instanță corect s-a pronunțat pe

capătul de acuzare în baza art. 287 alin. (1) Cod penal pronunțând o sentință de

încetare a procesului penal pe motiv că fapta comisă de către Muștuc V.

constituie o contravenție.

care a solicit casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei spre o nouă

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă motive similare cu cele invocate în apel,

subsidiar invocând:

- declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării au dovedit cu

certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. d),e), f) Cod penal și art. 155 Cod penal;

- declarațiile martorului Rambovilă V. care și-a schimbat poziția în prima

instanță urmau a fi apreciate critic, deoarece acestea contravin declarațiilor

date la faza de urmărire penală, iar procesul verbal de audiere a fost semnat și

de pedagogul instituției de învățământ, totodată acestea fiind în coroborare cu

declarațiile altor martori Jurgiu A. și Lisnic D., care au confirmat faptul aplicării

de către inculpat a violenței asupra părții vătămate, totodată primul a sustras și

mijloacele bănești de pe bancheta din față a microbuzului;

- referitor la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, instanțele de judecată urmau să pună la baza învinuirii declarațiile părții

vătămate Pleșca O. și a martorului Ceban E., iar declarațiile martorilor

Todorovici N. și Vidrașco D. urmau a fi apreciate critic, deoarece aceștea sunt în

relație amicale;

4

- reieșind din totalitatea probelor acumulate, s-a constatat că în momentul

comiterii faptei ilicite de către Muștuc V., la locul faptei se aflau și alte persoane,

ceia ce denotă că acesta a comis o infracțiune de huliganism.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

07 februarie 2017 a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, casată parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe Muștuc Vasile, în partea încetării procesului penal intentat în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest, recursul

declarat a fost respins ca inadmisibil.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

corect a conchis asupra menținerii sentinței de achitare a lui Muștuc V. la

învinuirea adusă în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 155 și 187 alin. (2)

lit. d), e), f) Cod penal, motivându-și în acest sens concluzia.

Verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, și-a motivat soluția adoptată în acest

sens, punând la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul

ședinței instanței de apel, fapt care se confirmă prin procesul-verbal al

ședințelor de judecată. Ținând cont de cele menționate, instanța de recurs a

conchis că conținutul deciziei referitor la capătul de învinuire pe art. 155 și 187

alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal corespunde prevederilor legale sus menționate,

fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate în apel.

Instanța de recurs a menționat, că instanța de apel în motivarea soluției

adoptate just a menționat că acuzarea nu a prezentat probe concludente și

pertinente atât în cadrul ședinței primei instanțe, cât și în cadrul ședinței

instanței de apel, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 155 Cod penal și 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod

penal.

Totodată, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel analizând

declarațiile martorilor corect a dat apreciere acestora, menționând faptul că nici

unul din martori nu a văzut la Muștuc V. armă cu care el să fi amenințat pe

cineva cu moartea sau acesta să se fi urcat în mijlocul de transport condus de

către partea vătămată de unde să fi sustras careva mijloace bănești, totodată

instanța de apel a menționat și faptul, că nici un martor care presupus învinuirii

ar fi fost amenințat de către Muștuc V. cu arma nu a sesizat organele de

urmărire penală despre existența pericolului real al realizării amenințării cu

omor, respectiv nu au fost recunoscute ca părți vătămate. Prin urmare,

instanțele ierarhic inferioare, just au constatat, că acțiunile lui Muștuc V. nu cad

sub incidența infracțiunilor incriminate și prevăzute de art. 155 și 187 alin. (2)

5

lit. d), e), f) Cod penal, acest fapt fiind confirmat și prin raportul de expertiză

medico-legal nr. 215/D din 27 mai 2013 (f.d. 101 v. 1) în care este expres

menționat, că expertiza medico-legală cu aprecierea gradului vătămării

corporale în cazul dat nu se efectuează, deoarece diagnosticul nu este confirmat

prin date obiective fiind prezentă doar diagnoza neurologică, ultima având un

caracter nedeterminat, examinările clinice și paraclinice lipsind, nefiind

prezentate documentele medicale preexistente, în acest sens, Pascaru G. nu a

avut careva obiecții referitor la expertiza dată, fapt consemnat prin procesul

verbal din data de 27 mai 2013 (f.d. 99 v. 1).

