1ra-1886/2018 — 171 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul central din 30 ianuarie 2018, a fost recunoscut vinovat Mereuța Ion XXXXX, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. 2 lit. c) Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță examinând cauza în baza art. 3641 Cod de procedură penală, a constatat că, la data de 16 aprilie 2015, persoana în privința căreia a fost disjungată cauza penală, dorind să- și satisfacă necesitățile sexuale la o înțelegere prealabilă și împreună cu Mereuța Ion și XXXXX, au transportat-o cu automobilul pentru 1 întreținerea unui raport sexual, pe XXXXX în fâșia forestieră de la marginea XXXXX și i-au propus ultimei să întrețină rapoarte sexual cu ei. XXXXX însă i-a refuzat, atunci având scopul de a-și satisface dorințele sexuale contrar voinței XXXXX, numind-o cu cuvinte necenzurate, i-au spus să-și închidă gura în timp ce ultima plângea, și amenințând-o cu aplicarea violenței fizice, învingându-i rezistența, prin constrângere fizică, profitând de instabilitatea psihică a acesteia care era speriată de acțiunile ultimilor și a început să opună rezistență, contrar voinței ei pe rând au întreținut forțat cu XXXXX rapoarte sexual violente în formă obișnuită.

Împotriva sentinței pronunțată integral la 30 ianuarie, la data de 08 februarie 2018, a declarat apel avocatul Potereanu Dina în numele inculpatului Mereuța Ion, prin care a solicitat casarea sentinței și aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod Penal. În motivarea apelului avocatul Potereanu Dina, a expus următoarele: - prin sentința de condamnare au fost încălcate un șir de drepturi conferite inculpatului; - limitele pedepsei, prevăzute in partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul si mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii. Astfel, în privința inculpatului urmează de suspendat condiționat pedeapsa aplicată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2018, a fost admis apelul, casată integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Mereuța Ion XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. 2 lit. c) Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a constatat că, prin încheierea Judecătoriei Căușeni, sediul central din 25 ianuarie 2018, a fost dispusă disjungerea cauzei penală cu nr. 1-234/2016, privind învinuirea lui Mereuța Ion și XXXXX în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.2 2 lit. c) Cod penal, în 2 cauze penale separate și anume: cauza penală nr. 1- 234/16 în copii privind învinuirea lui Mereuța Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.2 lit. c) Codul penal și cauza penală privind învinuirea lui XXXXX în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, atribuindu-i un număr nou. Prima instanță a examinat, în continuare, cauza penală nr. 1-234/16 privind învinuirea lui Mereuța Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.2 lit. c) Codul penal. Astfel, prima instanță a comis erori de drept care pot fi remediate doar prin casarea sentinței emise și rejudecarea cauzei, or, prima instanță a constatat comiterea faptei infracționale săvârșite de către Mereuța Ion și XXXXX, deși în privința ultimului cauza penală a fost disjungată, neparticipând la examinarea cauzei penale nr. 1- 234/2016. În acest sens, instanța de apel a reținut că, în afară de fapta inculpatului Mereuța Ion, prima instanță a constatat și fapta comisă de către XXXXX, indicând în acest sens că, inculpații Mereuța Ion și XXXXX au comis infracțiunea împreună și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană, deși instanța respectivă, după dispunerea disjungerii, nu mai era competentă să se expună referitor la acțiunile lui XXXXX. Astfel, prima instanță a încălcat prevederile art. 385 alin. (1) Codul de procedură penală, prin indicarea nor fapte ca fiind comise de persoane în privința cărora nu examina cauza penală. Instanța de apel analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu prevederile art.101 Codul de procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, constată următoarele circumstanțe de fapt: la 16 aprilie 2015, persoana în privința căreia a fost disjungată cauza penală, dorind să-și satisfacă necesitățile sexuale la o înțelegere prealabilă și împreună cu Mereuța Ion și o altă persoană în privința căreia a fost disjungată cauza penală, au transportat-o cu automobilul pentru întreținerea unui raport sexual pe XXXXX, în fâșia forestieră de la marginea XXXXX, și i-au propus ultimei să întrețină rapoarte sexual cu ei. XXXXX, însă, i-a refuzat, atunci avînd scopul de a-și satisface dorințele sexuale contrar voinței XXXXX, numind-o cu cuvinte necenzurate, i-au spus să-și închidă gura în timp ce ultima plângea, și amenințând-o cu aplicarea violenței fizice, învingându-i rezistența, prin constrângere fizică, profitând de instabilitatea psihică, a acesteia care era speriată de acțiunile 3 ultimilor și a început să opună rezistență, contrar voinței ei, pe rând, au întreținut forțat cu XXXXX rapoarte sexual violente în formă obișnuită. Astfel, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului