1rh-5/2018 — art. 313 CPP

1rh-5/2018 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1rh-5/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

22 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență: 1

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac,

a judecat, în ședință publică, cererea de revizuire declarată de către Procurorul

General Eduard Harunjen, prin care se solicită desființarea deciziilor Colegiului penal

al Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011, din 11 octombrie 2012 și din 06

noiembrie 2012 și a încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 31 martie 2011 privind admiterea plângerii avocatului Chicu Oleg în

numele lui Sîrbu Vladislav și declararea nulă a ordonanței Prim-adjunct al

Procurorului General Pântea Andrei, emisă în cadrul dosarului penal nr. 2009180287,

prin care s-a dispus anularea ordonanței procurorului în Procuratura r-lui Anenii Noi

Babilev Valerian din 30.12.2010 de scoatere a lui Sîrbu Vladislav de sub urmărire

penală și ordonanța din 10.03.2011 de punere sub învinuire a lui Sîrbu Vladislav de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1), art. 287 alin. (3) Cod penal.

Termenul de examinare a cererii de revizuire:

07.08.2018 - 22.11.2018

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a prezentat:

Procurorul Crîjanovschi Sergiu, care a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu

dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

plângerii depuse de avocatul Chicu Oleg, în numele lui Sîrbu Vladislav.

Partea vătămată Mereuță Mihail - care a solicitat admiterea cererii de revizuire în

sensul declarat.

Avocatul Parpalac Aurelia, în numele părții vătămate Mereuță Mihail, care a

solicitat admiterea cererii de revizuire în sensul declarat.

Avocatul Chicu Oleg, în numele lui Sîrbu Vladislav, care a solicitat respingerea

cererii de revizuire, ca fiind neîntemeiată.

Asupra cererii de revizuire, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

înaintat plângere, în procedura prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală, la

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, prin care a solicitat anularea ordonanței Prim

1

adjunctului Procurorului General, Pântea Andrei, din 18 februarie 2011 și ordonanței

de punere sub învinuire a lui Sîrbu Vladislav, emisă la data de 10 martie 2011 de către

procurorul în Procuratura Anenii Noi, Babilev Valerian, cu menținerea ordonanței

Procuraturii Anenii Noi din 30 decembrie 2010.

În motivarea plângerii înaintate a invocat că:

- în privința lui Sîrbu Vladislav de către SUP al CPR Căușeni a fost intentată

cauza penală în baza art. 287 alin. (3) Cod penal - pe faptul acțiunilor huliganice 1

comise de către ultimul și art. 151 alin. (1) Cod penal – pe faptul cauzării leziunilor

corporale grave lui Mereuță Mihail;

- prin ordonanța din 12.08.2009 emisă de Procuratura Căușeni, Sîrbu Vladislav a

fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunilor menționate mai sus;

- la data de 29.12.2009 de către Procuratura Căușeni a fost emisă ordonanță de

punere sub învinuire a lui Sîrbu Vladislav, care a fost emisă cu încălcarea termenului

prevăzut de art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală, adică la un termen de 4 luni 17

zile din momentul înaintării bănuielii;

- ulterior, Procuratura Anenii Noi la data de 30.12.2010, ținând cont de

prevederile art. 251 Cod de procedură penală a emis ordonanță prin care Sîrbu

Vladislav a fost scos de sub urmărire penală, în legătură cu încetarea de drept a

calității sale procesuale de bănuit și din motivul imposibilității menținerii sale în

calitate de învinuit;

- însă, prin ordonanța emisă la data de 18.02.2011 de către Prim-adjunctul

Procurorului General, Pântea A., a fost anulată ordonanța emisă la data de 30.12.2010

de către procuratura Anenii Noi, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a lui Sîrbu Vladislav, fiind dispus reînceperea urmăririi penale în privința

ultimului;

- ordonanța emisă la data de 18.02.2011 de către Prim-adjunctul Procurorului

General, Pântea A., este una ilegală, care nu are temei și suport juridic, fiind emisă cu

încălcări vădite ale prevederilor Codului de procedură penală, iar argumentele puse

la baza acestei ordonanțe nu au nici o legătură cu încălcarea termenului procedural de

menținere într-o calitate procesuală, respectiv persoanele audiate nu au declarat

circumstanțe noi.

