1ra-1040/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1040/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1040/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Țurcan Anatolie și Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Guzun Ion xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.07.2017 – 22.12.2017;

Instanța de apel: 09.01.2018 – 31.01.2018;

Instanța de recurs: 02.05.2018 – 13.06.2018.

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Guzun Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

(trei) luni.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Guzun Ion, a fost

suspendată pe un termen de probațiune de 1 (un) an.

Acțiunea civilă înaintată de Udvud Elena în latura încasării prejudiciilor materiale

a fost admisă integral și s-a dispus încasarea din contul părții civilmente responsabile SA

1

„GALAS”, IDNO 1002600000630 în beneficiul părții civile Udvud Elena a sumei de 2

537 (două mii cinci sute treizeci și șapte) lei.

Acțiunea civilă înaintată de Udvud Elena împotriva lui Guzun Ion, în latura

încasării prejudiciului moral, s-a admis parțial și s-a dispus încasarea din contul lui

Guzun Ion în beneficiul lui Udvud Elena a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune în

sumă de 20 000 (douăzeci mii) lei, fiind dispusă încasarea de la Guzun Ion în beneficiul

lui Udvud Elena cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 3 000 (trei mii) lei.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Guzun Ion a

cheltuielilor de judecată, ce țin de efectuarea expertizei medico-legale, a fost respinsă.

14.05.2017, aproximativ la orele 22:00, treaz și cu permis de conducere,

conducând autovehiculul de model „Opel Astra” cu n/î CR AY 721, pe str. Decebal

mun. Chișinău, din direcția str. Sarmizegetusa spre str. N. Titulescu, în preajma

imobilului nr.61, nu a manifestat dexteritate în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, nu a ținut cont de situație rutieră, precum și cea care

determină viteza de circulație, încălcând astfel prevederile normelor prevăzute la pct.45

alin.1) lit. a), b) și d) și alin.2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin

HG nr.357 din 13.05.2009, potrivit căruia: „1) Conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și d)

situația rutieră. 2) In cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului.”, urmare a căror fapte a tamponat pietonul

Udvud Elena xxxxx, care traversa carosabilul, de la stânga spre

dreapta, direcției de deplasare acestuia.

În consecință, în urma impactului, cet. Udvud Elena, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1410/D din 26.06.2017, i-a fost cauzată o vătămare corporală

medie, cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de: „Fractura închisă a osului

tibial drept în 1/3 superioară”.

care a solicitat admiterea apelului și casarea parțială a acesteia în partea laturii civile, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care cheltuielile judiciare în valoare de 320 lei să fie

încasate în beneficiul statului de la inculpatul Guzun Ion.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că, sentința primei instanțe este

neîntemeiată în partea respingerii încasării cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizei medico-legale.

Procurorul a invocat că, prima instanță nu a luat în considerare faptul că, în cadrul

instrumentării cauzei penale, de către stat au fost suportate cheltuieli judiciare pentru

2

efectuarea expertizei medico-legale în privința părții vătămate Udvud Elena în sumă de

320 lei, aceste cheltuieli urmând să fie încasate de la inculpat în beneficiul statului,

conform prevederilor art.art.227 alin.(l), (2), (3) și 229 Cod de procedura penală.

De asemenea apelantul a indicat că, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză

penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi

și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale în privința celui care a comis-o.

Respectiv, cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Astfel, apelantul consideră că, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile

judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod

inevitabil desfășurarea urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica

pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor,

producerea unor cheltuieli. Obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de

către prima instanță. Subsecvent, cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza

penală de învinuire a lui Guzun Ion urmează să fie încasate din contul acestuia.

apelul procurorului a fost respins ca fiind nefondat cu menținerea sentinței contestate.

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de

art.3641 Cod de procedură penală.

Sentința primei instanțe a fost contestată de acuzatorul de stat doar în privința

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 320 lei.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind justificate solicitările procurorului privind

încasarea de la inculpatul Guzun Ion a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei

judiciare în sumă de 320 lei, or, acestea sunt cheltuieli din cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Prevederile art.228 alin.(4) Cod de procedură penală stipulează că, expertul,

specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru executarea

obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu.

Astfel sumele solicitate spre încasare și pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de

320 lei, nu pot fi admise.