Mereuța Ion XXXXX în comiterea infracțiunii imputate este dovedită pe deplin prin probele administrate la faza de urmărire penală care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, dintre care sunt: declarațiile părții vătămate XXXXX; procesul-verbal de confruntare din 29 octombrie 2015 dintre partea vătămată XXXXX și Mereuța Ion; declarațiile martorului Damaschin Alexandru; declarațiile martorului Damaschin Natalia; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 17.04.2015; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14:04.2015; procesul-verbal de examinare a obiectului din 23 septembrie 2015; raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie din 16.10.2015; raportul de expertiză medico- legală nr.222/D din 09.10.2015. De asemenea instanța de apel a menționat că inculpatul a recunoscut integral vinovăția atât în cadrul ședinței primei instanțe, cât și în cadrul ședinței instanței de apel. în prima instanță, la solicitarea inculpatului, cauza a fost examinată în procedura simplificată - judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Astfel, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel a susținut că a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului. Cu referire la solicitările apelantului, instanța de apel a menționat că o condiție obligatorie și unicul temei pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezidă în faptul că nu ar fi rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare stabilită. Aceasta ar însemna că, în rezultatul cercetării cauzei și calităților individuale ale inculpatului s- a format convingerea fermă în posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale fără izolarea de societate, dar în condițiile unui control profilactic al comportamentului persoanei respective într-o anumită perioadă de timp. Instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj sau un drept acordat de lege persoanelor vinovate, dar trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. Pentru dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, Colegiul 4 penal trebuie să examineze dacă prin suspendarea condiționată, în cazul dat, va fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei stipulate în art.61 Codul penal. Astfel instanța de apel a reținut că, infracțiunea comisă de Mereuța Ion, este cu aplicarea constrângerii psihice și fizice asupra persoanei, în acest sens atestând că, infracțiunea respectivă constituie forma cea mai brutală de încălcare a libertății ei sexuale și, totodată, jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce. În afară de aceasta, fapta poate atrage și alte consecințe de mare gravitate (dezechilibru moral, cu implicații în viața de familie sau în societate, o vătămare corporală, moartea sau sinuciderea victimei). În acest sens instanța de apel a considerat că în privința inculpatului nu pot fi aplicate prevederile art. 90 Codul penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar pedeapsa aplicată inculpatului urmează să fie executată real, stabilindu-se astfel o individualizare a pedepsei care este legală, întemeiată, proporțională faptei comise și circumstanțelor reale și personale.

Împotriva deciziei instanței de apel pronunțată integral la 27 iunie 2018, la data de 31 iulie 2018, a declarat recurs ordinar avocatul Potereanu Dina, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul central din 30 ianuarie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2018 și emiterea unei noi decizii prin care în privința inculpatului Mereuța Ion să fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate prevăzută de art. 90 Cod penal. În susținerea poziției sale, recurentul a expus următoarele: - Mereuta Ion a recunoscut în total vina, și a solicitat examinarea cauzei penale de în procedura simplificata prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a compensat părții vătămate paguba morală solicitată încă la urmărirea penală, în mărime de 1200 euro, suma solicitata le către partea vătămată, a cerut scuze părții vătămate s-a căit sincer de cele comise și a conștientizat fapta comisă. Pentru prima data a comis o infracțiune, are la întreținere copil de doi ani si mama bătrână, fiind părăsit de soție, la domiciliul se caracterizează pozitiv; - nu este de acord cu constatarea instanței de judecata, a prevederilor Codului Penal, în corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei nu a stabilit o pedeapsa echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea speciala a Codului penal, care prevede 5 răspunderea pentru infracțiunea săvârșită și în conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal; - instanța de fond putea concluziona că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără privarea de libertate cu stabilirea unei pedepse sub formă de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea; - raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. - de asemenea recurentul consideră că recursul a fost declarat în termen reieșind din faptul că avocatul nu a fost prezent la pronunțarea deciziei, care a fost recepționată prin coletul poștal la data de 06.07.2018.