Chișinău din 31 martie 2011 a fost admisă integral plângerea sus indicată, ca fiind

întemeiată, cu declararea nulă a ordonanței emise la data de 18.02.2011 de către Prim-

adjunctul Procurorului General, Pântea A., în cadrul dosarului penal nr. 2009180287,

prin care s-a dispus anularea ordonanței procurorului în Procuratura r-lui Anenii Noi,

Babilev V., din 30.12.2010 de scoatere a lui Sîrbu Vladislav de sub urmărire penală și

ordonanța din 10.03.2011 de punere sub învinuire a lui Sîrbu Vladislav de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 287 alin. (3) Cod penal, emisă de

procurorul în Procuratura r-lui Anenii Noi, Babilev V., cu obligarea procurorului să

lichideze încălcările depistate și care afectează drepturile și libertățile constituționale

ale persoanei.

2

În motivarea încheierii instanța de judecată a stabilit cu certitudine că, bănuitului

Sîrbu Vladislav nu i-a fost prelungit termenul de menținere în calitate de bănuit de

către Procurorul General și adjuncții acestuia, iar ordonanța de punere sub învinuire a

fost emisă după expirarea termenului de 4 luni 17 zile.

Totodată, judecătorul de instrucție a menționat că în ordonanța Prim-adjunctului

Procurorului General din 18.02.2011, prin care a fost reluată urmărirea penală nu a

fost constatată existența vreunui temei prevăzut de art. 287 Cod de procedură penală, 1

ce ar fi permis reluarea urmăririi penale pe acest caz.

Astfel, instanța de judecată a constatat că, ordonanța atacată contravine

prevederilor art. 22 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 7 alin. (2) Cod penal și art. 4

Protocolul 7 al CEDO, privind dreptul de a nu fi urmărit de către organul de urmărire

penală de mai multe ori.

De asemenea, instanța de judecată a reținut că, au fost încălcate și prevederile art.

20 Cod de procedură penală, adică efectuarea urmăririi penale în termen rezonabil, cu

atât mai mult că respectarea termenului nominalizat urmează a fi asigurat de către

procuror.

În astfel de împrejurări, instanța de judecată a conchis că, au fost încălcate

prevederile art. 19 Cod de procedură penală, art. 20 din Constituția Republicii

Moldova și art. 6 CEDO, care prevăd desfășurarea procesului penal în strictă

conformitate cu principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional,

în special accesul liber la justiție.

Referitor la cerința apărătorului privind declararea nulă a ordonanței din

10.03.2011 de punere sub învinuire a lui Sîrbu Vladislav, instanța de judecată, de

asemenea a considerat-o ca întemeiată, pe motiv că odată ce s-a constatat în ședința

judiciară că reluarea urmăririi penale contravine prevederilor art. 22 Cod de

procedură penală lezând drepturile și libertățile lui Sîrbu Vladislav, prin emiterea de

către Prim-adjunctul Procurorului General a ordonanței din 18.02.2011, menținerea

calității de învinuit a lui Sîrbu Vladislav, este inadmisibilă și urmează să înceteze de

drept.

Prin urmare, la punerea sub învinuire a lui Sîrbu Vladislav la data de 10.03.2011,

de către procuror au fost neglijate prevederile legale, iar contrar dispozițiilor art. 22 și

287 Cod de procedură penală s-a admis punerea unei și aceleiași persoane sub

învinuire pentru aceiași faptă.

Mereuță Mihail și avocatul său Batîr Valeriu, au contestat-o cu recurs în anulare,

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri privind

reluarea urmăririi penale pe cauza dată, invocând că în cadrul urmăririi penale au

fost acumulate destule probe și dovezi ce confirmă vinovăția lui Sîrbu Vladislav, în

comiterea infracțiunilor imputate și cauza penală necesită a fi trimisă în instanța de

judecată pentru a fi examinată. Respectiv, învinuitul Sîrbu Vladislav urmează a fi

pedepsit pentru cele săvârșite conform legii penale. Totodată, ca unul din motivele de

bază a declarării recursului în anulare a fost menționat că partea vătămată Mereuță

3

Mihail, nu a participat la examinarea plângerii lui Sîrbu Vladislav, deoarece nu a fost

citat în ședința de judecată, fiindu-i îngrădit astfel accesul la justiție, adică din cauze

independente de voința sa a fost în imposibilitate de a participa la examinarea

plângerii formulate de partea adversă, care prin încheierea contestată și emisă de

judecătorul de instrucție a fost eliberat de răspundere penală, pentru comiterea

infracțiunilor față de Mereuță Mihail și prejudiciile aduse acestuia.