În contextul dat, instanța de apel a menționat că luând în considerare prevederile

art.75 alin.(3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar

3

nr.68 din 14.04.2016, ordonatorul expertizei medico-legale în speță este organul de

urmărire penală - SUP AR al SCAUP al DP mun. Chișinău, în temeiul ordonanței din 19

iunie 2017. Aceste cheltuieli sunt suportate din contul statului, care reieșind din

obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal, urmează să realizeze în mod

prompt și eficient acțiunile în vederea descoperirii infracțiunilor și contracarării

activității infracționale, astfel, nu pot fi puse în sarcina inculpatului cheltuielile necesare

pentru realizarea acțiunilor ce vin să confirme vinovăția acestuia.

De asemenea, instanța de apel a indicat că normele procedural penale nu prevăd

expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, ce constituie

cheltuieli legate de expertiza judiciară.

Din cele expuse, instanța de apel a conchis că, prevederile legale la care face

trimitere acuzatorul de stat în apelul său, se referă la acțiunea civilă înaintată de către

partea vătămată ori cheltuielile judiciare care sunt enumerate în dispoziția art.227

alin.(2) pct.5) Cod de procedură penală și nu prevăd expres achitarea din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare.

prin care solicită casarea parțială a acesteia în latura civilă, cu pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, potrivit căreia să fie dispusă încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei.

În motivarea recursului ordinar, procurorul invocă că soluția instanței de apel, prin

care a fost respins apelul procurorului referitor la neîncasarea cheltuielilor de judecată,

contravine normelor procesual penale în vigoare.

Procurorului susține că cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea

expertizei judiciare în cauza penală compuse din costul raportului de expertiză medico-

legală nr. 6800/F, suma acestuia constituind 320 lei.

Astfel, potrivit prevederilor art.227 alin.(1) Cod de procedură penală „Cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.”

Potrivit alin.(3) a aceleiași norme „Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate”. Aceasta este o normă generală și

nu obligă statul să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a

facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces. Totodată

legislatorul a expus suficient de clar în art.299 Cod de procedură penală obligativitatea

suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

Prin urmare, în situația când art.229 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează

direct că - inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor judecătorești de a

4

respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată, fiind prezentată de către procuror

dovada cheltuielilor suportate de stat la efectuarea expertizei judiciare.

Subsidiar celor invocate supra, acuzarea remarcă că efectuarea cheltuielilor de

judecată într-o cauză penală este provocată de săvârșirea infracțiunii, care evident

impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale. Ca

urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temei juridic fiind fapta infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii

astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Generalizând experiența statelor europene la acest capitol (Germania, Estonia,

Letonia, România), unde lucrurile stau altfel, practicile în domeniu la toate etapele unui

proces penal, pun sarcina achitărilor pe seama persoanei care a săvârșit infracțiunea și nu

pe umerii contribuabililor onești.

Cele expuse relevă asupra faptului, că instanța de apel n-a îndeplinit cerințele

stipulate în art.art.101, 394, 414 Cod de procedură penală, n-a indicat temeiurile care au

dus la respingerea apelului declarat de acuzatorul de stat, iar acestea constituie temei de

drept pentru recurs ordinar prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea

ce ține de respingerea solicitării procurorului de încasare a cheltuitelor de judecată.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, reținându-se următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal, reieșind din textul recursului declarat, constată că recurentul își

întemeiază alegațiile în temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

5

Însă, în esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă a

acesteia, prin care s-a respins acțiunea civilă înaintată de acuzatorul de stat împotriva lui

Guzun Ion cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei.

Așadar, în privința acestor alegații, verificând materialele dosarului în raport cu

argumentele din cererea de recurs, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit

neîntemeiate.

Recurentul solicită în baza art.227 Cod de procedură penală, încasarea

cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale în mărime de 320 lei,

motivând că legea nu obligă statul să suporte cheltuielile judiciare, ci doar sa le achite la

momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că argumentele invocate de

către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece art.143

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în

mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat,

inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art.143

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală).

Tot aici, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere la prevederile art.143

alin.(2) Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor invocate, se deduce că în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Astfel, se reține că expertiza medico-legală a fost ordonată de către organul de

urmărire penală în vederea constatării gradului vătămărilor cauzate părții vătămate

Udvud Elena în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpatul Guzun Ion, fiind acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse

în sarcina părții acuzării.

În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare

ce sunt achitate din bugetul statutului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a ajuns la

concluzia, de a menține sentința în latura contestată.

Așadar, în virtutea considerentelor expuse supra, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și soluția instanței de apel, nefiind

identificată de instanța de recurs prezența vreunei erori judiciare, care ar putea servi

drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate

6

criticile formulate de către acuzatorul de stat în cererea de recurs ordinar supus judecății,

respectiv se decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Guzun Ion xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

7