Referință asupra recursului declarat, nu a fost depusă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție va decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. La declararea recursului ordinar, avocatul Potereanu Dina nu a indicat nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând casarea hotărârilor emise pe caz, cu aplicarea față de inculpatul Mereuța Ion a prevederilor art. 90 Cod penal. Studiind argumentele invocate de recurent în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de a impune necesitatea casării deciziei atacate. Colegiul penal constată că motivele invocate de recurent în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate, deoarece în urma examinării acesteia, instanța de apel a analizat obiectiv toate circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel în coraport cu poziția apărării 6 și a argumentelor de motivare a soluției emise de prima instanță, astfel se atestă că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual-penale, fiind legală și întemeiată. Cu referire la invocarea recurentului precum că, „Mereuta Ion a recunoscut în total vina; a solicitat examinarea cauzei penale de în procedura simplificata prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a compensat părții vătămate paguba morală solicitată încă la urmărirea penală, în mărime de 1200 euro, suma solicitata le către partea vătămată, a cerut scuze părții vătămate s-a căit sincer de cele comise și a conștientizat fapta comisă; pentru prima data a comis o infracțiune, are la întreținere copil de doi ani si mama bătrână, fiind părăsit de soție, la domiciliul se caracterizează pozitiv” toate acestea constituind baza pentru aplicarea față de inculpat a art. 90 Cod penal, Colegiul penal, constată că instanța de apel a examinat respectivele circumstanțe, acordându-le apreciere inclusiv și prin motivarea expusă în pct. 4.1 al prezentei decizii, pe care instanța de recurs le însușește și care nu necesită o reiterare suplimentară din motivul temeiniciei lor și expunerii desfășurate de către instanța de apel, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, a statuat că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19.04.1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Colegiul penal lărgit reiterează, că printre garanțiile unui proces echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO, se enumeră și faptul că orice persoană trebuie să fie judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză, fiind respectate drepturile inculpatului garantate atât de Constituția R. Moldova, CEDO, cât și de Codul de procedură penală, chestiune ce este regăsită în prezenta cauză penală. Prin urmare, Colegiul penal apreciază că, instanța de apel a făcut o analiză amplă probelor acumulate în cauză, acestea primind apreciere la justa lor valoare, concluziile instanței de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză. Colegiul penal de asemenea a stabilit că instanța de apel în cadrul judecării cauzei, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și 7 anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, în acest sens corect menționând că o condiție obligatorie și unicul temei pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezidă în faptul că nu ar fi rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare stabilită. Aceasta ar însemna că, în rezultatul cercetării cauzei și calităților individuale ale inculpatului s-a format convingerea fermă în posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale fără izolarea de societate, dar în condițiile unui control profilactic al comportamentului persoanei respective într-o anumită perioadă de timp. Instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj sau un drept acordat de lege persoanelor vinovate, dar trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. În vederea dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de apel a examinat dacă prin suspendarea condiționată, va fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei stipulate în art. 61 Codul penal, în acest sens corect reținând că infracțiunea comisă de Mereuța Ion, a fost cu aplicarea constrângerii psihice și fizice asupra persoanei, atestând că infracțiunea respectivă constituie forma cea mai brutală de încălcare a libertății ei sexuale, iar fapta poate atrage și alte consecințe de mare gravitate (dezechilibru moral, cu implicații în viața de familie sau în societate, o vătămare corporală, moartea sau sinuciderea victimei). Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a apreciat că în privința inculpatului Mereuța Ion, nu pot fi aplicate prevederile art. 90 Codul penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar pedeapsa aplicată urmează să fie executată real, individualizându-i corect pedeapsa, care este legală, întemeiată, proporțională faptei comise și circumstanțelor reale și personale. Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită judecății, nu au fost admise careva erori de către instanța de apel, iar alegațiile recurentului sub acest aspect sunt vădit neîntemeiate. În consecință, instanța de recurs conchide că totalitatea argumentelor invocate de recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului și ca urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor instanței de apel. 8 În prezența constatărilor nominalizate, având în vedere că motivele invocate de către recurent nu s-au confirmat, iar careva erori de drept apreciate din oficiu, nu au fost stabilite, Colegiul penal va dispune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Potereanu Dina în numele inculpatului Mereuța Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2018, în cauza penală în privința lui Mereuța Ion XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2018. Președinte Vladimir Timofti Judecători Victor Boico Nadejda Toma 9