2011 a fost decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

În motivarea hotărârii adoptate, instanța de recurs în anulare a notat că, potrivit

art. 313 alin. (4) Cod de procedură penală, plângerea împotriva acțiunilor și actelor

ilegale ale organului de urmărire penală se examinează de către judecătorul de

instrucție cu participarea procurorului și cu citarea persoanei care a depus plângerea.

Astfel, legea națională nu a prevăzut antrenarea tuturor părților și a altor

persoane la procesul penal în procedura examinării plângerii unei părți concrete

asupra actului procedural emis de organul de urmărire penală.

Potrivit cadrului legal existent, judecătorul de instrucție era obligat să examineze

plângerea respectivă în toate cazurile cu participarea procurorului, iar persoana care a

sesizat instanța și care a invocat încălcări ale drepturilor sale este citată, dar

neprezentarea acesteia nu împiedică examinarea plângerii. Celelalte părți participante

la procesul penal nu sunt citate, deoarece sesizarea depusă judecătorului de instrucție

se referă doar la un drept, pretins a fi încălcat la faza de urmărire penală, ce îl vizează

doar pe petiționar.

Totodată, instanța de recurs în anulare a relevat că, concluzia primei instanțe

referitor la ilegalitatea ordonanței contestate, coroborează concludent cu faptul că

împrejurările invocate în această ordonanță sunt absolut lipsite de vre-o motivare sub

aspectul dacă acestea pot fi apreciate ca fapte noi ori recent descoperite, fiind de

natură să afecteze ordonanța precedentă, adică cea din 30 decembrie 2010, privind

scoaterea lui Sîrbu Vladislav de sub urmărirea penală.

Prin urmare, în ordonanța procurorului contestată lipsește cu desăvârșire

specificarea esenței circumstanțelor noi relatate de către martorii Mereuță V., Mereuță

L., părțile vătămate Mereuță M., Mereuță P., în cadrul audierilor suplimentare, cât și a

celor declarate de martorul Mereuță A., precum și concluzia argumentată a organului

de urmărire penală că aceste circumstanțe ar fi de o asemenea natură, încât au afectat

ordonanța irevocabilă precedentă.

În cele din urmă a fost statuat că, procurorul și-a fondat opțiunile menționate,

doar în baza unei presupuneri absolut nemotivate, adică neîntemeiat a redeschis

procesul penal în privința lui Sîrbu Vladislav.

atacat cu recurs în anulare încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

31.03.2011, solicitând casarea acesteia, ca fiind adoptată cu admiterea erorilor de drept

și fiind afectată de un viciu fundamental, cu constatarea legalității ordonanței

4

Procuraturii Generale din 18.02.2011, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie respinsă plângerea avocatului Chicu Oleg în numele lui Sîrbu

Vladislav, ca nefondată.

În motivarea recursului în anulare a fost invocat că:

- judecătorul de instrucție eronat a motivat anularea ordonanței contestate,

deoarece în rezultatul investigațiilor efectuate de către organul de urmărire penală au

fost acumulate probe suplimentare, adică fiind audiați martorii Mereuță V., Mereuță 1

L., părțile vătămate Mereuță M., Mereuță P., care au susținut integral cele declarate

anterior, totodată relatând circumstanțe noi în care s-au comis infracțiunile, indicând

și la prezența altei persoane la incident, care fiind audiată a cominicat fapte noi, ce

anterior nu erau descoperite. Astfel, la 05.02.2011 a fost audiat martorul Mereuță A.,

care a făcut declarații despre circumstanțele comiterii la data de 29.07.2009 de către

Sîrbu Vladislav, a faptelor infracționale;

- în asemenea împrejurări, corect s-a dispus anularea ordonanței procurorului în

Procuratura Anenii Noi, Vabilev V., din 30.12.2010 de scoatere de sub urmărire penală

a lui Sîrbu Vladislav, prin aplicarea art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

respectiv anulată din motivul apariției faptelor noi, recent descoperite;