Astfel, instanțele de judecată, au ținut cont de prevederile art. 113 Cod

penal, care stipulează, că noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii. Prin urmare,

Colegiul stabilește că instanțele de judecată, corect au ajuns la concluzia

referitor la achitarea lui Muștuc G. în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

art. 155 și 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, pe motivul că nu s-a constatat

existența faptelor acestor infracțiuni în acțiunile ultimului, din care

considerente se resping argumentele procurorului invocate pe aceste capete de

învinuire.

Referitor la capătul de învinuire prevăzut de art. 287 alin. (1) Cod penal, la

acest capitol, instanța de recurs a menționat că hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept,

în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a

se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare.

Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Așadar, instanța de recurs a specificat faptul că, conform rechizitoriului și

sentinței Muștuc V. a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, și amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, însă instanțele

de judecată au emis hotărâri prin care acțiunile acestuia au fost reîncadrate în

prevederile art. 78 alin. (3) Cod contravențional.

Instanța de apel în acest aspect a conchis că: „unul din elementele

constitutive ale infracțiunii de huliganism este latura subiectivă care se

conturează prin comiterea cu intenție directă a infracțiunii respective, fapt care

nu se regăsește în acțiunile inculpatului, acesta nu a avut careva intenții de a

încălca ordinea publică și fără nici un temei de a-i aplica părții vătămate Pleșca

O. lovituri, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Todorovici N., Chiriac M.,

Pricop S., conform cărora s-a stabilit că anume partea vătămată a inițiat

conflictul cu Muștuc V.” Prin urmare, instanța de apel a considerat că aceste

probe dovedesc incontestabil corectitudinea concluziilor primei instanțe

6

privind reîncadrarea faptei imputate inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Analizând conținutul deciziei recurate în raport cu învinuirea adusă

inculpatului, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs a considerat

că instanța de apel nu a verificat minuțios toate probele în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind reținută la baza deciziei

adoptate probe ce nu coroborează între ele, fără a fi supuse analizei minuțioase

în coroborare cu celelalte probe existente și administrate pe învinuirea adusă

inculpatului.

Mai mult, instanța de recurs a ținut să menționeze că conform art. 90

alin. (2) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, în calitate de probe în procesul

penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul declarațiilor

bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții

civilmente responsabile, martorului; raportul de expertiză, totodată instanțele

de judecată trebuie să țină cont și de prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. Colegiul penal reține, că la stabilirea adevărului

instanțele de judecată urmează să aprecieze fiecare probă în conformitate cu

legislația în vigoare, să argumenteze suficient cauza respingerii sau admiterii

acestei, făcând o analiză multiaspectuală tuturor circumstanțelor elucidând

adevărul, dar conducându-se cu strictețe de prezentul Cod.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel, neargumentat nu a dat

apreciere declarațiilor martorului Ceban Elena (f.d. 104-105 v. 2), din care

reiese, că ”Pleșca O. se certa cu Muștuc V. după care ultimul a lovit-o cu palma

peste față ….totodată, înafară de Muștuc V., în local (loc public) mai erau și alte

persoane cu copii minori”, fără apreciere a rămas și raportul de expertiză

medico-legală nr. 159/D din 17 aprilie 2013 din care reiese, că ” la examinarea

medico-legală a documentelor, la Pleșca O. sa-u depistat – traumă cranio

cerebrală închisă, comoții cerebrală, care posibil a fost provocată în rezultatul

acțiunii cu un corp dur, bont, posibil în termenul și circumstanțele descrise în

îndreptare, duc la o dereglare a sănătății de scurtă durată, fiind determinate

nemijlocit de leziuni și se referă la vătămare ușoară”.

În asemenea situație, instanța de recurs a considerat, că pe capătul de

învinuire în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, nu au fost apreciate și analizate

toate probele administrate la caz, nefiind argumentat analizate din care motiv

au fost respinse cele ale acuzării și din care motive au fost admise ale apărării,

ceea ce în opinia instanței de recurs a afectat principiul contradictorialității

procesului penal.