- punerea sub învinuire nu poate fi considerată ca o acțiune de urmărire penală

care a lezat drepturile și interesele legitime ale lui Sîrbu Vladislav;

- instanța de judecată primind spre examinare plângerea avocatului Chicu Oleg,

în numele lui Sîrbu Vladislav, a încălcat grav prevederile art. 2991 și 313 Cod de

procedură penală, care prevede modul și procedura examinării plângerilor împotriva

acțiunilor de urmărire penală efectuate de către procuror. Astfel, ordonanța Prim-

adjunctului Procurorului General din 18.02.2011 urma să fie supusă controlului

ierarhic, adică Procurorul General, ulterior în caz de respingere a contestației,

ordonanțele emise urmau a fi supuse controlului judiciar;

- prin încheierea judecătorului de instrucție din 31.03.2011 s-a atentat la

drepturile părții vătămate, garantate de art. 60 din Codul de procedură penală,

punând în imposibilitate ca aceasta să prezinte probele sale pe marginea plângerii

depuse, îngrădindu-i în așa mod accesul la justiție.

avocatul său Batîr V., au declarat repetat recurs în anulare împotriva hotărârilor

judecătorești adoptate la caz, solicitând casarea acestora, ca nefondate cu dispunerea

rejudecării cauzei la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, în alt complet de judecată,

invocând argumente similare cu cele invocate în recursul în anulare declarat de către

aceștia la 14.04.2011.

iunie 2012 a fost dispusă amânarea judecării recursului în anulare împotriva încheierii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2011, declarat de către Prim-adjunct

al Procurorului General, Pântea A., în privința lui Sîrbu Vladislav, până la examinarea

de către Plenul Curții Supreme de Justiție a recusului în anulare declarat de către

partea vătămată Mereuță Mihail și avocatul său Batîr V., împotriva deciziei Colegiului

5

penal al Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011.

2012 a fost decis inadmisibilitatea recusului în anulare declarat împotriva încheiereii

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martiei 2011 și

a deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011,

declarat de către partea vătămată Mereuță Mihail și avocatul său Batîr V., ca fiind

declarat repetat. 1

În motivarea hotărârii adoptate instanța a menționat că, recurenții au invocat

aceleași motive și aceleași cerințe pe care le-au menționat și în primul recurs în

anulare, ce au fost verificate minuțios de instanța de recurs în anulare în primul set de

proceduri. Careva noi motive relevante în susținerea argumentelor invocate,

recurenții nu au prezentat.

noiembrie 2012 a fost decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Prim-

adjunctul Procurorului General, Pântea A., împotriva încheierii judecătorului de

instrucție al Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2011.

În motivarea hotărârii adoptate instanța a menționat că, dispoziția art. 452 alin.

(3) Cod de procedură penală în redacția Legii nr. 82 din 07.05.2010, în vigoare de la

04.06.2010, prevedea că persoanele menționate în art. 313 alin. (1) Cod de procedură

penală, precum și Procurorul general și adjuncții acestuia pot declara recurs în

anulare împotriva încheierii irevocabile a judecătorului de instrucție cu privire la

pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea

urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale în cazurile

prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

Însă, prin Legea nr. 66/05.04.2012, în vigoare de la 27 iulie 2012, alin. (3) al art.

452 Cod de procedură penală a fost abrogat, respectiv legea nu stabilește efect

ultraactiv.

cerere de revizuire în conformitate cu prevederile art. 4641 Cod de procedură penală,

prin care solicită desființarea încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2011 și a deciziilor Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011, din 11 octombrie 2012 și din 06 noiembrie

2012 în cauza penală nr. 2009180287, sub aspectul încălcării dreptului prevăzut de art.

3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă plângerea

avocatului Chicu Oleg în interesele lui Sîrbu Vladislav, ca fiind nefondată, cu

obligarea procurorului să continuie investigațiile în cauza dată.

În motivarea cererii de revizuire se invocă:

- la data de 15 mai 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat

hotărârea în cauza Mereuța c. Republicii Moldova (cererea nr. 64401/11), în care a

notat că, deși principalul suspect a fost identificat și își recunoscu-se vina, ancheta nu

a condus la pedepsirea persoanei responsabile, deoarece nu au fost respectate

6

termenele prevăzute de legislația procesual-penală. Astfel, Curtea a statuat că,

ancheta penală cu referire la plângerile lui Mereuță Mihail, în legătură cu leziunile

provocate de către o persoană nu a fost eficientă și în consecință a avut loc încălcarea

art. 3 din Convenție sub aspect procedural;

- în conformitate cu prevederile art. 46 din Convenția Europeană este stabilită

obligația statelor-părți să se conformeze hotărârilor Curții;

- esența încălcărilor enunțate de către Curtea Europeană conduce la concluzia că 1

și judecătorul de instrucție, pronunțându-se asupra plângerii avocatului, Chicu Oleg

în interesele lui Sîrbu Vladislav, nu a efectuat o verificare minuțioasă, completă și

obiectivă a circumstanțelor prezentei cauze;

- prin neexaminarea multilaterală a circumstanțelor expuse în plângerea

avocatului Chicu Oleg, instanța de judecată a admis un viciu fundamental, care a

afectat grav drepturile reclamantului Mereuță Mihail;

- încălcarea dreptului lui Mereuță Mihail, la un recurs efectiv, dedusă din

aspectul procedural al art. 3 din Convenția Europeană (care presupune pe lângă plata

compensațiilor, atunci când este cazul și efectuarea unei investigații detaliate și

efective) continuie să se producă și în prezent, ceea ce constituie o încălcare gravă a

Convenției și aceasta nu poate fi remediată decât prin revizuirea încheierii

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31.03.2011;

- existența încheierii judecătorești determină imposibilitatea ca victima să

beneficieze de o investigație efectivă, fiindu-i îngrădit accesul la justiție, prevăzut de

art. 20 alin. (1) al Constituției și art. 19 al Codului de procedură penală, precum și

garanțiile fundamentale, fixate în art. 7 Cod de procedură penală, cum ar fi legalitatea

procesului penal – încălcări care constituie erori de drept și vicii fundamentale, ce nu

pot fi corectate decât prin anularea hotărârii contestate;

- încheierea judecătorului de instrucție din 31 martie 2011, adoptată în prezenta

speță, cade sub categoria hotărârilor irevocabile care pot fi supuse revizuirii în

condițiile prevăzute de art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală.

penală, asupra cererii de revizuire, au depus referință:

11.1 Partea vătămată Mereuță Mihail și avocatul său Parpalac Aurelia, care au

susținut integral și au solicitat admiterea cererii de revizuire declartă în temeiul art.

4641 Cod de procedură penală, invocând că urmează a fi repus dreptul părții

vătămate, care a rămas invalid pe viață, prin prisma constatărilor CEDO din hotărârea

pronunțată la data de 15.05.2018, impunându-se redeschiderea procedurilor la nivel

național manifestate prin revizuirea încheierii adoptate de către judecătorul de

instrucție, deoarece a fost afectată de un viciu fundamental, manifestat prin limitarea

dreptului victimei, garantat de art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, și anume de dreptul de a beneficia

de o investigație efectivă a alegațiilor sale cu privire la aplicarea relelor tratamente.

11.2 Avocatul Chicu Oleg, în numele lui Sîrbu Vladislav, care a solicitat

respingerea cererii de revizuire depuse ca neîntemeiată, deoarece reieșind din norma

7

art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală nu este întrunită condiția – ca consecințele

grave să poată fi remediate doar prin revizuirea hotărârii pronunțate. Astfel, de facto, statul

Republica Moldova a fost condamnat de către Curtea Europeană pentru că, organul

de urmărire penală nu a execuat o obligație pozitivă în termen și anume, cea de a

înainta învinuirea lui Sîrbu Vladislav în decurs de 3 luni de la recunoașterea acestuia

în calitate de bănuit. Deși, cazul era relativ simplu și anume, suspectul principal deja a

fost identificat și acesta a recunoscut comiterea faptei, urmărirea penală a durat 1 an și 1

8 luni, încheindu-se în cele din urmă fără ca făptuitorul să fie pedepseit din cauza

organului de urmărire penală, care nu a respectat termenele prevăzute de Codul de

procedură penală pentru înaintarea învinuirii. Respectiv, atât judecătorul de

instrucție, cât și Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție care a examinat

contestațiile înaintate anterior, nu au atribuția de a recunoaște persoana în calitate de