În acest context, instanța de recurs a menționat prevederile art. 100

alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina

juridică națională, a remarcat faptul, că verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea

7

constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea

sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin

aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate

fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și

mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin

efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o

analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

au fost admis apelul procurorului, casată sentința Judecătoriei Șoldănești din 28

ianuarie 2016, pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează:

În conformitate cu prevederile art. 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, procesul penal în privința lui Muștuc Vasile pe art. 287

alin. (1) Cod penal a fost încetat cu liberarea acestuia de răspundere penală, pe

motivul intervenirii termenului de prescripție pentru atragerea la răspunderea

penală, prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

În rest dispozițiile sentinței rămânând neschimbate

cauzei penale și cercetând suplimentar în cadrul reluării cercetărilor

judecătorești la propunerea părților probatoriul administrat la faza urmăririi

penale, care însă a primit o motivare neobiectivă de către instanța de fond, în

raport cu aspectele faptice a cauzei, instanța de apel întru respectarea

recomandărilor instanței ierarhic superioare, a disps casarea sentinței în partea

ce ține de învinuirea formulată pe art. 287 alin. (1) Cod penal cu încetarea

procesului penal în temeiul art. art. 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală pentru intervenirea în sensul art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal

a termenului prescripției de atragerea la răspunderea penală.

În motivarea acestei concluzii, instanța de apel a reținut, că deși inculpatul

Muștuc Vasile în cadrul audierilor în instanța de fond și apel nu și-a recunoscut

fapta de huliganism imputată ca infracțiune susținând, că în seara de

02.02.2013 în jurul orelor 17:00 împreună cu Pricop S., Chiriac M., și Chiriac A.

venise la pizzeria ”Brus Alina” din or. Șoldănești, făcându-i comandă

administratoarei dnei Pleșca O., ce-și manifesta un comportament agresiv față

de el pentru, că anterior în calitate de inginer cadastral îi refuza-se

documentarea unor construcții, la final aducându-i nota de plată în sumă de 338

lei, pe care a achitat-o cu 340 lei, solicitând notița de plată, ceea ce a revoltat-o,

începând să strige, apucându-l de gulerul cămășii și cerându-i să părăsească

localul, numindu-l cu cuvinte necenzurate, iar îndată ce i-a reproșat a primit de

la ea o lovitură cu palma peste față, din reacție îmbrâncind-o, după care luase

din frigider un suc în sumă de 18 lei, dorind să-l achite, însă pentru, că i se

refuzase primirea costului, a pus 20 lei pe tejghea, fiind anunțată poliția

(f. d. 191-201, vol. 2; f.d. 25, vol. 3).

Instanța de apel a menționat că, vinovăția lui și-a găsit deplină confirmare

prin probele verbale și cele scrise, administrate în cauză de către organul de

8

urmărire penală, ce au servit obiect de cercetare judecătorească inclusiv și în

instanța de fond, doar că au primit o apreciere neobiectivă în raport cu

prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură penală, eroare ce a fost

înlăturată de către instanța de apel, printr-o reapreciere a lor în cadrul

rejudecării cazului în ordinea art. 436 Cod de procedură penală.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a reținut declarațiile părții

vătămate Pleșca Olga (f.d. 90-92, vol. II; f.d. 24, vol. III); declarațiile martorilor

Ceban Elena, Vidrașco Denis, Todorovici Nicoleta.

În contextul depozițiilor nominalizate mai sus, instanța de apel a ținut să

menționeze, că deși instanța de fond în conținutul sentinței a făcut referire la un

șir de probe scrise, care vin să confirme învinuirea adusă lui Muștuc Vasile pe

acest capăt de acuzare, în motivare li-a dat insuficientă apreciere, ne luând în

considerație plângerea Olgăi Pleșca din 02.02.2013 prin care solicită atragerea

la răspundere a lui Muștuc Vasile pentru conflictul declanșat în aceeași zi, în

jurul orelor 19:00 în incinta localului ”Brus Alina”, numind-o în public cu

cuvinte necenzurate, comportându-se brutal și lovind-o cu palma peste față,

provocându-i dureri fizice (f.d. 124, vol. I), fapt susținut și prin explicațiile

formulate la aceiași dată (f.d. 129, vol. I), prin cererea din 09.04.2013 solicitând

recunoașterea în calitate de parte vătămată și civilă, fiindu-i cauzate dureri

fizice și prejudiciu material și moral (f.d. 134, vol. I), acționându-l în sensul

art. 219 Cod de procedură penală cu acțiune civilă la care a anexat bonurile de

plată (f.d. 51-54, vol. II).

Totodată, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 159D din

17.04.2013 întocmit de către medicul legist O. Lipovan, la Pleșca Olga s-a

depistat trauma cranio-cerebrală închisă și comoție cerebrală, ce posibil a fost

provocată în rezultatul acțiunii unui corp dur, bont, posibil în termenul și

circumstanțele descrise în îndreptare, ducând la o dereglare a sănătății de

scurtă durată (de la 7 la 21 zile) calificându-se ca leziune corporală ușoară

(f.d. 145, vol. I).

Drept urmare a cercetării multeaspectuale a probelor administrate la caz

prin prisma art. art. 100-101 Cod de procedură penală, instanța de apel a

constatat ca fiind dovedit faptul, că Muștuc Vasile la data de 02.02.2013, în jurul

orelor 20:30, aflându-se în incinta localului „Pizza Brus Alina" din str. Prieteniei,

1/A, or. Șoldănești, fără nici un motiv, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, în prezența clienților, a insultat-o cu cuvinte necenzurate și

intenționat i-a aplicat o lovitură cu palma peste față proprietarei Pleșca Olga,

cauzându-i traumă cranio-cerebrală și comoție cerebrală, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr.159D din 17 aprilie 2013 se califică ca

leziuni corporate ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, înjosindu-i

premeditat onoarea și demnitatea, acțiunile lui încadrându-se pe deplin la

componența art. 287 alin. (1) Cod penal cu calificativele: ”huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțită de

aplicarea violenței asupra persoanei, și amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe”.

9

Instanța de apel a conchis, că din conținutul faptei săvârșită de Muștuc

Vasile se desprinde cu certitudine încălcarea de către el a ambianței liniștite de

conviețuire în societate și a relațiilor de inviolabilitate a persoanei, exprimate

prin încălcarea grosolană a ordinii publice cu maltratarea fără nici un motiv a

victimei Pleșca Olga, ce nu făcu altceva decât o observație verbală referitor la

comportamentul copilului, după care și cea a inculpatului ce prin împreunarea

fără acordul ei, a meselor în incinta localului, îngrădi accesul în pițerie altor

persoane, luând din frigider sucul pentru care nu se achitase.

Cât privește acțiunile victimei O. Pleșca rezultate din depozițiile martorilor

Vidrașco Denis și Nicoleta Todorovici, acestea nu pot fi apreciate drept

provocare a conflictului, ci sunt o reacție normală de apărare de la violența la

care a fost supusă, or, tocmai comportament obraznic cu încălcarea grosolană a

ordinii publice de către inculpatul Muștuc, în ambianță cu expresiile

necenzurate expuse la adresa ei în loc public și aplicarea fără nici un temei a

violenței fizice în prezența altor persoane, îi denotă caracterul huliganic al

faptei comise.

Astfel, concluzia instanței de fond referitor la lipsa în acțiunile inculpatului

a intenției directe spre încălcarea ordinii publice, nu a putut fi acceptată de

către instanța de apel, or, pe lângă cele menționate supra, la victima Olga Pleșca

au fost depistate vătămări corporale ușoare cu dereglarea de scurtă durată a

sănătății, ce potrivit medicului legist, puteau fi provocate în circumstanțele

descrise în îndreptare, fiind rezultatul acțiunii unui corp dur și bont, ce potrivit

literaturii de specialitate poate fi pumnul, piciorul, bâtele, etc..