învinuit. Această atribuție ține exclusiv de activitatea procurorului și se exercită

exclusiv în termenul prevăzut de lege, iar neexercitarea acesteia strict în termen de

către persoana abilitată are ca efect pierderea calității de bănuit și scoaterea persoanei

de sub urmărirea penală. Din hotărârea adoptată de către CEDO nu rezultă că

încălcarea constatată a fost comisă la faza de judecare a cauzei (în speță la faza de

examinare a plângerii avocatului Chicu Oleg), dar încălcarea respectivă a fost admisă

nemijloct de către procurorul care a instrumentat cauza penală.

invocate, Colegiul penal lărgit conchide că aceasta urmează a fi admisă din

următoarele considerente:

Potrivit art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile

pronunțate în cauzele în care Curtea a constatat o încălcare a drepturilor sau a

libertăților fundamentale ale omului ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol ca urmare

a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți pot fi supuse revizuirii dacă

cel puțin una dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la

aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decît prin revizuirea hotărîrii

pronunțate.

Confrom alin. (2) lit.c), alin. (4) art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală,

procurorul poate cere revizuirea, aceasta urmând să fie depusă în termen de un an de

la data la care hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului a devenit definitivă.

Având în vedere cele menționate, Colegiul constată că prezenta cerere de

revizuire este formulată de procuror, existând o hotărâre a Curții Europene prin care

aceasta a constatat o încălcare a unui drept al unei persoane.

În conformitate cu art. 4641 alin. (11) pct. 2) Cod de procedură penală, dacă se

constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanța desființează hotărîrea atacată

sub aspectul dreptului încălcat și dispune, în cazul în care este necesară administrarea

de probe, rejudecarea în ordine de revizuire la instanța de judecată în fața căreia s-a

produs încălcarea dreptului.

8

Prin prisma dispozițiilor legale menționate, Colegiul penal lărgit consideră în

cazul dat de revizuire prezente condițiile ce presupun :

- faptul existenței unei hotărâri definitive a Curții, prin care s-a constatat o

încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale persoanei;

- faptul că, consecințele grave ale încălcării Convenției, continue să se producă și

să nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Astfel, prin hotărîrea din 15 mai 2018 în cauza Mereuța contra Republicii 1

Moldova, Curtea Europeană a constatat violarea art. 3 din Convenție sub aspect

procedural, ce se manifestă prin faptul că investigația cu privire la afirmațiile

reclamantului referitor la maltratare nu a fost suficientă sau îndeajuns de efectivă.

Reieșind din cererea înaintată Curții spre examinare, argumentele de bază ale

reclamantului Mereuță Mihail au fost invocate prin prisma faptului lipsei eficienței

investigației privind circumstanțele maltratării sale.

Analizînd aceste argumente, Curtea a reiterat faptul că obligația Înaltelor Părți

Contractante, în temeiul Articolului 1 din Convenție, de a garanta tuturor celor aflați

în jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Convenție, coroborată cu Articolul

3, impune statelor să ia măsuri menite să asigure că persoanele în cadrul jurisdicției

lor nu sunt supuse torturii sau tratamentelor, sau pedepselor inumane și degradante,

inclusiv astfel de tratament administrat de persoane particulare (a se vedea Pretty v.

Regatul Unit, nr. 2346/02, §§ 50 și 51, CtEDO 2002-III). Obligația pozitivă a statului de

a oferi protecție împotriva tratamentului inuman sau degradant s-a dovedit a fi

abordată într-un număr de cauze (a se vedea A. v. Regatul Unit, 23 septembrie 1998, §

22 Rapoarte de hotărâri și decizii 1998-VI; Z. și alții v. Regatul Unit[MC, nr. 29392/95, § 73,

CtEDO 2001-V; și M.C. v. Bulgaria, nr. 39272/98, § 149, CtEDO 2003-XII).

Totodată, Curtea Europenaă a menționat că obligația pozitivă în temeiul

Articolului 3 cere statelor să stabilească un cadru legislativ, în special dispoziții penale

eficiente, menite să prevină și să pedepsească săvârșirea infracțiunilor împotriva

integrității personale provocate de persoane particulare. Acest cadru ar trebui să fie

susținut de mecanisme de aplicare al legii astfel, încât, fiind conștiente de riscul

iminent de maltratare a unei persoane identificate sau când a avut loc deja

maltratarea, să ofere protecție victimelor și să îi pedepsească pe cei responsabili de

încălcarea prevederilor respective (a se vedea Mudric v. Moldova, nr. 74839/10, § 47, 16

iulie 2013).

Cu privire la circumstanțele prezentei cauze Curtea a notat că, „reclamantul a

suferit vătămari deosebit de grave ca urmare a atacului săvârșit de către S. Deși cazul a fost

relativ simplu, și anume, că suspectul principal fusese deja identificat și mărturisise

infracțiunea sa, urmărirea penală care a urmat a durat un an și opt luni. Mai mult decât atât,

aceasta s-a încheiat fără ca agresorul să fie pedepsit pentru că organul de urmărire penală nu

ar fi respectat termenele limită prevăzute de Codul de procedură penală pentru a-l pune sub

învinuire. Curtea nu a acceptat argumentul Guvernului potrivit căruia autoritățile au făcut

tot posibilul și că eliberarea agresorului a avut loc din cauza unei decizii neașteptate a Curții

Constituționale, adoptată la un an și trei luni după atac. Prin urmare, Curtea a considerat că

9

ancheta privind relele tratamente aplicate reclamantului nu a fost adecvată sau suficient de

efectivă. Astfel a avut loc o încălcare a Articolului 3 din Convenție sub aspect procedural.”

Revenind la cererea de revizuire supusă judecării, Colegiul reține că,

interpretările Curții cuprinse în hotărîrile sale, adoptate în privința Republicii

Moldova, sînt obligatorii pentru instanțele judecătorești naționale.

Conform prevederilor alin. (8) art. 7 Cod de procedură penală, hotărîrile

definitive ale Curții sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, procurori și 1

instanța de judecată. Reieșind din sensul acestei norme, au caracter obligatoriu nu

doar interpretările Curții cuprinse în hotărîrile sale adoptate în privința Republicii

Moldova, dar și cele adoptate în privința altor state.

Referitor la hotărîrile Curții adoptate în privința unor state concrete, statele

contractante singure decid cum să execute cel mai bine hotărârile Curții, în condițiile

constatării unei încălcări a articolului din Convenție.

Cel mai eficient mod de a repune persoana căreia i-a fost recunoscută încălcarea

în situația sa inițială (restitutio in integrum) pentru Republica Moldova ca stat

contractant și în conformitate cu prevederile legale în vigoare, este aplicarea căii de

atac extraordinare, și anume a procedurii de revizuire a cauzei la nivel național, prin

care instanța își retractează propria hotărîre.

Cu referire la caz, de către Curte a fost constatat încălcarea art. 3 din Convenție

din cauza lipsei unei anchete efective referitor la maltratarea din partea unei persoane

particulare. În calitate de încălcare, Curtea a evidențiat existența violării articolului 3

anume sub aspect procedural, în prezenta speță, ne fiind acceptat argumentul

Guvernului privind decizia neașteptată a Curții Constituționale

Reieșind din cele expuse, Colegiul consată că instanțele judecătorești naționale

au examinat plângerea avocatului Chicu Oleg în numele lui Sîrbu Vladislav referitor

la anularea ordonanței Prim-adjunct al Procurorului General din 18.02.2011 și a

ordonanței de punere sub învinuire a lui Sîrbu Vladislav, emisă la 10.03.2011 de

procurorul Procuraturii r-lui Anenii Noi Babilev Valerian, în ordinea prevăzută de art.

313 Cod de procedură penală, care la acel moment potrivit alin. (4) al aceleiași norme

prevedea că, „Plîngerea se examinează de către judecătorul de instrucție în termen de 10 zile,

cu participarea procurorului și cu citarea persoanei care a depus plîngerea. Neprezentarea

persoanei care a depus plîngerea nu împiedică examinarea plîngerii. Procurorul este obligat să

prezinte în instanță materialele respective. În cadrul examinării plîngerii, procurorul și

persoana care a depus plîngerea dau explicații.”.