Prin urmare, instanța de apel a menționat, că acțiunea inculpatului Muștuc

a fost din start îndreptată spre încălcarea grosolană a ordinii publice, atunci

când fără învoirea administratoarei localului începu să schimbe locația

mobilierului, îngrădind accesul altor persoane, reacționând agresiv la

observațiile aduse, prin înjurarea acestei cu cuvinte necenzurate în loc public și

în prezența altor persoane, urmată prin nedorința de achitare a produsului

consumat, iar ca rezultat al conflictului inițiat pe acest temei, aplicarea violenței

nepericuloase pentru sănătate, ce nu poate fi apreciată de sine stătător prin

încadrarea acțiunilor la art. 78 alin. (3) inexistent sau alin. (2) Cod

contravențional, fiind o parte a întregului complet de acțiuni comise de

făptuitor, or, insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale ușoare și alte

acțiuni de acest fel au fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii

publice de către făptuitor, încadrându-se perfect la componența de huliganism.

Totodată, constatând ca fiind dovedită fapta de huliganism comisă de

inculpat, instanța de apel a considerat necesar de a excluse din conținutul ei

sintagma ”mai multe lovituri” ce nu și-a găsit confirmare din materialul

acumulat la caz și declarațiile persoanelor audiate și care nu influențează nici

într-un mod la încadrarea faptei.

Cu constatările expuse mai sus, instanța de apel a apreciat critic declarațiile

inculpatului prin care încercă să convingă instanțele, că ar fi fost provocat la

conflict de către însăși partea vătămată, or, reieșind din aspectele faptice a

10

cauzei, în raport cu dezvoltarea fizică și diferența de vârstă a părților, precum și

urmările depistate la O. Pleșca, ce puteau fi provocate în circumstanțele descrise

a cauzei, versiunea formulată de el în acest sens, rămâne a fi neobiectivă și

absolut incredibilă.

Astfel, ținând cont de faptul, că infracțiunile prevăzute de art. art. 287

alin. (1) Cod penal, prin prisma art. 16 alin. (3) Cod penal face parte din

categoria celor mai puțin grave, pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa

maximă cu închisoare de până la trei ani, în raport cu data comiterii faptei -

02.02.2013, instanța de apel a reținut intervenirea termenilor de prescripție

prevăzuți de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, fapt pentru care în corespundere

cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală va dispune încetarea în

privința lui Muștuc Vasile a procesului penal pe art. 287 alin. (1) Cod penal în

legătură cu prescripția tragerii lui la răspunderea penală.

declară recurs ordinar avocatul Lefter Stela în numele inculpatului Muștuc

Vasile, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu

menținerea sentinței în vigoare.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- în decizia CSJ din 07.02.2017 nu există nici o recomandare de casare a

sentinței primei instanțe, dar s-a pus sarcina în fața instanței de apel să

cerceteze minuțios fiecare probă propusă de acuzator și să-și argumenteze

suficient soluția pe caz;

- instanța de apel a dat o apreciere diametral opusă aprecierii primei

instanțe tuturor probelor prezente la materialele dosarului. Astfel făcând

trimitere la proba cu martori cum sînt: Vidrașco Denis (f.d. 107-108 Vol. II),

Nicoleta Todorovici (f.d. 111-113, Vol. II) - probe prezentate de către partea

acuzării, potrivit declarațiilor cărora se confirmă cu certitudine că acel conflict

avut loc la 02.02.2013 între inculpat și partea vătămată a fost inițiat de către

partea vătămată prin acțiuni concrete: începând cu observațiile în mod brutal la

careva acțiuni a unui copil de 3 ani, neprezentarea la cerere a paharelor,

neprezentarea bonului de plată; apucarea de gulerul cămașei a inculpatului cu

folosirea a cuvintelor necenzurate și lovirea acestuia cu palma peste față în

prezența celor din local - instanța le tratează în detrimentul inculpatului, la

moment ce este clar și vădit că anume partea vătămată a fost inițiatoarea

conflictului. Însă instanța, neclarificându-se în declarațiile martorilor

menționează, că inculpatul a fost acel care prin comportamentul său a dat

dovadă de acțiuni hulaganice, menționând că a lovit partea vătămată „fără nici

un temei cu palma peste față” - iar faptul că partea vătămată, care-și exercita

funcțiile în deservirea clienților, prima l-a atacat cu o lovitură peste față cu

palama pe inculpat trăgându-l de gulerul cămășii în sus în prezența celorlalți -

în opinia instanței de apel „a fost o reacție normală la acțiunile inculpatului".