Prin urmare, la momentul examinării plângerii înaintate de avocatul Chicu Oleg

în numele lui Sîrbu Vladislav menționate mai sus, dispoziția alin. (4) art. 313 Cod de

procedură penală nu prevedea expres că, la examinarea plângerii urma să participe și

persoane ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plîngerii, din care

motiv instanțele naționale nu au întreprins careva măsuri de a cita pentru participare

la examinarea plângerii date a astfel de persoane, adică a părții vătămate existente la

caz. Acest fapt însă, precum se atestă, a dus la încălcarea dreptului potențialei victime

10

de a participa și a se expune referitor la contestarea unui act al organului de urmărire

penale, ce ar împiedica în viitor continuarea anchetei eficiente.

De menționat este că, legislatorul ulterior a întreprins acțiuni pozitive și a

intervenit cu modificări prin Legea nr. 122 din 02.06.2016, în vigoare la 05.08.2016, în

art. 313 Cod de procedură penală, modificând cu o nouă redacție alin. (4) al articolului

respectiv care prevede că, „Plîngerea se examinează de către judecătorul de instrucție în

termen de 10 zile, cu participarea procurorului și cu citarea persoanei care a depus plîngerea, 1

precum și a persoanelor ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plîngerii.

Neprezentarea persoanei care a depus plîngerea și/sau a persoanelor ale căror drepturi și

libertăți pot fi afectate prin admiterea plîngerii nu împiedică examinarea acesteia. Procurorul

este obligat să prezinte în instanță materialele corespunzătoare. În cadrul examinării plîngerii,

procurorul și persoana care a depus plîngerea, precum și persoanele ale căror drepturi și

libertăți pot fi afectate prin admiterea plîngerii dau explicații.”.

La examinarea plângerii înaintate la data de 12 martie 2011 de avocatul Chicu

Oleg în numele lui Sîrbu Vladislav, în procedura prevăzută de art. 313 Cod de

procedură penală, s-a admis viciu fundamental în cadrul procedurilor precedente ce

au afecat hotărârile judecătorești naționale în prezenta speță, prin faptul că în urma

admiterii acestei plângeri prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2011 și menținerea ei prin hotărârile instanței

supreme a fost încălcat dreptul victimei, în cazul dat al lui Mereuță Mihail de a avea

parte de o anchetă efectivă, în sensul art. 3 al Convenției, fapt constatat și prin

hotărârea Curții Europene din 15 mai 2018.

Astfel, având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15

mai 2018, în cauza Mereuța v. Republica Moldova și deoarece hotărârile atacate sunt

afectate de erori de drept în aspect procedural, erori care nu pot fi corectate de către

instanța de revizuire, se impune soluția de admitere a cererii de revizuire, desființarea

hotărârilor contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul de

instrucție al Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani în ordine de revizuire.

La rejudecarea cauzei în ordine de revizuire la instanța de judecată în fața căreia

s-a produs încălcarea dreptului, aceasta urmează să examineze plângerea în strictă

conformitate cu prevederile legale, ținând cont de circumstanțele expuse în hotărârea

Curții Europene în cauza Mereuța v. Republica Moldova și să adopte o hotărâre legală

și întemeiată.

Colegiul penal

D E C I D E :

Se admite cererea de revizuire declarată de către Procurorul General Eduard

Harunjen.

Se desființează deciziile Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 14

septembrie 2011, din 11 octombrie 2012 și din 06 noiembrie 2012 și încheierea

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2011,

11

privind examinarea în ordinea prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală a

plângerii avocatului Chicu Oleg în numele lui Sîrbu Vladislav de anulare a ordonanței

Prim-adjunct al Procurorului General din 18.02.2011 și a ordonanței de punere sub

învinuire a lui Sîrbu Vladislav, emisă la 10.03.2011 de procurorul Procuraturii r-lui

Anenii Noi Babilev Valerian.

Se dispune rejudecarea de către judecătorul de instrucție al Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani în ordine de revizuire a plângerii avocatului Chicu Oleg, în numele lui 1

Sîrbu Vladislav, depusă la 12.03.2011 împotriva ordonanței emisă la 18.02.2011 de

către Prim-adjunct al Procurorului General Andrei Pântea și a ordonanței emisă la

10.03.2011 de procurorul în Procuratura r-lui Anenii Noi Babilev Valerian de punere

sub învinuire a lui Sîrbu Vladislav.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

12