Consider că instanța prin așa concluzii n-a apreciat corect circumstanțele de

fapt neluînd în considerație calificativul pentru crima de huliganism prevăzută

11

de legislație, prin urmare n-a aplicat corect legislația la speța dată. Potrivit

doctrinei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute pentru huliganism

constă: „în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiuni care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită. " Pe cazul în speță - inculpatul a fost insultat, înjosit și

atacat de către partea vătămată - la care ca reflex de apărare a fost îmbrâncirea

părții vătămate. Prin urmare pe cazul dat lipsește latura obiectivă;

- instanța n-a dat nici o apreciere precum că, martorul Ceban Elena, este

angajata părții vătămate și se află în relații directe de muncă, or, ultima depinde

de partea vătămată ca subalternă de serviciu;

- instanța n-a dat nici o apreciere faptului că în acea seară, anume

inculpatul a chemat telefonic poliția și a depus plângere, iar plângerea părții

vătămate a fost depusă a doua zi, după conflict, când a aflat despre cercetările

poliței începute pe caz la plângerea inculpatului;

- nu poate fi condamnat inculpatul la moment ce la materialele dosarului, în

cadrul cercetării de către OUP - au dispărut probe pe circa 15 file, fapt care l-a

confirmat prin declarațiile sale martorul Frăsînescu Segiu (care de fapt a și

condus cercetările pe caz cu calitate de ofițer de urmărire penală). Urmează de

menționat că tot acest martor a și confirmat că de fapt în urma investigării

cazului respectiv, toate probele au condus la încetarea cauzei, pentru că în

acțiunile inculpatului n-au fost prezente elementele infracțiunii de huliganism.

Astfel, el a emis ordonanța cu propunerea de a nu începe dosar penal pe

acțiunile inculpatului;

- instanța n-a dat apreciere nici faptului că plângerea inculpatului pe

acțiunile părții vătămate a fost conexată cu plângerea părții vătămate pe

inculpat, pentru că se refereau la același conflict, cu implicarea acelorași părți.

inadmisibilității recursului inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

consideră că instanța de apel corect a reținut încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de inculpat, adoptând o soluție corectă de încetare a procesului penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

12

Prin recursul declarat, recurentul a invocat temei de drept pct. 8) și 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume: nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

13.1. Referitor la temeiul de drept invocat de recurent prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume: nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod de

procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că,

criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța

de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat, dându-le o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 10 al prezentei decizii,

concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră necesar

repetarea acestora.

Conform deciziei adoptate, instanța de apel a apreciat probele din dosar

potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia

corectă privind încetarea procesului penal cu liberarea de răspundere penală a

inculpatului Muștuc Vasile învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, pe motivul intervenirii termenului de prescripție

pentru atragerea la răspundere penală, prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod

penal, în rest menținând neschimbate dispozițiile sentinței.

Este de menționat că potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2)

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea probelor este o competență și

prerogativă legală a instanțelor de fond și nu constituie un temei de drept

separat de casare din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală, astfel că invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar drept temei de

casare este lipsită de suport legal.

Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal conchide, că în speța

dată nu se constată erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

13.2. Cu referire la motivele recursului, prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se va expune, deoarece în

speța dată, în situația în care inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea

13

infracțiunii ce i se incriminează, invocarea acestei erori, care prevede că „faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită” este lipsită de logică, dar și

neîntemeiată, deoarece recursul nu conține o motivare sub acest aspect, nefiind

indicată norma penală în baza căreia urmau a fi încadrate acțiunile inculpatului,

iar potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală și motivelor expuse de către recurent.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că decizia instanței de

apel nu este afectată de erori de drept invocate de recurent, prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 413-418 Cod de procedură penală, prin urmare, hotărârea atacată este

legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lefter Stela în

numele inculpatului Muștuc Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 09 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Muștuc Vasile

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

14